ETAPELE PROIECTĂRII SCULELOR AŞCHIETOARE

Proiectarea unei scule aşchietoare constă în determinarea soluţiei

constructive, a tipului de sculă, a profilului, a geometriei părţii active şi a
dimensiunilor sculei, precum şi în realizarea desenului de execuţie prevzut cu toate
restricţiile tehnice necesare, respectiv cu toleranţele la dimensiuni şi la unghiuri, cu
rugozităţile suprafeţelor componente, cu indicaţii de material, cu tratamentele
termice sau termo-chimice impuse sau posibile, cu mod de marcare, ambalare,
păstrare etc.
Scopul fundamental al proiectǎrii sculei este obţinerea în condiţii tehnico-
economice optime. Soluţiile unei teme de proiectare sunt foarte numeroase, dar
intereseazǎ doar aceea care, în afara aspectului tehnic corespunde şi economic.
Proiectarea unei scule se poate face în două ipostaze diferite.
1) Proiectarea sculei se face pentru o prelucrare a unei suprafeţe sau a
unui grup de suprafeţe bine determinate, în condiţii de lucru precizate. În acest caz
proiectarea este mai simplă, deoarece se cunosc condiţiile de aşchiere, respectiv
materialul piesei, parametrii regimului de aşchiere, calitatea prelucrării etc. şi
stabilirea formei, dimensiunilor şi materialului sculei, a condiţiilor tehnice de
execuţie etc.
2) Proiectarea sculei se face pentru condiţii de lucru nedeterminate. În
această situaţie este necesară analiza condiţiilor generale de lucru ale sculei,
precizarea domeniului general de utilizare a acesteia şi găsirea unor condiţii medii
de aşchiere, convenabile mai multor materiale ale pieselor de prelucrat.
Indiferent de situaţia în care este pus proiectantul, el trebuie să rezolve
următoarele probleme, respectând în general etapele prezentate în continuare