Teoria literară

Ramură a ştiinţei literaturii, care, în interferenţă cu istoria şi, mai ales, cu critica literară, studiază atît
probleme ale esteticii generale, cît şi probleme referitoare la fenomenul literar. În ansamblul ştiinţei
literaturii, teoria literaturii are drept obiect „termenii universali” ai literaturii; ea studiază principiile,
categoriile, criteriile literaturii, noţiunile de „literatură”, „gen literar”, „operă literară”, „structura
operei literare”, „curent literar” etc.

Principalul izvor al teoriei literare sînt tocmai operele literare, urmate apoi de diferite scrisori,
articoleprogram, variante ale operei literare etc., pe baza cărora se pot generaliza fapte ce definesc
personalitatea artistică, stilul unui curent literar etc. Ca ştiinţă, teoria literaturii se află în strînse
relaţii cu discipline ca: filozofia lingvistică, istoria artei şi culturii etc.

Teoreticieni consacraţi:

T. Vianu, C. Noica,

M. Dragomirescu,

E. Lovinescu, P. Cornea,

A. Marino, M. Călinescu,

N. Manolescu etc.