Capitolul 5

Capitolul 5
CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU TERŢII1
Obiective principale:
Delimitări şi structuri privind decontările cu terţii
Contabilitatea operaţiilor privind decontările cu furnizorii
Contabilitatea operaţiilor privind decontările cu clienţii
Contabilitatea remunerării personalului
Contabilitatea operaţiilor privind decontarea TVA
Contabilitatea deprecierii creanţelor
Concepte-cheie: datorii comerciale; clienţi; clienţi incerţi sau în litigiu; salariul brut de bază;
salariul net de plată; contribuţia la asigurările sociale; contribuţia personalului pentru asigurările
sociale; contribuţia la fondul de şomaj; prorata TVA; TVA de dedus; debitori diverşi; creditori
diverşi.
 Delimitări şi structuri privind decontările cu terţii
Prin categoria de decontări cu terţii sunt delimitate toate datoriile şi creanţele faţă de terţe
persoane, cu termen de decontare pe termen scurt. De asemenea, sunt incluse şi decontările între
exerciţiile financiare determinate de valorile de regularizare de la un exerciţiu la altul.
Nu sunt incluse în categoria decontărilor cu terţii datoriile şi creanţele financiare determinate de
creditele pe termen scurt primite, respectiv acordate de întreprindere.
Din punct de vedere teoretic, datoriile pe termen scurt exprimă fondurile furnizate de terţi
pentru care unitatea trebuie să acorde o prestaţie sau un echivalent valoric. Este vorba de datoriile
create în cadrul relaţiilor de decontare ale unităţii cu alte persoane fizice şi juridice.
Persoanele fizice şi juridice faţă de care unitatea are obligaţii băneşti sunt denumite generic
creditori.
Definit prin această prismă, creditorul reprezintă persoana care, în cadrul unui raport
patrimonial, a avansat o valoare economică şi urmează să primească un echivalent valoric sau o
contraprestaţie.
Datoriile, ca surse străine de finanţare, sunt prezente şi funcţionează din momentul naşterii
angajamentelor faţă de terţi şi până în momentul plăţii lor. Mai mult, toate datoriile ale căror termene
de decontare depăşesc un an sunt purtătoare de dobândă.
Creanţele pe termen scurt sau activele în curs de decontare reprezintă valorile economice
avansate temporar de titularul de patrimoniu altor persoane fizice sau juridice şi pentru care urmează
să primească un echivalent valoric. Acest echivalent poate reprezenta o sumă de bani, o lucrare sau
serviciu. De exemplu, pentru mărfurile vândute clienţilor, echivalentul valoric constă dintr-o sumă de
bani egală cu valoarea mărfii facturate, în schimb pentru un avans de bani acordat salariaţilor care se
deplasează în interes de serviciu, echivalentul valoric primit constă în munca prestată care este
evaluată prin însumarea cheltuielilor privind transportul, cazarea şi diurna delegatului.
Toate persoanele fizice sau juridice care au beneficiat de valoarea avansată, urmând să dea
echivalentul corespunzător, sunt denumite generic prin noţiunea de debitori. Deci, debitorul
reprezintă persoana care în cadrul unui raport patrimonial a primit o valoare şi urmează să dea un
echivalent valoric sau o contraprestaţie.
Evidenţa relaţiilor de decontare cu terţii se înfăptuieşte cu ajutorul conturilor ce formează
conţinutul clasei 4 din Planul de conturi general, denumită Conturi de terţi.
1
Capitol preluat şi adaptat din Mihai Ristea (coordonator), Contabilitatea societăţilor comerciale, vol. I şi II,
Editura Universitară, Bucureşti, 2009.
1
 Contabilitatea operaţiilor privind decontările cu furnizorii
Datoriile comerciale create în cadrul relaţiilor de decontare cu furnizorii pentru aprovizionările
de bunuri materiale, lucrări şi servicii se delimitează patrimonial sub forma furnizorilor, efectelor de
plătit şi avansurilor acordate furnizorilor.
În raport de obiectul şi sensul operaţiilor de decontare se efectuează următoarele tipuri de
înregistrări:
a) aprovizionarea cu stocuri de la furnizori pe baza facturii şi notei de recepţie şi constatare de
diferenţe:
• metoda inventarului permanent:
3XX = 401
4426
• metoda inventarului intermitent:
60X = 401
4426
În ambele cazuri, înregistrarea se face la preţul de cumpărare plus cheltuielile de transport-
aprovizionare (pentru stocuri), alte cheltuieli accesorii şi TVA plătită.
b) lucrările şi serviciile primite de la furnizori, pe baza facturii se înregistrează:
60X şi 61X = 401
4426
Înregistrările se fac la preţul de facturare (conturile de cheltuieli) şi TVA plătită.
c) în cazul în care pentru lucrările şi serviciile recepţionate până la închiderea exerciţiului nu
s-au primit facturile la valoarea estimată, se face înregistrarea:
60X şi 61X = 408
4428
La deschiderea exerciţiului următor, înregistrarea se stornează în negru, urmând a se efectua
înregistrarea la valoarea înscrisă în factură.
Se poate folosi şi varianta de mai jos:
408 = 401 (pentru valoarea facturii inclusiv
(pentru valoarea facturii TVA – deductibilă)
estimată inclusiv TVA neexigibilă)
60X şi 61X 4428
(diferenţa la cost de achiziţie între valoarea
facturii mai mare şi valoarea estimată)
4426
(TVA – aferentă valorii facturii la cost de achiziţie)
Dacă valoarea facturii ar fi fost mai mică decât valoarea estimată, diferenţa la cost de achiziţie s-
ar fi înregistrat pe creditul conturilor 60X şi 61X.
d) achitarea furnizorilor prin conturile de la bancă, pe bază de cecuri bancare:
401 = 512
e) decontarea datoriilor faţă de furnizori pe bază de efecte comerciale:
401 = 403
f) în situaţia în care decontarea este mijlocită de avansurile acordate furnizorilor se fac
înregistrările:
409 = 512
iar la decontare se face înregistrarea:
401 = 409
g) rabaturile, remizele şi risturnele obţinute pentru care s-au întocmit facturi distincte:
401 = 3XX
60X şi 61X
h) sconturile obţinute de la furnizori pentru decontarea datoriilor înainte de termen,
401 = 767
2
 Contabilitatea operaţiilor privind decontările cu clienţii
Toţi debitorii unităţii sub forma creanţelor comerciale legate de vânzarea de bunuri, lucrări sau
servicii proprii ciclului de exploatare al întreprinderii sunt delimitaţi prin structura de „Clienţi şi
valori asimilate”. În cadrul acestora, clienţii reprezintă creanţele faţă de terţi, determinate de vânzarea
pe credit a bunurilor mate-riale, lucrărilor şi serviciilor care fac obiectul activităţii întreprinderii. În
cadrul acestei forme de vânzare, decontarea dintre întreprindere şi client intervine ulterior.
În contabilitate sunt delimitate şi evidenţiate, ca o structură distinctă, toate creanţele sub forma
clienţilor incerţi şi în litigii. Clienţii devin incerţi în cazul în care creanţele nu s-au încasat la
termenul fixat şi există condiţii care determină lipsa de încredere în solvabilitatea acestor parteneri
comerciali (se află în situaţia de lichidare, succesiune etc.). Clienţii sunt litigioşi în situaţia în care s-a
deschis o acţiune juridică pentru decontarea creanţelor. De asemenea, se mai utilizează şi noţiunea de
creanţe dubioase în cazul clienţilor incerţi care pot deveni irecuperabili.
Din categoria creanţelor asupra clienţilor fac parte şi cele determinate de produsele, lucrările şi
serviciile vândute, dar nefacturate.
Tipurile de înregistrări mai semnificative privind decontările cu clienţii sunt următoarele:
a) vânzarea cu decontare imediată a produselor finite, semifabricatelor, produselor reziduale şi
mărfurilor, precum şi facturarea lucrărilor executate şi serviciilor prestate, la preţurile de vânzare,
plus TVA – colectată:
4111 = 70X
4427
b) acceptarea la plată a efectelor comerciale de încasat:
413 = 4111
c) remiterea către bancă, spre încasare a efectelor comerciale:
5113 = 413
d) încasarea prin intermediul băncii a efectelor comerciale remise:
627 = 5113 (cu valoarea efectului comercial)
(pentru comisionul datorat băncii)
512
(pentru valoarea netă încasată)
e) decontarea avansurilor primite de la clienţi:
• avansurile primite de la clienţi:
512 = 419
4427
• încasarea clientului cu reţinerea avansului:
419 = 4111
4427 (TVA aferentă avansului)
512 (valoarea netă încasată)
f) înregistrarea clienţilor incerţi sau în litigiu:
4118 = 4111
şi concomitent înregistrarea ajustării pentru deprecierea creanţelor clienţi:
6814 = 491
g) scoaterea din patrimoniu a clienţilor insolvabili:
654 = 4118
4427
şi concomitent anularea ajustării rămasă fără obiect prin reluarea acesteia la venituri din ajustări:
491 = 7814
h) reactivarea clienţilor scoşi din evidenţă:
4111 = 754
4427
3
 Contabilitatea remunerării personalului
Contabilitatea operaţilor privind decontările cu personalul
Decontările cu personalul au ca obiect calculul, înregistrarea la cheltuieli şi decontarea salariilor
cuvenite angajaţilor. Structural, salariile sunt formate din salariul de bază cuvenit angajaţilor,
sporurile şi adaosurile pentru condiţii deosebite de muncă şi pentru rezultatele obţinute (sporurile
pentru condiţii deosebite de muncă, sporurile pentru orele prestate pe timpul nopţii, sporurile pentru
orele suplimentare de muncă, sporurile pentru vechime neîntreruptă în muncă), indemnizaţiile şi alte
sporuri acordate pentru conducere, indexările de salariu şi compensarea creşterilor de preţuri;
indemnizaţiile acordate pentru concediul de odihnă.
Sunt incluse în fondul de salarii şi indemnizaţiile plătite personalului ce lucrează pe bază de
contracte de prestări de servicii sau convenţii civile (colaborări) în măsura în care sunt prevăzute a fi
suportate din acesta. Sunt incluse în categoria decontărilor cu personalul şi ajutoarele materiale şi de
protecţie socială sub formă de: ajutoare de boală pentru incapacitate temporară de muncă, cele pentru
îngrijirea copilului, ajutoarele de deces şi alte ajutoare acordate de întreprindere care se suportă din
contribuţia pentru asigurări sociale, precum şi sumele achitate, potrivit legii, pentru şomaj tehnic. De
asemenea, sunt contabilizate în sfera decontărilor cu personalul, premiile acordate din beneficii şi
participările la profit.
Elementele de calcul şi decontare a venitului brut aşa cum sunt ierarhizate în statul de salarii se
prezintă astfel:
• Salariul brut de bază
(+) sporuri şi adaosuri
(+) indemnizaţiile de conducere şi alte sporuri acordate pentru conducere
(+) indexările de salarii şi compensarea creşterilor de preţuri
(+) salariul în natură
(+) alte drepturi de personal
(=) TOTAL VENITURI BRUTE
(a) sporurile şi adaosurile cuprind:
• sporurile permanente: vechime; fidelitate; conducere; noapte; condiţii deosebite (de exemplu:
toxicitate); limbă străină; stres; ore suplimentare lucrate sistematic;
• sporurile temporare: ore suplimentare; ore prestate în zilele prevăzute libere prin lege; ore
efectuate peste program; ore de traducere;
• adaosurile se referă la: prime de vacanţă; pentru sărbători şi aniversări ale persoanei sau ale
unităţii; diverse stimulente;
(b) alte drepturi de personal cuprind: indemnizaţia de concediu; prima de Paşte/Crăciun; plata
zilelor libere pentru evenimente deosebite; indemnizaţia pentru concediul de boală; ajutoare materiale
în bani.
Cheltuielile cu personalul şi decontarea drepturilor cuvenite angajaţilor determină următoarele
înregistrări contabile:
1. Plata avansurilor şi a conturilor către salariaţi: în numerar sau prin banca (card):
425 = 5311 sau 5121
2. Cheltuieli cu salariile şi alte drepturi cuvenite personalului, înregistrate pe baza statului de
salarii:
641 = 421
Remarcă. Se poate ivi situaţia în care trebuie înregistrate la cheltuieli salariile şi alte drepturi de
personal cuvenite exerciţiului expirat, dar calculate şi decontate în exerciţiul următor. În acest caz,
4
pentru statele neîntocmite, locul contului 421 „Personal – salarii datorate” este luat de contul 4281
„Alte datorii în legătură cu personalul”.
În exerciţiul următor, operaţia de mai sus este stornată în negru, efectuându-se înregistrarea
reală conform statelor de salarii întocmite.
Creanţele privind sumele datorate de către personal, reprezentând chirii şi consumuri care se fac
venit la întreprindere, precum şi eventualele sume datorate privind debite, remuneraţii, sporuri sau
adaosuri necuvenite, ajutoare de boală necuvenite se înregistrează în debitul contului 4282 „Alte
creanţe în legătură cu personalul” şi în creditul conturilor, după caz, 758 „Alte venituri din
exploatare”, 706 „Venituri din redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii” şi 708 „Venituri din activităţi
diverse”, 4427 „TVA – colectată”, 438 „Alte datorii şi creanţe sociale”.
3. Reţinerile din salarii reprezentând avansuri, popriri, contribuţia personalului pentru
asigurările sociale, ajutorul de şomaj şi impozitul pe salarii:
421 = 425
427
4312
4314
4372
444
Remarcă. Reţinerile din salarii reprezentând avansuri, popriri, contribuţia personalului pentru
asigurările sociale şi impozitul pe salarii, de la 01 ianuarie 2018:
421 = 425
427
4315
4316
444
4. Achitarea salariilor nete datorate personalului:
421 = 5121 sau 5311
5. Ajutoare materiale sociale cuvenite salariaţilor:
431 sau 437 = 423
Reţinerile din ajutoare sociale, în favoarea terţilor şi impozitele corespunzătoare, se
înregistrează în debitul contului 423 „Personal ajutoare materiale datorate” şi în creditul
conturilor 427 „Reţineri din salarii datorate terţilor”, respectiv 444 „Impozitul pe venituri de
natura salariilor”.
Achitarea sumelor nete generează înregistrarea:
423 = 5121 sau 5311
6. Decontarea drepturilor de participare a salariaţilor la profit şi alte stimulente din profit,
determină înregistrarea:
a) drepturile cuvenite:
117 sau 129 sau 641 = 424
b) impozitul reţinut:
424 = 444
c) plata drepturilor nete:
424 = 5121 sau 5311
7. Înregistrarea drepturilor de personal neridicate:
421 = 426
423
424
5
La achitarea drepturilor de personal neridicate se foloseşte formula contabilă:
426 = 5121 sau 5311
Dacă drepturile de personal neridicate s-au prescris, se înregistrează ca venituri excepţionale din
operaţii de gestiune.
Un caz particular privind decontările cu personalul îl reprezintă acordarea către salariaţii
societăţii comerciale a unor cantităţi de produse obţinute din producţie proprie. Valoarea acestor
produse se impozitează, fiind venit pentru întreprindere în perioada respectivă. Tipurile de înregistrări
care intervin sunt:
a) cheltuielile cu remuneraţia cuvenită pentru timpul sau munca prestată, după caz:
641 = 421
b) decontarea salariilor cuvenite:
421 = 701 sau 758 (cu valoarea la preţ de vânzare
a produselor acordate în echivalenţă la salariul net)
531 (cu sumele nete achitate, pentru diferenţa
neacoperită prin valoarea produselor acordate)
444 (cu impozitul pe salarii reţinut)
4312/4315 (contribuţiile salariaţilor
4314/4316 la asigurările sociale
4372/abrogat şi şomaj)
c) TVA aferentă produselor acordate în natură şi accizele aferente dacă este cazul:
635 = 4427
446
d) descărcarea gestiunii cu valoarea produselor acordate în natură, la cost de producţie:
711 = 345
În sfera cazurilor particulare se înscrie şi contabilizarea echipamentului de lucru şi a
uniformelor distribuite salariaţilor, pentru care întreprinderea suportă 50% din valoare:
a) valoarea echipamentului de lucru şi a uniformelor achiziţionate, inclusiv TVA aferentă:
303 = 401
4426
b) valoarea echipamentului de lucru şi a uniformelor distribuite salariaţilor:
603 = 303
(cota de 50% suportată de întreprindere)
4282
(cota de 50% suportată de salariaţi)
c) TVA aferentă valorii echipamentului de lucru şi a uniformelor suportate de salariaţi:
4282 = 4427
O problemă specifică decontărilor privind salariile cuvenite personalului angajat este cea a
impozitării veniturilor realizate. În acest sens, impozitul pe veniturile din salarii şi alte drepturi
asimilate este calculat pe fiecare lună, fiind decontat la bugetul de stat în ziua în care se eliberează
drepturile salariale ale lunii precedente, dar nu mai târziu de 25 ale lunii următoare celei pentru care
se cuvin aceste drepturi. Începând cu 1 ianuarie 2005, cota de impozitare a veniturilor din salarii este
16% şi se aplică la venit bază de calcul, după deducerea din total brut a tuturor contribuţiilor
salariatului şi a deducerii personale.
Remarcă. Începând cu 1 ianuarie 2018, cota de impozitare a veniturilor din salarii este 10% şi
se aplică la venit bază de calcul, după deducerea din total brut a tuturor contribuţiilor salariatului şi a
deducerii personale.
6
Contabilitatea operaţiilor privind decontările cu asigurările şi protecţia socială
Contabilitatea decontărilor privind contribuţiile sociale cuprinde obligaţiile reprezentând
contribuţia la asigurările sociale, contribuţia pentru asigurările sociale de sănătate, contribuţia la
fondul de şomaj (abrogată începând cu 01 ianuarie 2018), datorate de către persoanele fizice care
au calitatea de angajați sau pentru care există obligația plății contribuției de asigurări sociale, potrivit
legi precum şi contribuţia asigurătorie pentru muncă, datorată de angajator.
Eventualele sume datorate sau care urmează să fie încasate în perioadele următoare, aferente
exerciţiului în curs, se înregistrează ca alte datorii şi creanţe sociale. Aici se cuprinde şi contribuţia
unităţii la schemele de pensii facultative şi la primele de asigurare voluntară de sănătate.
Începand cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2017, contribuţiile sociale
obligatorii2, potrivit legilor din domeniu şi a legislaţiei fiscal-bugetare3 sunt:
1. Contribuţia de asigurări sociale datorată de angajator
2. Contribuţia individuală de asigurări sociale
3. Contribuţia de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale datorată de
angajator
4. Contribuţia la bugetul asigurărilor pentru somaj datorată de angajator
5. Contribuţia individuală datorată la bugetul asigurărilor pentru şomaj
6. Contribuţia datorată de angajator la Fondul de garantare pentru plata creanţelor sociale
7. Contribuţia datorată de angajator pentru asigurările sociale de sănătate
8. Contribuţia individuală de asigurări sociale de sănătate
9. Contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate
Remarcă. Începand cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2018, contribuţiile
sociale obligatorii, potrivit legilor din domeniu şi a legislaţiei fiscal-bugetare4 sunt:
2
În fiecare exerciţiu bugetar, contribuţiile sociale obligatorii, contribuabili, bazele de calcul, dar mai ales cotele de
contribuţii sociale obligatorii sunt ajustate în funcţie de politica fiscal-bugetară a instituţiilor statului. În ultimii ani
Guvernul şi partenerii sociali ai acestuia discută despre reducerea substanţială a unor cote de contribuţii sociale.
Prezentăm cu titlu de exempu cotele contribuţiilor sociale obligatorii la 01 ianuarie 2017.
3
Cotele de contribuţie ale angajatorilor şi individuale pentru anul 2017 au fost stabilite de următoarele acte
normative: Legea nr. 7/2017 a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 128
din 17 februarie 2017 şi Legea nr. 6/2017 a bugetului de stat pe anul 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 127 din 17
februarie 2017, precum şi de Legea nr. 227/2015 privind Codul Fisca, cu modificările şi completările ulterioare (Noul Cod
Fiscal, Titlul V Contribuţii sociale obligatorii), publicată în Monitorul Oficial nr. 688 din 10 septembrie 2015. La baza
stabilirii contribuţiilor sociale obligatorii stau următorele acte normative: Legea nr. 263/2010 – CAS; Legea nr. 76/2002 –
fondul de şomaj; Legea nr. 200/2006 – fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale; Legea nr. 346/2002 –
accidente de muncă şi boli profesionale; Legea nr. 95/2006 – CASS; Ordonanţa de urgenţă nr. 158/2005 – concedii şi
indemnizaţii sociale de sănătate.
4
Cotele de contribuţie ale angajaţilor şi angajatorilor pentru anul 2018 au fost stabilite de următoarele acte
normative: Legea nr. 3/2018 a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 5 din
03 ianuarie 2018 şi Legea nr. 2/2018 a bugetului de stat pe anul 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 4 din 03
ianuarie 2018, precum şi de Legea nr. 227/2015 privind Codul Fisca, cu modificările şi completările ulterioare, dintre care
O.U.G. nr. 79/2017 pentru modificarea si completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal (Titlul V Contribuţii sociale
obligatorii), publicată în Monitorul Oficial nr. 688 din 10 septembrie 2015.
normative: Legea nr. 47/2019 a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 196
din 12 martie 2019 şi Legea nr. 50/2019 a bugetului de stat pe anul 2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 209 din 15
martie 2019, precum şi de Legea nr. 227/2015 privind Codul Fisca, cu modificările şi completările ulterioare, dintre care
O.U.G. nr. 79/2017 pentru modificarea si completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal (Titlul V Contribuţii sociale
obligatorii) şi O.U.G. nr. 114/2018 din 28 decembrie 2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice
şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată
în Monitorul Oficial nr. 688 din 10 septembrie 2015.
normative: Legea nr. 6/2020 a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 3 din
6 ianuarie 2020 şi Legea nr. 5/2020 a bugetului de stat pe anul 2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 2 din 6 ianuarie
2020, precum şi de Legea nr. 227/2015 privind Codul Fisca, cu modificările şi completările ulterioare
7
1. Contribuţia de asigurări sociale - CAS
Remarcă. Contribuţia de asigurări sociale datorată de angajator (numai în cazul condiţiilor
deosebite sau speciale de munca) - CAS
2. Contribuţia de asigurări sociale de sănătate - CASS
3. Contribuţia asiguratorie pentru muncă - CAM
Bazele de calcul al contribuţiilor sociale obligatorii sunt:
 baza lunară de calcul al contribuţiilor sociale individuale obligatorii, reprezintă câştigul brut
realizat din activităţi dependente, în ţară şi în străinătate;
Dacă din calcul rezultă o bază de calcul mai mare decât valoarea a de 5 ori câştigul salarial
mediu brut, cota contribuţiei individuale de asigurări sociale se va aplica asupra echivalentului a de 5
ori câştigul salarial mediu brut, pe fiecare loc de realizare al venitului (această prevedere a fost
abrogată începând cu 01 februarie 2017 de O.U.G. nr. 3/2017 pentru modificarea şi completarea
Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal).
 baza lunară de calcul al contribuţiilor sociale obligatorii datorate de angajatori, entităţi
asimilate angajatorului şi orice plătitor de venituri de natură salarială sau asimilate salariilor,
reprezintă suma câştigurilor brute realizate.
Baza de calcul nu poate fi mai mare decât produsul dintre numărul asiguraţilor pentru care
angajatorul datorează contribuţie diferenţiată în funcţie de condiţiile de muncă, din luna pentru care
se calculează această contribuţie datorată bugetului asigurărilor sociale de stat şi valoarea
corespunzătoare a de 5 ori câştigul salarial mediu brut.
În situaţia depăşirii acestui plafon, care datorează contribuţie la bugetul asigurărilor sociale de
stat, diferenţiată în funcţie de condiţiile de muncă, baza de calcul la care se datorează această
contribuţie, corespunzătoare fiecărei condiţii de muncă, se stabileşte proporţional cu ponderea, în
total bază de calcul, a câştigurilor salariale brute realizate în fiecare dintre condiţiile de muncă
(această prevedere a fost abrogată începând cu 01 februarie 2017 de O.U.G. nr. 3/2017 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal).
Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal prevede şi alte tipuri de baze de calcul al
contribuţiilor sociale obligatorii pentru persoanele care realizează venituri impozabile din activităţi
independente, activităţi agricole, silvicultură, piscicultură, din asocieri fără personalitate juridică,
precum şi din cedarea folosinţei bunurilor, alte venituri, precum şi pentru persoanele care nu
realizează venituri.
Spre exemplu baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale pentru anumite tipuri de
persoane, menţionate mai sus este venitul declarat, care nu poate fi mai mic de 35% din câştigul
salarial mediu brut şi nici mai mare decât echivalentul a de 5 ori acest câştig; sau pote fi salariul
minim brut pe ţară la data datorării contribuţiei.
CONTRIBUŢIILE DE ASIGURĂRI SOCIALE până la 31 decembrie 2017

1. Contribuţia de asigurări sociale datorată de angajator (CAS) generează datorii şi
creanţe pentru angajatori, entităţi asimilate angajatorului şi orice plătitor de venituri de natură
salarială sau asimilate salariilor.
Baza de calcul pentru asigurări sociale se determină astfel:
CAS = salariul brut efectiv realizat × cota de impunere
Contribuţia de asigurări sociale datorată de angajator, prevazută la art. 138 din Legea nr.
227/2015 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare este diferenţiată astfel:
8
a^1) pentru condiţii normale de munca 15,8%;
a^2) pentru condiţii deosebite de munca 20,8%;
a^3) pentru condiţii speciale de munca 25,8%.
Asiguraţii sistemului public au dreptul, în afară de pensii la: indemnizaţia pentru incapacitatea
temporară de muncă; prestaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă;
indemnizaţie pentru maternitate; indemnizaţie pentru creşterea copilului sau îngrijirea copilului
bolnav; ajutor de deces.
2. Contribuţia individuală de asigurări sociale reprezintă o cotă de 10,5%. Ea este
suportată de către personalul cu statut de salariat şi achitată de către unitate, bugetului asigurărilor
sociale.
Astfel, Contribuţia individuală de asigurări sociale, prevazută la art. 138 din Legea nr.
227/2015 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare este 10,5%, indiferent de
condiţiile de muncă. În cota de contribuţie individuală de asigurări sociale este inclusă şi cota de
5,1% aferentă fondurilor de pensii administrate privat, prevazută de Legea nr. 411/2004 privind
fondurile de pensii administrate privat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit
art. 19 din Legea nr. 340/2015 a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2016.
Contribuţia individuală se datorează şi pentru perioadele în care angajatul se află în
incapacitate temporară de muncă sau în concediu de maternitate.
În cazul persoanelor care cumulează mai multe funcţii, contribuţia se calculeză şi se reţine la
funcţia de bază.
Contribuţia individuală pentru asigurările sociale nu se reţine persoanelor care prestează
servicii sau execută lucrări pe bază de contracte civile şi efectuează alte categorii de lucruri care nu au
la bază contracte de muncă reglementate, ca atare prin legislaţia muncii; de la salariaţi pe perioadele
nelucrate, care prin urmare, nu constituie vechime în muncă utilă la pensie.
3. Contribuţia de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale datorată de
angajator diferenţiată pe clase de risc, prevăzută la art. 203 (1)) din Legea nr. 227/2015 privind
Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare este 0,15% - 0,85%.
4. Contribuţia la bugetul asigurărilor pentru somaj datorată de angajator prevazută la
art. 186, lit b) din Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare
este 0,5%.
5. Contribuţia individuală datorată la bugetul asigurărilor pentru şomaj prevăzută la art.
186, lit. a) din Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare
este 0,5%.
6. Contribuţia datorată de angajator la Fondul de garantare pentru plata creanţelor
salariale prevăzută la art. 211 din Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal, cu modificările şi
completările ulterioare este 0,25%.
Din sumele colectate la Fondul de garantare pentru plata cranţelor salariale se asigură plata
creanţelor salariale rezultate din contractele individuale de muncă şi din contractele colective de
muncă încheiate de salariaţi cu angajatorii împotriva cărora au fost pronunţate hotărâri judecătoreşti
definitive de deschidere a procedurii insolvenţei şi faţă de care a fost dispusă măsura ridicării totale
sau parţiale a dreptului de administrare.
Din Fondul de garantare pentru plata cranţelor salariale se suportă creanţe salariale cum
sunt salarii restante, plăţi compensatorii restante, compensaţii băneşti restante pentru concediul de
odihnă neefectuat, compensaţii restante pentru accidente de muncă şi boli profesional şi indemnizaţii
restante aferente întreruperii temporare a activităţii, toate pentriu o perioadă de trei luni
calendaristice.
9
7. Contribuţia datorată de angajator pentru asigurarile de sănătate prevazuta la art. 156,
lit. b) din Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare este
5,2%.
8. Contribuţia individuală de asigurări sociale de sănătate prevăzută la art. 156, lit. a) din
Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare este 5,5%.
9. Contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate prevăzută
la art. 194 din Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare este
0,85%.
Contribuţiile sociale individuale calculate şi reţinute se virează la bugetele şi fondurile cărora
le aparţin până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se datorează sau până la data
de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se datorează, după caz, împreună cu
contribuţia angajatorului ori a persoanelor asimilate angajatorului datorată potrivit legii.
Salariul de baza minim brut pe ţară garantat în plată începând cu data de 1 mai 2016,
salariul de baza minim brut pe ţară garantat în plată se stabileşte la 1.250 lei lunar, pentru un
program complet de lucru de 169,333 ore în medie pe lună în anul 2016, reprezentand 7,382 lei/ora
conform art. 1 din H.G.R. nr. 1017 din 30 decembrie 2015 pentru stabilirea salariului de baza minim
brut pe ţară garantat în plată, M.O. nr. 987 din 31 decembrie 2015.
Începând cu data de 1 februarie 2017 este de 1.450 lei lunar, pentru un program complet de
lucru de 166,00 ore, în medie, pe lună, în anul 2017, reprezentand 8,735 lei/ora conform art. 1 (2) din
H.G.R. nr. 1 din 6 ianuarie 2017 pentru stabilirea salariului de baza minim brut pe ţară garantat în
plată, M. Of. nr. 15 din 06 ianuarie 2017.
Câştigul salarial mediu brut pe anul 2017 este de 3.131 lei, potrivit art. 16 din Legea
bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2017.
Pentru anul 2017, cuantumul ajutorului de deces se stabileşte, în cazul:
a) asiguratului sau pensionarului, la 3.131 lei;
b) unui membru de familie al asiguratului sau al pensionarului la 1.566 lei; potrivit art. 17 din
Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2017.
Deşi cotele de contribuţii sociale obligatorii pentru anul 2017 rămân nemodificate faţă de anul
2016, (cota contribuţiei la asigurările sociale datorată de angajator care a scăzut cu 5 % începând cu
01 octombrie 2014 - de la 20,8% la 15,8% pentru condiţii normale de munca) are loc lărgirea bazei
de calcul în cazul unor contribuţii sociale.
Având în vedere creşterea câştigului salarial mediu brut în anul 2017, se măreşte contribuţia
de asigurări sociale determinată de acest indicator. Astfel, plafonarea bazei de calcul pentru
contribuţia de asigurari sociale se facea în anul 2017 la 15.655 lei (3.131 lei x 5 câştigul salarial
mediu brut), faţă de 13.405 lei pentru anul 2016 (această prevedere a fost abrogată începând cu 01
februarie 2017 de O.U.G. nr. 3/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind
Codul fiscal).
Creşterea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată în anul 2017 determină
creşterea bazei de calcul pentru plafonarea contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări
sociale de sănătate, şi a contribuţiei de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale în
situaţia indemnizaţiilor de asigurări sociale de sănătate.
CONTRIBUŢIILE DE ASIGURĂRI SOCIALE de la 01 ianuarie 2018 - 2020

1. Contribuţia de asigurări sociale – CAS generează datorii şi creanţe pentru angajatori,
entităţi asimilate angajatorului şi orice plătitor de venituri de natură salarială sau asimilate salariilor.
Ea este suportată de către angajat pentru condiţii normale de muncă, respectiv suportată de către
angajator pentru condiţii deosebite sau speciale de muncă şi achitată de către angajator, bugetului
asigurărilor sociale respectiv.
10
Baza lunară de calcul al contribuției de asigurări sociale, în cazul persoanelor fizice care
realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor, o reprezintă câștigul brut realizat din salarii și
venituri asimilate salariilor, în țară și în alte state.
Baza de calcul pentru asigurări sociale se determină astfel:
CAS = salariul brut efectiv realizat × cota de impunere
Contribuţia de asigurări sociale (cota), prevazută la art. 138 şi 1381 din Legea nr. 227/2015
privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare este diferenţiată astfel:
Cotele de contribuții de asigurări sociale sunt următoarele (art. 138):

a) 25% datorată de către persoanele fizice care au calitatea de angajați sau pentru care există
obligația plății contribuției de asigurări sociale, potrivit prezentei legi;
b) 4% datorată în cazul condițiilor deosebite de muncă, astfel cum sunt prevăzute în Legea nr.
263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, de
către persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora;
c) 8% datorată în cazul condițiilor speciale de muncă, astfel cum sunt prevăzute în Legea nr.
263/2010, de către persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate
acestora.
Asiguraţii sistemului public au dreptul, în afară de pensii la: indemnizaţia pentru incapacitatea
temporară de muncă; prestaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă;
indemnizaţie pentru maternitate; indemnizaţie pentru creşterea copilului sau îngrijirea copilului
bolnav; ajutor de deces.
Astfel, contribuţia de asigurări sociale, datorată de angajat şi prevazută la art. 138 din
Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare este 25%,
indiferent de condiţiile de muncă. În cota de contribuţie individuală de asigurări sociale este
inclusă şi cota de 3,75% aferentă fondurilor de pensii administrate privat, prevazută de Legea nr.
411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, potrivit art. 2, alin 3 din O.U.G. nr. 82/2017 pentru modificarea şi completarea unor acte
normative.
Prevederi speciale pentru domeniul construcțiilor (art. 1381):
(1) În perioada 1 ianuarie 2019 - 31 decembrie 2028 inclusiv, pentru persoanele fizice care
realizează venituri din salarii și asimilate salariilor realizate în baza contractelor individuale de
muncă încheiate cu angajatori care desfășoară activități în sectorul construcții...cota contribuției de
asigurări sociale prevăzută la art. 138 lit. a) se reduce cu 3,75 puncte procentuale.
(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) care datorează contribuția la fondul de pensii administrat
privat reglementat de Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat,
republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt scutite de la plata acestei contribuții în
limita cotei prevăzute la alin. (1).
2. Contribuția de asigurări sociale de sănătate datorată Fondului național unic de
asigurări sociale de sănătate – CASS (cota), prevazuta la art. 156 din Legea nr. 227/2015 privind
Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare este:
cota de contribuție de asigurări sociale de sănătate este de 10% și se datorează de către
persoanele fizice care au calitatea de angajați sau pentru care există obligația plății contribuției de
asigurări sociale de sănătate, potrivit prezentei legi.
Baza lunară de calcul al contribuției de asigurări sociale de sănătate, în cazul persoanelor fizice
care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor, în țară și în străinătate, o reprezintă
câștigul brut.
11
Persoanele fizice pentru veniturile din salarii și asimilate salariilor în baza contractelor
individuale de muncă încheiate cu angajatori care desfășoară activități în sectorul construcții…, în
perioada 1 ianuarie 2019 - 31 decembrie 2028 inclusiv sunt scutite de la plata CASS (art. 154, al.
(1), lit. r).
3. Contribuţia asiguratorie pentru muncă – CAM, generează datorii şi creanţe pentru
persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora şi orice plătitor
de venituri de natură salarială sau asimilate salariilor.
Baza lunară de calcul al contribuției asiguratorii pentru muncă o reprezintă suma câștigurilor
brute realizate din salarii și venituri asimilate salariilor, în țară și în străinătate.
Contribuţia asiguratorie pentru muncă, (cota), prevazuta la art. 2203 alin. (1) din Legea
nr. 227/2015 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare este: cota contribuției
asiguratorie pentru muncă este de 2,25%.
Prin excepție de la prevederile alin. (1), în perioada 1 ianuarie 2019 - 31 decembrie 2028
inclusiv, cota contribuției asiguratorii pentru muncă se reduce la nivelul cotei care se face venit la
Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale constituit în baza Legii nr. 200/2006 privind
constituirea și utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale, cu modificările
ulterioare, ....( art. 2203 alin. (2)). Şi aceasta este de 0,3375% în sarcina angajatorului.
Contribuţiile de asigurări sociale ale angajatului şi/sau angajatorului calculate şi reţinute, după
caz, se virează la bugetul asigurărilor sociale de stat (CAS), fondul naţional unic al asigurărilor
sociale de sănătate (CASS) şi bugetul de stat (CAM), până la data de 25 inclusiv a lunii următoare
celei pentru care se datorează.
Salariul de baza minim brut pe ţară garantat în plată începând cu data de 1 ianuarie 2018,
salariul de baza minim brut pe ţară garantat în plată se stabileşte la 1.900 lei lunar, pentru un
program complet de lucru de 166,666 ore, în medie, pe lună, în anul 2018, reprezentand 11,40 lei/ora
conform art. 1 din H.G.R. nr. 846 din 29 noiembrie 2017 pentru stabilirea salariului de baza minim
brut pe ţară garantat în plată, M.O. nr. 950 din 29 noiembrie 2017.
Remarcă. Această majorare a brutului este dată în primul rând de mutarea contribuțiilor
sociale de la angajator la angajat, dar și de o creștere a netului, ceea ce implică o majorare a
costului salarial total pentru firmă.
Un astfel de salariu minim brut pe anul 2018 este echivalent cu 1.550 de lei brut pe lună în
condițiile din anul 2017 ale așezării contribuțiilor sociale, în creștere așadar față de 1.450 de lei brut
cât a fost salariul minim brut în anul 2017.
Salariul de baza minim brut pe ţară garantat în plată începând cu data de 1 ianuarie 2019.
salariul de baza minim brut pe ţară garantat în plată se stabileşte în bani, fără a include sporuri şi alte
adaosuri la suma de 2.080 lei lunar, pentru un program normal de lucru în medie de 167,333 ore, pe
lună, reprezentand 12,43 lei/ora, conform art. 1 alin. (1) din H.G.R. nr. 937 din 07 decembrie 2018
pentru stabilirea salariului de baza minim brut pe ţară garantat în plată, M.O. nr. 1.045 din 10
decembrie 2018.
12
Prin excepție de la prevederile alin. (1), începând cu data de 1 ianuarie 2019, pentru
personalul încadrat pe funcții pentru care se prevede nivelul de studii superioare, cu vechime în
muncă de cel puțin un an în domeniul studiilor superioare, salariul de bază minim brut pe țară
garantat în plată, fără a include sporuri și alte adaosuri, se majorează de la 2.080 lei la 2.350 lei
lunar, pentru un program normal de lucru de 167,333 ore în medie pe lună, reprezentând
14,044 lei/oră. ( art. 1 alin. (2))
Salariul de baza minim brut pe ţară garantat în plată începând cu data de 1 ianuarie 2020.
salariul de baza minim brut pe ţară garantat în plată se stabileşte în bani, fără a include sporuri şi alte
adaosuri la suma de 2.230 lei lunar, pentru un program normal de lucru în medie de 167,333 ore, pe
lună, reprezentand 13,327 lei/ora, conform art. 1 alin. (1) din H.G.R. nr. 935 din 13 decembrie 2019
pentru stabilirea salariului de baza minim brut pe ţară garantat în plată, M.O. nr. 1.010 din 16
decembrie 2019.
Prin excepție de la prevederile alin. (1), începând cu data de 1 ianuarie 2020, pentru
personalul încadrat pe funcții pentru care se prevede nivelul de studii superioare, cu vechime în
muncă de cel puțin un an în domeniul studiilor superioare, salariul de bază minim brut pe țară
garantat în plată, fără a include sporuri și alte adaosuri, se stabilește la suma de 2.350 lei lunar,
pentru un program normal de lucru de 167,333 ore în medie pe lună, reprezentând 14,044 lei/oră.
(art. 1 alin. (2))
IMPOZITUL PE VENITURILE DIN SALARII până la 31 decembrie 2017

Plătitorii de salarii şi venituri asimilate salariilor sunt obligaţi: să reţină impozitul aferent
veniturilor fiecărei luni, la data efectuării plăţii acestor venituri şi să vireze la bugetul de stat
impozitul reţinut la termenul stabilit pentru ultima plată a drepturilor salariale, efectuată pentru
fiecare lună, dar nu mai târziu de 25 ale lunii următoare celei pentru care se cuvin aceste drepturi.
Impozitul pe veniturile din salarii, pentru fiecare lună, se calculează şi se reţine de angajatorii,
care au sediul sau domiciliul în România la data plăţii acestor venituri indiferent de perioada la care
se referă.
Conform Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, art. 76 alin. (1) sunt considerate venituri din
salarii toate veniturile în bani şi/sau în natură obţinute de o persoană fizică ce desfăşoară o activitate
în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevazut de lege, indiferent de
perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv
indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă. Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal la
art. 76 alin. (2) mai prevede o serie de tipuri de venituri, considerate asimilate salariilor.
Beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar reprezentând plaţi anticipate,
care se calculează şi se reţine la sursă de catre plătitorii de venituri. Conform art. 78 din Legea nr.
227/2015 privind Codul fiscal, impozitul lunar se determina astfel:
13
a) la locul unde se afla funcţia de bază, prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul
determinate ca diferenţă între venitul net din salarii, aferent unei luni, calculate prin deducerea din
venitul brut a contribuţiilor obligatorii aferente unei luni şi următoarele: deducerea personală acordată
pentru luna respectivă; cotizaţia sindicală plătită în luna respectivă; contribuţiile la fondurile de pensii
facultative, astfel încât la nivelul anului să nu se depăşească echivalentul în lei a 400 euro;
b) pentru veniturile obţinute în celelalte cazuri, prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de
calcul determinate ca diferenţă între venitul brut şi contribuţiile obligatorii pe fiecare loc de realizare
a acestora.
Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal la art. 80 alin. (1) prevede că plătitorii de salarii şi de
venituri asimilate salariilor au obligaţia de a calcula şi de a reţine impozitul aferent veniturilor
fiecărei luni la data efectuării plăţii acestor venituri, precum şi de a-l vira la bugetul de stat până la
data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc aceste venituri sau până la data de 25
inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se datorează, după caz.
Conform Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, art. 77 alin. (1) persoanele fizice prevăzute
la art. 59 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) au dreptul la deducerea din venitul net lunar din salarii a unei
sume sub formă de deducere personală, acordată pentru fiecare lună a perioadei impozabile numai
pentru veniturile din salarii la locul unde se află funcţia de bază.
Începând cu 01 ianuarie 2016 conform Legii nr. 227/2015, art. 77 alin. (2) deducerea
personală se acordă pentru persoanele fizice care au un venit lunar brut de până la 1.500 lei
inclusiv, astfel:
(i) pentru contribuabilii care nu au persoane în întreţinere - 300 lei;
(ii) pentru contribuabilii care au o persoană în întreţinere - 400 lei;
(iii) pentru contribuabilii care au două persoane în întreţinere - 500 lei;
(iv) pentru contribuabilii care au trei persoane în întreţinere - 600 lei;
(v) pentru contribuabilii care au patru sau mai multe persoane în întreţinere 800 lei.
Pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunare din salarii cuprinse între 1.501 lei
şi 3.000 lei, inclusiv, deducerile personale sunt degresive faţă de cele de mai sus şi se stabilesc prin
ordin al ministrului finanţelor publice.
Pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunare din salarii de peste 3.000 lei nu se
acordă deducerea personală.
Pentru determinarea deducerilor personale lunare potrivit prevederilor art. 77 şi art. 66 din
Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, se utilizează
calculatorul desfăşurător. Astfel, conform O.M.F.P. nr. 52/2016 privind aprobarea calculatorului
pentru determinarea deducerilor personale lunare pentru contribuabilii care realizează venituri din
salarii la funcţia de baza, începând cu luna ianuarie 2016, deducerile personale lunare sunt
degresive, în funcţie de venitul brut lunar din salarii şi de numărul de persoane aflate în întreţinerea
contribuabilului, utilizându-se următorul algoritm de calcul:
-lei-
Deducerea personală lunară stabilită pentru un contribuabil
în funcție de numărul persoanelor aflate în întreținere
Venit brut
lunar din salarii Cu
lunar din salarii Fără Cu Cu Cu 4 sau mai
(VBL) persoane o persoană 2 persoane 3 persoane multe
în întreținere în întreținere în întreținere în întreținerepersoane în
întreținere
Până la 1.500 300 400 500 600 800
De la 1.501 la 300 x [1 – (VBL 400 x [1 – (VBL 500 x [1 – (VBL 600 x [1 – VBL – 800 x [1 – VBL –
3.000 – 1.500)/1.500] – 1.500)/1.500] – 1.500)/1.500] 1.500)/1.500] 1.500)/1.500]
Peste 3.001 0 0 0 0 0
14
Pentru stabilirea deducerilor personale, venitul brut lunar din salarii se rotunjește la nivel de
leu, fără subdiviziuni, prin rotunjire la leu pentru fracțiunile de peste 50 de bani inclusiv și prin
neglijarea fracțiunilor de până la 50 de bani.
Sumele reprezentând deducerile personale pentru venitul brut lunar din salarii cuprins între
1.501 și 3.000 lei sunt calculate prin rotunjire la 10 lei, în sensul că fracțiunile sub 10 lei se
majorează la 10 lei.
Baza de calcul a venitului supus impozitului se calculează prin rotunjire la 1 leu în favoarea
contribuabilului.
IMPOZITUL PE VENITURILE DIN SALARII de la 01 ianuarie 2018 -2020

Beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar, final, care se calculează și se
reține la sursă de către plătitorii de venituri. Conform art. 78 din Legea nr. 227/2015 privind Codul
fiscal, impozitul lunar se determina astfel:
a) la locul unde se afla funcţia de bază, prin aplicarea cotei de 10% asupra bazei de calcul
determinate ca diferenţă între venitul net din salarii, aferent unei luni, calculate prin deducerea din
venitul brut a contribuţiilor obligatorii aferente unei luni şi următoarele: deducerea personală acordată
pentru luna respectivă; cotizaţia sindicală plătită în luna respectivă; contribuţiile la fondurile de pensii
facultative, astfel încât la nivelul anului să nu se depăşească echivalentul în lei a 400 euro; primele de
asigurare voluntară de sănătate, precum și serviciile medicale furnizate sub formă de abonament,
astfel încât la nivelul anului să nu se depășească echivalentul în lei al sumei de 400 euro;
b) pentru veniturile obţinute în celelalte cazuri, prin aplicarea cotei de 10% asupra bazei de
calcul determinate ca diferenţă între venitul brut şi contribuţiile obligatorii pe fiecare loc de realizare
a acestora.
Sunt scutiţi de la plata impozitului pe venit, veniturile brute lunare din salarii și asimilate
salariilor..., realizate de persoanele fizice..., cuprinse între 3.000 și 30.000 lei lunar inclusiv și sunt
realizate în baza contractului individual de muncă din sectorul construcţii (art. 60, alin. (5) C.F.).
Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal la art. 80 alin. (1) prevede că plătitorii de salarii şi de
venituri asimilate salariilor au obligaţia de a calcula şi de a reţine impozitul aferent veniturilor
fiecărei luni la data efectuării plăţii acestor venituri, precum şi de a-l vira la bugetul de stat până la
data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc aceste venituri sau până la data de 25
inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se datorează, după caz.
Conform Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, art. 77 alin. (1) persoanele fizice prevăzute
la art. 59 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) au dreptul la deducerea din venitul net lunar din salarii a unei
sume sub formă de deducere personală, acordată pentru fiecare lună a perioadei impozabile numai
pentru veniturile din salarii la locul unde se află funcţia de bază.
Începând cu 01 ianuarie 2018 conform Legii nr. 227/2015, art. 77 alin. (2) deducerea
personală se acordă pentru persoanele fizice care au un venit lunar brut de până la 1.950 lei
inclusiv, astfel:
(i) pentru contribuabilii care nu au persoane în întreţinere - 510 lei;
(ii) pentru contribuabilii care au o persoană în întreţinere - 670 lei;
(iii) pentru contribuabilii care au două persoane în întreţinere - 830 lei;
(iv) pentru contribuabilii care au trei persoane în întreţinere - 990 lei;
(v) pentru contribuabilii care au patru sau mai multe persoane în întreţinere 1.310 lei.
Pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunare din salarii cuprinse între 1.951 lei
şi 3.600 lei, inclusiv, deducerile personale sunt degresive faţă de cele de mai sus şi se stabilesc
potrivit următorului tabel:
15
TABEL DEDUCERI PERSONALE
Persoane aflate în întreţinere
Venit brut lunar
0 1 2 3 4+
de la 1 leu la 1.950 lei 510 lei 670 lei 830 lei 990 lei 1,310 lei
de la 1.951 lei la 2.000 lei 495 lei 655 lei 815 lei 975 lei 1.295 lei
de la 2.701 lei la 2.750 lei 270 lei 430 lei 590 lei 750 lei 1,070 lei
de la 2.951 lei la 3.000 lei 195 lei 355 lei 515 lei 675 lei 995 lei
de la 3.551 lei la 3.600 lei 15 lei 175 lei 335 lei 495 lei
Pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunare din salarii de peste 3.600 lei nu se
acordă deducerea personală.
16
RECAPITULARE – CONTRIBUŢII SOCIALE de la 01 ianuarie 2018 - 2020:
Cotele de contribuţii sociale obligatorii 5 sunt următoarele:
a) pentru contribuţia de asigurări sociale datorate bugetului asigurărilor sociale de stat:
 25% pentru condiţii normale de muncă, datorată de angajat;
 4% pentru condiţii deosebite de muncă, datorată de angajator;
 8% pentru condiţii speciale de muncă şi pentru alte condiţii de muncă aşa cum sunt
prevăzute în Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi
completările ulterioare, datorată de angajator;
b) pentru contribuţia de asigurări sociale de sănătate:
 10% datorată de angajat;
c) pentru contribuţia asiguratorie pentru muncă:
 2,25% datorată de angajator.
Baza legală iniţială de instituire a contribuţiilor sociale obligatorii

şi a impozitului pe venit
1. Contribuţia la asigurările sociale - Legea nr. 263/2010:

pentru condiţii normale de muncă 25% :
0% - angajator
25% - asigurat
2. Contribuţia la şomaj - Legea 76/2002:
0,5% - contribuţia angajator (abrogat)
0,5% - contribuţia individuală (abrogat)
2,25% - contribuţia angajator, o cotă parte
3. Contribuţia la fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale - Legea 200/2006:
0,25% - angajator (abrogat)
4. Contribuţia în fucţie de clasa de risc, privind asigurarea pentru accidente de munca şi boli
profesionale - Legea 346/2002:
0,15% - 0,85% - angajator în funcţie de clasa de risc (abrogat)
5. Contribuţia la asigurările de sănătate - Legea 95/2006:
5,5% - asigurat (abrogat)
6. Cota de contribuţii pentru concedii şi indemnizaţii sociale de sănătate F.N.U.A.S.S. – Ordonanţa de
urgenţă 158/2005:
7. Impozitul pe veniturile din salarii - Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal:
10% - salariat
Salariul realizat = salariul brut x nr. zile lucrate
nr. zile din lună
5
Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, Titlul V – Contribuţii
sociale obligatorii, începând cu 01 ianuarie 2018.
17
În sinteză Tabloul contribuţiilor sociale pentru veniturile de natura salarială pentru anul
20196 se prezintă astfel:
TABLOUL CONTRIBUȚIILOR SOCIALE 2019-2020
Angajatori construcții*
Angajatori (venituri lunare brute maxime
30.000 lei)
CAS
25% salariatul - 21,25% salariatul -
(condiții normale de muncă)
CAS
- 4% angajatorul - 4% angajatorul
(condiții deosebite de muncă)
CAS
- 8% angajatorul - 8% angajatorul
(condiții speciale de muncă)
CASS 10% salariatul - - -
CAM - 2,25% angajatorul - 0,3375% angajatorul
Impozit pe venit 10% salariatul - - -
*Notă: Dacă veniturile lunare brute ale angajatului trec de 30.000 de lei,
se datorează taxele salariale obișnuite.
Contabilitatea decontărilor privind contribuţia unităţii şi contribuţia personalului la asigurările

sociale se realizează cu ajutorul contului 431„Asigurări sociale”. Se creditează cu sumele privind
contribuţiile datorate la asigurările sociale. Se debitează cu sumele virate la asigurările sociale şi
sumele datorate personalului ce se suportă din asigurările sociale. În acelaşi cont se înregistrează
contribuţiile la asigurările sociale de sănătate. Soldul creditor reprezintă sumele datorate la
asigurările sociale.
Contabilitatea decontărilor privind ajutorul de şomaj datorat de unitate, precum şi de salariaţi, se
realizează prin contul 437 „Ajutor de şomaj”. Se creditează cu sumele datorate pentru constituirea
fondului de şomaj. Se debitează cu sumele virate la fondul de şomaj şi cu sumele acordate
salariatului din fondul de şomaj. Soldul contului este creditor şi reprezintă sumele datorate de unitate
şi de salariaţi pentru constituirea fondului de şomaj.
Cheltuielile privind asigurările şi protecţia socială se înregistrează în debitul contului 645
„Cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială” care se dezvoltă pe sintetice de gradul II
corespunzătoare categoriei de contribuţii – asigurări sociale, fond de şomaj, asigurări sociale de
sănătate şi alte cheltuieli (până la 31 decembrie 2017).
Remarcă. Începând cu 01 ianuarie 2018 pentru evide asigurărilor sociale datorate de angajat se
utilizează conturile 4315 „Contribuţia de asigurări sociale”(P) pentru CAS şi 4316 „Contribuţia
de asigurări sociale de sănătate” (P) pentru CASS. Pentru evide asigurărilor sociale datorate de
angajator – CAM se utilizează conturile 436 „Contribuţia asigurătorie pentru muncă” (P) şi 646
„Cheltuieli privind contribuţia asigurătorie pentru muncă”.
6
Alexandru BOICIUC, Tablou contribuții sociale obligatorii 2019, https://www.avocatnet.ro/articol_50257/Tablou-
contribu%C8%9Bii-sociale-obligatorii-2019.html
18
Tipurile de înregistrări determinate de operaţiile privind decontările
cu asigurările sociale şi protecţia socială până la
31 decembrie 2017
a) contribuţia unităţii pentru asigurările sociale respectiv accidente de munca şi boli

profesionale:
6451 = 43117 (15,8 %; 20,8%; 25,8% respectiv
0,15% - 0,85% în funcţie de clasa de risc)
Dacă unitatea economică a plătit în termen obligaţia privind asigurările sociale, beneficiază de
reduceri, potrivit legii. Reducerea se înregistrează în contabilitate astfel:
4311 = 758
Pentru neplata obligaţiei privind asigurările sociale în termen, unitatea economică este obligată
la plata penalizărilor pentru întârziere. Penalizarea se înregistrează în contabilitate astfel:
6588 = 4481
b) contribuţia unităţii la asigurările de sănătate, respectiv concediile şi indemnizaţiile de
asigurări sociale de sănătate:
6453 = 43138 (5,2% respectiv 0,85%)
c) contribuţia unităţii la fondul de şomaj respectiv la fondul de garantare pentru plata creanţelor
salariale:
6452 = 43719 (0,5% respectiv 0,25%)
d) plata salariilor pe card sau în numerar:

421 = 5121 sau 5311
e) plata reţinerilor din salarii şi contribuţiilor unităţii cu ordine de plată:
4311 = 5121
4312
4313
4314
4371
4372
444
Exemplu privind contabilitatea remunerării personalului până la

31 decembrie 2017
a) date de evidenţă preluate din statul de salarii:

Salarii tarifare de bază 70.000 lei
+ Sporuri de vechime 10.000 lei
= Venituri brute realizate 80.000 lei
b) date de evidenţă şi calcul privind obligaţiile entităţii faţă de bugetul statului şi alte
investiţii publice:
7
Contul 4311 se poate dezvolta pe analitice pe fiecare tip de contribuţie.
8
9
19
 Contribuţia unităţii la asigurările sociale:
80.000 lei × 26,3% = 21.040 lei, din care:
– contribuţia unităţii la asigurările sociale:
80.000 lei × 15,8% = 12.640 lei
– contribuţia personalului la asigurările sociale:
80.000 lei × 10,5% = 8.400 lei
 Contribuţia angajatorului la asigurările de sănătate:
80.000 lei × 5,2% = 4.160 lei
 Contribuţia unităţii pentru concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate:
80.000 lei × 0,85% = 680 lei
 Contribuţia angajatului la asigurările de sănătate:
80.000 lei × 5,5% = 4.400 lei
 Contribuţia unităţii la fondul de şomaj:
80.000 lei × 0,5% = 400 lei
 Contribuţia personalului la fondul de şomaj:
80.000 lei × 0,5% = 400 lei
 Contribuţia unităţii la fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale:
80.000 lei × 0,25% = 200 lei
 Contribuţia agenţilor economici pentru accidente de muncă şi boli profesionale în funcţie de
codul CAEN:
80.000 lei × 0,15% = 120 lei
Înregistrările în contabilitate sunt:
a) înregistrarea fondului brut de salarii (pe baza statului de plată):
80.000 lei 641 = 421 80 000 lei
b) înregistrarea reţinerilor din salarii:
b1) înregistrarea contribuţiei personalului la fondul de şomaj:
400 lei 421 = 4372 400 lei
b2) înregistrarea contribuţiei personalului pentru asigurările sociale:
8.400 lei 421 = 4312 8.400 lei
b3) înregistrarea contribuţiei personalului la asigurările de sănătate:
4.400 lei 421 = 4314 4.400 lei
b4) înregistrarea impozitului pe salarii (considerăm valoarea totală a impozitelor pe salarii
10.688 lei, nu am ţinut seama de deducerea personală lunară):
10.688 lei 421 = 444 10.688 lei
c) plata salariilor nete (chenzina a II-a):
36.112 lei 421 = 512 36.112 lei
sau 531
considerăm chenzina I - 20.000 lei,
plata chenzinei I:
20.000 lei 425 = 512 20.000 lei
sau 531 20.000 lei
şi ulterior,
20.000 lei 421 = 425 20.000 lei
d) înregistrarea obligaţiilor unităţii privind:
d1) contribuţia la asigurările sociale:
12.640 lei 6451 = 4311 12.640 lei
20
d2) contribuţiile la asigurările de sănătate, respectiv concediile şi indemnizaţiile de asigurări
sociale de sănătate:
4.160 lei 6453 = 4313 4.160 lei
şi
680 lei 6453 = 4313 680 lei
d3) contribuţia la fondul de şomaj:
400 lei 6452 = 4371 400 lei
d4) contribuţia pentru accidente de muncă şi boli profesionale:
120 lei 6451 = 4311 120 lei
d5) contribuţia la fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale:
200 lei 6452 = 4371 200 lei
e) virarea sumelor:
e1) virarea sumelor reprezentând contribuţia unităţii la asigurările sociale, accidente de muncă şi
boli profesionale şi contribuţia salariaţilor la asigurările sociale:
12.760 lei 4311 = 512 21.160 lei
8.400 lei 4312
e2) virarea sumelor reprezentând contribuţia unităţii la fondul asigurărilor de sănătate, la
concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate şi contribuţia salariaţilor la fondul
asigurărilor de sănătate:
4.840 lei 4313 = 512 9.240 lei
4.400 lei 4314
e3) virarea sumelor reprezentând contribuţia unităţii la fondul de şomaj, la fondul de garantare
pentru plata creanţelor salariale şi contribuţia salariaţilor la fondul de şomaj:
600 lei 4371 = 512 1.000 lei
400 lei 4372
e4) virarea sumelor reprezentând impozitul pe salarii:

10.688 lei 444 = 512 10.688 lei
Remarcă. Pentru total salarii nete de 56.112 lei, angajatorul cheltuieste 98.200 lei.
Tipurile de înregistrări determinate de operaţiile privind decontările

cu asigurările sociale şi protecţia socială de la
01 ianuarie 2018 - 2020
a) contribuţia asiguratorie de muncă datorată de angajator:

646 = 436 (2,25%)
Dacă unitatea economică a plătit în termen obligaţia privind asigurările sociale, beneficiază de
reduceri, potrivit legii. Reducerea se înregistrează în contabilitate astfel:
436 = 758
Pentru neplata obligaţiei privind asigurările sociale în termen, unitatea economică este obligată
la plata penalizărilor pentru întârziere. Penalizarea se înregistrează în contabilitate astfel:
6588 = 4481
b) plata salariilor pe card sau în numerar:
421 = 5121 sau 5311
c) plata reţinerilor din salarii şi contribuţiilor unităţii cu ordine de plată:
4315 = 5121
4316
436
444
21
Exemplu privind contabilitatea remunerării personalului de la
01 ianuarie 2018 - 2020
a) date de evidenţă preluate din statul de salarii:

Salarii tarifare de bază 85.000 lei
+ Sporuri de vechime 10.919 lei
= Venituri brute realizate 95.919 lei
b) calculul contribuţiilor sociale datorate de angajat şi angajator:
 Contribuţia la asigurările sociale - CAS:
95.919 lei × 25% = 23.980 lei
 Contribuţia la asigurările sociale de sănătate - CASS:
95.919 lei × 10% = 9.592 lei
 Contribuţia asiguratorie pentru muncă - CAM:
95.919 lei × 2,25% = 2.158 lei
Înregistrările în contabilitate sunt:
a) înregistrarea fondului brut de salarii (pe baza statului de plată):
95.919 lei 641 = 421 95.919 lei
b) înregistrarea reţinerilor din salarii:
b1) înregistrarea contribuţiei la asigurările sociale:
23.980 lei 421 = 4315 23.980 lei
b2) înregistrarea contribuţiei la asigurările sociale de sănătate:
9.592 lei 421 = 4316 9.592 lei
b3) înregistrarea impozitului pe salarii (considerăm valoarea totală a impozitelor pe salarii
6.235 lei, nu am ţinut seama de deducerea personală lunară):
6.235 lei 421 = 444 6.235 lei
c) plata salariilor nete (chenzina a II-a):
33.667 lei 421 = 512 sau 531 33.667 lei
considerăm chenzina I - 22.445 lei,
plata chenzinei I:
22.445 lei 425 = 512 sau 531 22.445 lei
şi ulterior,
22.445 lei 421 = 425 22.445 lei
d) înregistrarea contribuţiei asiguratorie pentru muncă:
2.158 lei 646 = 436 2.158 lei
e) virarea sumelor:
e1) virarea sumelor reprezentând contribuţia la asigurările sociale şi contribuţia la asigurările
sociale de sănătate:
23.980 lei 4315 = 512 33.572 lei
9.592 lei 4316
e2) virarea sumei reprezentând contribuţia asiguratorie pentru muncă:
2.158 lei 436 = 512 2.158 lei
e3) virarea sumelor reprezentând impozitul pe salarii:
6.235 lei 444 = 512 6.235 lei
Remarcă. Pentru total salarii nete de 56.112 lei, angajatorul cheltuieşte 98.077 lei.
22
 Contabilitatea şi fiscalitatea operaţiilor privind taxa pe valoarea adăugată - TVA10
Taxa pe valoarea adăugată - TVA reprezintă un impozit indirect întemeiat pe criteriul

deductibilităţii, care se stabileşte asupra operaţiilor privind transferul proprietăţii bunurilor, precum şi
asupra celor privind prestările de servicii.
Ca mărime, TVA este echivalentă cu diferenţa dintre vânzările şi cumpărările în cadrul aceluiaşi
stadiu al circuitului economic. De aceea se aplică asupra tranzacţiilor fiecărui stadiu al circuitului
economic şi reprezintă un venit al bugetului de stat. În cazul transferului dreptului de proprietate
asupra unui bun de către două sau mai multe persoane, prin intermediul mai multor tranzacţii, fiecare
operaţie se consideră o livrare separată, fiind impozitate distinct, chiar dacă bunul respectiv este
transferat direct asupra beneficiului final.
Conform reglementărilor în vigoare se cuprind în sfera de aplicare a TVA operaţiunile
impozabile care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
 să constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, efectuate cu plată;
 locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România;
 să fie efectuate de persoane impozabile;
 să rezulte din activităţi economice reglementate prin lege.
Sunt, de asemenea, operaţiuni impozabile importul de bunuri şi servicii efectuat în România de
orice persoană, dacă locul importului este în România precum şi achiziţiele intracomunitară de bunuri
şi servicii în anumite condiţii stabilite de lege.
Operaţiunile impozabile cuprinse în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se clasifică,
din punct de vedere al regimului de impozitare, astfel:
a) operaţiuni taxabile, pentru care se aplică cotele de 19%, 9% sau 5%;
b) operaţiuni scutite de taxă cu drept de deducere, pentru care nu se datorează taxa, dar este
permisă deducerea taxei datorate sau achitate de către furnizorii şi/sau prestatorii pentru bunurile
şi/sau serviciilor achiziţionate, destinate realizării operaţiunilor respective.
c) operaţiuni scutite de taxă fără drept de deducere, pentru care nu se datorează taxa şi nu este
permisă deducerea taxei datorate sau achitate de către furnizorii şi/sau prestatorii pentru bunurile
şi/sau serviciilor achiziţionate, destinate realizării operaţiunilor respective.
Prin persoană impozabilă se înţelege orice persoană care desfăşoară de o manieră
independentă şi indiferent de loc, activităţi economice, oricare ar fi scopul sau rezultatul acestor
activităţi.
Activităţile economice cuprind activităţile producătorilor, comercianţilor sau prestatorilor de
servicii, inclusiv activităţile extractive, agricole şi activităţile profesiilor libere sau asimilate acestora.
De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în
scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate.
Sunt situaţii în care persoanele fizice care efectuează livrări de bunuri imobile devin persoane
impozabile
Nu acţionează de o manieră independentă angajaţii sau oricare alte persoane legate de angajator
printr-un contract individual de muncă sau prin orice alte instrumente juridice care creează un raport
angajator/angajat în ceea ce priveşte condiţiile de muncă, remunerarea sau alte obligaţii ale
angajatorulu.
10
Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, Titlul VII - Taxa pe
valoarea adăugată.
23
Livrarea de bunuri reprezintă transferul dreptului de proprietate.
Prestarea de servicii reprezintă orice operaţiune care nu constituie livrare de bunuri.
Sunt asimilate cu livrările de bunuri şi prestările de servicii, fiind impozitate TVA:
- vânzarea cu plata în rate sau închirierea unor bunuri pe bază de contract, cu clauza trecerii
proprietăţii asupra bunurilor respective după plata ultimei rate sau la o anumită dată;
- preluarea de către agentul economic a unor bunuri sau servicii pentru care s-a exercitat dreptul
de deducere, în vederea folosirii sub orice formă, în scop personal sau pentru a fi puse la dispoziţia
altor persoane fizice sau juridice în mod gratuit. Se exceptează bunurile şi serviciile acordate în mod
gratuit în limitele şi destinaţiile prevăzute de lege. Acelaşi regim se aplică şi agenţilor economici din
reţeaua comercială pentru bunurile preluate din depozitele proprii.
Livrarea intracomunitară reprezintă o livrare de bunuri, care sunt expediate sau transportate
dintr-un stat membru în alt stat membru al Comunităţii Europene (Uniunea Europeană) de către
furnizor sau de persoana către care se efectuează livrarea ori de altă persoană în contul acestora.
Livrările intracomunitare sunt scutite de taxă (TVA) cu drept de deducere, adică nu se
înregistrează TVA aferentă vânzărilor în alte state membre ale UE, dar în schimb are dreptul să
deducă TVA aferentă bunurilor şi serviciilor achiziţionate.
Operaţiunea este scutită cu drept de deducere dacă:
- se face dovada transportului (prin contracte încheiate şi documente de transport);
- clientul transmite furnizorului un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA (dintr-un alt
stat membru al UE, decât cel în care începe transportul).
Achiziţie intracomunitară de bunuri reprezintă obţinerea dreptului de a dispune, ca şi un
proprietar, de bunuri mobile corporale expediate sau transportate la destinaţia indicată de cumpărător,
de către furnizor, de către cumpărător sau de către altă persoană, în contul furnizorului sau al
cumpărătorului, către un stat membru, altul decât cel de plecare a transportului sau de expediere a
bunurilor.
Achiziţia intracomunitară nu este scutită de TVA, adică persoana impozabilă care realizează o
achiziţie intracomunitară este obligată să înregistreze atât TVA deductibilă cât şi TVA colectată
aferentă. Această operaţiune se numeşte taxare inversă sau autotaxare a TVA.
Exportul este scutit de TVA cu drept de deducere, similar cu livrarea intracomunitară.
Importul este supus TVA. Taxa se plăteşte la vamă de către persoana care efectuază importul.
Faptul generator reprezintă faptul prin care sunt realizate condiţiile legale necesare pentru
exigibilitatea taxei.
Exigibilitatea taxei reprezintă data la care autoritatea fiscală devine îndreptăţită, în baza legii,
să solicite plata de către persoanele obligate la plata taxei, chiar dacă plata acestei taxe poate fi
amânată.
Exigibilitatea plăţii taxei reprezintă data la care o persoană are obligaţia de a plăti taxa la
bugetul statului. Această dată determină şi momentul de la care se datorează majorări de întârziere
pentru neplata taxei.
Faptul generator intervine la data livrării bunurilor sau la data prestării serviciilor, cu unele
excepţiile prevăzute în legislaţie.
Exigibilitatea taxei intervine la data la care are loc faptul generator.
Prin excepţie, exigibilitatea taxei intervine:
a) la data emiterii unei facturi, înainte de data la care intervine faptul generator;
24
b) la data la care se încasează avansul, pentru plăţile în avans efectuate înainte de data la care
intervine faptul generator. Avansurile reprezintă plata parţială sau integrală a contravalorii bunurilor
şi serviciilor, efectuată înainte de data livrării ori prestării acestora;
c) la data extragerii numerarului, pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii realizate prin
maşini automate de vânzare, de jocuri sau alte maşini similare.
Prin excepţie de la prevederile generale, exigibilitatea taxei intervine la data încasării
contravalorii integrale sau parţiale a livrării de bunuri ori a prestării de servicii, în cazul persoanelor
impozabile care optează în acest sens, denumite persoane care aplică sistemul TVA la încasare.
Baza de impozitare a TVA este constituită, în principiu, din preţurile de achiziţie, sau în lipsa
acestora preţul de cost determinat la momentul livrării/prestării bunurilor şi serviciilor ce formează
obiectul impozitării. Totodată, sunt cuprinse în baza de impozitare: impozitele şi taxele dacă prin lege
nu se prevede altfel exclusiv TVA; cheltuielile accesorii (transport, ambalare, comision etc.). Nu se
cuprind: rabaturile, remizele, risturnele, sconturile şi alte reduceri; penalizările; dobânzile; sumele
achitate de furnizor în contul clientului şi care apoi se decontează acestuia; ambalajele care circulă
între furnizori, prin schimb, fără factură. Baza de impozitare se reduce corespunzător în cazul
refuzurilor totale sau parţiale; reducerile de preţ sunt acordate după livrarea bunurilor şi serviciilor;
cumpărătorul returnează ambalajele în care s-a expediat marfa, pentru ambalajele care circulă prin
facturare.
Cotele de taxă
(1) Cota standard11 de 19 % se aplică asupra bazei de impozitare pentru operaţiunile
impozabile care nu sunt scutite de taxă sau care nu sunt supuse cotei reduse;
(2) Cota redusă de 9 % se aplică asupra bazei de impozitare pentru următoarele prestări de
servicii şi/sau livrări de bunuri:
a) livrarea de proteze şi accesorii ale acestora, definite prin normele metodologice conform
legislaţiei specifice, cu excepţia protezelor dentare scutite de taxă;
b) livrarea de produse ortopedice;
c) livrarea de medicamente de uz uman şi veterinar;
d) cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcţie similară, inclusiv
închirierea terenurilor amenajate pentru camping;
e) livrarea următoarelor bunuri: alimente, inclusiv băuturi, cu excepţia băuturilor alcoolice,
destinate consumului uman şi animal, animale şi păsări vii din specii domestice, seminţe, plante şi
ingrediente utilizate în prepararea alimentelor, produse utilizate pentru a completa sau înlocui
alimentele. Prin normele metodologice se stabilesc codurile NC corespunzătoare acestor bunuri;
f) serviciile de restaurant şi de catering, cu excepţia băuturilor alcoolice, altele decât berea
care se încadrează la codul NC 22 03 00 10;
g) livrarea apei potabile şi a apei pentru irigaţii în agricultură;
h) livrarea de îngrășăminte și de pesticide utilizate în agricultură, semințe și alte produse
agricole destinate însămânțării sau plantării, precum și prestările de servicii de tipul celor specifice
utilizate în sectorul agricol, prevăzute prin ordin comun al ministrului finanțelor publice și al
ministrului agriculturii și dezvoltării rurale.
11
Conform Legii nr. 227/2015 privind Codul Fiscal, art. 291, cotele de taxă (cota standar) sunt 20% începând
cu data de 1 ianuarie 2016 și până la data de 31 decembrie 2016 şi 19% începând cu data de 1 ianuarie 2017.
25
(3) Cota redusă de 5% se aplică asupra bazei de impozitare pentru următoarele livrări de
bunuri şi prestări de servicii:
a) manuale şcolare, cărţi, ziare şi reviste, cu excepţia celor destinate exclusiv sau în principal
publicităţii;
b) serviciile constând în permiterea accesului la castele, muzee, case memoriale, monumente
istorice, monumente de arhitectură şi arheologice, grădini zoologice şi botanice, târguri, expoziţii şi
evenimente culturale, evenimente sportive, cinematografe, altele decât cele scutite;
c) livrarea locuinţelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite.
Terenul pe care este construită locuinţa include şi amprenta la sol a locuinţei. În sensul prezentului
titlu, prin locuinţă livrată ca parte a politicii sociale se înţelege:
1. livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, destinate a fi utilizate drept
cămine de bătrâni şi de pensionari;
2. livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, destinate a fi utilizate drept
case de copii şi centre de recuperare şi reabilitare pentru minori cu handicap;
3. livrarea de locuinţe care au o suprafaţă utilă de maximum 120 m2, exclusiv anexele
gospodăreşti, a căror valoare, inclusiv a terenului pe care sunt construite, nu depăşeşte suma de 450.000 lei,
exclusiv taxa pe valoarea adăugată, achiziţionate de orice persoană necăsătorită sau familie. Suprafaţa utilă a
locuinţei este cea definită prin Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare. Anexele gospodăreşti sunt cele definite prin Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării
lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Cota redusă se aplică numai
în cazul locuinţelor care în momentul vânzării pot fi locuite ca atare şi dacă terenul pe care este construită
locuinţa nu depăşeşte suprafaţa de 250 m2 , inclusiv amprenta la sol a locuinţei, în cazul caselor de locuit
individuale. În cazul imobilelor care au mai mult de două locuinţe, cota indiviză a terenului aferent fiecărei
locuinţe nu poate depăşi suprafaţa de 250 m2 , inclusiv amprenta la sol aferentă fiecărei locuinţe. Orice
persoană necăsătorită sau familie poate achiziţiona o singură locuinţă cu cota redusă de 5%, respectiv:
(i) în cazul persoanelor necăsătorite, să nu fi deţinut şi să nu deţină nicio locuinţă în proprietate pe
care au achiziţionat-o cu cota de 5%;
(ii) în cazul familiilor, soţul sau soţia să nu fi deţinut şi să nu deţină, fiecare sau împreună, nicio
locuinţă în proprietate pe care a/au achiziţionat-o cu cota de 5%;
4. livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, către primării în vederea
atribuirii de către acestea cu chirie subvenţionată unor persoane sau familii a căror situaţie
economică nu le permite accesul la o locuinţă în proprietate sau închirierea unei locuinţe în
condiţiile pieţei.
(4) Cota aplicabilă este cea în vigoare la data la care intervine faptul generator, cu excepţia
cazurilor prevăzute la art. 282 alin. (2), pentru care se aplică cota în vigoare la data exigibilităţii
taxei.
(5) În cazul operaţiunilor supuse sistemului TVA la încasare, cota aplicabilă este cea în
vigoare la data la care intervine faptul generator, cu excepţia situaţiilor în care este emisă o factură
sau este încasat un avans, înainte de data livrării/prestării, pentru care se aplică cota în vigoare la
data la care a fost emisă factura ori la data la care a fost încasat avansul.
(6) În cazul schimbării cotei se va proceda la regularizare pentru a se aplica cota în vigoare
la data livrării de bunuri sau prestării de servicii, pentru cazurile prevăzute la art. 282 alin. (2),
precum şi în situaţia prevăzută la alin. (5).
(7) Cota aplicabilă pentru importul de bunuri este cota aplicabilă pe teritoriul României
pentru livrarea aceluiaşi bun.
(8) Cota aplicabilă pentru achiziţii intracomunitare de bunuri este cota aplicată pe teritoriul
României pentru livrarea aceluiaşi bun şi care este în vigoare la data la care intervine exigibilitatea
taxei.
26
Pentru bunurile comercializate prin comerţul cu amănuntul precum, unele prestări de servicii
(transport, poştă, telegraf, telefon etc.) vânzarea de bunuri prin licitaţie şi compensaţiile pentru
transferul de drepturi de proprietate din patrimoniul persoanelor impozabile în domeniul public
preţurile sau tarifele practicate cuprind şi TVA. În aceste condiţii, TVA se determină prin aplicarea
unei cotei standard sau a cotei reduse recalculate (15,9663% = 19/119 × 100 respectiv 8,2568 =
9/109 × 100) asupra sumei obţinute din vânzarea bunurilor şi prestarea serviciilor respective.
Reglementările fiscale prevăd o serie de operaţiuni scutite de TVA atât în interiorul ţării cât şi
pentru importuri de bunuri şi pentru achiziţii intracomunitare, exporturi sau alte operaţiuni similare,
pentru livrări intracomunitare şi pentru transportul internaţional şi intracomunitar, scutiri speciale
legate de traficul internaţional de bunuri, şi scutiri pentru intermediari.
Prezentăm cu titlu de exemplu câteva dintre operaţiuni de interes general scutite de taxă în
interiorul ţării:
 spitalizarea, îngrijirile medicale şi operaţiunile strâns legate de acestea;
 prestările de servicii stomatologice şi protezele dentare;
 prestările de îngrijire şi supraveghere efectuate de personal medical şi paramedical;
 transportul bolnavilor şi al persoanelor accidentate;
 livrările de organe, sânge şi lapte, de provenienţă umană;
 activitatea de învăţământ, formarea profesională a adulţilor, precum şi prestările de servicii şi
livrările de bunuri strâns legate de aceste activităţi;
 livrările de bunuri sau prestările de servicii realizate de cămine şi cantine;
 meditaţiile acordate în particular de cadrele didactice;
 prestările de servicii şi/sau livrările de bunuri strâns legate de asistenţa şi/sau protecţia
socială;
 prestările de servicii şi/sau livrările de bunuri strâns legate de protecţia copiilor şi a tinerilor;
 prestările de servicii şi/sau livrările de bunuri furnizate membrilor în interesul lor colectiv, în
schimbul unei cotizaţii fixate conform statutului, de organizaţii fără scop patrimonial;
 prestările de servicii strâns legate de practicarea sportului sau a educaţiei fizice;
 prestările de servicii culturale şi/sau livrările de bunuri strâns legate de acestea;
 activităţile specifice posturilor publice de radio şi televiziune, altele decât activităţile de
natură comercială;
 serviciile publice poştale, precum şi livrarea de bunuri aferentă acestora;
Următoarele operaţiuni sunt, de asemenea, scutite de taxă:
 prestările următoarelor servicii de natură financiar-bancară: acordarea şi negocierea de
credite, precum şi administrarea creditelor; negocierea garanţiilor de credit ori a altor garanţii sau
orice operaţiuni cu astfel de garanţii, precum şi administrarea garanţiilor de credit; tranzacţii, inclusiv
negocierea, privind conturile de depozit sau conturile curente, plăţi, viramente, creanţe, cecuri şi alte
instrumente negociabile, exceptând recuperarea creanţelor; tranzacţii, inclusiv negocierea, privind
valuta, bancnotele şi monedele utilizate ca mijloc legal de plată, cu excepţia obiectelor de colecţie, şi
anume monede de aur, argint sau din alt metal ori bancnote care nu sunt utilizate în mod normal ca
mijloc legal de plată sau monede de interes numismatic; tranzacţii, inclusiv negocierea, dar exceptând
administrarea sau păstrarea în siguranţă, cu acţiuni, părţi sociale în societăţi comerciale sau asociaţii,
obligaţiuni garantate şi alte instrumente financiare, cu excepţia documentelor care stabilesc drepturi
asupra bunurilor; administrarea de fonduri speciale de investiţii;
 operaţiunile de asigurare şi/sau de reasigurare, precum şi prestările de servicii în legătură cu
operaţiunile de asigurare şi/sau de reasigurare;
27
 pariuri, loterii şi alte forme de jocuri de noroc efectuate de persoanele autorizate;
 livrarea la valoarea nominală de timbre poştale utilizabile pentru serviciile poştale, de timbre
fiscale şi alte timbre similare;
 arendarea, concesionarea, închirierea şi leasingul de bunuri imobile, acordarea unor drepturi
reale asupra unui bun imobil, precum dreptul de uzufruct şi superficia, cu plată, pe o anumită
perioadă, cu unele excepţii;
 livrarea de construcţii/părţi de construcţii şi a terenurilor pe care sunt construite, precum şi a
oricăror altor terenuri. Prin excepţie, scutirea nu se aplică pentru livrarea de construcţii noi, de părţi
de construcţii noi sau de terenuri construibile;
 livrările de bunuri care au fost afectate unei activităţi scutite, dacă taxa aferentă bunurilor
respective nu a fost dedusă, precum şi livrările de bunuri a căror achiziţie a făcut obiectul excluderii
dreptului de deducere sau al limitării totale a dreptului de deducere.
Dreptul de deducere ia naştere la momentul exigibilităţii taxei.
Dreptul de deducere a TVA aferente achiziţiilor efectuate de o persoană impozabilă de la o
persoană impozabilă care aplică sistemul TVA la încasare este amânat până la data la care taxa
aferentă bunurilor şi serviciilor care i-au fost livrate/prestate a fost plătită furnizorului/prestatorului
său.
Prin excepţie se limitează la 50% dreptul de deducere a taxei aferente cumpărării, achiziţiei
intracomunitare, importului, închirierii sau leasingului de vehicule rutiere motorizate şi a taxei
aferente cheltuielilor legate de vehiculele aflate în proprietatea sau în folosinţa persoanei impozabile,
în cazul în care vehiculele nu sunt utilizate exclusiv în scopul activităţii economice.
Persoană impozabilă cu regim mixt este persoana impozabilă care realizează sau urmează să
realizeze atât operaţiuni care dau drept de deducere, cât şi operaţiuni care nu dau drept de deducere
este denumită.
Persoană parţial impozabilă este persoana care realizează atât operaţiuni pentru care nu are
calitatea de persoană impozabilă, cât şi operaţiuni pentru care are calitatea de persoană impozabilă.
Achiziţiile pentru care nu se cunoaşte destinaţia, respectiv dacă vor fi utilizate pentru realizarea
de operaţiuni care dau drept de deducere sau pentru operaţiuni care nu dau drept de deducere, ori
pentru care nu se poate determina proporţia în care sunt sau vor fi utilizate pentru operaţiuni care dau
drept de deducere şi operaţiuni care nu dau drept de deducere se evidenţiază într-o coloană distinctă
din jurnalul pentru cumpărări, iar taxa deductibilă aferentă acestor achiziţii se deduce pe bază de
pro-rata.
Pro-rata TVA se determină anual ca raport între:
a) suma totală, fără taxă, dar cuprinzând subvenţiile legate direct de preţ, a operaţiunilor
constând în livrări de bunuri şi prestări de servicii care permit exercitarea dreptului de deducere, la
numărător; şi
b) suma totală, fără taxă, a operaţiunilor prevăzute la lit. a) şi a operaţiunilor constând în
livrări de bunuri şi prestări de servicii care nu permit exercitarea dreptului de deducere, la numitor. Se
includ sumele primite de la bugetul statului sau bugetele locale, acordate în scopul finanţării
operaţiunilor scutite fără drept de deducere sau operaţiunilor care nu se află în sfera de aplicare a
taxei.
Se poate utiliza în condiţiile legii pro-rata definitivă, pro-rata provizorie sau pro-rata
specială.
Pro-rata definitivă se determină anual, procentual şi se rotunjeşte până la cifra unităţilor
imediat următoare.
28
Pro-rata aplicabilă provizoriu pentru un an este pro-rata definitivă, determinată pentru anul
precedent, sau pro-rata estimată pe baza operaţiunilor prevăzute a fi realizate în anul calendaristic
curent, în cazul persoanelor impozabile pentru care ponderea operaţiunilor cu drept de deducere în
totalul operaţiunilor se modifică în anul curent faţă de anul precedent.
Taxa de dedus într-un an calendaristic se determină provizoriu prin înmulţirea valorii taxei
deductibile pentru fiecare perioadă fiscală din acel an calendaristic cu pro-rata provizorie, determinată
pentru anul respectiv.
Taxa de dedus pentru un an calendaristic se calculează definitiv prin înmulţirea sumei totale a
taxei deductibile din anul calendaristic respectiv, cu pro-rata definitivă, determinată pentru anul
respectiv.
Persoana obligată la plata taxei pe valoarea adăugată, dacă aceasta este datorată în
conformitate cu prevederile legale, este persoana impozabilă care efectuează livrări de bunuri sau
prestări de servicii, cu excepţia cazurilor pentru care beneficiarul este obligat la plata taxei.
Persoana impozabilă stabilită în România, a cărei cifră de afaceri anuală, declarată sau
realizată, este inferioară plafonului de 88.500 euro, al cărui echivalent în lei se stabilește la cursul de
schimb comunicat de Banca Națională a României la data aderării și se rotunjește la următoarea mie,
respectiv 300.000 lei, poate aplica scutirea de taxă, denumită în continuare regim special de scutire
(art. 310, alin. (1) C.F.)
Cifra de afaceri care serveşte drept referinţă este constituită din valoarea totală, a livrărilor de
bunuri şi prestărilor de servicii efectuate în cursul unui an calendaristic, incluzând şi operaţiuni
scutite cu sau fără drept de deducere, exclusiv taxa.
Persoana impozabilă care îndeplineşte condiţiile pentru aplicarea regimului special de scutire
poate opta oricând pentru aplicarea regimului normal de taxă.
O persoană impozabilă nou-înfiinţată poate beneficia de aplicarea regimului special de scutire,
dacă la momentul începerii activităţii economice declară o cifră de afaceri anuală estimată, sub
plafonul de scutire şi nu optează pentru aplicarea regimului normal de taxare.
Persoana impozabilă care aplică regimul special de scutire şi a cărei cifră de afaceri, este mai
mare sau egală cu plafonul de scutire trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA, în termen de
10 zile de la data atingerii ori depăşirii plafonului.
Persoana impozabilă înregistrată în scopuri de TVA care în cursul anului calendaristic
precedent nu depăşeşte plafonul de scutire poate solicita scoaterea din evidenţa persoanelor
înregistrate în scopuri de TVA, în vederea aplicării regimului special de scutire, cu condiţia ca la data
solicitării să nu fi depăşit plafonul de scutire pentru anul în curs.
Dacă, ulterior scoaterii din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA, persoana
impozabilă realizează în cursul unui an calendaristic o cifră de afaceri, mai mare sau egală cu
plafonul de scutire, are obligaţia să se înregistreze în scopuri de taxă.
Persoana impozabilă care aplică regimul special de scutire:
a) nu are dreptul la deducerea taxei aferente achiziţiilor;
b) nu are voie să menţioneze taxa pe factură sau alt document;
Persoana impozabilă trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA la organul fiscal
competent dacă are sediul activităţii economice în România şi realizează sau intenţionează să
realizeze o activitate economică ce implică operaţiuni taxabile, scutite de taxa pe valoarea adăugată
cu drept de deducere şi/sau operaţiuni rezultate din activităţi economice pentru care locul
livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate, dacă taxa ar fi deductibilă, în cazul în care aceste
operaţiuni ar fi fost realizate în România.
Perioada fiscală este luna calendaristică. Prin excepţie, perioada fiscală este trimestrul
calendaristic pentru persoana impozabilă care în cursul anului calendaristic precedent a realizat o
29
cifră de afaceri din operaţiuni taxabile şi/sau scutite cu drept de deducere şi/sau neimpozabile în
România, dar care dau drept de deducere, care nu a depăşit plafonul de 100.000 euro al cărui
echivalent în lei se calculează conform normelor, cu excepţia situaţiei în care persoana impozabilă a
efectuat în cursul anului calendaristic precedent una sau mai multe achiziţii intracomunitare de
bunuri.
Persoanele înregistrate în scopuri de TVA trebuie să depună la organele fiscale competente,
pentru fiecare perioadă fiscală, un decont de taxă, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare
celei în care se încheie perioada fiscală respectivă.
Decontul de taxă întocmit de persoanele înregistrate va cuprinde suma taxei deductibile pentru
care ia naştere dreptul de deducere în perioada fiscală de raportare şi, după caz, suma taxei pentru
care se exercită dreptul de deducere, suma taxei colectate a cărei exigibilitate ia naştere în perioada
fiscală de raportare şi, după caz, suma taxei colectate care nu a fost înscrisă în decontul perioadei
fiscale în care a luat naştere exigibilitatea taxei, precum şi alte informaţii prevăzute în modelul stabilit
de Ministerul Finanţelor Publice.
Datele înscrise incorect într-un decont de taxă se pot corecta prin decontul unei perioade
fiscale ulterioare şi se vor înscrie la rândurile de regularizări.
Taxa pe valoarea adugată de plată trebuie achitată organelor fiscale până la data la care are
obligaţia depunerii unuia dintre deconturile sau declaraţiile prevăzute de lege.
Documentele justificative şi de evidenţă privind TVA sunt: dispoziţia de livrare, avizul de
însoţire a mărfii, factura, factura fiscală, chitanţa fiscală, jurnalul pentru cumpărări, jurnalul pentru
vânzări şi borderoul de vânzare (încasare).
Dispoziţia de livrare serveşte ca document pentru eliberarea de bunuri materiale din depozit
şi pentru întocmirea avizului de însoţire a mărfii sau a facturii, după caz.
Avizul de însoţire a mărfii serveşte în mod similar cu dispoziţia de livrare la care se adaugă
funcţia de document de însoţire pe timpul transportului.
Factura fiscală reprezintă documentul pe baza căruia se întocmeşte instrumentul de
decontare a produselor şi mărfurilor livrate, lucrărilor executate şi serviciilor prestate. Totodată este
folosit ca document de însoţire pe timpul transportului, document de încărcare în gestiunea
patrimoniului şi document de înregistrare în contabilitatea furnizorului şi cumpărătorului.
Chitanţa fiscală serveşte ca document de deducere a TVA în cazul cumpărărilor de bunuri şi
servicii pentru nevoile unităţii când plata acestora se face în numerar, ca document, în cazul în care
unii agenţi economici sunt scutiţi de obligaţia emiterii unei facturi potrivit legii (de exemplu,
transportul cu taximetre) şi ca document de înregistrare în contabilitate.
Borderoul de vânzare (încasare) serveşte ca document de centralizare zilnică a vânzărilor
(încasărilor) realizate de unitate, la înregistrarea vânzărilor (încasărilor) în „Jurnalul de vânzare”, la
stabilirea TVA - colectată.
Se completează pe baza monetarelor sau a documentelor de contabilizare a vânzărilor pe
unităţi (borderouri, bonuri de vânzare etc.)
Jurnalul pentru cumpărări serveşte ca registru-jurnal auxiliar pentru înregistrarea
cumpărărilor de valori materiale sau a prestărilor de servicii şi ca document de stabilire a TVA -
deductibilă lunară.
Jurnalul pentru vânzări este utilizat ca registru-jurnal auxiliar pentru înregistrarea
vânzărilor de valori materiale sau a prestărilor de servicii şi ca document de stabilire lunară a TVA -
colectată.
În plan contabil, în consonanţă cu criteriul deductibilităţii, TVA se delimitează şi evidenţiază ca
o creanţă asupra bugetului de stat la intrare şi ca o datorie, în raport cu bugetul, la ieşire. În
consecinţă, pentru calcularea şi decontarea TVA se disting trei categorii de operaţii, respectiv
30
calcularea şi evidenţierea TVA - deductibilă, în amonte, la primirea bunurilor şi serviciilor,
calcularea şi evidenţierea TVA - colectată, în aval, la vânzarea bunurilor şi serviciilor şi stabilirea
şi regularizarea TVA de plată sau de recuperat de la buget.
Câteva elemente de sinteză privind contabilitatea şi fiscalitatea TVA:
 au dreptul la deducerea TVA numai persoanele impozabile, înregistrate la organele fiscale ca
plătitoare de TVA;
 bunurile şi serviciile pentru care se poate deduce TVA trebuie sa fie folosite în scopul unor
operaţii taxabile;
 trebuie sa existe o factură fiscală care să justifice TVA deductibilă;
 se poate deduce TVA pentru bunurile achiziţionate aferente exporturilor, chiar dacă exportul
nu este supus taxării, fiind o operaţiune scutită cu drept de deducere;
 TVA de dedus se calculează prin aplicarea pro-ratei TVA la TVA deductibilă deoarece unele
bunuri pot fi folosite simultan la operaţiuni cu şi fără drept de deducere; (dacă bunurile sunt realizate
pentru operaţiuni din sfera TVA, se poate deduce integral TVA deductibilă; dacă bunurile sunt
realizate pentru operaţiuni din afara sferei TVA, taxa nu se poate deduce; iar dacă bunurile sunt
realizate pentru operaţiuni mixte – atât taxabie cât şi netaxabile, se va utiliza pro-rata TVA);
 TVA de plată = TVA colectată - TVA de dedus, calculată pe baza Decontului de TVA
(formularul 300);
 TVA de dedus = TVA deductibilă x pro-rata TVA;
 diferenţa dintre TVA deductibilă şi TVA de dedus care apare în cazul în care pro-rata TVA
este mai mică de 100% se înregistrează pe seama cheltuielilor cu impozite şi taxe.
În mod corespunzător se delimitează următoarele tipuri de operaţii:

a) Operaţii privind TVA - deductibilă. TVA - deductibilă se calculează şi înregistrează ca o
creanţă asupra bugetului statului în cadrul următoarelor operaţii privind intrările:
a1) TVA - deductibilă înscrisă în facturile furnizorilor pentru activitatea de exploatare:
4426 = 401 şi după caz,
3XX sau 6XX
a2) TVA - deductibilă înscrisă în facturile furnizorilor de imobilizări:
4426 = 404
2XX
a3) TVA - deductibilă aferentă imobilizărilor corporale realizate în regie proprie:
4426 = 4427
a4) TVA - deductibilă compensată TVA - colectată:
4427 = 4426
a5) diferenţa corespunzătoare TVA - deductibilă ce depăşeşte valoarea TVA -
colectată ce urmează a se încasa de la bugetul statului:
4424 = 4426
a6) prorata TVA - deductibilă devenită nedeductibilă:
635 = 4426
b) Operaţii privind TVA - colectată. TVA - colectată se calculează şi înregistrează ca o
datorie faţă de bugetul statului în cadrul următoarelor operaţii privind ieşirile:
b1) TVA - colectată înscrisă în facturile emise către clienţi sau alte documente legale
reprezentând vânzările de mărfuri şi bunuri, prestările de servicii şi executările de lucrări:
41X = 4427
461 7XX
51X
53X
31
b2) TVA - colectată aferentă lipsurilor imputate:
4282 = 4427
461 758
b3) TVA - neexigibilă devenită exigibilă:
4428 = 4427
b4) TVA - colectată aferentă bunurilor şi serviciilor folosite în scop personal sau predate cu titlu
gratuit, cea aferentă lipsurilor peste normele legale neimputabile, precum şi cea aferentă bunurilor şi
serviciilor acordate salariaţilor sub forma avantajelor în natură:
635 = 4427
b5) TVA - de plată datorată bugetului statului,
4427 = 4423
b6) TVA - colectată aferentă clienţilor insolvabili scoşi din activ:
4427 = 4118
c) Operaţii privind TVA - neexigibilă. Aceasta intervine în cazul operaţiilor de cumpărare –
vânzare pentru care nu s-au întocmit documentele de facturare până la închiderea exerciţiului, pentru
livrări de bunuri, lucrări şi servicii cu plata în rate, precum şi cea inclusă în preţul de vânzare cu
amănuntul la unităţile comerciale ce ţin evidenţa la acest preţ.
c1) TVA - neexigibilă aferentă livrărilor de bunuri, prestărilor de servicii şi executărilor de
lucrări cu plata în rate:
4111 = 4428
70X
c2) TVA - neexigibilă aferentă livrărilor de bunuri, prestărilor de servicii executărilor de lucrări
pentru care nu s-au întocmit facturi:
418 = 4428
c3) TVA - neexigibilă aferentă stocurilor de mărfuri din unitatea cu amănuntul:
371 = 4428
c4) TVA - neexigibilă aferentă facturilor nesosite:
4428 = 408
c5) TVA - neexigibilă aferentă vânzărilor de mărfuri din unităţile comerciale cu amănuntul:
4428 = 371
c6) TVA - neexigibilă aferentă vânzărilor cu plata în rate devenită exigibilă în cursul exerciţiului
financiar:
4428 = 4427
c7) TVA - neexigibilă devenită deductibilă aferentă cumpărărilor cu plata în rate, precum şi cea
aferentă facturilor sosite:
4426 = 4428
c8) TVA - neexigibilă devenită exigibilă aferentă facturilor întocmite:
4428 = 4427
d) Operaţii privind regularizarea lunară a TVA. Cu ocazia exigibilităţii lunare pe baza
decontului privind operaţiile realizate şi TVA aferentă se stabileşte TVA de plată sau de recuperat. În
acest scop se procedează la compensarea soldurilor conturilor 4426 „TVA - deductibilă” şi 4427
„TVA - colectată”. În acest scop se calculează TVA de dedus potrivit relaţiei:
TVA aferenta intrărilor de bunuri şi servicii pe
TVA de dedus pe perioada
= perioada de referinţă x
de referinţă Pro-rata TVA
(Soldul debitor al contului 4426 TVA deductibilă
(înscrisă în Decontul TVA)
pe peroada de referinţă)
unde:
32
Veniturile din operaţiile supuse TVA
Pro-rata TVA = ------------------------------------------
Total venituri
Dacă TVA de dedus este mai mică decât TVA - deductibilă, diferenţa se înregistrează prin
formula:
635 = 4426
În continuare se compensează TVA de dedus cu TVA - colectată la nivelul soldului cel mai mic
înregistrarea fiind:
4427 = 4426
Cu respectarea următoarelor condiţii:
d1) dacă TVA de dedus este mai mare decât TVA - colectată, contul 4426 „TVA - deductibilă”
are sold debitor:
4424 = 4426
Diferenţa se compensează cu TVA datorată bugetului de stat din lunile următoare sau se
încasează pe baza cererii de rambursare, înregistrarea fiind:
4423 = 4424 (dacă se compensează)
512 (dacă se rambursează)
În situaţia în care din deconturile întocmite pe o perioadă de 3 luni consecutiv sumele datorate
bugetului de stat nu acoperă integral taxa deductibilă, diferenţa se rambursează de organul fiscal
competent în termen de 30 de zile de la data depunerii decontului aferent lunii a treia şi a cererii de
rambursare.
d2) dacă TVA – colectată este mai mare decât TVA de dedus, contul 4427 „TVA - colectată”
are sold creditor:
4427 = 4423
Dacă nu este cazul compensării cu TVA - de recuperat din luna precedentă, diferenţa se achită
până la data de 25 a lunii următoare:
4423 = 512
Pentru a concretiza operaţiile de mai sus, în continuare se prezintă un exemplu privind
cumpărările – vânzările de mărfuri:
Exemplu. Valoarea mărfurilor cumpărate de la furnizori este de 10.000 lei, iar cea a mărfurilor
vândute este de 12.000 lei, TVA 19%.
a) înregistrarea TVA aferentă mărfurilor intrate,
10.000 lei 371 = 401 11.900 lei
1.900 lei 4426
b)înregistrarea TVA aferentă mărfurilor vândute,
14.280 lei 4111 = 707 12.000 lei
4427 2.280 lei
c) regularizarea TVA cu ocazia exigibilităţii,
2.280 lei 4427 = 4426 1.900 lei
4423 380 lei
380 lei 4423 = 5121 380 lei
Dacă situaţia era inversă,
4426 „TVA - deductibilă" 2.280 lei şi 4427„TVA - colectată" 1.900 lei, înregistrarea de
regularizare era:
1.900 lei 4427 = 4426 2.280 lei
380 lei 4424
33
şi daca se rambursează la cerere,
380 lei 5121 = 4424 380 lei
Dacă se compensează în lunile următoare prin TVA - de plată:
380 lei 4423 = 4424 380 lei
Notă: Problematica prezentată mai sus a fost rezolvată în mod principial, ea căpătând un caracter mai complex în
entităţile în care intră în rol cazurile particulare privind scutirile şi deducerile TVA. (Pentru edificare, a se consulta
bibliografia recomandată – problematica privind TVA).
Câteva aspecte contabile şi fiscale privind sistemul TVA la încasare
Începând cu 1 ianuarie 2013, entităţile înregistrate normal în scopuri de TVA care, în perioada
1 octombrie 2011 – 30 septembrie 2012, au avut o cifră de afaceri în scopuri de TVA mai mică decât
2.250.000 lei, au aplicat obligatoriu sistemul TVA la încasare. Începând cu 1 ianuarie 2014 sistemul
TVA la încasare a devenit opţional pentru persoanele impozabile eligibile. În aceste condiţii TVA nu
se colectează la emiterea facturii ci la încasarea ei şi nu se deduce la primirea facturii, ci la
plata ei.
Conform Legii nr. 227/2015 privind Codului fiscal, art. 282 exigibilitatea taxei intervine la
data la care are loc faptul generator. Prin excepţie, exigibilitatea taxei intervine:
a) la data emiterii unei facturi, înainte de data la care intervine faptul generator;
b) la data la care se încasează avansul, pentru plăţile în avans efectuate înainte de data la
care intervine faptul generator. Avansurile reprezintă plata parţială sau integrală a contravalorii
bunurilor şi serviciilor, efectuată înainte de data livrării ori prestării acestora;
c) la data extragerii numerarului, pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii
realizate prin maşini automate de vânzare, de jocuri sau alte maşini similare.
Totodată, prin excepţie de la prevederile amintite se poate aplic sistemul TVA la încasare,
respectiv exigibilitatea taxei intervine la data încasării contravalorii integrale sau parţiale a livrării
de bunuri ori a prestării de servicii, în cazul persoanelor impozabile care optează în acest sens,
denumite în continuare persoane care aplică sistemul TVA la încasare. Sunt eligibile pentru
aplicarea sistemului TVA la încasare:
a) persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA, care au sediul activităţii economice
în România, a căror cifră de afaceri în anul calendaristic precedent nu a depăşit plafonul de
2.250.000 lei. Persoana impozabilă care în anul precedent nu a aplicat sistemul TVA la încasare, dar
a cărei cifră de afaceri pentru anul respectiv este inferioară plafonului de 2.250.000 lei, şi care
optează pentru aplicarea sistemul TVA la încasare, aplică sistemul TVA la încasare începând cu
prima zi a celei de-a doua perioade fiscale din anul următor celui în care nu a depăşit plafonul, cu
condiţia ca la data exercitării opţiunii să nu fi depăşit plafonul pentru anul în curs. Cifra de afaceri
pentru calculul plafonului de 2.250.000 lei este constituită din valoarea totală a livrărilor de bunuri
şi a prestărilor de servicii taxabile şi/sau scutite de TVA, precum şi a operaţiunilor rezultate din
activităţi economice pentru care locul livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate, realizate
în cursul unui an calendaristic;
b) persoanele impozabile, care au sediul activităţii economice în România, care se
înregistrează în scopuri de TVA în cursul anului şi care optează pentru aplicarea sistemului TVA la
încasare începând cu data înregistrării în scopuri de TVA.
Nu sunt eligibile pentru aplicarea sistemului TVA la încasare:
a) persoanele impozabile care fac parte dintr-un grup fiscal unic;
b) persoanele impozabile care nu sunt stabilite în România;
34
c) persoanele impozabile care în anul precedent au depăşit plafonul de 2.250.000 lei;
d) persoanele impozabile care se înregistrează în scopuri de TVA în cursul anului şi care au
depăşit plafonul de 2.250.000 lei în anul precedent sau în anul calendaristic în curs, calculat în
funcţie de operaţiunile realizate în perioada în care respectiva persoană a avut un cod valabil de
TVA.
Persoana impozabilă care optează pentru aplicarea sistemului TVA la încasare este obligată
să aplice sistemul respectiv cel puţin până la sfârşitul anului calendaristic în care a optat pentru
aplicarea sistemului, cu excepţia situaţiei în care în cursul aceluiaşi an cifra de afaceri depăşeşte
plafonul de 2.250.000 lei, caz în care sistemul se aplică până la sfârşitul perioadei fiscale următoare
celei în care plafonul a fost depăşit. Dacă în primul an de aplicare a sistemului TVA la încasare
persoana impozabilă nu depăşeşte plafonul de 2.250.000 lei, poate aplica sistemul TVA la încasare
până la sfârşitul perioadei fiscale următoare celei în care plafonul de 2.250.000 lei, calculat pentru
fiecare an calendaristic în parte, a fost depăşit pe parcursul unui an calendaristic. Orice persoană
impozabilă care a optat pentru aplicarea sistemului TVA la încasare şi care nu depăşeşte în cursul
unui an plafonul de 2.250.000 lei poate renunţa la aplicarea sistemului respectiv oricând în cursul
anului.
Conform art. 297 alin. (2) - (3) din Legea nr. 227/2015 privind Codului fiscal, dreptul de
deducere a TVA aferente achiziţiilor efectuate de o persoană impozabilă de la o persoană impozabilă
care aplică sistemul TVA la încasare conform prevederilor art. 282 alin. (3) - (8) este amânat până
în momentul în care taxa aferentă bunurilor şi serviciilor care i-au fost livrate/prestate a fost plătită
furnizorului/prestatorului său.
Dreptul de deducere a TVA aferente achiziţiilor efectuate de o persoană impozabilă care
aplică sistemul TVA la încasare conform prevederilor art. 282 alin. (3) - (8) este amânat până în
momentul în care taxa aferentă bunurilor şi serviciilor care i-au fost livrate/prestate a fost plătită
furnizorului/prestatorului său, chiar dacă o parte din operaţiunile realizate de persoana impozabilă
sunt excluse de la aplicarea sistemului TVA la încasare conform art. 282 alin. (6). Aceste prevederi
nu se aplică pentru achiziţiile intracomunitare de bunuri, pentru importuri, pentru achiziţiile de
bunuri/servicii pentru care se aplică taxare inversă.
Contribuabilii eligibili care au optat să aplice sistemul TVA la încasare vor colecta TVA la
încasarea facturilor, (art. 282 alin. (3)) şi concomitent vor include în facturile emise menţiunea
„TVA la încasare” (art. 319 alin. (20) lit. p). Aceşti contribuabili vor deduce TVA pentru toate
achiziţiile efectuate atunci când vor plăti furnizorii – art. 297 alin. (3) (indiferent dacă furnizorii sunt
sau nu în sistemul TVA la încasare).
Beneficiarii (indiferent dacă sunt sau nu în sistemul TVA la încasare) vor deduce TVA pentru
achiziţiile efectuate de la contribuabilii care aplică TVA la încasare numai la momentul achitării
acestor facturi (art. 297 alin. ( 2)).
Exemple privind deducerea TVA aferentă facturilor primite 12
În continuare, prezentăm cele două situaţii în care beneficiarul/clientul se poate afla:

 beneficiarul/clientul aplică sistemul TVA la încasare; sau
 beneficiarul/clientul nu aplică sistemul TVA la încasare.
Exemple preluate şi adaptate din Rapcencu C., Ghidul practic complet privind sistemul TVA la încasare, Ed.
12
CECCAR, Bucureşti, 2012.
35
Dacă beneficiarul (cumpărătorul/clientul) aplică sistemul TVA la încasare, pentru facturile
primite de la furnizori, nu deduce TVA în luna (trimestrul) în care acestea au fost emise, ci în luna
(trimestrul) în care le-a achitat, indiferent dacă furnizorii aplică sau nu sistemul TVA la încasare.
Exemplul 1.
În data de 10 martie N, entitatea X a achiziţionat mărfuri de la entitatea Y în valoare de 4.000
lei, plus TVA 20% (sau cota de TVA în vigoare la data respectivă). Factura va fi plătită prin bancă în
data 24 iunie N. Entitatea X aplică sistemul TVA la încasare.
Înregistrările în contabilitate la entitatea X sunt:
a) achiziţia mărfurilor (10 martie N):
4.000 lei 371 = 401 4.800 lei
Mărfuri Furnizori
800 lei 4428
TVA neexigibilă
b) plata facturii către furnizor (24 iunie N):
4.800 lei 401 = 5121 4.800 lei
Furnizori Conturi la bănci în lei
c) exigibilitatea TVA aferentă facturii (24 iunie N):
800 lei 4426 = 4428 800 lei
TVA deductibilă TVA neexigibilă
Remarcă. Indiferent dacă furnizorul aplică sau nu sistemul TVA la încasare, regulile sunt
aceleaşi. Astfel, dacă entitatea X declară şi achită TVA la bugetul de stat lunar, atunci va deduce
TVA în luna iunie N (luna plăţii facturii) şi nu în luna martie N (luna primirii facturii). Dacă
societatea declară şi achită TVA la bugetul de stat trimestrial, atunci va deduce TVA în trimestrul II
N (trimestrul în care a plătit factura) şi nu în trimestrul I N (trimestrul în care a primit factura).
Chiar dacă beneficiarul nu aplică sistemul TVA la încasare dar achiziţionează bunuri şi
servicii de la entităţi care aplică sistemul TVA la încasare, va putea deduce TVA din facturile primite
numai în momentul în care le va plăti.
Dacă beneficiarul plăteşte o factură parţial, atunci vă deduce TVA proporţional cu suma
plătită din totalul facturii. De exemplu, dacă plăteşte jumătate din totalul unei facturi, va deduce
jumătate din TVA aferentă facturii în luna (trimestrul) în care a plătit, iar restul îl va deduce atunci
când va plăti cealaltă jumătate rămasă.
Pentru determinarea TVA aferente plăţii parţiale a unei facturi primite, se consideră că fiecare
plată parţială include şi TVA aferentă, aplicându-se procedeul sutei mărite sau cota recalculată.
Astfel, în cazul operaţiunilor care intră în sfera cotei standard de 20% (sau cota de TVA în vigoare la
data respectivă), TVA va fi extrasă prin aplicarea raportului (20 / 120) x 100 = 16,666 % respectiv
(19 / 190) x 100 = 15,9663 % la suma plătită, iar în cazul cotelor reduse de TVA, prin aplicarea a (9 /
109) x 100 sau (5 / 105) x 100 la suma plătită.
Exemplul 2.
În data de 16 aprilie N, entitatea X a achiziţionat materii prime de la entitatea Y în valoare de
20.000 lei, plus TVA 20% (sau cota de TVA în vigoare la data respectivă).
Factura va fi plătită astfel:
- în data de 8 iunie N, se achită prin bancă suma de 8.000 lei;
- în data de 17 august N, se achită restul sumei de 16.000 lei.
Entitatea X aplică sistemul TVA la încasare şi are ca perioadă fiscală trimestrul.
36
a) achiziţia materiilor prime (16 aprilie N):
20.000 lei 301 = 401 24.000 lei
Materii prime Furnizori
4.000 lei 4428
TVA neexigibilă
b) plata parţială a facturii către furnizor (8 iunie N):
8.000 lei 401 = 5121 8.000 lei
c) exigibilitatea TVA aferentă plăţii parţiale, în sumă de 1.333,32 lei (8.000 lei x 16,6666 %)
(8 iunie N):
1.333,32 lei 4426 = 4428 1.333,32 lei
d) plata diferenţei de 16.000 lei aferentă facturii primite (17 august N):
16.000 lei 401 = 5121 16.000 lei
e) exigibilitatea TVA aferentă diferenţei achitate, în sumă de 2.666,68 lei(16.000 lei x 16,6666 %)
(17 august N):
2.666,68 lei 4426 = 4428 2.666,68 lei
Remarcă. Întrucât entitatea X are ca perioadă fiscală trimestrul, tratamentul TVA este
următorul:
 în Decontul de TVA 300 aferent celui de-al doilea trimestru al exerciţiului financiar N,
entitatea va deduce TVA la nivelul sumei de 1.333,32 lei, întrucât a plătit 8.000 lei din datorie;
 în Decontul de TVA 300 aferent celui de-al treilea trimestru al exerciţiului financiar N,
entitatea va deduce restul de TVA la nivelul sumei de 2.666,68 lei, întrucât a plătit şi restul datoriei
faţă de entitatea Y.
În concluzie, dreptul de a deduce TVA aferentă facturilor primite se prezintă conform

tabelului următor:
Beneficiarul/Clientul Furnizorul Exigibilitate TVA

Beneficiarul aplică sistemul Furnizorul aplică TVA se deduce
TVA la încasare sistemul TVA la încasare la plata facturii
Beneficiarul aplică sistemul Furnizorul nu aplică TVA se deduce
TVA la încasare sistemul TVA la încasare la plata facturii
Beneficiarul nu aplică Furnizorul aplică TVA se deduce
sistemul TVA la încasare sistemul TVA la încasare la plata facturii
Beneficiarul nu aplică Furnizorul nu aplică TVA se deduce
sistemul TVA la încasar sistemul TVA la încasare la data facturii
37
Exemple privind colectarea TVA aferentă facturilor emise 13
În continuare, prezentăm cele două situaţii în care furnizorul se poate afla:

 furnizorul aplică sistemul TVA la încasare; sau
 furnizorul nu aplică sistemul TVA la încasare.
Dacă furnizorul aplicaţi sistemul TVA la încasare, pentru facturile emise clienţilor, nu datorează
TVA la bugetul de stat în luna (trimestrul) în care le-a emis, ci în luna (trimestrul) în care le-a încasat,
indiferent dacă beneficiarul/clientul aplică sau nu sistemul TVA la încasare.
Exemplul 1.
În data de 26 februarie N, entitatea X a emis o factură de prestări servicii către un client în
suma de 20.000 lei, plus TVA 20% (sau cota de TVA în vigoare la data respectivă).
Factura va fi încasată prin bancă în data de 10 aprilie N.
Entitatea X aplică sistemul TVA la încasare.
a) înregistrarea facturii emise (26 februarie N):
24.000 lei 4111 = 704 20.000 lei
Clienţi Venituri din servicii prestate
4428 4.000 lei
TVA neexigibilă
b) încasarea facturii prin bancă (10 aprilie N):
24.000 lei 5121 = 4111 24.000 lei
Conturi la bănci în lei Clienţi
c) exigibilitatea TVA aferentă facturii emise (10 aprilie N):
4.000 lei 4428 = 4427 4.000 lei
TVA neexigibilă TVA colectată
Remarcă. Indiferent dacă beneficiarul/clientul aplică sau nu sistemul TVA la încasare,

regulile sunt aceleaşi. Astfel, dacă entitatea X declară şi achită TVA la bugetul de stat lunar, atunci
ea va datora TVA în luna aprilie N (luna încasării încasării) şi nu în luna februarie N (luna emiterii
facturii). Dacă societatea declară şi achită TVA la bugetul de stat trimestrial, atunci ea va datora
TVA în trimestrul II N (trimestrul în care a încasat factura) şi nu în trimestrul I N (trimestrul în care e
emis factura).
Exemplul 2.
În data de 10 martie N, entitatea X a vândut mărfuri entităţii Y la preţul de vânzare de 10.000
lei, plus TVA 20% (sau cota de TVA în vigoare la data respectivă), costul acestora fiind de 6.000 lei.
În data de 22 aprilie N, entitatea X a încasat prin bancă suma de 5.000 lei, iar restul sumei va fi
încasată în data 19 august N. Entitatea X aplică sistemul TVA la încasare şi are ca perioadă fiscală
luna, iar entitatea Y nu aplică sistemul TVA la încasare şi are ca perioadă fiscală luna.
Prezentăm tratamentul TVA în cazul celor două entităţi.
a) înregistrarea facturii emise (10 martie N):
13
Exemple preluate şi adaptate din Rapcencu C. , Ghidul practic complet privind sistemul TVA la încasare, Ed.
CECCAR, Bucureşti, 2012.
38
12.000 lei 4111 = 707 10.000 lei
Clienţi Venituri din vânzarea
mărfurilor
4428 2.000 lei
TVA neexigibilă
b) scoaterea din gestiune a mărfurilor vândute (10 martie N):

6.000 lei 607 = 371 6.000 lei
Cheltuieli privind Mărfuri
mărfurile
c) încasarea parţială a facturii prin bancă (22 aprilie N):

5.000 lei 5121 = 4111 5.000 lei
d) exigibilitatea TVA aferentă încasării parţiale în sumă de 833,33 lei(5.000 lei x 16,6666 %)
(22 aprilie N):
833,33 lei 4428 = 4427 833,33 lei
e) încasarea restului sumei de 7.000 lei prin bancă (19 august N):
7.000 lei 5121 = 4111 7.000 lei
f) exigibilitatea TVA aferentă restului de încasat în sumă de 1.166,67 lei (7.000 lei x
16,6666 %), la data încasării sumei (19 august N):
1.166,67 lei 4428 = 4427 1.166,67 lei
Remarcă. Întrucât entitatea declară şi achită TVA la bugetul de stat lunar, tratamentul TVA
este următorul:
 în Decontul de TVA 300 aferent lunii aprilie N, entitatea va colecta TVA la nivelul
sumei de 833,33 lei, ţinând cont că a încasat 5.000 lei din creanţa respectivă;
 în Decontul de TVA 300 aferent lunii august N, entitatea va colecta restul de TVA la
nivelul sumei de 1.166,67 lei, ţinând cont că a încasat restul creanţei în sumă de 7.000 lei.
Înregistrările în contabilitate la entitatea Y sunt:
a) achiziţia mărfurilor de la furnizor (10 martie N):
10.000 lei 371 = 401 12.000 lei
Mărfuri Furnizori
2.000 lei 4428
TVA neexigibilă
b) plata parţială a facturii prin bancă (22 aprilie N):

5.000 lei 401 = 5121 5.000 lei
c) exigibilitatea TVA aferentă plăţii parţiale în sumă de 833,33 lei (5.000 lei x 16,6666 %)
39
(22 aprilie N):
833,33 lei 4426 = 4428 833,33 lei
d) plata restului sumei de 7.000 lei prin bancă (19 august N):
7.000 lei 401 = 5121 7.000 lei
e) exigibilitatea TVA aferentă restului de plătit în sumă de 1.166,67 lei (7.000 lei x 16,6666 %)
(19 august N):
1.166,67 lei 4426 = 4428 1.166,67 lei
Remarcă. Chiar dacă entitatea Y nu aplică sistemul TVA la încasare, ea îşi va deduce TVA pe
măsură ce achită din factura primită, ţinând cont de faptul că furnizorul aplică regulile sistemului TVA
la încasare.
Întrucât entitatea Y are ca perioadă fiscală luna, tratamentul TVA este următorul:
 în Decontul de TVA 300 aferent lunii aprilie N, entitatea va deduce TVA la
nivelul sumei de 833,33 lei, ţinând cont că a plătit 5.000 lei din datorie;
 în Decontul de TVA 300 aferent lunii august N, entitatea va deduce restul de TVA la
nivelul sumei de 1.166,67 lei, ţinând cont că a plătit şi restul facturii primite de la entitatea X.
Dacă furnizorul nu aplicaţi sistemul TVA la încasare, atunci respectă regulile generale privind
exigibilitatea TVA. Astfel, va colecta TVA la emiterea facturilor, indiferent dacă beneficiarul
aplică sau nu sistemul TVA la încasare.
În concluzie, obligaţia de a colecta TVA aferentă facturilor emise se prezintă conform

tabelului următor:
Furnizorul Beneficiarul/Clientul Exigibilitate TVA

Furnizorul aplică sistemul Beneficiarul aplică sistemul TVA se colectează
TVA la încasare TVA la încasare la încasarea facturii
Furnizorul aplică sistemul Beneficiarul nu aplică sistemul TVA se colectează
TVA la încasare TVA la încasare la încasarea facturii
Furnizorul nu aplică sistemul Beneficiarul aplică sistemul TVA se colectează
TVA la încasare TVA la încasare la data emiterii facturii
Furnizorul nu aplică sistemul Beneficiarul nu aplică sistemul TVA se colectează
TVA la încasare TVA la încasare la data emiterii facturii
Notă: alte elemente contabile şi fiscale privind sistemul TVA la încasare cum sunt: modalităţi privind
plata/încasarea unei facturi; entităţile care aplică acest sistem; intrarea/ieşirea din sistem; ajustarea bazelor de impozitare;
limitarea la deducere a TVA şi altele, vor fi abordate la alte discipline de specialitate.
40
 Contabilitatea deprecierii creanţelor
Ajustările pentru deprecierea valorii creanţelor sunt contabilizate prin conturile rectificative din
grupa 49 „Ajustări pentru deprecierea creanţelor”.
Tipurile de înregistrări contabile determinate de înregistrarea şi reluarea ajustărilor sunt
următoarele:
a) constituirea ajustărilor pentru deprecierea creanţelor:
68X = 49X
Din structura conturilor de cheltuieli privind ajustările pentru deprecierea creanţelor se folosesc,
după caz:
• 6814 „Cheltuieli de exploatare privind provizioane pentru deprecierea activelor
circulante”, pentru deprecierea creanţelor comerciale neîncasate, clienţi dubioşi, rău platnici sau aflaţi
în litigiu, precum şi alte creanţe de natură economică.
• 6864 „Cheltuieli financiare privind ajustările pentru pierderea de valoare a activelor
circulante”, pentru deprecierile creanţelor de natură financiară, cum sunt cele determinate de
decontările în cadrul grupului şi cu asociaţii, creanţelor din titlurile de valoare cedate şi din cesiuni de
imobilizări financiare.
b) diminuarea şi anularea ajustărilor pentru deprecierea creanţelor:

49X = 78X
Criteriul pentru alegerea conturilor de venituri din ajustări 7814 „Venituri din ajustări pentru
deprecierea activelor circulante”, 7864 „Venituri financiare din ajustări pentru pierderea de
valoare a activelor circulante” este similar cu cel prezentat în cazul cheltuielilor, de natură
economică şi comercială, financiară şi extraordinară.
Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale:
1. Ce operaţii se includ în categoria decontărilor cu terţii?

2. Ce reprezintă datoriile pe termen scurt? Dar creanţele pe termen scurt?
3. Ce reprezintă datoriile comerciale?
4. Ce reprezintă creanţele comerciale?
5. Care sunt principalele operaţii privind decontările cu personalul, asigurările şi protecţia
socială?
6. Cum se calculează salariul brut impozabil? Dar cel net de plată?
7. Ce reprezintă TVA?
8. Din ce se compune baza de impozitare a TVA?
9. Ce este prorata TVA?
10. Ce reprezintă TVA de dedus?
11. Cine poate opta pentru aplicarea sistemul TVA la încasare?
12. Când se înregistrează ajustările pentru deprecierea creanţelor?
41

Capitolul 5

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Capitolul 5

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Capitolul 5

CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU TERŢII1

CONTRIBUŢIILE DE ASIGURĂRI SOCIALE până la 31 decembrie 2017

CONTRIBUŢIILE DE ASIGURĂRI SOCIALE de la 01 ianuarie 2018 - 2020

Cotele de contribuții de asigurări sociale sunt următoarele (art. 138):

IMPOZITUL PE VENITURILE DIN SALARII până la 31 decembrie 2017

IMPOZITUL PE VENITURILE DIN SALARII de la 01 ianuarie 2018 -2020

Baza legală iniţială de instituire a contribuţiilor sociale obligatorii

1. Contribuţia la asigurările sociale - Legea nr. 263/2010:

Contabilitatea decontărilor privind contribuţia unităţii şi contribuţia personalului la asigurările

a) contribuţia unităţii pentru asigurările sociale respectiv accidente de munca şi boli

d) plata salariilor pe card sau în numerar:

Exemplu privind contabilitatea remunerării personalului până la

a) date de evidenţă preluate din statul de salarii:

e4) virarea sumelor reprezentând impozitul pe salarii:

Tipurile de înregistrări determinate de operaţiile privind decontările

a) contribuţia asiguratorie de muncă datorată de angajator:

a) date de evidenţă preluate din statul de salarii:

Taxa pe valoarea adăugată - TVA reprezintă un impozit indirect întemeiat pe criteriul

În mod corespunzător se delimitează următoarele tipuri de operaţii:

Câteva aspecte contabile şi fiscale privind sistemul TVA la încasare

Exemple privind deducerea TVA aferentă facturilor primite 12

În continuare, prezentăm cele două situaţii în care beneficiarul/clientul se poate afla:

CECCAR, Bucureşti, 2012.

În concluzie, dreptul de a deduce TVA aferentă facturilor primite se prezintă conform

Beneficiarul/Clientul Furnizorul Exigibilitate TVA

În continuare, prezentăm cele două situaţii în care furnizorul se poate afla:

Remarcă. Indiferent dacă beneficiarul/clientul aplică sau nu sistemul TVA la încasare,

b) scoaterea din gestiune a mărfurilor vândute (10 martie N):

c) încasarea parţială a facturii prin bancă (22 aprilie N):

b) plata parţială a facturii prin bancă (22 aprilie N):

În concluzie, obligaţia de a colecta TVA aferentă facturilor emise se prezintă conform

Furnizorul Beneficiarul/Clientul Exigibilitate TVA

b) diminuarea şi anularea ajustărilor pentru deprecierea creanţelor:

Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale:

1. Ce operaţii se includ în categoria decontărilor cu terţii?

You might also like