Poveste de Crăciun_2

Se făcu dimineață mai repede în ziua aceea. M-am trezit și, îndreptându-mi privirea
spre micuța fereastră a sobei, ce pe întuneric umplea camera de jocuri de lumini încurcate,
dar calmante, pe care le urmăream printre pleoape, ba visând, ba mai rămânând puțin
trează până adormeam,am observat că focul se stinsese peste noapte și m-am îndreptat spre
fereastră, ce dădea spre balcon și apoi în stradă.
Afară norii gri stăpâneau cerul, vântul dansa printre copacii goi și cu toate că mai era
puțin pănâ la sorirea Crăciunului, de abia se putea zării câte un fir de zăpadă în zonele mai
umbrite. Privind pe fereastră la pisica noatră în curtea vecinei, schițez un zâmbet și încep să
mă pregătesc pentru ziua ce urma.