UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ A

BANATULUI
“REGELE MIHAI I AL ROMÂNIEI” DIN TIMIŞOARA  
FACULTATEA DE AGRICULTURĂ 
SPECIALIZAREA MĂSURĂTORI TERESTRE ŞI CADASTRU  
FORMA DE ÎNVĂŢĂMÂNT: ZI 

UTILIZAREA INFORMAŢIEI PEDOLOGICE

ÎN
REALIZAREA EVALUĂRII CALITĂŢII UNOR
TERENURI
DIN LOCALITATEA CARANSEBEŞ 
JUDEŢUL CARAŞ-SEVERIN

Absolvent
Ioana Mihaela GURGU

Conducător Ştiinţific 
Prof. Dr. Dorin ŢĂRĂU 
Asist. Dr. Daniel DICU 

TIMIŞOARA
2014
 
 

Ioana Mihaela GURGU - Utilizarea informaţiei pedologice în realizarea evaluării calităţii unor terenuri din
localitatea Caransebeş, judeţul Caraş-Severin 

CUPRINS

Introducere ……………………………………………………………………………….…… 3 
Capitolul 1. Stadiul actual al cunoaşterii în vederea realizării evaluării unor terenuri …….…. 4 

Capitolul 2. Materialul şi metodele folosite ................................................................……. 9 

............................
Capitolul 3. Cadrul natural ....................
..........................................
............................................
...............................................
.........................…. 11 
Date despre relief ………………………………………………………...….……...... 11
Date despre climă şi precipitaţii …………………………………………… ...……… 12
Date hidrografice …………………………………………………………………….. 13
Date pedologice ……………………………………………………………...……….. 15
Capitolul 3. Rezultate şi discuţii .....................
...........................................
..........................………..……….....……… 17
....………..………

Concluzii ................................................................................………..……….....…...… 18
Bibliografie .........................
...............................................
............................................
.................................………..……….....…… 19
...........………..………
ANEXE
Fişă pentru calcul manual al notelor de bonitare în condiţii naturale
Fişă pentru calcul manual al notelor de bonitare în condiţii naturale
Fişă pentru calcul manual al notelor de bonitare în condiţii naturale
Fişă pentru calcul manual al notelor de bonitare în condiţii naturale
Fişă pentru calcul manual al notelor de bonitare în condiţii naturale
Fişă pentru calcul manual al notelor de bonitare în condiţii naturale 
Calculul venitului net pe o suprafaţă de 100 ha 

2 
 

Ioana Mihaela GURGU - Utilizarea informaţiei pedologice în realizarea evaluării calităţii unor terenuri din
localitatea Caransebeş, judeţul Caraş-Severin 

INTRODUCERE

Această lucrare prezintă o evaluare a calităţii unor terenuri din unitatea   administrativ-
teritorială Caransebeş, din judeţul Caraş-Severin.
În vederea realizării acestui proiect au fost folosite drept material 6 teritorii ecologice
omogene diferite extrase din unitatea administrative teritorială luată în calcul. Acestea au fost
selectate din “Panoptic al comunelor bănăţene din perspectivă pedologică”. 
Conținutul lucrării  prezintă alegerea locului „potrivit” sau „potrivirea” locului pentru
anumite folosințe și culturi precum și acțiunea de apreciere și apoi de determinare a așa nu mitei
calitați aScopul  
solului.acestei lucrări este de a forma deprinderi în utilizarea informaţiei pedologice în
vederea realizării unei evaluări a bonitării unor terenuri. Obiectul de studiul este reprezentat de
terenurile unităţii administrativ-teritoriale Caransebeş, judeţul Caraş-Severin.
Obiectivele îndeplinite prin realizarea lucrării de faţă se pot defini ca fiind următoarele: 
-  alegerea unităţii administrativ-teritoriale
-  identificarea hărţii solurilor unităţii administrativ-teritoriale
-  definirea unităţii administrativ-teritoriale din punct de vedere al plasticităţii ecologice 
-  calcularea notelor de bonitare
Motivaţia alegerii acestei unităţii administrativ-teritoriale este aceea că aceasta reprezintă
teritoriul natal, terenuri pe care le cunosc, dar şi care  mă reprezintă atât din punct de vedere
 profesional cât şişi din punct de vevedere
dere al persona
personalităţii.
lităţii.
Municipiul Caransebeş este situat în sud-vestul României, fiind a doua localitate ca
mărime
zona de acontact
judeţului Caraş-Severin.
a muntelui Acesta
cu dealul are o poziţie
şi câmpia, geografică
care pătrunde pânăstrategică, fiind aşezată
aici sub forma   în
unui golf
alungit în lungul Timişului.  Caransebeşul se găseşte totodată şi la încrucişarea a patru d rumuri
 principale ale Banatului.
Banatului.
Geografic, oraşul se situează aproximativ între confluenţa Bistrei (la nord) şi a Sebeşului
(la sud) cu Timişul, având  o altitudine medie de 280 m. Zona depresionară a Caransebeşului este
mărginită de munţi înalţi spre est, sud şi vest.   Partea cea mai înaltă o formează Munţii Ţarcu,
delimitaţi de văile Timişului şi Bistrei.
Cunoscând toate acestea putem observa că această zonă complexă te formeză, în timp,
atât ca personalitate, dar şi în cumultul de informaţii adunate pe timpul anilor.

3 
 

Ioana Mihaela GURGU - Utilizarea informaţiei pedologice în realizarea evaluării calităţii unor terenuri din
localitatea Caransebeş, judeţul Caraş-Severin 

CAPITOLUL 1. STADIUL ACTUAL AL CUNOAŞTERII ÎN VEDEREA

REALIZĂRII EVALUĂRII UNOR TERENURI

Solul, cao componentă a ecosistemelor terestre, se prezintă ca un sistem destul de

eterogen, polidispers, în permanenţă transformare, cu însuşiri defmite şi studiate, însuşiri ce
servesc atât la
ce o exercită pr
precizarea
asupraecizarea
creşteriideşiclasif
clasificare
icare
rodirii genetică
elor. şi para
 plantelor.
 plant parametric
metrică,
ă, ca
cast
st şi la de
definire
finire a influe
influenţei
nţei
Prin sol în conceptual Şcolii Românești de Pedologie se înțelege un corp natural cu
organizare proprie, modificat sau nu prin activitatea omului, care se formeaza și evoluează în
timp, la suprafața scoarței terestre, sub acțiunea factorilor bioclimatici asupra materialului sau
rocii parentale.
Bogăţia solului în elemente nutritive, pH -ul, compoziţia granulometrică (textura),
structura, alcătuirea mineraloaico - geochimică, conţinutul in humus. vo1umul edafic util,
starea de gleizare, pseudogleizare,
pseudogleizare, sărăturare, alcalizare
alcalizare.. etc., influ enţează în mod deosebit
influenţează
viaţa agroecosistemelor, toate la un loc reprezentând expresia interacţiunii de lungă durată
dintre vegetaţie şi condiţiile mediului respectiv. Gradul de aprovizionare cu elemente nutritive
ale solului  pr
 prez
ezii ntă
nt ă o im impoport
rtan
anţţ ă deos
de oseb
ebitităă pent
pe ntru
ru st ruct
ru ctur
uraa şi prod
pr oduc
uctt ivit
iv itat
atea
ea
agroecosistemelor, potenţialul productiv al fitosistemelor putând fi pus în valoare, în
condiţii normale, de aprovizionarea cu substanţe nutritive şi apă.  
Faţă de cele menţionate, pentru identificarea şi caracterizarea teritoriului ecologic
omogen se folosesc o serie de indicatori divizori ce pot fi definiţi ca indicatori divizori de
unităţi de sol (U.S.), precum: tipul de sol, subtipul de sol, caracteristicile particulare ale
solului, gradul de gleizare, gradul de pseudogleizare, gradul de salinizare sau alcalizare,
adâncimea de apariţie a carbonaţilor, grosimea solului până la roca compactă, gradul de
eroziune în  suprafată sau decopertare, ori de acoperire cu deponii, materiale parentale, textura
solului, continutul de schelet, caracterul materiei organice, modificări importante ale solului prin
folosinta acestuia în mod necorespunzător (poluare), sau indicatori divizori de unităti de teren:
elemente ale formei principale de relief, forme de mezo şi microrelief, panta, expoziţia, roca
sublacentă, eroyiunea de adâncime, adâncimea apei freatice, inundabilitatea etc.
Caracterizarea morfologică,  fizică,  chimică și biologică a unităților de sol se fac prin
studierea profilelor de sol amplasate după o anumită metodologie în fucție de precizia lucrării,  
respective în funcție de scopul și de scara la care se lucrează. 

Profilul
studiem,îl de solșireprezentativ
clasificăm al unei moduri.
îl grupăm în diferite unități elemetare
  constituie deci obiectul pe care îl
Tipurile genetice de sol sunt reunite într-un rang superior de categorii majore, denumite
clase de sol sau pot fi divizate în subunități denumite subtipuri de sol.  
Clasa de sol reprezintă totalitatea solurilor caracterizate printr -un
-un anumit stadium sau
mod de diferențier e a profilului de sol dat de prezenta unui anumit stadium sau mod de
diferentiere a profilului de sol dar de prezența unui anumit orizont pedogenetic sau proprietatea
esentială,considerate elemente diagnostice specifice celor 12 clase. Fiecare clasă de sol uri
 prezintă între 1-5 tipuri genetice, în total 29.
Tipul genetic de sol, conform structurii SRTS, reprezintă o grupă de soluri asemănătoare
caracterizate printr-un anumit mod specific de manifestare a uneia sau mai multor dintre
următoarele elemente diagnostice: orizontul diagnostic sspecific
pecific clase
claseii și asocierea lui cu alte
orizonturi, trecerea de la sau la orizontul diagnostic specific clasei,proprietăți acvice,etc. 
acvice,etc.
Subtipul de sol reprezintă o subdiviziune în cadrul tipului genetic de sol care grupează
solurile caracterizate printr-un anumit grad de manifestare a caracteristicilor specifice tipului,fie
o anumită succesiune de orizonturi,unele marcând tranziție spre alte tipuri de sol,  iar altele fiind
caracterizate de importantă practică deosebită,  putând-se deosebi deci: subtipuri de dezvoltare
4 
 

Ioana Mihaela GURGU - Utilizarea informaţiei pedologice în realizarea evaluării calităţii unor terenuri din
localitatea Caransebeş, judeţul Caraş-Severin 

genetică  ,subtipuri de tranzitie la altele entități genetice sau subtipuri ce exprimă caractere
 particulare, precum și subtipuri
subtipuri mixte. 
Ansamblul acestor 3 taxoni, clasă,  tip și subtip de sol reprezintă categoriile care
constituie rangurile diferite ale clasificari solurilor României la nivelul superior, utilizată
îndeseobi în studiile de sinteză sau în studii la scari mici și mijlocii. 
Specia de sol va fi redată în denumirea solului indifferent de gradul   de detaliere
taxonomică la care se redă solul.  

mineraleSpecia de sol,deprecizează
sau gradul caracteristicile
transformare granulometrice
a materiei organice în cazulale soluluiorganice
solurilor în cazulsisolurilor
variatia
acestora pe profil.
În cazul solurilor minerale specia de sol este definită prin indicarea texturii solului și de
continutul de schelet pentru doua niveluri ale solului:
- orizontul A în primii 20 cm sau in stratul arat(Ap)
- orizontul Ac sau prima ppartearte a orizontului B,de regulă în primii 50 cm. 
Criteriile în grupe de clase și subclase texturale sunt stabilite conform indicatorului 23,
iar continutul de schelet conform indicatorului 24.
În cazul histisolurilor sau orizonturilor organice indicatorii mentionati se înlocuiesc cu
gradul de descompunere a materiei organice:fibric,hemic,sau sapric conform indicatorului 25,
notate pe profil cu Ol,Of, și Oh.  
Potrivit Sistemului Român de Taxonomie a Solurilor în spațiul cercetat,desemnat de
arealul județelor Bihor, Arad, Timiș și Caraș -Severin au fost identificate 11 clase de soluri; 23
tipuri cu separare a 107 subtipuri si 300 unitați de sol și a numeroase unitați detaliate care se
deosebesc distinct prin proprietășile lor, capacitatea productivă și măsurile de menținere și
sporire a fer tilități.
tilități. 
Între proprietătile solului pot fi deosebite unele ca însuşiri determinante şi ca însuşiri
derivate din primele.
Dintre însuşirile morfologico-chimice, chirnice, fizice şi hidrofizice care inf uentează uentează
direct compozitia şi rnediul de viaţă al fitocenozelor şi care au rol determinant asupra altor
 proprietăţii ale solul
 proprietăţ solului.
ui. mai iimportante sunt:: gleizarea,  pseudogleiz
mportante sunt  pseudogleizarea,
area, salinizar
s alinizarea,
ea, alcal
alcalizarea,
izarea,
reacţia solului, conţinutul de CaCO 3, rezerva de humus, textura, porozitatea, volumul edafic
util şi permeabilitatea.  
Fiind un corp natural solul se studiază cu întregul complex de condiții naturale la care se
adaugă activitatea productivă a omului.  
Solul acolo unde există este întotdeauna asociat unei forme de relief ca o peliculă pe care
se dezvoltă stratul vegetal pe care îl protejează, care împreuna formează sisteme teritoriale sau
ecosisteme.
Productia agricolă și silvică desfășurându-se în condiții variate de ecosistemelor naturale
sau modificate în culturi antropice sub influența unui complex de factori și condiții de mediu
modificate în timp și spațiu de intervenția omului impune cu o strigentă necesitate cunoașterea
eterminanților sub aspectul capacitați productive în vederea aleg erilor celor
 profundă a tuturor ddeterminanților
mai cunoscatoare măsuri tehnologice în formarea unei gospodării raționale a resurselor
ecologice.
Alegerea locului „potrivit” sau „potrivirea” locului pentru anumite folosințe și culturi a
fost prima grijă a agricultorului meșteșug desprins în   mod intuitiv și transmis apoi din generație
în generație.
Din punct de vedere al funcționalității lor, elementele mediului natural raportate la
cerințele platelor cultivate sau a celor spontane se impart în condiții de mediu si factori de
vegetație. 
Condițiile de mediu sunt considerate acele elemente care definesc cadrul spațial al
existenței vegetației fara a avea un rol active in viața plentelor sau a animalelor,decât în mod
5 
 

Ioana Mihaela GURGU - Utilizarea informaţiei pedologice în realizarea evaluării calităţii unor terenuri din
localitatea Caransebeş, judeţul Caraş-Severin 

indirect. Asemenea elemente sunt: relieful, hidrologia,materialele si rocil e pe care se formează

solurile.
Factorii de vegetație sunt acele elemente ale mediului care intervin active în viața
 plantelor și determină atât posibilitatea existenței acestora cât și capacitatea lor de sinteză a
materialului vegetal.
Acești factori pot  fi împărțiți în: factori cosmico- atmosferici (lumină, temperatură,
 precipitații) și telurico-edafici (relief, litologie, hidrografie si hidrologie).

rolul, peÎntre
de ofactorii
parte, șidecondițile
indicatortelurico
complex-edafice,
și pe solul reprezintă
de altă parte deodepozitar
componentă majoră, care
al influenței are
tuturor
celorlalte condiții și factori care au inregistrat și înregistrează fidel și continuu,toate fenomenele
 petrecute într-un anumit loc și interval de timp.  
La fel capacitatea de apă utilă poate fi socotită ca însușire derivată, fiind determinată de
textura si structura solului.
De asemenea accentuarea deficitului de umiditate înregistrat în ultimii ani a reprezentat
una din cauzele care au condus la manifestarea unor caranțe induse în elemente ce definesc
starea de fertilitate a solurilor și a principalelor procese de pedogeneză. 
Reprezentând o condiție de mediu bine definită, cu o variabilitate mare în spatiu, dar
relativ stabilă în timp, factorii pedologici, prin componentele lor majore, au un rol esențial în
definirea și caracterizarea unei anumite porțiuni de pe suprafața uscatului. 
Solul,ca element al agrosistemelor, poate favoriza productivitatea acestora, printr-o
seamă de însusiri specifice, definite și studiate în decursul timpului, precum: cantitatea, calitatea
și echilibrul elementelor nutritive pe care le pune la dispoziția plantelor, volumul edafic util,
textura, porozitatea, permeabilitatea, regimul aerohidric și termic, compoziția mineralogică,
reacția și saturația în baze.
Totodată,solul ca ca o compone
componentă ntă de baza a ecologiei terestre
terestre,, constituie unul dintre ccele
ele
mai importante elemente ale mediului, aflându-se într-o strânsă interdependență cu învelișul
vegetal.
Ca sistem ecologic deschis, el se află într -o strânsă  legătură cu elementele mediului
înconjurător.
Formate în condiții naturale foarte variate, solurile diferă mult ca însușiri și fertilitate,
respectiv capacitatea lor de a susține creșterea plantelor și formarea producțiilor agricole și
forestiere care este diferită de la o zonă la alta. 
Ca mijloc de producție, ca obiect și parțial ca produs al activității omenesti, pământul a
constituit încă din cele mai vechi timpuri un element care a fost evaluat, prețuit și clasificat. 

doar în Ca obiectprin
teritoriu de studii și cercetare
efectuarea solul are anumite
unor deschideri particularități.
sau profile pedologiceAstfel el sunt
pe care poateexaminate
fi studiat
stratele în limitele cărora au loc procesele pedogenetice, pe a căror secțiuni sunt examinate si
 principalele schimburi de substanță. 
Profilul de sol reprezintă deci elemental de bază în caracterizarea morfologică a
 principalelor însușiri ale solului din care se recoltează probe pentru completarea caracterizării cu
date analitice de laborator.
Cartarea solului, cercetarea și identificarea în teren a unităților de sol de pe un anumit
delimit area acestora pe un plan, hartă sau aerofotogramă. 
teritoriu are drept scop delimitarea
Cunoaşterea învelişului de soluri, devine deci, un imperativ teoretic care impune o
folosire raţională (agricolă, silvică, civică etc.), de fundamentare a măsurilor de ocrotire a
mediului ambiant şi de combatere a fenomenelor de degradare a solului, bazate pe cercetarea,
identificarea şi materializarea spaţială pe hartă, plan sau aerofotogramă a unor unităţi de teritoriu
cu soluri similare.
Această operaţiune de cunoaştere a învelişului de sol se realizează prin cartarea
 pedologică. Ea cuprinde totalitatea observaţiilor, studiilor şi cercetărilor în teren, laborator şi
 birou necesare pentru identificarea şi delimitarea spaţială a diferitelor soluri existente pe un
6 
 

Ioana Mihaela GURGU - Utilizarea informaţiei pedologice în realizarea evaluării calităţii unor terenuri din
localitatea Caransebeş, judeţul Caraş-Severin 

anumit teritoriu. În cuprinsul suprafeţelor delimitate pe hartă şi deci ale arealelor

corespunzătoare pe teren, proprietăţile solurilor sunt relativ uniforme sau oscilează între anumite
limite. Limitele admisibile între care se situează valorile prin care se exprimă anumite
 particularităţi ale solurilor şi numărul de observaţii ce se culeg la cartare depind de scara llaa care
se execută cartarea şi de complexitatea teritoriului cartat. Cu cât scara utilizată în cazul cartării
este mai mare, cu atât pot fi înregistrate mai multe detalii, deci pot fi luate în considerare mai
multe proprietăţi, putând fi stabilite intervale reduse de variaţie în funcţie de complexitatea
teritoriului cercetat solului,reprez
Fertilitatea şi în funcţie deintă
scop.  
însusirea de a asigura în mod constant și corespunzător
 platelor substante nutritive,apa și aerul de care au nevoie pentru creșterea și deszvoltarea lor in
ansamblul satisfacerii șo celorlanti factori de vegetatie.  
Din cele prezentate rezultă clar că  proprietatea solulul de a da sau nu recolte nu este un
atribut exclusive și independent al acestuia ci o functie a ecosistemului,acesta fiind strâns legat si
de gradul de dezvoltare a stiinței și tehnicii agricole, deosebindu-se astfel fertilitatea naturala de
fertilitatea culturală. 
naturală 
 Fertilitatea naturală 
Este tipul de fertilitate determinat de insușirile fizice,chimice și biologice ale solului în
ansamblul diferitelor condiții climatice. 
Fertilitatea pe care o detin solurile naturale(necultivate),în care omul nu a
intervenit(pajisti naturale,păduri naturale) poartă denumirea de fertilitate naturala care
asigură,anual,o
asigură,anua l,o anumită cantitate de „biomasă”. 
Ea depinde de proprietățile solului,de gradul de evolutie a cestora si de oferta celorlati
factori naturali care,prin acțiunea simultană și asociată,contribuie la realizarea recoltei 
Cum fluxul biogenetic al elementelor,din cadrul ecosistemelor poate fi profound afectat
de interventia omului,elementele fertilității nemafiind acelea ale solurilor naturale,se poa te vorbi
despre o fertilitatea culturală a acestora.
culturală 
 Fertilitatea culturală 
Reprezintă fertilitatea efectivă pe care o dobandeste solul în urma interventiei omului
 prin experiente si
si mijloace în vede
vederea
rea obținerii unor recolte. 
recolte.
Prin luarea solului în cult ură,omul a urmărit să obțină producții vegetale din ce în ce mai
mari și de cea mai bună calitate,suplimentând sursa principală de energie solară cu alte surse de
energie metabolică,energia combustibililor fosili. 
Prin administrea diverselor substante,în s pecial a îngrășămintelor,omul amplifică
circuitul anumitor elemente,în general,circuitele azotului,fosforului,potasiului si calciului.
Totuși
 pământului aceste
și roca soluri
pe care s-a au cevași au
format în caracteristici
comun, ele fizice,chimice
au diverse orizonturi între
și biologice suprafata
specifice. Ele
s-au format ca rezultat al schimbarilor ce au avut loc în rocile și materialul organic parental
parental sub
influenta substantelor
substantelor și a energiei din atmos
atmosferă.
feră. Chiar și sub ochii nostril,aceste processe de
nostril,aceste proce
formare și transformare continuă odată cu scimbul de masă și energie ce are loc între cele trei
faze ale solului: solidă,lichidă și gazoasă. 
Deși posedă capacitatea de autoregenerare,condiițile specifice de formare fac ca odată
distrus solul să nu se mai poată reface așa cum a fost,deoarece nu se pot reproduce condiițile și
istoria milenară a formării lui.  
Până în ultimile decenii,solul a fost privit,în principal,datorită fertilități,respective
capacității de a întretine viața plantelor pe pământ,doar ca principal mijloc de producție în
agricultură,recunoscându-se astfel că existența și și dezvoltarea societăți umane vor fi condiționa
condiționate
te
și în viitor de abundența și calitatea plantelor superioare terestre,ce trebuie să asigure oamenilor
îmbrăcăminte,adăpost,medicamente și alte cerințe.  
hrană și materii prime pentru îmbrăcăminte,adăpost,medicamente
Solul constituie suport și mediu de viață pentru plante superioare iar orizontul cu humus
este principalul depozitar al substanței vii a uscatului și a energiei potențiale biotice captată prin
f otosinteză,ca
otosinteză,ca și al celor mai importante elemente vitale.
7 
 

Ioana Mihaela GURGU - Utilizarea informaţiei pedologice în realizarea evaluării calităţii unor terenuri din
localitatea Caransebeş, judeţul Caraş-Severin 

Departe de a fi stabil și inert cum pare la prima vedere , solul constituie , dimpotrivă, un
mediu complex în permanență schimbare, supus unor legi proprii,pe baza carora are loc geneza
,evoluția și distrugerea lui; fiid un mediu complex mereu în schimbare,el poate fi ușor afectat și
chiar distrus, fie din cause naturale, fie intr-o manieră mult mai rapidă prin intervențiile
neraționale ale omului. 

Figura 1.1. Principalele tipuri şi asociaţii de soluri din vestul României

8 
 

Ioana Mihaela GURGU - Utilizarea informaţiei pedologice în realizarea evaluării calităţii unor terenuri din
localitatea Caransebeş, judeţul Caraş-Severin 

CAPITOLUL 2. MATERIALUL ŞI METODELE FOLOSITE  

În vederea realizării acestui proiect au fost folosite drept material 6 teritorii ecologice
omogene diferite extrase din unitatea administrative teritorială luată în calcul. Acestea au fost
alese din “Panoptic al comunelor bănăţene din perspectivă pedologică”.
Metoda folosită pentru evaluarea calităţii terenurilor a fost calcularea manuală a notelor
de bonitare în condiţii naturale.  
Bonitarea terenurilor agricole reprezintă o operațiune complexă de cunoaștere
aprofundată a condițiilor
condițiilor de creștere ,dezvoltare și rodire a plan
plantelor
telor și de determinare a gradului
de favorabilitate a acestora pentru anumite culturi,prin intermediul unui sistem de indici tehnici
și note de bonitare.
Ca atare bonitarea determină de câte ori un teren este mai bun decât altul,având în vedere
fertilitatea lui,oglindită prin producțiile pe care le asigură. 
Cantitatea de recoltă ce se obține la unitatea de suprafață, deci productivitatea plantelor,
depinde de întregul ansamblu al condițiilor de mediu, precum și de influența omului care poate
modifica în bine factorii naturali sau însușirile plantei în așa   fel încât să valorifice cât mai bine
condițiile naturale. 
Obiectul bonitării îl constituie pămantul, terenul,care va fi astfel divizat încât fiecare
suprafață de teritoriu luat în considerare sa fie cât mai omogenă sub aspectul manifestării tuturor
condițiilor de mediu și al factorilor de vegetație. 
Pentru calculul notelor de bonitare, din multitudinea condițiilor de mediu care
caracterizează fiecare unitate de teritoriu ecologic omogen, delimitat în cadrul studiului
 pedologic, s-au ales cele considerate m ai importante, mai ușor și mai precis măsurabile, numiți
indicatori de bonitare,si anume:
-indicatorul 3C temperaturi medii anuale-valori corectate
-indicatorul 4C precipitații medii anuale-valori corectate
-indicatorul 14 gleizare
-indicatorul 15 pseudogleizare
-indicatorul 16 sau 17,salinizare sau alcalizare
-indicatorul 23 A textura în Ap( sau primii 20 cm)
-indicatorul 29 poluarea
-indicatorul 33 panta
-indicatorul 38 alunecările 
-indicatorul 39 adâncimea apei pedofreatice
-indicatorul 40 inundabilitatea
-indicatorul 44 porozitatea totală în orizontul restrictiv 
-indicatorul 61 conținutul de CaCO3 
-indicatorul 63 reacția în Ap(sau în primii 20 cm)  
-indicatorul 69 gradul de saturatie în baze în Ap sau primii 20 cm
-indicatorul 133 volumul edafic util
-indicatorul 144 rezerva de humus
-indicatorul 181excesul de umiditate la suprafață 
La bonitarea terenurilor agricole pentru conditii naturale, fiecare indicator de mai sus cu
exceptia indicatorului 69, care intervine indirect ,participa la stabilirea notei de bonitare printr-un
coeficient care prezintă valori între 1 si 0 în functie de intensitatea factorului limitativ  (1=foarte
favorabil, 0=nefavorabil).

9 
 

Ioana Mihaela GURGU - Utilizarea informaţiei pedologice în realizarea evaluării calităţii unor terenuri din
localitatea Caransebeş, judeţul Caraş-Severin 

 Nota de bonitare pe folosinte si culturi se obtine înmulțind cu 100 produsul coeficientilor

celor 17 indicatori care participă direct la stabilirea notei de bonitare. 
În funcţie de nota de bonitare obţinută pentru fiecare categorie de folosinţă se determină clasa de
calitate a terenului şi anume: 
-  clasa I (foarte favorabil) –  nota de bonitare cuprinsă între 81 şi 100 
-  clasa II (favorabil) –  nota de bonitare cuprinsă între 61 şi 80 
-  clasa III (mijlociu favorabil) –  nota de bonitare cuprinsă între 41 şi 60 
-  clasa IV (slab favorabil) –  nota de bonitare cuprinsă între 21 şi 40 
-  clasa V (nefavorabil) –  nota
 nota de bonitare cuprinsă între 1 şi 20 

10 
 

Ioana Mihaela GURGU - Utilizarea informaţiei pedologice în realizarea evaluării calităţii unor terenuri din
localitatea Caransebeş, judeţul Caraş-Severin 

CAPITOLUL 3. CADRUL NATURAL 

3.1. DATE DESPRE RELIEF

Caransebeşş 
Urmărind raionarea geomorfologică a zonei studiate observăm că municipiul Caransebe
se încadrează în Ţinutul Carpaţiilor Occidentali, subţinutul Munţiilor Banatului ce cuprinde două
grupe distincte geo-morfologice:
-  grupa Munţiilor Semenic 
-  grupa depresiunii intramontane Timiş-Cerna.

Grupa Munţiilor Semenic  este localizată în partea de sud-vest a teritoriului ocupând

 porţiunile cele mai înalte cu aspect de dealuri înalte, puternic fragmentate de văi adânci de
eroziune, mărginite de versanţi a căror înclinare depăşeşte pe alocuri 25 -30%. Văile de eroziune
înuste şi foarte adânci au înclinare generală vest-estică.
Spre zona de contact cu lunca Timişului sau cu platforma piemontană, relieful zonei
muntoase este mai domol, mai lin şi deci mai puţin accidentat.
În zona cea mai înaltă predomină păşunile sau fâneţele alături de care pădurile ocupă o
 pondere importantă
acestei zone şi care
este de 426 cu câtfolosinţa
m unde urcăm mai sus devineeste
predominantă singura folosinţă. Alt
pădure. Altitudinea
itudinea maximă a
În zona de confluenţă îşi face loc în proporţie însemnată livezile de pomi fructiferi alături
de păşuni şi fâneţe şi în măsură mai mică de păduri.

Grupa depresiunii intramontane Timiş-Cerna cuprinde:

 
a. Lunca Timişului şi a Sebeşului  are un caracter tânăr cu albia minoră puţin adâncă, cu
meandre şi cursuri părăsite bogate în pietriş. Cursul râului Timiş este sinuos şi deosebit de
schimbător, albia sa veche în mare parte numai corespunde cu cea actuală. Lunca este în general
 plană dar cu foarte frecvente forme negative exemplificate prin meandre, cursuri părăsite, forme
largi depresionare şi pozitive-grinduri, în special aluviuni cu caracter ondulat cu lăţimea curpinsă
între 1500-2000 m în zona Timişului şi 600-800 m în zona râului Sebeş. În acestă zonă
elementele formei principale de relief întâlnite sunt în general şesuri aluviale joase şi de tranziţie,
iar zonele de mezo şi microrelief sunt microdepresiunare şi crovuri, arii depresionare largi,
grinduri albii părăsite, fund de vale etc, situate la altitudinea me die de 190-200 m. Trecerea între
luncă şi terasele pe care le -am delimitat se face printr-o zonă de trecere (fruntea terasei) puternic
înclinată, bine şi distinct reliefată pe o diferenţă de nivel de 2 -4 m. Acastă zonă este constituită
din pietriş ce se evidenţiază la suprafaţă sau foarte aproape de aceasta.

 b.Terasele   se întâlnesc în general pe partea dreaptă a râului Timiş şi la confluenţa cu

Sebeşul. În măsură mai mică pe partea stângă a râului Timiş, în teritoriul Jupa şi mai înspre nord.
Terasele au un relief plan foarte slab ondulat caracterizându-se în special prin uniformitatea
reliefului şi drenajul ei foarte împiedicat. Terasele arată ca nişte arii largi depresionare cu
microdepresiuni şi crovuri şi datorită drenajului său apa din precipitaţii stagnează timp
îndelungat ce generează solului o pseudogleizare sub diferite intensităţi. Altitudinea medie a
acestei terase este de 230 m. Pe terase se mai evidenţiază prezenţa unor văi de scurgere cu lăţimi
de la câţiva metri la 20 m ce au rol de a colecta şi elimina apa din zonele mai înalte.

 
c. Platforma piemontană. Relieful relativ plan caracteristic teraselor estre intercalat
int ercalat de căi
mai adânci comune piemontului. În zona cuprinsă între munte şi luncă apar porţiuni de teren
11 
 

Ioana Mihaela GURGU - Utilizarea informaţiei pedologice în realizarea evaluării calităţii unor terenuri din
localitatea Caransebeş, judeţul Caraş-Severin 

 plane uşor înclinate puţin extinse ca suprafaţă, mărginite de văi adânci cu versanţi puternic
înclinaţi >50%. Evident că în acestă parte relieful este mai accidentat aproximându -se în bună
măsură de piemont, cu pante cuprinse între 2 -5%. Altitudinea medie a reliefului fiind de 260-270
m, iar drenul este de asemenea foarte împiedicat generând pseudogleizări. Piemontul este
caracterizat prin relief mai accidentat 10- 30%, frământat, cu aspect specific de con, brăzdat de
văi adânci de eroziune. Se mai reliefează platouri suficient de largi uşo r înclinate 2-6 %
mărginite de versanţi cu expoziţii diferite şi pante cuprinse între 5-25 % şi mai mari. Altitudinea
medie este de 290-300
Depresiunea m.
Caransebeșului, unde este așezat orașul, cu un relief colinar, se termină în
zona de terase a Timișului. În general, dealurile din jurul Caransebeșului sunt formate din
depozite pliocene, străpunse de șisturi cristaline. Zona cea mai joasă o formează extrema sudică
a Câmpiei Lugojului, ce atinge zona depresiunii în nord-vest.
Considerată ca o depresiune submontană, depresiunea Caransebeșului desparte munții
înalți și masivi din nord și est, de dealurile joase din vest și de câmpia din nord -vest. Suprafața ei
este redusă –  circa 120 km² (de la Constantin Daicoviciu până la Cheile Armenișului –  40  40 km, iar
de la gara Cornuțel până la est de Bucova –   aproximativ la fel). Depresiunea are forma unei
cuvete ovale pe direcția NV-SE, cu două trimiteri pe direcțiile V -E și N-S pe văile celor două
râuri: Bistra și Timișul superior. 

3.2. DATE DESPRE CLIMĂ ŞI PRECIPITAŢII 

Din punct de vedere hidrografic zona cercetată se încadrează în bazinul hidrografical

râului Timiş şi al afluentului său principal Sebeş.
Debitul modul al Timişului este în jur de 16mc/sec înainte de confluenţa cu Bistra şi 30
mc/sec după confluenţă. Lăţimea albiei este cuprinsă între 10-30m, iar adâncimea de 0,5-2 m.
Viteza apei este de cca 1m/sec, iar panta de 2,43 m/km. Apa este lipsită de săruri nocive, are
racţie neutră şi poate fi folosită la irigat.
i rigat.
Râul Timiş este cel mai mare râu al Banatului (cu o lungime totală de 339,7 km, din care
241,2 km pe teritoriul românesc) şi își are izvoarele în versanții estici ai Munților Semenic.
Acestaare un curs repede ce provoacă adesea inundaţii puternice care cuprinde întreaga luncă. În
decursul anilor în această zonă Timişul şi-a modificat foarte mult albia lăsând multe braţemoarte
şi degradând o serie de terenuri
t erenuri agricole din lunca sa.
Afluentul Sebeş îşi are originea în zona muntoasă dinspre Muntele Mic şi Ţarcu cu un
debit maidebitul
august) mic caapelor
al Timişului. În perioada
este foarte scăzut şicând
nu plantele au cea mai Alături
asigură necesarul. mare nevoie de două
de cele râuri-
apă (iulie
 principale ce străbat teritoriul studiat mai sunt Valea Ţigăneşti, Sboreşti, Valea Mare, Valea
Potocului şi Valea Zlagnei, ce colecteză apele din zona montană şi piemontană şi apele de pe
terase.
 Nivelul apelor freatice în lunci este în medie la 1-2 m având o influenţă covărşitoare
asupra procesele de evoluţie a solurilor producând gleizarea diferitelor gradate.
În zona teraselor nivelul apei freatice variază în funcţie de tipul terasei, de la 2 -4 m până
la 4-6 m sau chiar mai jos.
În zona piemontană pânza de apă freatică se află la adâncimi foarte mari >10 m
neinfluenţând procesele de pedogeneză
pedogeneză..
Zona de munte nu este influenţată de apă freatică acesta găsindu -se la adâncimi > 25 m.
Apele freatice nu sunt mineralizate şi sunt în general potabile. În ceea ce priveşte izvoarele de
coastă acestea apar în câteva puncte la baza teraselor precum şi în zona piemontană în prezenţa
unor straturi alternante de marne şi argile pe terenuri înclinate.

12 
 

Ioana Mihaela GURGU - Utilizarea informaţiei pedologice în realizarea evaluării calităţii unor terenuri din
localitatea Caransebeş, judeţul Caraş-Severin 

Izvoarele de coastă sunt specific, de fapt, acestor zone, debitul lor este în general redus şi
sunt necesare lucrări de regularizare a scurgerilor în recipient natural pentru înlăturarea efectelor
negative pe care le provoacă.  

3.2. DATE HIDROGRAFICE

3.2.1. Regimul termic
Datorită așezării municipiului Caransebeș în partea de sud-vest a țării, sub influența
directă a Mării Adriatice și la adăpostul Munților Carpați, zona se integrează în climatul
temperat-continental moderat, subtipul bănățean, cu influențe mediteraneene. Subtipul climatic
al Banatului de sud și sud-est este caracterizat prin contactul dintre masele de aer atlantic și
 presiunea făcută de masele de aer mediteranean, ceea ce oferă un caracter moderat regimului
termic. 
Temperature medie anuală este de 10,5 grade C. Temperaturile cele mai rid icate se
înregistrează în lunile iulie-august >20 grade C, iar cea mai scăzută temperatură medie lunară în
lunile ianuarie, februarie. Primele îngheţuri de toamnă au loc la sfârşitul lunii septembrie şi mai
frecvent în luna octombrie. Cât priveşte îngheţurile târzii de primăvară au loc mai ales în luna
aprilie şi mai rar în mai.

Tabelul 3.1. Temperatura

Temperatura aerului
aerului ( °C)
°C)
Date Luna
Anuale Amplitudine
climatice I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Medii lunare
şi anuale 
-0,7 0,35 4,9 10,8 15,6 18,4 20,7 20,4 16,4 11,1 5,5 1,0 10,5 21,4
Decada
   ă
   l -0,5 -0,5 2,8 8,8 15,5 18,1 20,6 21,0 18,1 13,2 7,6 2,7 10,5 21,5
  a I
   d
  a
  c Decada
  e -1 0,4 4,9 10,8 15,9 18,9 21,1 20,5 16,5 11,4 5,9 1,4 10,5 20,1
   d II
  e
   i
   d
  e Decada
   M III
-1,1 1,5 6,7 12,8 17,1 19,8 21,3 19,4 14,9 9,4 4,2 0,3 10,5 20,2
Media
maximelor
5,1 4,8 10,3 15,8 22,3 22,6 26,3 26,3 23 16,6 11,1 5,2 13,7 21,2
Media
minimelor
-6,3 -5,2 1,5 6,3 11,4 13,9 16,4 16,6 11,9 6,9 2,2 -2,8 7,0 22,9
Diferenţa
mediilor
11,4 10 8,8 9,5 10,9 8,7 9,9 9,7 11,1 9,7 8,9 8 6,7 1,7
Maxima
absolută 
13,2 13 21,9 24,1 28,3 31,4 34,4 34,1 31,5 26,2 18,7 13,2 38,2 -
Minima -
Absolută 
-6,2
10,6
-2,3 0,6 1,8 5,6 10,8 9,8 8,6 -1,8 -6,1 -8,6 -10,6 -
Diferenţa
absolută 
19,4 23,6 24,2 23,5 26,5 35,8 23,6 24,3 22,9 28 24,8 21,8 48,8 -

Perioada de observaţie a fost 1896 -1955/1984-1994.

13 
 

Ioana Mihaela GURGU - Utilizarea informaţiei pedologice în realizarea evaluării calităţii unor terenuri din
localitatea Caransebeş, judeţul Caraş-Severin 

3.2.2. Regimul pluviometric

În general ploile au un caracter ce este determinat de anotimp, vara ploile au caracter de
averse scurte dar intense, pe când toamna ploile sunt de lungă durată, ploi torenţiale, însoţite de
grindină destul de rar.
Media anuală calculată a fost de 737,2 mm.
Tabelul 3.2. Repartiţia precipitaţiilor pe anotimpuri.

Nr.crt. Anotimp Precipitaţii

mm
 
1. Iarna 139,4
2. Primăvara  198,9
3. Vara 237,4
4. Toamna 161,5

Tabelul 3.3. Repartiţia precipitaţiilor pe luniile anului (mm)  

Date Luna
Anual
climatice I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Medii
lunare şi 45 38,1 48,1 62,5 77,2 102,
102,66 70,5 69,1 52
52,8
,8 49,8 41,7 49 737,2
anuale

Tabel 3.4. Bilanţul climatic al apei (mm)  

Luna
Date climatice Anual
I II III IV V VI VI
VIII VIII IX X XI XII
Evapotranspiraţia 0 1 17 54 96 121 137 120 81 46 18 3 694
potenţială 
ΔRezervă(P-ETP) 45 37 29 15 3 0 0 0 0 0 0 1 130
Σ (P-ETP) 0 0 0 0 0 0 0 31 28 0 0 0 59

3.2.3. Regimul eolian

În zona Caransebeșului, vânturile bat în puțin peste jumătate din numărul zilelor unui an.  
Acestea sunt cauzate de două fenomene climatice:  
-  primul fenomen este briza de munte, care bate ori de câte ori există o diferență de
temperatură și presiune între zona alpină și depresiunea joasă;
- al doilea fenomen este născut în urma schimbării de temperatură între zona joasă a
Olteniei și zona joasă a depresiunii Caransebeșu
Caransebeșului.
lui. 
În restul zilelor frecvenţa vânturilor este relativ redusă. Frecvenţa slabă se datorează
adăpostirii zonei, munţii înconjurători constituind un obstacol în calea vânturilor . Formele de
relief influenţează direcţia şi tăria vânturilor, înălţimile împiedicând deplasarea maselor de aer,
iar văile le canalizează pe anumite direcţii.

Analiza factorilor climatici (temperatura aerului, vânturile și precipitațiile) arată că, deși
înconjurată de înălțimi, depresiunea submontană a Caransebeșului prezintă o climă de tranziție
între cea alpină a munților din est (zona Țarcu - Godeanu) și cea de stepă a câmpiei de la vest de
14 
 

Ioana Mihaela GURGU - Utilizarea informaţiei pedologice în realizarea evaluării calităţii unor terenuri din
localitatea Caransebeş, judeţul Caraş-Severin 

dealurile Buziașului, cu influențe ale climei mediteraneene din sud. Climatul plăcut are influențe
asupra faunei și florei locale și permite condiții bune de locuit pentru locuitorii zonei.  

3.3. DATE PEDOLOGICE

Solul depresiunii Caransebeș este subțire și sărac în materii hrănitoare. Acesta   a luat
naştere în urma  interacţiunii precipitaţiilor factorilor pedogenetici din care amintim: clima,
relieful, vegetaţia, apa freatică, influenţa omului.
Pe formele plane solurile se găsesc într -un -un stadiu avansat de maturitate, podzolirea
ajungând la maxima intensităţii dând naştere la soluri de tipul brun luvice şi luvisoluri albice. În
aceste zone climatice umede pe tersase şi platforme piemontane apare începând de toamna şi
 până primăvara târziu un exces de apă în sol datorită precipitaţiilor bogate care depăşesc
evapotrans piraţia potenţială în medie
medie cu 100-350mm.
Pe pante gradul de podyolire scade în detrimentul procesului de eroziune. Pe pantele uşor
înclinate solurile sunt puternic podzolite, iar cu cât înclinarea terenului este mai mare, cu aâat

 profilul
humus sau de apariţia
sol estelamai erodat,a ajungând
suprafaţă chiar
rocii mamă.   până la îndepărtarea completă a orizontului cu
O grupă aparte de soluri o formează cele localizate în zona de munte. Acestea au o vârstă
relativ tînără cu un început de formare a unor orizonturi de munte, denumite şi soluri în formare
ce au fost puternic frânate
fr ânate de către precesele de roziune.
S-au mai identificat şi porţiuni cu soluri alunecate în zona piemontană provocate datorită
stratificaţiei terenului constituit din pietrişuri şi nisipuri pe argile sau marne şi argile. În prezent
aceste alunecări sunt stabilizate, dar pentru ca ele să fie folosite  raţional trebuie o serie de măsuri
de ordin ameliorativ.
Repartiţia solurilor în cadrul luncii a fost determinată de mărimea viiturilor. Astfel la
viituri mai mici şi de durată mai mică s -au depus numai materiale mai grosiere şi numai în
imediata apropier e a albiei minore a râului. La viituri mai mari şi de lungă durată s -au depus şi
materiale mai fine şi la o distanţă mai mare de albie. Astfel pe grinduri unde viitura s -a retras mai
repede s-au depus în general materiale mai grosiere pe când în depresiuni le unde apa provenită
din inundaţii a stagnat un timp mai îndelungat, s-au depus şi materiale mai fine.
Solurile aluviale şi coluvisolurile se găsesc localizate în văile înguste sau la baza
versanţiilor, ele formându-se prin depunere succesive de material adus de pe versanţii din
apropiere.

Clasificare solurilor la nivel de tip funcţie de solurile existente în teren:  

  2. Clasa argilosolurilor


-  22 sol brun argiloiluviar

-  24 sol brun-luvic
-  25 luvisol albic

15 
 

Ioana Mihaela GURGU - Utilizarea informaţiei pedologice în realizarea evaluării calităţii unor terenuri din
localitatea Caransebeş, judeţul Caraş-Severin 

  3. Clasa combisoluri
-  31 sol brun eu-mezobazic

  4. Clasa solurilor hidromorfe

-  62 sol gleic
-  64 sol pseudogleic

  8. Clasa vertisoluri
-  81 vertisol

  9. Clasa solurilor neevoluate, trunchiate sau desfundate

-  92 regosol
-  94 protosol aluvial
-  95 sol aluvial
-  96 erodisol
-  97 coluvisol
-  99 protosol antropic

16 
 

Ioana Mihaela GURGU - Utilizarea informaţiei pedologice în realizarea evaluării calităţii unor terenuri din
localitatea Caransebeş, judeţul Caraş-Severin 

CAPITOLUL 4. REZULTATE ŞI DISCUŢII 

omogene În diferite
vedereaextrase
realizării
dinacestui
unitateaproiect au fost folosite
administrative drept
teritorială material
luată 6 teritorii
în calcul. Acestea ecologice
au fost
selectate din “Panoptic al comunelor bănăţene din perspectivă pedologică”. 
Cele 6 fişe de calcul sunt prezentate în Anexele 1-6 ataşate acestui proiect.
Din calculul notelor de bonitare se observă că terenurile se încadrează într -o clasă de
calitate de ordinul III sau mai mică fapt ce duce la desprinderea conc concluziei
luziei că aceste terenuri sunt
slab calitative.
Primul teren selectat, un luvosol stagnic- gleic, moderat gleizat şi stagnogleizat, lut
mediu-lut argilos mediu, după fişa de calcul manual al notelor de bonitare în condiţii naturale
(Anexa 1), se poate folosi doar ca păşune şi fâneaţă în situaţia în care se doreşte un procent
 productivitate/cheltuieli mic. Cea mai mică notă de bonitare se înregstrează la categoria de
folosinţă prun, măr, cireş sau vişin. 
Al doilea teren selectat, un luvosol tipic, lut mediu- argilă lutoasă, după fişa de calcul
manual al notelor de bonitare în condiţii naturale (Anexa 2), se poate folosi doar ca păşune sau
livadă cu pomi fructiferi în situaţia în care se doreşte un procent productivitate/cheltuieli mic.
Cea mai mică notă de bonitare se înregstrează la categoria de folosinţă sfeclă, cartof sau legume. 
Al treilea teren selectat, un luvosol stagnic, slab şi stagnogleizat, lut mediu -lut argilos
mediu, după fişa de calcul manual al notelor de bonitare în condiţii naturale (Anexa 3), se poate
folosi doar ca păşune, fâneaţă sau livadă în situaţia în care se doreşte un procent
 productivitate/cheltuieli
 productivitate/che ltuieli mic. Cea mai mică notă de bonitare se înregstrează la categoria de
folosinţă vin de masă. 
Al patrulea teren selectat, un regosol tipic, lut mediu, după fişa de calcul manual al
notelor de bonitare în condiţii naturale (Anexa 4), se poate folosi doar ca păşune sau fâneaţă în
situaţia în care se doreşte un procent productivitate/che
productivitate/cheltuieli
ltuieli mic. Pentru toate celelalte categorii
de folosinţă se înregistrează calităţi foarte slabe ale terenului. 
Cel de-al cincilea teren selectat, un regosol litic, lut mediu, după fişa de calcul manual al
notelor de bonitare în condiţii naturale (Anexa 5), are o calitate foarte slabă a solului pentru toate
categoriile de folosinţă
Ultimul , încadrându-se
teren selectat, în clasa
un aluviosol a 5. moderat gleiza,nisip lutos mijlociu-lut mediu,
gleic,
după fişa de calcul manual al notelor de bonitare în condiţii naturale (Anexa 6), se poate folosi
doar ca păşune sau fâneaţă în situaţia în care se doreşte un procent productivitate/cheltuieli mic.
Cea mai mică notă de bonitare se înregstrează la categoria de folosinţă vin de masă.  
În anexa 7 a fost calculată o simulare a cheltuielilor lei/ha în cazul folosirii acestora
 pentru sământarea cu grâu, porumb, floarea-soarelui şi soia pe un teren de 100 ha. Se observă că
în acest caz venitul net ar fi negativ.
Dacă s-ar urma o serie de fertilizări şi aplicări de îngrăsăminte asupra solului fapt ce este
urmat de o creştere a notei de bonitare până la 81 -100 puncte venitul net total ar fi pozitiv şi
foarte satisfăcător.

17 
 

Ioana Mihaela GURGU - Utilizarea informaţiei pedologice în realizarea evaluării calităţii unor terenuri din
localitatea Caransebeş, judeţul Caraş-Severin 

CONCLUZII 

Cunoasterea în detaliu a însusirilor prod

productive
uctive si tehnologice
tehnologice a fac
factorilor
torilor favorizanti si
restrictivi sau limitativi ai productiei agricole, ale fiecarei portiuni de teritoriu, atât sub aspectul
actual de manifestare cât și sub aspectul posibilităților reale de modificare în bi ne a
acestora,poate constitui pentru organele de decizie un pretios instrument pentru realizarea celor
mai corespunzătoare măsuri practice de producere a biomasei vegetale,intr -o
-o dinamica riguros
corelată cu exigențele ecologice ale mediului înconjurător, în folosul omului, pentru
îmbunătățirea condițiilor sale de viață si a intregii colectivităti.
Potrivit Sistemului Român de Taxonomie a Solurilor în spațiul cercetat,desemnat de
arealul județelor Bihor, Arad, Timiș și Caraș -Severin au fost identificate 11 clase de soluri; 23
tipuri cu separare a 107 subtipuri si 300 unitați de sol și a numeroase unitați detaliate care se
deosebesc distinct prin proprietășile lor, capacitatea productivă și măsurile de menținere și
sporire a fertilități. 
Terenul agricol al localități se constituie din următoarele folosințe : arabil 1875
ha(40,99%), pășuni 1526 ha(33,4%) fânețe 990(21,6%), vii 0,5 ha(0,01%) și livezi 181,5
ha(4,0%).
Alegerea locului „potrivit” sau „potrivirea” locului pentru anumite folosințe și culturi a
fost  prima grijă a agricultorului meșteșug desprins în mod intuitiv și transmis apoi din generație
în generație.
Astfel, din observaţiile făcute în capitolul anterior culturile cele mai favorabile în
localitatea Caransebeș sunt: pășuni, fânețe și specii pomico le. Celelalte categorii de folosinţă
sunt slab reprezentate, încadrându-se într-o clasă de calitate sub ordinul IV.

18 
 

Ioana Mihaela GURGU - Utilizarea informaţiei pedologice în realizarea evaluării calităţii unor terenuri din
localitatea Caransebeş, judeţul Caraş-Severin 

BIBLIOGRAFIE

1.  D. Ţărău, Notiţe de curs, 2013-2014

2.  D. Ţărău,  Bonitarea şi evaluarea terenurilor cu elemente de fundamentare
 pedologică, Editura Agroprint, Timişoara, 2009 
3.  D. Ţărău, I. Borza, M. Dumitru, C. Ciobanu,  Particulrităţi ale condiţiilor ecologice şi
de restaurare a fertilităţii solului în vestul României , Editura Eurobit, Timişoara,
2007
4.  D. Ţărău, M. Luca,  Panoptic al comunelor bănăţene din perspectivă pedologică ,
Editura Marimasa, Timişoara, 2002  
5.  D. Ţărău, Ghe. Rogobete, Solurile şi ameliorarea lor. Harta solurilor banatului ,
Editura Marimasa, Timişoara 1997  

19