1. Definţi controlul şi precizaţi care este modelul general al unei acţiuni de control.

- aprecierea conformităţii cu o normă, un standard, un model.

- Stabilirea situaţiei ideale, Precizarea toleranţelor admise, Determinarea situaţiei reale, Confruntarea celor două situaţii (ideală şi reală) şi
stabilirea abaterilor sau a diferenţelor dintre ele, Formularea concluziilor
2. Prezentaţi rolul controlului intern în conducerea activităţilor economico-sociale.
-Controlul intern este un sistem de proceduri şi mecanisme implementate de o organizaţie pentru a asigura conformitatea cu regulile şi
procedurile interne, precum şi cu standardele legale şi de etică. Acest control asigură că activităţile economice şi sociale sunt conduse în mod
eficient şi eficace, şi că resursele sunt utilizate în mod adecvat. Controlul intern este esenţial pentru protejarea bunurilor organizaţiei şi pentru
asigurarea transparenţei în raportarea financiară.
3. Prezentaţi rolul controlului exercitat de stat în organizarea şi conducerea administrativă a societăţii.
Statul exercită controlul prin intermediul instituțiilor sale administrative, precum Ministerul Administrației și Internelor, care se ocupă cu
organizarea și conducerea administrativă a societății. Acest control se manifestă prin reglementarea activităților desfășurate de către diferite
organizații și instituții, precum și prin supravegherea și verificarea respectării legilor și regulamentelor în vigoare.
Statul are, de asemenea, puterea de a lua măsuri pentru a asigura bună funcționare a sistemului administrativ, precum și de a interveni în
cazul în care se constată abateri sau nereguli. Acest control poate include, de exemplu, dizolvarea sau desființarea unor organizații sau
instituții care nu respectă regulile sau care au un impact negativ asupra societății.
În plus, statul poate exercita controlul prin intermediul sistemelor de control al calității, precum și prin intermediul instituțiilor de control și
reglementare, cum ar fi autoritățile de reglementare a serviciilor publice sau autoritățile de reglementare a piețelor.
În general, controlul exercitat de stat în organizarea și conducerea administrativă a societății are ca scop asigurarea unei funcționări
eficiente și echitabile a sistemului administrativ, precum și protejarea intereselor cetățenilor și a bunurilor publice.
4. Enumeraţi condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un bun sistem de control
financiar.
să fie adaptat la nevoile și obiectivele organizației;
să asigure detectarea și prevenirea erorilor și fraudelor;
să permită evaluarea performanței financiare și gestionarea riscurilor;
să asigure respectarea regulilor și legilor în vigoare;
să permită generarea de rapoarte financiare fiabile și transparente.
4. Descrieţi funcţiile controlului financiar.
-Planificarea financiară: Controlul financiar implică stabilirea obiectivelor financiare pentru o perioadă de timp specifică, precum și elaborarea
unui plan pentru a le atinge.
-Controlul cheltuielilor: Controlul financiar implică monitorizarea și gestionarea cheltuielilor în scopul de a reduce costurile inutile și de a
maximiza eficiența.
-Gestionarea riscurilor financiare: Controlul financiar implică identificarea și evaluarea riscurilor financiare și luarea măsurilor necesare pentru
a le gestiona.
-Raportarea financiară: Controlul financiar implică pregătirea și prezentarea rapoartelor financiare, precum și interpretarea acestor rapoarte
pentru a lua decizii informate.
-Evaluarea performanței financiare: Controlul financiar implică evaluarea performanței financiare a unei organizații prin compararea rezultatelor
cu obiectivele financiare stabilite.
-Controlul de gestiune: Controlul financiar implică monitorizarea și gestionarea activităților de gestiune, cum ar fi gestiunea stocurilor,
achizițiile, vânzările și plățile, pentru a maximiza eficiența și a reduce costurile.
5. Prezentaţi principalele forme de control financiar.
-Controlul bugetar: este un proces prin care se verifică dacă se respectă planul financiar al organizației și dacă se alocă resursele în mod
eficient.
-Controlul contabil: implică verificarea și raportarea informațiilor financiare, inclusiv încasările, plățile și tranzacțiile, pentru a asigura
corectitudinea acestora.
-Controlul de audit: este un proces prin care se verifică dacă raportarea financiară corespunde standardelor contabile și dacă sunt îndeplinite
regulile și procedurile legale.
-Controlul de risc: implică identificarea, evaluarea și gestionarea riscurilor financiare potențiale care ar putea afecta performanța organizației.
-Controlul de conformitate: este un proces prin care se verifică dacă organizația respectă regulile și legislația aplicabilă în domeniul financiar.
6. Enumeraţi câteva limite şi restricţii specifice activităţii de control financiar.
-Limita de timp: Controlul financiar are un termen limitat, de obicei, acesta se desfășoară la sfârșitul perioadei financiare sau la anumite
intervale de timp stabilite.
-Limitarea resursei: Controlul financiar necesită o anumită cantitate de resurse, cum ar fi personal, echipamente și buget, care pot fi limitate.
-Limitarea informațiilor: Controlul financiar se bazează pe informații financiare, care pot fi limitate sau incomplete, ceea ce poate afecta calitatea
controlului.
-Limitarea accesului: Controlul financiar are nevoie de acces la anumite documente sau sisteme informatice, care pot fi restricționate sau
limitate.
-Limitarea abilității: Controlul financiar necesită o anumită abilitate, precum cunoștințe financiare, care pot fi limitate la unele persoane sau
echipe.
-Limitarea autorității: Controlul financiar poate fi limitat de autoritatea sau puterea de decizie a unei persoane sau echipe.
-Limitarea responsabilității: Controlul financiar poate fi limitat de responsabilitatea sau obligațiile unei persoane sau echipe.
7. Caracterizaţi principiile care stau la baza organizării unitare a controlului financiar.
Principiile care stau la baza organizării unitare a controlului financiar sunt: autonomia financiară, responsabilitatea și răspunderea, transparența
și raportarea, precum și eficiența și eficacitatea. Autonomia financiară se referă la independența controlului financiar de alte departamente sau
funcții ale organizației. Responsabilitatea și răspunderea se referă la faptul că persoanele responsabile pentru controlul financiar trebuie să
răspundă pentru activitățile lor. Transparența și raportarea se referă la furnizarea de informații clare și complete despre activitățile financiare ale
organizației. Eficiența și eficacitatea se referă la utilizarea eficientă și eficace a resurselor financiare ale organizației.
8. Descrieţi structura organizatorică a sistemului de control financiar din România.
Sistemul de control financiar din România este structurat pe mai multe niveluri, cu roluri distincte pentru fiecare dintre acestea.
-Nivelul central: Ministerul Finanțelor Publice este responsabil pentru elaborarea și implementarea politicilor fiscale și bugetare, precum și
pentru monitorizarea și evaluarea activității instituțiilor publice din acest domeniu.
-Nivelul instituțional: Autoritatea de Supraveghere Fiscală și Curtea de Conturi sunt cele două instituții responsabile pentru supravegherea și
controlul activității instituțiilor publice din punct de vedere financiar. Autoritatea de Supraveghere Fiscală este responsabilă pentru verificarea și
controlul respectării regulilor fiscale, iar Curtea de Conturi este responsabilă pentru verificarea și controlul legalității și reglementării financiare.
-Nivelul local: Consiliile județene și locale au rolul de a monitoriza și controla activitatea instituțiilor publice din jurisdicția lor, inclusiv în ceea ce
privește respectarea regulilor financiare.
-Nivelul intern: Fiecare instituție publică are propriul sistem de control intern, care include măsuri de prevenire a fraudelor și a erorilor, precum și
proceduri de raportare și verificare a activității financiare.
Toate aceste niveluri de control financiar lucrează împreună pentru a asigura respectarea regulilor și reglementărilor financiare, precum și
pentru a preveni și detecta eventualele nereguli sau fraude.
9. Caracterizaţi organele de control financiar, fiscal şi vamal care sunt organizate şi funcţionează în ţara noastră.
În România, organele de control financiar sunt: Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) și Autoritatea Națională de Supraveghere a
Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP). Organele de control vamal sunt: Direcția Generală Vamală și Garda de Coastă. Acestea
au rolul de a verifica respectarea legislației fiscale și vamale și de a aplica sancțiuni în cazul nerespectării acesteia.
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF), care se ocupă cu administrarea şi controlul fiscalității
Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF), care are rolul de a supraveghea activitatea instituțiilor financiare și a piața de asigurări
Serviciul Vamal, care are rolul de a controla importurile și exporturile țării.
-Autoritatea Națională de Administrare Fiscală (ANAF) - este responsabilă pentru administrarea și colectarea taxelor și impozitelor în România.
-Curtea de Conturi - este responsabilă pentru controlul finanțelor publice și verificarea legalității cheltuielilor guvernamentale.
-Ministerul Finanțelor Publice - este responsabil pentru planificarea și gestionarea bugetului de stat și pentru implementarea politicilor fiscale.
-Inspectoratul General al Poliției Financiare - este responsabil pentru combaterea evaziunii fiscale și a fraudelor financiare.
-Agentia Națională de Administrare a Vămilor (ANAF) - este responsabilă pentru administrarea vămilor și pentru controlul comerțului cu produse
vamale.
-Comisia Națională a Valorilor Mobiliare (CNVM) - este responsabilă pentru reglementarea și supravegherea pieței de capital din România.
-Banca Națională a României (BNR) - este responsabilă pentru politica monetară și pentru supraveghere
a sistemului bancar din România.
- Consiliul Concurenței - este responsabil pentru monitorizarea și prevenirea practicilor anticoncurențiale și pentru promovarea concurenței
loiale în economie.
- Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC) - este responsabilă pentru protejarea
10. Prezentaţi, pe scurt, câteva caracteristici ale controlului financiar exercitat de stat.
- Monitorizarea fluxului de fonduri: Controlul financiar implică monitorizarea fluxului de fonduri prin intermediul contabilității, bilanțurilor
și rapoartelor financiare. Acest lucru permite organizației să țină evidența și să analizeze cheltuielile și veniturile.
- Bugetarea: Controlul financiar implică elaborarea unui buget care să stabilească limitele cheltuielilor și să permită organizației să-și
planifice activitățile și să-și atingă obiectivele.
- Analiza performanței: Controlul financiar implică analiza performanței financiare a organizației prin intermediul rapoartelor financiare și
a indicilor financiari. Acest lucru permite organizației să evalueze eficiența și eficacitatea activităților sale.
- Evaluarea riscurilor: Controlul financiar implică evaluarea riscurilor financiare și luarea de măsuri pentru a le minimiza sau elimina.
- Raportarea: Controlul financiar implică prezentarea informațiilor financiare către managementul superior și acționarii, precum și către
alte organizații, cum ar fi autoritățile fiscale.
- Compliance: Controlul financiar implică respectarea regulilor și regulamentelor financiare aplicabile organizației.
11. Caracterizaţi controlul ierarhizat sau managerial.Enumeraţi obiectivele controlului financiar preventive
Controlul ierarhizat sau managerial se referă la modul în care o organizație este condusă și gestionată. Acest tip de control implică existența
unei structuri ierarhice, în care există diferite niveluri de autoritate și responsabilitate. Controlul este exercitat de către managerii de la nivelul
superior, care iau decizii și stabilesc obiectivele organizației, și este implementat de către angajații din nivelele inferioare. Acest tip de control
este util pentru asigurarea eficienței și ordinii în organizație.
Obiectivele controlului financiar preventiv sunt de a asigura:
-Respectarea regulilor si procedurilor financiare stabilite;
-Detectarea si prevenirea erorilor si fraudelor;
-Identificarea si reducerea riscurilor financiare;
-Maximizarea eficientei si eficacitatii utilizarii resurselor financiare;
-Asigurarea conformitatii cu legile si regulamentele in vigoare.
13. Enumeraţi metodele de tehnică specifice controlului financiar şi metodele şi
procedeele comune utilizate în controlul financiar.
Există mai multe metode de tehnică specifică utilizate în controlul financiar, printre care se numără:
-Analiza financiară - aceasta implică analizarea datelor financiare pentru a obține informații despre performanța financiară a unei companii.
-Bugetarea - aceasta implică elaborarea unui plan financiar pe termen scurt și lung, care poate fi comparat cu performanța reală pentru a
identifica abateri.
-Evaluarea investițiilor - aceasta implică evaluarea rentabilității diferitelor investiții, cum ar fi proiectele de investiții sau achizițiile de acțiuni.
-Controlul de gestiune - aceasta implică monitorizarea și evaluarea activității de gestiune pentru a asigura că se respectă planurile financiare și
se ating obiectivele.
-Auditul financiar - aceasta implică verificarea și evaluarea sistemelor și rapoartelor financiare pentru a se asigura că sunt corecte și conforme
cu regulile și standardele contabile.
metodele şi procedeele comune
-Analiza financiară: aceasta implică examinarea rapoartelor financiare ale unei companii pentru a determina performanța financiară și
tendințele de afaceri.
-Bugetarea: aceasta implică planificarea veniturilor și cheltuielilor pentru o perioadă viitoare, pentru a asigura că compania se încadrează în
limita bugetului alocat.
-Contabilitatea de gestiune: aceasta implică utilizarea de informații financiare pentru a lua decizii de afaceri și a monitoriza performanța
companiei.
-Riscul financiar: aceasta implică identificarea și evaluarea posibilelor riscuri financiare care ar putea afecta performanța companiei.
-Auditingul intern: aceasta implică verificarea sistemelor de control intern și a rapoartelor financiare pentru a asigura corectitudinea și
transparența informațiilor financiare.
-Controlul de gestiune: aceasta implică utilizarea de măsuri de control pentru a asigura că activitățile de afaceri sunt efectuate în conformitate
cu standardele de calitate și regulile de etică.
-Evaluarea investițiilor: aceasta implică evaluarea potențialului de rentabilitate al investițiilor pentru a decide dacă să se investească sau nu
într-o anumită oportunitate.
14. Prezentaţi conţinutul verificării documentare şi caracterizaţi procedele acestui tip de verificare.
- Verificarea documentara in controlul financiar implica examinarea si analizarea documentelor contabile si fiscale ale unei companii
pentru a determina daca sunt corecte, complete si conforme cu legislatia in vigoare. Aceasta poate include:
- Verificarea registrelor contabile: examinarea registrelor contabile, cum ar fi jurnalul de tranzactii, registrul de inventar, registrul de
facturi emise si primite, pentru a verifica daca sunt corecte si complete.
- Verificarea documentelor fiscale: analizarea documentelor fiscale, cum ar fi declaratiile de impozit pe venit si TVA, pentru a
determina daca sunt corecte si conforme cu legislatia fiscala.
- Verificarea documentelor justificative: examinarea documentelor justificative, cum ar fi facturile, chitantele si ordinele de plata, pentru
a determina daca sunt corecte si complete.
- Verificarea conformitatii cu legislatia: analizarea documentelor pentru a determina daca sunt conforme cu legislatia in vigoare, cum
ar fi regulile contabile si fiscale.
- Verificarea raportarilor financiare: analizarea raportarilor financiare, cum ar fi bilantul contabil si contul de profit si pierdere, pentru a
determina daca sunt corecte si conforme cu regulile contabile.
Aceste verificari pot fi efectuate de catre un auditor intern sau extern, sau de catre personalul companiei responsabil cu controlul
financiar.
15. Descrieţi metodologia de planificare a controlului financiar.
Metodologia de planificare a controlului financiar implica identificarea si evaluarea riscurilor financiare, stabilirea obiectivelor si a
strategiilor de control, implementarea si monitorizarea sistemelor de control financiar, precum si evaluarea si raportarea rezultatelor. Acest
proces poate fi realizat prin utilizarea unor instrumente precum analiza comparativa, bugetarea, evaluarea performantei si auditul intern. Este
important ca metodologia de planificare a controlului financiar sa fie adaptata la specificul si nevoile afacerii si sa respecte regulile si
standardele contabile aplicabile.
16. Descrieţi metodologiile de exercitare a diferitelor forme de control financiar.
 - Controlul intern: Acest tip de control se referă la sistemul intern de verificare al unei organizații, care include procedurile și regulile de
gestionare a finanțelor. Acest control poate fi efectuat prin intermediul unor rapoarte financiare interne, precum și prin verificarea tranzacțiilor și
a documentelor contabile.
- Controlul extern: Acest tip de control este realizat de către organizații independente, cum ar fi auditorii externi sau guvernul. Acest
control poate include verificarea rapoartelor financiare ale unei organizații și a conformității cu regulile și regulamentele financiare.
- Controlul de gestiune: Acest tip de control se concentrează pe monitorizarea și evaluarea performanței financiare a unei organizații.
Acest control poate fi efectuat prin intermediul analizei indicatorilor financiari, cum ar fi rata profitului sau rata de creștere a veniturilor.
- Controlul de conformitate: Acest tip de control se concentrează pe verificarea conformității unei organizații cu regulile și regulamentele
financiare. Acest control poate fi efectuat prin intermediul verificării documentelor contabile și a tranzacțiilor, precum și prin verificarea
conformității cu standardele contabile.
- Controlul de risc: Acest tip de control se concentrează pe identificarea și gestionarea riscurilor financiare ale unei organizații. Acest
control poate fi efectuat prin intermediul analizei riscurilor și a implementării de măsuri de mitigare a acestor riscuri.
17. Enumeraţi obiectivele urmărite în controlul măsurilor de asigurare a condiţiilor de depozitare şi conservare a valorilor materiale.
- Asigurarea protecției valorilor materiale împotriva deteriorării, distrugerii sau pierderii.
- Garantarea integrității și autenticității valorilor materiale, prin evitarea oricăror modificări sau alterări neautorizate.
- Menținerea condițiilor ideale de depozitare și conservare pentru valorile materiale, astfel încât să fie prezervate în cele mai bune condiții
posibile.
- Asigurarea accesibilității valorilor materiale pentru cercetare și studiu, prin organizarea și gestionarea adecvată a colecțiilor.
- Implementarea de măsuri de securitate adecvate pentru a preveni furtul sau vandalismul valorilor materiale.
- Monitorizarea continuă a stării de conservare a valorilor materiale și luarea de măsuri pentru a remedia orice probleme identificate.
- Promovarea educației și conștientizării publicului cu privire la importanța conservării valorilor materiale și a patrimoniului cultural.
18. Care sunt condiţiile ce trebuie respectate la încadrarea gestionarilor?

19. Care sunt condiţiile ce trebuie respectate în procesul de constituire a garanţiilor

materiale ale gestionarilor.

20. Prezentaţi regula generală şi câteva cazuri particulare legate de periodicitatea operaţiunilor de inventariere.
Perioada de inventariere poate varia în funcție de necesitățile și obiectivele fiecărei companii. Unele companii efectuează inventarierea anual,
în timp ce altele o fac mai des, de exemplu, semestrial sau chiar lunar.
Inventarierea anuală este cea mai comună metodă utilizată, deoarece permite o evaluare detaliată a stocurilor și a activelor fixe. Aceasta
poate fi efectuată în perioada de închidere a conturilor sau în timpul vacanței de vară.
Inventarierea semestrială sau trimestrială poate fi utilă pentru companiile care au un volum mare de stocuri sau care au nevoie să
monitorizeze mai atent stocurile și să ia măsuri în cazul în care există probleme.
Inventarierea lunară poate fi utilă pentru companiile cu un volum mare de stocuri sau cu produse perisabile, care trebuie să țină evidența
stocurilor în mod constant pentru a evita pierderile sau degradarea produselor.
În concluzie, perioada de inventariere trebuie să fie alesă în funcție de necesitățile și obiectivele fiecărei companii, astfel încât să se poată
obține cele mai bune rezultate.
21. Prezentaţi modul în care se face evaluarea pagubelor provocate agenţilor economici.
Evaluarea pagubelor provocate agenților economici se poate face prin mai multe metode, inclusiv prin:
- Expertiză economică: O expertiză economică este o analiză detaliată a situației financiare a unei companii, care poate fi realizată de
un expert independent. Această metodă se utilizează pentru a determina valoarea exactă a pierderilor suferite de o companie.
- Metoda comparativă: Aceasta implică compararea performanțelor unei companii înainte și după un eveniment specific, cum ar fi un
accident sau o problemă de afaceri. Se poate face o comparație cu alte companii din același domeniu pentru a determina dacă pierderile
suferite sunt mai mari decât cele normale.
- Metoda statistică: Aceasta implică utilizarea datelor statistice pentru a determina probabilitatea ca o companie să sufere pierderi în
urma unui eveniment specific.
- Metoda calitativă: Aceasta implică evaluarea daunei prin prisma impactului asupra activității și a reputației companiei, precum și a
consecințelor asupra angajaților și a clienților.
Este important să se țină cont de toate metodele disponibile pentru a obține o evaluare cât mai precisă a pagubelor suferite de agenții
economici.
22. Descrieţi etapele de parcurs într-o operaţiune de compensare a plusurilor cu minusurile
constatate la inventariere.
- Identificarea plusurilor şi minusurilor: în primul pas, se efectuează inventarierea fizică a stocurilor şi se compară cu registrul de
inventar pentru a identifica diferenţele dintre cele două.
- Investigarea diferenţelor: în acest pas, se investighează cauzele diferenţelor identificate în primul pas. Aceasta poate include
verificarea documentelor contabile, intervievarea personalului şi analizarea sistemelor de gestiune a stocurilor.
- Corectarea erorilor: în acest pas, se corectează erorile identificate în etapa precedentă. Aceasta poate include actualizarea registrelor
contabile, ajustarea stocurilor fizice şi corectarea sistemelor de gestiune a stocurilor.
- Compensarea plusurilor cu minusurile: în acest pas, se face o compensare între plusurile şi minusurile identificate în etapele
anterioare. Aceasta poate include ajustarea valorii stocurilor sau ajustarea valorii contabile a acestora.
- Raportarea rezultatelor: în ultimul pas, se raportează rezultatele operaţiunii de compensare a plusurilor cu minusurile la
managementul superior. Acest raport poate include informaţii despre cauzele diferenţelor, măsurile luate pentru a corecta erorile şi impactul
asupra situatiei financiare a companiei.
23. Enumeraţi formele de răspunderi care pot interveni în cazul pagubelor provocate organizaţiilor.
- Răspunderea civilă contractuală: Organizația poate fi responsabilă față de terți pentru daunele cauzate prin încălcarea obligațiilor asumate
prin contracte.
- Răspunderea civilă delictuală: Organizația poate fi responsabilă față de terți pentru daunele cauzate prin acțiuni sau inacțiuni care au dus la
încălcarea drepturilor sau intereselor legitime ale acestora.
- Răspunderea administrativă: Organizația poate fi sancționată de autoritățile publice pentru încălcarea regulilor și reglementărilor aplicabile
în domeniul în care activează.
- Răspunderea penală: Organizația poate fi sancționată penal pentru acțiuni sau inacțiuni care constituie infracțiuni, cum ar fi frauda sau
corupția.
- Răspunderea penală a persoanelor: Angajații sau conducerea organizației pot fi sancționați penal pentru acțiunile sau inacțiunile lor care
au cauzat pagube.
- Răspunderea față de angajați: Organizația poate fi responsabilă față de angajații săi pentru daunele cauzate prin acțiuni sau inacțiuni care
au dus la încălcarea drepturilor sau intereselor legitime ale acestora.
 24. Descrieţi succint posibilităţile de recuperare a pagubelor provocate organizaţiilor.

25. Prezenţaţi conţinutul expertizei contabile.

Expertiza contabilă este o analiză detaliată şi profesională a situaţiei financiare şi fiscale a unei companii sau a unei persoane
fizice. Acest proces implică revizuirea şi evaluarea documentelor contabile, verificarea conformităţii acestora cu legile şi regulamentele
în vigoare, precum şi identificarea oricăror nereguli sau probleme. Expertiza contabilă poate fi utilizată pentru diverse scopuri, cum ar fi
stabilirea valorii unei companii pentru o tranzacţie sau pentru un proces de litigiu, sau pentru a oferi recomandări pentru îmbunătăţirea
proceselor contabile.
26. Cum se fixează obiectivele într-o expertiză contabilă judiciară?
Fixarea obiectivelor într-o expertiză contabilă judiciară implică stabilirea clară a scopului și a obiectivelor urmărite în cadrul acestei
expertize. Acestea pot include, dar nu sunt limitate la:
- Identificarea și analizarea documentelor contabile și fiscale relevante pentru cazul în cauză.
- Verificarea corectitudinii contabilității și a îndeplinirii obligațiilor fiscale de către societate.
- Identificarea și analizarea oricăror posibile fraude sau nereguli contabile.
- Evaluarea prejudiciului suferit de către societate sau de către alte părți implicate.
- Emiterea de recomandări pentru a preveni sau a remedia problemele identificate.
- Furnizarea de informații relevante pentru procesul judiciar.
Este important ca obiectivele expertizei să fie clare și să fie definite în acord cu cererea judecătorului sau a părților implicate în caz.
Acest lucru va permite expertului contabil să se concentreze pe informațiile relevante și să furnizeze informații utile pentru rezolvarea
cazului.
27. Prezentaţi cazurile de incompatibiliate a expertului într-o cauză judiciară.
Conflict de interese - expertul este implicat într-un interes direct sau indirect în cauză sau are o relație personală sau profesională cu una
dintre părțile implicate.
Prejudecăți - expertul are opinii sau convingeri personale care ar putea afecta obiectivitatea sa în evaluarea și raportarea cauzei.
Incompetență - expertul nu are experiența sau cunoștințele necesare pentru a evalua sau raporta cauza.
Comportament neprofessional - expertul a încălcat regulile etice sau a avut un comportament neprofessional în trecut, care ar putea
afecta credibilitatea sa în cauză.
Comunicare neadecvată - expertul nu comunică eficient sau nu răspunde la întrebările părților implicate sau ale instanței.
Raport necomplet - expertul nu include toate informațiile necesare în raportul său sau nu explică metodologia sa în detaliu.
Raport contradictoriu - expertul furnizează informații sau concluzii care contrazic informațiile sau concluziile furnizate de alți experți în
cauză.
28. Enumeraţi drepturile şi obligaţiile expertului contabil într-o cauză judiciară.
Expertul contabil este un profesionist care are dreptul şi obligaţia de a furniza informaţii şi opinii obiective şi impartiale în cauzele
judiciare care implică aspecte financiare sau contabile.
Drepturile expertului contabil într-o cauză judiciară includ:
- Dreptul de a refuza să devină expert într-o cauză dacă consideră că nu poate furniza informaţii obiective sau dacă există conflicte
de interese.
- Dreptul de a primi informaţii şi documente necesare pentru a îndeplini sarcinile sale de expert contabil.
- Dreptul de a fi protejat de confidenţialitatea informaţiilor pe care le primeşte în timpul procesului.
- Dreptul de a fi plătit pentru serviciile sale ca expert contabil.
Obligaţiile expertului contabil într-o cauză judiciară includ:
- Obligaţia de a furniza informaţii şi opinii obiective şi impartiale, fără a fi influenţat de nicio parte implicată în cauză.
- Obligaţia de a respecta standardele profesionale şi etice în timpul procesului.
- Obligaţia de a răspunde la orice întrebări sau solicitări din partea judecătorului sau a avocaţilor implicaţi în cauză.
- Obligaţia de a informa judecătorul sau avocaţii implicaţi în cauză dacă descoperă informaţii care ar putea afecta rezultatul cauzei.
29. Descrieţi normele profesionale aplicabile experţilor contabili numiţi într-o cauză judiciară.
Există mai multe norme profesionale aplicabile experților contabili numiți într-o cauză judiciară, inclusiv:
- Codul de etică al Institutului Național al Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România (INECAR) care stabilește
standardele de comportament și deontologia pentru experții contabili în cauzele judiciare.
- Legea nr. 82/1991 privind expertiza contabila, care reglementeaza activitatea expertilor contabili in cauzele judiciare si
stabileste atributiile acestora.
- Normele Metodologice pentru întocmirea raportului de expertiză contabilă, care stabilesc cerințele pentru întocmirea
raportului de expertiză contabilă, inclusiv informațiile care trebuie incluse și modul în care trebuie prezentate acestea.
Experții contabili numiți într-o cauză judiciară sunt obligați să respecte aceste norme și să furnizeze informații corecte și
complete, astfel încât să contribuie la luarea unei decizii juste și corecte în cauză.
30. Prezentaţi conţinutul raportului de expertiză contabilă judiciară.
- Identificarea partilor implicate în procesul judiciar și scopul expertizei.
- Descrierea obiectului expertizei, care poate include documente financiare, registre contabile, contracte și alte documente relevante
pentru cazul în cauză.
- Metodologia utilizată pentru analizarea documentelor și pentru determinarea informațiilor relevante.
- Concluziile și observațiile expertului contabil în legătură cu cazul în cauză, inclusiv orice nereguli sau incongruențe găsite în
documente.
- Recomandările expertului contabil pentru rezolvarea problemelor identificate și pentru prevenirea apariției acestora în viitor.
- Datele de identificare ale expertului contabil, inclusiv numele și semnătura acestuia, precum și orice alte informații relevante privind
calificarea sa.