Cateheza a II-a

Porunca cinstirii părinților

1. Pregătirea aperceptivă (Preotul rostește, împreună cu copiii, rugăciunea: Tatăl nostru)

Dacă vă aduceți aminte, data trecută am vorbit despre dreptul Simeon și prorocița Ana
ca exemple de viețuire creștină. În Sfânta Evanghelie după Luca, capitolul 2, versetul 36,
găsim un amănunt din viața Sfintei Prorocițe Ana, și anume că era fiica lui Fanuel, din
seminţia lui Aşer. Toți oamenii au o identitate și se nasc cu o moștenire genetică. Pe lângă
fapul că orice om este o creație unică a lui Dumnezeu, este și un produs al părinților lui și
al generațiilor anterioare. Înțelepciunea populară spune că: ,,așchia nu sare departe de
trunchi” sau ,,ce se naște din pisică, șoareci mănâncă”. De aceea, de multe ori, copiii care
ajung sfinți, se nasc din părinți cu o viață sfântă. Avem nenumărate exemple în acest sens,
de la Dreapta Ana, mama Maicii Domnului și Dreapta Elisabeta, mama Sfântului Ioan
Botezătorul până la Sfânta Monica, mama Fericitului Augustin; de la Sfânta Elena, mama
Sfântului Împărat Constantin până la mamele voievozilor români, are au ajuns monahii în
ultima parte a vieții; de la mamele Sfinților Trei Ierarhi: Emilia, Nona și Antuza, până la
mamele de astăzi care își cresc copiii în credința și frica lui Dumnezeu.
2. Anunțarea temei
După cum cred că v-ați dat seama, astăzi vom vorbi despre datoria cinstirii părinților,
dar și despre responsabilitățile care decurg din aceasta. Vom vedea care trebuie să fie
raporturile dintre părinți și copii conform învățăturilor Sfintei Scripturi.
3. Tratarea temei
Prima dată se întâlnește porunca cinstirii părinților în Vechiul Testament, la Ieșire
20,12: ,,Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe
pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie”. Face parte din cele 10 porunci pe
care le-a încredințat Dumnezeu lui Moise pe Muntele Sinai pentru a le da poporului. Este
cea de-a cincea poruncă din Decalog și prima din cele care privesc legătura omului cu
semenii săi. Cu alte cuvinte, după Dumnezeu, primul gând de recunoștință trebuie să se
îndrepte către părinții care ne-au născut și ne-au crescut. Această stare de respect și
mulțumire față de părinți ne asigură o viață liniștită și fericită. Aceeași poruncă se repetă în
cartea Deuteronom capitolul 5, versetul 16.
 Atât de importantă este această îndatorire a noastră, încât înţeleptul Iisus Sirah dedică
un întreg capitol (3) datoriilor pe care le au copiii faţă de părinţi. Din acest capitol, aş vrea
să spicuiesc câteva versete care mi s-au părut reprezentative: ,,Cel care cinsteşte pe tată se
va curăţi de păcat. Şi ca acel care strânge comori, aşa este cel care cinsteşte pe mama sa.
Cel care cinsteşte pe tată se va veseli de fii şi în ziua rugăciunii sale va fi auzit. Cel care
măreşte pe tată va avea viaţă lungă, şi cel care se teme de Domnul cinsteşte pe mama sa.
Cel care se teme de Domnul va cinsti pe tatăl său şi ca stăpânitor va sluji celor care l-au
născut. Cu fapta şi cu cuvântul cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi vină
binecuvântare de la ei.... Din toată inima cinsteşte pe tatăl tău şi nu uita niciodată durerile
mamei tale” (Ecclesiasticul 3, 3-8; 7,28). Vedem de aici că celui care își respectă părinții i
se iartă mulțime de păcate și își agonisește mare comoară sufletească. Rugăciunile îi sunt
ascultate și neamul lui se înmulțește pe pământ, făgăduindu-i-se o viață lungă. Omul
temător de Dumnezeu își cinstește părinții căci prin ei Dumnezeu l-a adus la viață. De
asemenea, copiii sunt datori să-i ajute pe părinți cu fapta și cu cuvântul, iar părinții, văzând
grija și dragostea lor, să-i binecuvinteze. Copiii să fie atenți la nevoile părinților lor, iar
când aceștia ajung în vârstă și neputincioși să le întoarcă binele pe care ei l-au făcut atunci
când i-au crescut. Acestea sunt lucruri foarte importante deoarece lor le datorăm existenţa
noastră. Pentru a ne asigura cele necesare, numai Dumnezeu ştie de câte ori s-au sacrificat,
de câte ori şi-au luat de la gură pentru ca noi să nu ducem lipsă. ,,Adu-ţi aminte că ei ţi-au
dat viaţa; ce le vei da tu în schimb pentru ceea ce au făcut ei pentru tine?” spune Isus, fiul
lui Sirah (7,29).
În Noul Testament, în convorbirea Mântuitorului cu tânărul bogat, Domnul Iisus
Hristos reafirmă necesitatea împlinirii poruncii de a-ți cinsti părinții: ,,Cinsteşte pe tatăl tău
şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Matei 19,19). Nu este un sfat
evanghelic, ci o poruncă. De asemenea, în Sfânta Evanghelie după Marcu, capitolul 7,
versetul 10, parafrazându-l pe Moise, Mântuitorul zice că: ,,cel ce va grăi de rău pe tatăl
său, sau pe mama sa, cu moarte să se sfârşească”. Un copil trebuie să fie dispus să se
jertfească din dragoste pentru părinții săi și să nu-i vorbescă de rău, căci altfel este vinovat
de moarte. Indiferent cum sunt părinții, și chiar dacă greșesc, copilul e dator să le ia
apărarea și să nu-i judece, să le asculte sfatul și să le urmeze exemplul în cele bune.
Ştim că uneori dorinţele copiilor nu coincid cu cele ale părinţilor. Dar nu trebuie
respinse din start, ci, cu maxim interes, luate în seamă. Nici un părinte nu vrea decât binele
copilului său. Acum pot părea absurde pretenţiile lor, dar cu siguranţă când veţi fi destul de
maturi încât să decideţi pentru voi înşivă veţi vedea că părinţii au avut dreptate. ,,Cine nu
 ştie Pilda Fiului Risipitor şi a alegerii sale eronate de a-l părăsi pe tatăl său? Acesta este un
caz fericit pentru că fiul îşi dă seama la timp de greşeala pe care a făcut-o şi poate să o
îndrepte, întorcându-se la părintele său. Nu acelaşi final fericit îl are şi puiul de prepeliţă
din povestea lui Ioan Al. Brătescu -Voineşti, care, neascultând-o pe mama sa, este
împuşcat de vânător. Finalul este tragic: mama este nevoită să-şi lase puiul în urmă, care
este condamnat la o moarte sigură, prin îngheţ”1.
Un ultim sfat oferit de Sfântul Apostol Pavel: ,,Copii, ascultaţi pe părinţii voştri în
Domnul că aceasta este cu dreptate... Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii
voştri, ci creşteţi-i întru învăţătura şi certarea Domnului”(Efeseni 6,1;4). Ascultarea faţă de
părinţi trebuie să fie o ascultare ,,în Domnul”, adică o ascultare care să nu contrazică
credinţa creştină. În cazul în care învăţăturile părinţilor contrazic învăţătura creştină și
îndeamnă copiii la păcat, ele trebuie abandonate: ,,Încetează, fiule, să mai asculţi
învăţătura, dacă ea te depărtează de învăţăturile înţelepte”. (Proverbe 19,27). Învăţătura
Domnului Iisus Hristos poate fi pricină de dezbinare chiar între membrii aceleiași
familii: ,,Cine iubeşte pe tată, ori pe mamă, mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de
Mine (aşa cum a făcut fiica Irodiadei care a ascultat-o mai mult pe mama sa decât pe
Dumnezeu, făcând astfel un păcat foarte mare, când a cerut pe tipsie capul Sfântului Ioan
Botezătorul) şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de
Mine (cum a făcut preotul Eli care a cinstit mai mult pe fiii săi decât pe Dumnezeu şi nu i-a
oprit, aceştia nesocotind, din lăcomie, darurile şi jertfele Domnului, pe care şi le însuşeau
abuziv)”.
4. Recapitularea
Așadar, cum ne arătăm dragostea, respectul, și recunoștința față de părinții noștri? ,,A
cinsti pe părinți înseamnă:
a) Trebuie să-i iubim, adică să le dorim şi să le facem tot binele posibil. Iubirea față de
părinți este și o poruncă a firii; de aceea o și găsim la toate popoarele și în toate religiile,
chiar și la toate viețuitoarele, oricât de sălbatice ar fi ele.
b) Trebuie să-i ascultăm: ,,Fiule, păzeşte povaţa tatălui tău şi nu lepăda îndemnul maicii
tale” spune înţeleptul Solomon (Pilde 6,20).
c) Trebuie să nu-i supărăm şi să ne purtăm cuviincios, vorbind despre ei și cu ei numai
lucruri bune.

1
***, ,,Datoriile copiilor față de părinți”, pe https://www.monitorulsv.ro/Religie/2009-07-27/Datoriile-copiilor-
fata-de-parinti, articol accesat la data de 10.02.2023, ora 19:14;
 d) Trebuie să-i ajutăm când se află în nevoi, să-i mângâiem când sunt în necazuri,
înseninându-le bătrâneţile și aducându-le bucurie: ,,Fiule, sprijineşte pe tatăl tău la
bătrâneţe şi nu-l mâhni” (Isus Sirah 3,12). Cel mai bun exemplu este Mântuitorul Iisus
Hristos, Care, pe când era pe Cruce, a încredinţat-o pe Maica Sa ucenicului Său preaiubit,
Ioan, ca să poarte grijă de ea (Ioan 19, 26-27).
e) Nu în ultimul rând, trebuie să ne rugăm pentru binele lor, cât sunt în viaţă, iar după
moarte, pentru odihna sufletelor lor, păstrându-le o amintire frumoasă”2.
5. Generalizarea
Aceste învăţături se adresează tuturor creştinilor, de orice vârstă. Ele sunt universal
valabile şi mereu actuale. ,,Un proverb chinezesc spune că: <<Există trei feluri de iubire
faţă de părinţi: cea mai înaltă este manifestată prin ajutorarea lor, a doua se manifestă prin
evitarea pricinuirii de supărări, iar a treia prin suportarea lor>>” 3. Să căutăm să fim la
înălțimea așteptărilor pe care le are Dumnezeu de la noi.
6. Asocierea
,,Nesocotirea părinţilor este un păcat care încalcă porunca a 5-a a Decalogului, care ne
cere să ne cinstim părinţii. Acest păcat poate îmbrăca forme mai uşoare de la neascultarea
sfaturilor, îndemnurilor şi mustrărilor, trecând prin furt și minciună, şi putând ajunge până
la forme extreme ca blestemul, violenţa fizică sau alungarea din casă. Mijloacele de luptă
împotriva acestor păcate sunt: citirea Sfintei Scripturi, mersul regulat la biserică, sporirea
în înţelepciune, blândeţe, răbdare și pace”4.
7. Aplicarea
Vă propun să căutați în cartea de rugăciuni și să rostiți în fiecare zi, dimineața sau
seara, rugăciunea copiilor pentru părinții lor. Sunt sigur că și părinții voștri se roagă, la
rândul lor, pentru voi. Așa că aceasta este o îndatorire reciprocă.
(Preotul rostește, împreună cu copiii, rugăciunea: Cuvine-se cu adevărat)

2
***, ,,Învățătura de credință ortodoxă”, Editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, 2009, p. 376;
3
***, art.cit., accesat la data de 10.02.2023, ora 19:33;
4
Mitropolia Moldovei şi Bucovinei ,,Concordanţă biblică tematică”, ediţie revăzută şi completată de Pr. Vasile
Dogaru şi Pr. Neculai Dorneanu după lucrarea ,,Călăuza predicatorului” de Dr. Constantin Chiricescu şi Iconom
Constantin Nazarie, cuvânt înainte de Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Editura Mitropoliei Moldovei
şi Bucovinei, Iaşi, 2000, p. 56;