Acatistul Domnului Nostru Iisus Hristos - Calea, Adevarul Si Viata

Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos Calea
Adevărul şi Viaţa
Rugăciunile începătoare, obligatorii:
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

Amin
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul
adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti,
Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te
sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată
întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de
moarte, miluieste-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi
acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne,
curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile
noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele
noastre, pentru numele Tău.
1
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne
miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi
Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se
numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum
în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă
dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre,
precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce
pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta
este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi
în vecii vecilor. Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluieşte-mă pe mine păcătosul!
Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de
Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale
tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.
Condac 1
Doamne Iisuse Hristoase, Unule-Născut, Fiule şi
Cuvinte al lui Dumnezeu, Care Însuţi ne-ai dat cuvânt
prin robul tău Siluan a ne ţine mintea întru smerenia
cea mai adâncă decât iadul şi a nu deznădăjui de
milostivirea dragostei Tale celei mai presus decât
cerurile, izbăveşte-ne din iadul deznădejdii ca să
cântăm Ţie, Domnului şi Dumnezeului nostru:
Aliluia!
Icos 1
Din pricina păcatelor, dragostea oamenilor s-a
răcit şi s-au împuţinat căile de la inimă la inimă. Dar
Tu Însuţi, Hristoase, Te faci neîmpuţinată Cale ce
apropii şi uneşti în iubirea Ta pe toţi cei care cu
dreaptă slăvire cântă:
Iisuse, Calea de la inimă la inimă;
Iisuse, Calea de la moarte la Viaţă;
2
Iisuse, Calea din iadul deznădejdii la raiul
smereniei;
Iisuse, Puntea peste prăpastia întristării;
Iisuse, Scara spre Cerul nepătimirii;
Iisuse, Crucea de unire între creaţie şi
Dumnezeire;
Iisuse, Chipul ce naşti în om dumnezeiasca
asemănare;
Iisuse, Chipul ce Te pecetluieşti în inima
smerită;
Iisuse, Chipul ce luminezi pe cei din întuneric;
Iisuse, Chipul ce descoperi însuşi Chipul Omului;
Iisuse, Chipul ce străluceşti şi în iadul
deznădejdii;
Iisuse, Răsăritul păcii şi bucuriei duhovniceşti;
Iisuse Doamne, Calea, Adevărul şi Viaţa,
miluieşte-mă!
Condac 2
Nu vom scăpa de deznădejdea ce ne împresoară
decât lepădându-ne de noi înşine şi alergând spre
lumina feţei lui Hristos, în cântarea: Aliluia!
Icos 2
A purta Crucea dragostei lui Hristos este calea
izbăvirii din iadul deznădejdii, calea prin care lăsăm
în urmă omul cel vechi şi în Rugul aprins al veşniciei
ne sălăşluim, cântând:
Iisuse, Adevărul ce ne renaşti la viaţă;
Iisuse, Adevărul ce ne izbăveşti din iadul
deznădejdii;
Iisuse, Adevărul ce luminezi şi învii;
Iisuse, Adevărul ce ni Te faci împărtăşire;
Iisuse, Adevărul ce ne prefaci mintea;
Iisuse, Adevărul ce ne hrăneşti duhul;
Iisuse, Adevărul ce risipeşti de la noi înşelarea;
Iisuse, Adevărul ce ne întăreşti a purta Crucea
Iubirii;
3
Iisuse, Adevărul ce ne izvorăşti harul;
Iisuse, Adevărul ce ne faci vii;
Iisuse, Adevărul ce ne transfigurezi Chipul;
Iisuse, Adevărul ce pogori de Sus;
miluieşte-mă!
Condac 3
Lumea e un prag al trecerii în veşnicie şi Tu
Însuţi, Hristoase, eşti Viaţa cea dincolo de hotarele
firii, prin care şi noi păşim întru bucuria Învierii,
cântând: Aliluia!
Icos 3
Taina morţii este taina trecerii în hotarul
veşniciei prin înfricoşata Judecată a Iubirii, ce arde
tot rodul şi voia celor potrivnice firii. Iar taina Învierii
este taina închinării voii, prin care omul se face altar
al dumnezeieştii prefaceri şi mădular al Trupului lui
Hristos, cântând:
Iisuse, Viaţa Ipostatică Cea din Izvorul
Dumnezeirii;
Iisuse, Viaţa ce ne treci peste hotarul morţii;
Iisuse, Viaţa ce ne treci în Icoana Iubirii
dumnezeieşti;
Iisuse, Viaţa întru care ne aflăm împlinirea;
Iisuse, Viaţa ce covârşeşti deznădejdea lumii;
Iisuse, Viaţa ce înalţi pe cei smeriţi în Icoana
Iubirii;
Iisuse, Viaţa ce pogori în lume Focul Ceresc;
Iisuse, Viaţa ce reverşi în inimi Apa cea vie a
Duhului;
Iisuse, Viaţa ce hrăneşti mădularele Bisericii;
Iisuse, Pomul Vieţii;
Iisuse, Arca Învierii;
Iisuse, Pâinea Nemuririi;
miluieşte-mă!
4
Condac 4
Înfricoşată prăpastie e pusă între iadul
deznădejdii şi raiul smereniei, pe care nimeni nu o
poate trece fără să Te aibă pe Tine, Hristoase, drept
Cale, în cântarea: Aliluia!
Icos 4
Nimeni din cei căzuţi nu se poate ridica singur,
nimeni nu poate să se schimbe pe sine, nici să
ocolească focul nestins al conştiinţei, prin care numai
Tu, Hristoase, ne treci nevătămaţi, tăindu-ne Cale
spre Viaţă prin Sfintele Tale Taine.
Iisuse, Calea de unire a celor despărţite prin fire;
Iisuse, Calea de unire a celor dezbinate prin
păcat;
Iisuse, Calea în care nu încape decât binele;
Iisuse, Calea ce treci prin răstignirea voii;
Iisuse, Calea ce duci spre învierea Iubirii;
Iisuse, Calea de taină a îndumnezeirii;
Iisuse, Calea înfierii dumnezeieşti;
Iisuse, Calea iubirii soborniceşti;
Iisuse, Calea naşterii de Sus;
Iisuse, Calea pe care Duhul Sfânt ne călăuzeşte;
Iisuse, Calea ce odihneşti binecuvântarea
Tatălui;
Iisuse, Calea Iubirii de Oameni a Sfintei Treimi;
miluieşte-mă!
Condac 5
Toată cunoştinţa deşartă ne este de nu ne
împărtăşim de Adevărul Ipostatic, prin care azvârlim
masca păcatului şi ne luminăm a cânta: Aliluia!
Icos 5
A Te cunoaşte pe Tine împărtăşire de Viaţă
veşnică ne este, nouă, celor din groapa deznădejdii, şi
a Te vedea este tot Adevărul, la care Duhul Sfânt ne
5
călă-uzeşte. Şi aşa Iubirea lui Dumnezeu Tatăl în lume
se mărturiseşte şi odihneşte în inimile celor ce cântă:
Iisuse, Adevărul Ultim;
Iisuse, Adevărul în Deschidere necuprinsă;
Iisuse, Adevărul Atotcuprinderii dumnezeieşti;
Iisuse, Adevărul ce ne deschizi ochii inimii;
Iisuse, Adevărul Chipului lui Dumnezeu;
Iisuse, Adevărul ce încapi Taina dumnezeiască;
Iisuse, Adevărul ce izvorăşti toate Tainele;
Iisuse, Adevărul ce risipeşti toate chipurile
înşelării;
Iisuse, Adevărul ce ne împlineşti fiinţa;
Iisuse, Adevărul fără de care zăcem întru
deznădejde;
Iisuse, Adevărul cu Dumnezeiască putere;
Iisuse, Adevărul Vederii duhovniceşti;
miluieşte-mă!
Condac 6
Necăjit şi deznădăjduit ne este sufletul din
pricina poverii păcatelor şi a suflării vrăjmaşului celei
aducătoare de moarte. La Tine însă, Hristoase, ne
aruncăm nădejdea, ca plămădiţi în Trupul Tău prin
împărtăşirea Dumnezeieştilor Taine, să cântăm
cântarea cea spre Viaţă: Aliluia!
Icos 6
Cine ne va izbăvi în clipa grea a cumplitei
deznădejdi de nu vei grăbi Însuţi Tu, Hristoase,
înghiţind ceea ce este în noi muritor cu strălucirea
dumnezeirii Tale!
Iisuse, Viaţa ce covârşeşti hotarele firii;
Iisuse, Viaţa ce zdrobeşti lanţurile păcatului;
Iisuse, Viaţa prin care purtăm Crucea Învierii;
Iisuse, Viata dătătoare de fiinţă;
Iisuse, Viaţa dătătoare de Chip;
6
Iisuse, Viaţa ce ne zugrăveşti peste Chip
Asemănarea;
Iisuse, Viaţa ce ne străluceşti din Chipul
Dumnezeiesc;
Iisuse, Viaţa cea lucrătoare în voia închinată
Iubirii;
Iisuse, Viaţa întru care murim şi înviem;
Iisuse, Viaţa întru care legile firii se biruiesc;
Iisuse, Viaţa ce Îţi faci lăcaş în omul
duhovnicesc;
Iisuse, Viaţă, Chipul Însuşi al Iubirii;
miluieşte-mă!
Condac 7
Numai cel care are Calea Vieţii întru sine poate s-
o străbată fără a cădea în groapa deznădejdii, ci cu
bucurie cântând Sfintei Treimi: Aliluia!
Icos 7
Iată, Viaţa stă la uşa inimii, şi cheamă pe fiecare
la Cina cea de Taină, dar numai cei ce îi răspund şi o
primesc cu închinare îi gătesc cale şi o află lucrând
întru ei spre desăvârşirea dragostei şi însoţirea cu
cele dumnezeieşti.
Iisuse, Calea de la pământ Ia Cer;
Iisuse, Calea din întuneric spre lumină;
Iisuse, Calea de la neştiinţă la Adevăr;
Iisuse, Calea de la pofta pătimaşă la
dumnezeiescul dor;
Iisuse, Calea de la mânie la bărbăţia dragostei;
Iisuse, Calea smereniei aşternută iubirii;
Iisuse, Calea ce împreunezi pe om cu Dumnezeu;
Iisuse, Calea prin care Dumnezeu se pogoară în
lume;
Iisuse, Calea prin care omul se ridică la
Dumnezeu;
Iisuse, Calea cu Unic Sens a Iubirii;
7
Iisuse, Calea Libertăţii fără umbra păcatului;
Iisuse, Calea ce uneşti vremelnicia cu veşnicia;
miluieşte-mă!
Condac 8
Ruptă de Chipul Iubirii Dumnezeieşti, voia
omului căzut rătăceşte fără odihnă în pustiul
nerodirii şi deznădejdii, însă întoarsă cu faţa spre
Adevărul Hristos, înfloreşte în bucuria cântării:
Aliluia!
Icos 8
Taie de la mine, Hristoase, cu sabia Cuvântului
Tău, toată neştiinţa aducătoare de moarte, ca să Te
cunosc pe Tine, Viaţa cea veşnică şi să cânt:
Iisuse, Adevărul ce luminezi în sfeşnicul
Bisericii;
Iisuse, Adevărul, Lumina lumii;
Iisuse, Adevărul ce nu suferi schimbare;
Iisuse, Adevărul ce nu cunoşti împuţinare;
Iisuse, Adevărul Frumuseţii mântuitoare a
Iubirii;
Iisuse, Adevărul voii dumnezeieşti;
Iisuse, Adevărul isihiei de Sus;
Iisuse, Adevărul credinţei arătat nouă ca Pomul
Vieţii;
Iisuse, Adevărul nădejdii umbrit de mângâierea
Duhului;
Iisuse, Adevărul dragostei, mărturisit de Iubirea
Tatălui;
Iisuse, Adevărul Liturghiei Dumnezeieşti;
Iisuse, Adevărul făcut Trup spre împărtăşire
creştinilor;
miluieşte-mă!
Condac 9
8
Moştenit-am legea păcatului în trup, dar prin
Tine, Hristoase, am redobândit chipul cel dintâi şi
negrăit, mai mult, pe Tine Însuţi Te-am aflat, Viaţa
Ipostatică, împreună cu Tatăl şi cu Duhul sălăşluit în
inimile celor ce cântă cu dreaptă slăvire: Aliluia!
Icos 9
Afundatu-m-am în deznădejde sub greutatea
păcatelor şi a ispitelor şi nu mai aflu în mine nici o
putere de viaţă sau lucrare. Vino, dar, Tu Însuţi,
Doamne, şi omoară cu suflarea gurii Tale pe omul cel
vechi, ca să nu împărătească în mine păcatul şi
neiubirea, ci Viaţa Ta dumnezeiască, întru care omul
dinlăuntru zi de zi se înnoieşte.
Iisuse, Viaţa ce ne îmbraci în dumnezeiasca
Iubire;
Iisuse, Viaţa ce ne acoperi goliciunea păcatului;
Iisuse, Viaţa ce Te jertfeşti pentru mântuirea
lumii;
Iisuse, Viaţa ce ne treci peste hotarul morţii;
Iisuse, Viaţa neîngrădită de hotarele legii;
Iisuse, Viaţa ce baţi în inimile închinate;
Iisuse, Viaţa ce curgi prin mădularele Bisericii;
Iisuse, Viaţa deofiinţă cu Dumnezeu Tatăl şi
Duhul Sfânt;
Iisuse, Chipul de unire al celor două firi;
Iisuse, Chipul Părtăşiei creaţiei la firea
dumnezeiască;
Iisuse, Chipul răstignirii de fiu pe crucea Iubirii;
Iisuse, Chipul Învierii din mormântul
deznădăjduirii;
miluieşte-mă!
Condac 10
Calea spre Cer trece prin pogorârea întru
smerenie şi lepădarea de sine pentru dragostea lui
Hristos, prin răbdarea necazurilor şi închinarea voii,
9
spre împreună vieţuirea cu Dumnezeu, prin
liturghisirea iubirii şi isihia cântării: Aliluia!
Icos 10
Tu Însuţi eşti, Hristoase, Învierea şi Viaţa, Tu
eşti şi Calea spre Răstignirea de Sine pe Crucea Iubirii
de fiu, Calea celui ce nu caută ale Sale, ci pe ale
Tatălui Dumnezeu.
Iisuse, Calea aflată de smerenie;
Iisuse, Calea stropită de lacrimile pocăinţei;
Iisuse, Calea luminată de razele dumnezeirii;
Iisuse, Calea peste prăpastia dintre iad şi Rai;
Iisuse, Calea de taină a isihiei;
Iisuse, Calea deşertării de chipurile păcatului;
Iisuse, Calea nebuniei ce ruşinează cugetul
neiubirii;
Iisuse, Calea închinării şi jertfirii voirii;
Iisuse, Calea sfinţitelor nevoinţe;
Iisuse, Calea umblării cu Dumnezeu în inimă;
Iisuse, Calea Iubirii ce se dăruieşte pe Sine
tuturor;
Iisuse, Calea împărtăşirii de Însuşi Trupul
Iubirii;
miluieşte-mă!
Condac 11
Mă arde cu dor nestins pecetea Chipului
dumnezeiesc de pe fiinţa mea, prin care vin şi eu,
deznădăjduitul, la lumina Adevărului Tău, Hristose,
şi prescura fiinţei mele îţi aduc, cântând: Aliluia!
Icos 11
Mi-e sufletul orb, iar trupul slăbănogit şi necurat
din pricina multelor păcate şi deznădăjduiesc de a
mea mântuire. Cum voi căuta dar spre lumina
Adevărului Tău, de nu mi-l vei străluci Însuţi Tu,
Hristoase, în pământul străin al neiubirii, de nu-mi
10
vei arăta faţa Ta cea milostivă, prin care să mă-ntorc
la Viaţă şi să cânt:
Iisuse, Adevărul vederii lui Dumnezeu;
Iisuse, Adevărul întrupat, Icoana Iubirii
dumnezeieşti;
Iisuse, Adevărul dătător de Viaţă;
Iisuse, Adevărul dătător de Sens;
Iisuse, Adevărul dătător de rodire;
Iisuse, Adevărul dătător de împlinire;
Iisuse, Adevărul moştenirii duhovniceşti;
Iisuse, Adevărul iubirii părinteşti;
Iisuse, Adevărul dăruirii de fiu;
Iisuse, Adevărul dragostei duhovniceşti;
Iisuse, Adevărul Iubirii fiinţiale;
Iisuse, Adevărul Trecerii pascale;
miluieşte-mă!
Condac 12
Sfâşierea păcatului cu seminţele distrugerii şi
dezbinarii aduce suferinţa, dar pironită pe Crucea
Iubirii, aceasta se preface în fericită întristare şi în
dorire după împărtăşirea Vieţii, iar strigătul
deznădejdii în fericita cântare: Aliluia!
Icos 12
Nu e nimic mai greu de suferit ca rana neiubirii
ce sfâşie trupul lumii, prin care întristarea şi moartea
ne copleşesc. Şi nimic nu poate alina suferinţa decât
însăşi Viaţa de la Izvorul dumnezeirii, prin care ne
înstrăinăm de toată tulburarea şi vrăjmăşia cântând:
Iisuse, Viaţa ce tămăduieşti rănile păcatului;
Iisuse, Viaţa ce ne ascunzi în Dumnezeu;
Iisuse, Viaţa ce opreşti curgerea patimilor;
Iisuse, Viaţa ce dai suferinţei Chipul jertfelniciei;
Iisuse, Viaţa întru care răsar florile bucuriei;
Iisuse, Viaţa întru care se naşte rugăciunea
curată;
11
Iisuse, Viaţa ce ne izvorăşti lumina preacurată;
Iisuse, Viaţa ce ne-aşezi cu Dumnezeu faţă către
faţă;
Iisuse, Viaţa ce ne scoţi din iad şi ne-nvii din
moarte;
Iisuse, Viaţa prin care iubim pe Dumnezeu peste
toate;
Iisuse, Viaţa întru care cele două firi se
împreună;
Iisuse, Viaţa, întru care Biserica se adună;
miluieşte-mă!
Condac 13
O, Doamne Iisuse Hristoase, Tu ne eşti Calea în
această lume şi în Cea ce va să fie, Tu eşti Adevărul ce
ne luminează şi ne hrăneşte inima, Tu eşti Viaţa şi
Învierea prin care biruim deznădejdea morţii şi toată
judecata, Tu eşti Chipul înfierii prin care ne
împărtăşim de Iubirea Sfintei Treimi şi păşim în
Icoana Împărăţiei, în cântarea: Aliluia!
Apoi, Icos 1, Condac 1.
12
Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos
liniştitorul sufletelor
Condacul 1
Trimis ai fost de Dumnezeu pe pământ să salvezi
neamul omenesc de la prăbuşire totală, iar noi cei de
acum îţi cântăm : Iisuse linişteşte sufletele noastre şi
salvează pe aleşii tăi.
Icosul 1
Planul cel Sfânt şi Dumnezeiesc a fost realizat
prin tine Doamne Iisuse care ai acceptat smerita
lucrare de a te întrupa în pântecul Preacuratei Maicii
Tale, Tu care eşti necuprins în ceruri, ai fost cuprins
de pântece feciorelnic, iar noi cântăm aşa:
Iisuse, liniştea noastră,
Iisuse, liniştea urmaşilor tăi,
Iisuse, liniştea Dumnezeiască,
Iisuse, liniştea mai presus de cea omenească,
Iisuse, liniştea cugetărilor noastre,
Iisuse, liniştea copiilor noştri,
Iisuse, liniştea celor tulburaţi,
Iisuse, liniştea celor înviforaţi cu idei sau fapte
rele,
Iisuse, liniştea celor împovăraţi cu minciuni sau
vorbe deşarte,
Iisuse, liniştea celor smeriţi,
13
Iisuse, liniştea celor ce nu sunt amăgiţi,
Iisuse, liniştea celor curaţi la suflet,
Iisuse, linişteşte sufletele noastre şi salvează pe
aleşii tăi.
Condacul 2
Dragoste multă având Maica de la tine, nu s-a
tulburat când I s-a vestit de dreptul Simion, ca prin
sufletul ei va trece sabia, ci mai vârtos a cântat lui
Dumnezeu: Aliluia ! Aliluia ! Aliluia !
Icosul 2
Sfânta Familie compusă din Preacurata
Fecioară, dreptul Iosif protectorul şi micuţul prunc
Iisus :nu s-a tulburat la vestirea de către Îngerul
trimis din Împărăţia Cerurilor, care a zis: ” –Scoală,
Iosife, ia pruncul şi pe Fecioara şi fugi în Egipt, că
Irod împăratul, a pus gând rău pruncului. ” Cu toţii
ascultând a-ţi făcut, aşa cum s-a poruncit, iar noi
cântăm din toată inima aşa :
Iisuse, liniştea Sfintei familii,
Iisuse, liniştea familiilor noastre,
Iisuse, liniştea rugăciunilor noastre,
Iisuse, liniştea Sfinţilor Îngeri păzitori,
Iisuse, liniştea Sfinţilor ocrotitori,
Iisuse, liniştea Heruvimilor mângâietori,
Iisuse, liniştea Serafimilor ascultători care cântă
melodios,
Iisuse, liniştea Sfinţilor Îngeri de la tronul tău
ceresc,
Iisuse, liniştea Domnilor cereşti,
Iisuse, liniştea Sfinţilor Arhangheli şi a oştirilor
cereşti ordonate,
Iisuse, liniştea Scaunelor cereşti,
Iisuse, liniştea Începătoriilor,
aleşii tăi.
14
Condac 3
Întorcându-vă din Egipt şi stabilindu-vă în
Nazaret, a-ţi căutat liniştea cea minunată, lucrând în
pace şi cântând lui Dumnezeu : Aliluia ! Aliluia !
Aliluia !
Icos 3
La vârsta de 12 ani trup de copil având, dar
inteligenţa fiind Dumnezeiască, ai uimit pe toţi
învăţaţii timpului acela, care timp de trei zile le-ai
explicat adevărurile sfinte, drept pentru care unii s-au
lămurit, iar noi cu linişte şi pace în suflet cântăm :
Iisuse, liniştea Nazaretului,
Iisuse, liniştea pământească,
Iisuse, liniştea lucrătorilor cinstiţi,
Iisuse, liniştea copiilor ascultători,
Iisuse, liniştea dezbaterilor sfinte,
Iisuse, liniştea celor ce te-am auzit,
Iisuse, liniştea celor ce te-am ascultat,
Iisuse, liniştea celor care I-ai învăţat,
Iisuse, liniştea celor pe care I-ai luminat,
Iisuse, liniştea celor care, pe calea adevărului au
umblat,
Iisuse, linişte duhovnicească,
Iisuse, linişte nepricepută de mintea omenească,
aleşii tăi.
Condac 4
Tulbureala vremurilor acelora şi vuietul
zgomotos al evenimentelor din timpul tinereţii tale
pământeşti nimic rău nu ti-au făcut Doamne Iisuse ci
pe toate le-ai petrecut, iar noi cântăm cu drag : Aliluia
! Aliluia ! Aliluia !
Icos 4
Dincolo de vremuri a fost Tatăl Ceresc, care te-a
ocrotit, cu ocrotire cerească, nimeni nu s-a atins de
15
tine, fiindcă ai fost supravegheat şi îndrumat iar noi
din toată inima strigăm:
Iisuse, liniştea tinereţilor tale,
Iisuse, linişteşte şi pe tinerii din zilele noastre,
Iisuse, liniştea celor din jurul tău,
Iisuse, liniştea celor ce te-au dorit mereu,
Iisuse, linişte netulburată,
Iisuse, linişte mult visată,
Iisuse, linişte neînviforată,
Iisuse, linişte necurmată,
Iisuse, linişte mult prea-adevărată,
Iisuse, linişte nefurată,
Iisuse, linişte ponderată,
Iisuse, linişte prea-curată,
aleşii tăi.
Condac 5
Botezând la Iordan, Sfântul Ioan Botezătorul
aducea pace şi linişte, în sufletele multora, iar când
te-a văzut a zis : “Iată Mielul lui Dumnezeu, cel ce
ridică păcatele lumii !” iar noi cu toţii într-un glas să
cântăm : Aliluia ! Aliluia ! Aliluia !
Icos 5
Zbuciumul multora s-a potolit la botezul
Sfântului Ioan, iar la botezul tău Doamne, glas ceresc
s-a auzit de la Tatăl care spunea : ” Acesta este Fiul
meu iubit, întru care am binevoit “, iar Duhul Sfânt în
chip de porumbel s-a aşezat pe umărul tău, apoi
plecând în pustiu în pace şi linişte ai postit 40 de
nopţi, rugându-te către Tatăl Ceresc, iar noi cântăm :
Iisuse, liniştea celor botezaţi,
Iisuse, liniştea celor ce se pocăiesc,
Iisuse, liniştea celor ce la nimeni rău nu doresc,
Iisuse, liniştea celor ce au auzit glasul părintesc
al Tatălui Ceresc,
Iisuse, liniştea celor ce postesc,
16
Iisuse, liniştea celor ce cu bună nevoinţă se
nevoiesc,
Iisuse, liniştea celor ce te iubesc,
Iisuse, liniştea celor ce în virtuţi creştineşti
înfloresc,
Iisuse, liniştea celor ce slăvesc pe Bunul
Dumnezeu,
Iisuse, liniştea celor ce slăvesc Puterile Cereşti,
Iisuse, liniştea celor ce nu se grăbesc să facă rău,
Iisuse, liniştea celor ce sunt ca tine,
aleşii tăi.
Condac 6
Într-un mod foarte liniştit l-ai alungat pe
vicleanul ispititor care era dornic să vadă, cine eşti, şi
tu I-ai poruncit să meargă înapoia ta şi să se închine
lui Dumnezeu, iar el fugind nu I-a cântat lui
Dumnezeu : Aliluia ! Aliluia ! Aliluia !
Icos 6
După postirea minunată în pustiu şi după
alungarea ispititorului vrăşmaş ai început să alegi pe
Sfinţii Apostoli, din oameni neţinând cont de vârsta
lor, iar noi aşa cântăm :
Iisuse, linişte Dumnezeiască pe pământ,
Iisuse, linişte sfântă şi strălucitoare,
Iisuse, linişte minunată care niciodată nu moare,
Iisuse, linişte binecuvântată de Tatăl nostru cel
Ceresc,
Iisuse, liniştea rugăciunii smerite,
Iisuse, liniştea vieţuirii cinstite,
Iisuse, liniştea în duh şi adevăr,
Iisuse, liniştea Sfinţilor Apostoli,
Iisuse, liniştea celor ce te-au cunoscut,
Iisuse, liniştea celor cu vârstă înaltă,
Iisuse, liniştea celor cu vârstă mijlocie,
Iisuse, liniştea feciorilor şi a fecioarelor curate,
17
aleşii tăi.
Condac 7
Propăvăduind Sfânta Evanghelie ai făcut minuni
mari, ai plătit vama cu un ban scos din gura unui
peşte ai înviat morţii, scoţând rudele din zbuciumul
provocat de moartea celor apropiaţi, ai oprit vântul şi
valurile mării cu puterea Ta supra-omenească, l-ai
salvat pe ucenicul Tău Petru de la înnec, iar altă dată
pe toţi cei 12 Apostoli, care strigau înfricoşaţi: “Scoală
Doamne, că noi pierim !” aşa şi noi acum strigam:
Aliluia! Aliluia ! Aliluia !
Icos 7
Oamenii care au văzut certarea mării şi oprirea
vântului au rămas miraţi şi se întrebau: “Cine este
acesta, de care vântul şi valurile mării ascultă?” Iar
noi acum liniştiţi cântăm:
Iisuse, liniştitorul valurilor mării,
Iisuse, liniştitorul vântului,
Iisuse, liniştitorul sufletelor Sfinţilor Apostoli,
Iisuse, liniştitorul întregului zbucium,
Iisuse, liniştitorul sufletelor celor aleşi de tine,
Iisuse, liniştitorul celor ce s-au neliniştit,
Iisuse, liniştitorul celor ce s-au întrebat,
Iisuse, liniştitorul celor ce pe toate le-au
priceput,
Iisuse, liniştitorul celor ce sunt în multe nevoi,
Iisuse, liniştitorul celor ce sunt oameni ca noi,
Iisuse, liniştitorul celor smeriţi şi binecuvântaţi,
Iisuse, liniştitorul celor greu încercaţi,
supuşii tăi.
Condac 8
Cei care au fost zbuciumaţi de duhurile răului,
nu puteau dormi şi nici locui în aşezăminte omeneşti,
18
iar lui Dumnezeu nu puteau să-I cânte: Aliluia! Aliluia
! Aliluia !
Icos 8
În mai multe rânduri ai scos duhurile rele din
oameni, din copii sau femei, curăţându-i, luminându-i
şi liniştindu-i, noi cântăm aşa:
Iisuse, liniştitorul celor care au fost bântuiţi de
duhuri rele,
Iisuse, liniştitorul celor ce nu puteau locui în
locuinţe
Iisuse, liniştitorul celor ce au trăit în morminte,
Iisuse, liniştitorul celor ce aveau duh rău şi
ieşeau la drum,
Iisuse, liniştitorul şi curăţătorul Mariei
Magdalena,
Iisuse, liniştitorul femeii canonience,
Iisuse, liniştitorul şi vindecătorul femeii
canonience,
Iisuse, liniştitorul copilului care era aruncat în
foc sau apă de duhurile rele,
Iisuse, liniştitorul şi vindecătorul oamenilor
chinuiţi de duhurile necurate,
Iisuse, liniştitorul creştinilor,
Iisuse, liniştitorul sfânt şi preacurat, biruitor
asupra tuturor relelor,
Iisuse, liniştitorul celor ce nu te ştiau,
supuşii tăi
Condac 9
Voind unii tulburaţi cu duhul, să te ia şi să te
arunce într-o prăpastie, nimic nu au reuşit, căci
trecând printre ei ai plecat din locul acela, iar aceia
nedându-şi seama de nimic, nu cântă lui Dumnezeu:
Aliluia! Aliluia ! Aliluia !
Icos 9
19
Unii nu au vrut să asculte vestea bună a
Împărăţiei Cerurilor ci se nelinişteau iscodind sau
căutând motive Fiului lui Dumnezeu, dar toţi fiind
loviţi în faptă sau în cuvânt de Duhul Domnului Iisus
Christos, plecau fără cuvânt de crâncenare, iar noi
cântăm aşa:
Iisuse, liniştitorul celor ce au vrut să te arunce în
prăpastie,
Iisuse, liniştitorul celor ce aprig se porniseră
împotriva ta,
Iisuse, liniştitorul celor ce te urmăreau fără
motiv,
Iisuse, liniştitorul celor ce te iscodeau,
Iisuse, liniştitorul celor ce cu dragoste te
priveau,
Iisuse, liniştitorul şi vindecătorul soacrei
Sfântului Petre
Iisuse, liniştitorul sutaşului căruia I-ai vindecat
sluga,
Iisuse, liniştitorul şi speranţa celui vindecat la
Siloam,
Iisuse, liniştea şi vederea orbului din naştere,
Iisuse, liniştea leproşilor vindecaţi,
Iisuse, liniştea surorilor lui Lazăr cel înviat după
4 zile,
Iisuse, liniştea lui Zaheu vameşul care s-a pocăit
de faptele lui,
supuşii tăi
Condac 10
Oamenii cei răi văzând minunile tale şi
propăvăduirea ta cea minunată împinşi de duhuri
rele s-au gândit să te prindă, uitând să cânte lui
Dumnezeu : Aliluia ! Aliluia ! Aliluia !
Icos 10
20
Ştiind că vei fi trădat, prins şi răstignit, de trei
ori ai vestit Apostolilor tăi, pătimirile tale, apoi
schimbându-te la faţă, pe muntele Taborului le-ai
arătat fiinţa ta Dumnezeiască, iar ei neputând privi
întreaga-ţi strălucire au căzut jos iar noi cu cinste
strigăm :
Iisuse, linişte dorită,
Iisuse, linişte neoprită,
Iisuse, linişte sfântă care nu te-ai tulburat uşor,
Iisuse, linişte primitoare de veşti rele,
Iisuse, linişte primitoare de patimi,
Iisuse, linişte strălucitoare care te-ai arătat în
muntele Tabor,
Iisuse, linişte cuprinzătoare dintre Moise şi Ilie,
Iisuse, linişte arătătoare de Dumnezeu,
Iisuse, linişte cu efect minunat,
Iisuse, linişte cutremurătoare,
Iisuse, liniştea mea de viaţă viitoare,
Iisuse, linişte sfântă cu adâncă chemare,
aleşii tăi.
Condac 11
Bătrânii, cărturarii şi arhiereii au beneficiat de
un trădător pe nume Iuda Iscariotul, care neliniştit
fiind a acceptat, să facă vânzare pentru 30 de arginţi,
uitând să cânte lui Dumnezeu : Aliluia ! Aliluia !
Aliluia !
Icos 11
Făcând Cina de taină, care înfricoşătoare era,
datorită relelor ce se lucrau, împreună cu cei 12
Apostoli ai stat la masă, iar celui ce urma să te
trădeze, I-ai spus cu linişte Dumnezeiască : ” du-te şi
împlineşte ce ai de împlinit “. după ce trădătorul a
plecat, împreună cu ceilalţi ai intrat în grădina
Ghetsimani, unde lacrimi de sânge curgeau din fiinţa
21
ta Dumnezeiască, iar Tatăl ţi-a trimis un Sfânt Înger
de întărire, iar noi cântăm aşa:
Iisuse, linişte de nedescris pentru noi,
Iisuse, linişte desăvârşită în faţa multor nevoi,
Iisuse, linişte minunată care ai înfruntat pe
trădător,
Iisuse, linişte de nedescris care nu l-ai oprit pe
trădător,
Iisuse, linişte tainică care pentru tot te-ai
pregătit,
Iisuse, linişte înfricoşătoare la Cina cea de taină ,
Iisuse, liniştea celor rămaşi cu tine,
Iisuse, liniştea rugăciunii tale,
Iisuse, liniştea lacrimilor amare,
Iisuse, liniştea lacrimilor de sânge,
Iisuse, liniştea minunată care ai văzut pe îngerul
de întărire,
Iisuse, liniştea dispusă spre jertfă şi sacrificiu
suprem,
aleşii tăi.
Condac 12
Oamenii cei răi însoţiţi de trădător au venit în
grădina Ghetsimani, au luat pe Domnul Iisus şi l-au
legat, iar Petru Apostolul, aprinzânde-se a tras sabia
şi a tăiat urechea lui Malhus, iar Domnul Iisus I-a zis :
” Bagă sabia la loc în teacă, că cel ce dă cu sabia, de
sabie va pieri. ” Atunci toţi s-au risipit, iar cei ce l-au
luat pe Domnul Iisus, nu au cântat : Aliluia ! Aliluia !
Aliluia !
Icos 12
Ai fost supus judecăţii nedrepte, Doamne Iisuse
ai fost purtat de la Ana la Caiafa, de la Pilat la Irod
(Agripa ), ai fost îmbrăcat cu haina roşie, cu cunună
de spini pe cap, cu trestie bătut, la stâlp legat şi
biciuit, spre Golgota dus cu crucea în spate, iar
22
femeile plângeau. Însă Tu le-ai spus : “nu mă plângeţi
pe mine fiice ale Ierusalimului, ci plângeţi-vă pe voi. ”
Apoi răstignit pe cruce ai zis : “Iartă-le, Tată Ceresc,
că aceştia nu ştiu ce fac ” , după care ai strigat cu glas
tare : Tată Ceresc, în mâinile tale îmi dau Duhul meu
“.
Atunci, cerul s-a întunecat, pământul s-a
cutremurat, catapeteasma templului s-a rupt în două,
prea Curata Maica Ta s-a întristat, iar noi strigăm aşa
:
Iisuse, liniştea celui ce pe toate le-ai acceptat,
Iisuse, liniştea îndurărilor,
Iisuse, liniştea suferinţelor,
Iisuse, liniştea îndurată a celor ce te-au urmat la
calvar,
Iisuse, liniştea celor ce te plângeau,
Iisuse, liniştea Veronicăi care pe faţă te-a şters,
Iisuse, liniştea minunilor de pe ultimul drum,
Iisuse, liniştea iubitorilor Tăi de acum,
Iisuse, liniştea puterii tale Dumnezeieşti, ce mult
ai suferit pentru noi,
Iisuse, liniştea celor iertaţi,
Iisuse, liniştea tâlharului binevoitor,
Iisuse, liniştea Sfântului Ioan Evanghelistul, care
a luat-o în grijă pe Preacurata Maică a Ta,
aleşii tăi.
Condac 13
A treia zi după scripturi ai înviat, Doamne Iisuse
Hristoase iar noi creştinii din România şi din toată
lunea cântăm: Aliluia, Aliluia, Aliluia(de 3 ori)
Apoi icos 1 şi apoi condac 1.
Rugăciune pentru liniştire sufletească

Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorule al
nostru, protectorule şi binefăcătorule al întregii
omenirii, linişteşte sufletele noastre cele zbuciumate
23
şi ne îndeamnă pe toţi pe calea mântuirii şi a sfintei
conlucrări cereşti. Amin.
24
Acatistul către Atotputernicul Dumnezeu, la
vreme de necaz sau de ispită
Condacul 1
Mare apărător eşti Doamne, bucuria şi
mângâierea robilor Tăi, unde eşti Tu, de acolo fuge
întristarea, iar unde Tu lipseşti, bucuria se preface în
deşertăciune; caută spre mine păcătosul, ca să nu pier
în necazul acesta şi mă cercetează cu mila mântuirii
Tale, ca să strig Ţie:
Doamne, Dumnezeul meu, bucuria mea,
dăruieşte-mi să mă bucur de milostivirea Ta.
Icosul 1
Făcătorule al îngerilor şi Doamne al puterilor, ca
să mântuieşti pe omul cel căzut, nu te-ai ruşinat de
pântecele feciorelnic, suferind apoi scuipări, lovituri
de moarte ruşinoasă, Fiul lui Dumnezeu, bun eşti şi
iubitor de oameni, cugetând acestea, îndrăznesc să
mă apropii de Tine şi cu lacrimi mă rog:
Doamne, Dumnezeul meu, milostivul meu
Mântuitor, mântuieşte-mă că pier;
Doamne, Dumnezeul meu, care ai venit să
mântuieşti nu pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi,
izbăveşte-mă de năpaste;
Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce ai luat asupra
Ta slăbiciunile noastre şi ai purtat durerile noastre,
vindecă durerile inimii mele;
25
Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce Te-ai dăruit
lumii prin crucea Ta, trimite pace în sufletul meu
scârbit;
Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce cu moartea Ta
ai zdrobit moartea, zbrobeşte săgeţile celui rău ce
zboară asupra mea;
Condac 2
Văzând iubirea Ta de oameni, arătată în multe
chipuri înainte de mine, păcătosul am cutezat şi eu să
ridic ochii către Tine, Cel ce locuieşti în cer, miluieşte-
mă Doamne, că neputincios sunt, izbăveşte-mă de
acestă întristare amară şi mă învredniceste să-Ţi cant
de bucurie: Aliluia.
Icos 2
M-ai creat, Ziditorule, ca pe o făptură
înţelegătoare, dar eu nenorocitul m-am făcut ca un
dobitoc neînţelegător, am supărat bunătatea Ta,
Mântuitorule, de aceea cu dreptate m-ai lovit cu
această scârbă şi întristare, ceea ce recunosc şi mă
căiesc, alergând la Tine aşa mă rog:
Doamne, Dumnezeul meu, nu-mi răsplăti după
faptele mele ci fă după mila Ta.
Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce m-ai păzit din
tinereţile mele, apără-mă şi de vrajmaşii care se
năpustesc asupra mea.
Doamne, Dumnezeul meu, tăria trupului la
bătrâneţe, întăreşte-ne trupeşte şi sufleteşte pe cei ce
am slăbit.
Doamne, Dumnezeul meu, mângâierea sufletului
meu, mângâie-mă pe mine întristatul.
Doamne, Dumnezeul meu, Îndreptătorul meu,
îndreaptă-mă la calea mântuirii.
daruieşte-mi să mă bucur de milostivirea Ta.
26
Condac 3
Puternic în războaie, Doamne vino în ajutorul
meu şi Îmi fii apărător de vrăjmaşii cei vazuţi şi
nevăzuţi, că tatăl meu şi mama mea m-au părăsit,
prietenii şi cei de aproape s-au depărtat de mine; dar
Tu, Părintele orfanilor şi apărătorul văduvelor fi mie
ajutător, ca să îţi cânt Ţie: Aliluia.
Icos 3
Cela ce ai cerul drept scaun, iar pământul
aşternut picioarelor, Biruitorule, cela ce iei duhurile
stăpânilor, nu mă lepăda pe mine cela ce sunt praf de
mănuşă şi îndraznesc către Tine, Atoateştiutorule, să
grăiesc aşa:
Doamne, Dumnezeul meu, ridică puterea Ta şi
vino să mă mântuieşti din mâinile celor ce mă
obijduiesc.
Doamne, Dumnezeul meu, de care se tem şi se
cutremură toate, cruţă-mă, că frica şi bezna morţii m-
au acoperit pentru păcatele mele.
Doamne, Dumnezeul meu, cela ce te îmbraci cu
lumina ca o haină, luminează-mă pe mine cel ce sunt
întunecat de grijile vieţii.
Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce întinzi cerul
ca o piele, întinde acoperământul apărării Tale.
Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce ţii lumea cu
cuvântul, dăruieşte pace smeritului meu suflet.
Condac 4
Plutind pe marea furtunoasă a vieţii, către Tine
întind mâinile mele, cuvântul lui Dumnezeu, precum
Petru cel ce se îneca l-a mântuit, aşa şi către mine
întinde mâna Ta cea puternică şi mă izbăveşte din
această nevoie, ca, cu bucurie şi recunoştinţă, să-Ţi
cânt Ţie: Aliluia.
27
Icos 4
Auzit-am, Doamne, glasul Tău cel dulce, ce zice:
„Cheamă-mă în ziua necazului şi te voi asculta şi te voi
ridica din adâncul deznădăjduirii…” cu îndrăzneală
mă apropii de Tine, zicând:
Doamne, Dumnezeul meu, greşit-am înaintea Ta,
primeşte-mă cum ai primit pe fiul cel rătăcit.
Doamne, Dumnezeul meu, Care l-ai îndreptat pe
vameşul să nu intri la judecată cu robul Tău, că nu se
va îndrepta înaintea Ta tot cel viu.
Doamne, Dumnezeul meu, Dătătorul
înţelepciunii, învaţă-mă pe mine, robul Tău.
Doamne, Dumnezeul meu, Sfătuitorule
povăţuieşte-mă sa pot scăpa de cursele viclene ale
celor ce mă urăsc.
Doamne, Dumnezeul meu, cela ce cauţi spre cei
smeriţi, vezi necazul meu şi osteneala mea şi arată-mi
mila Ta.
Condac 5
Prin jertfa de pe cruce a iubitului Tău Fiu, Iisus
Hristos, am fost împăcat cu Tine, Părinte ceresc, dar
iată că iarăşi, ca şi câinele la ceea ce a vărsat, m-am
întors la păcat, de aceea cu dreptate mă pedepseşti cu
această nevoie grea. Doamne, Dumnezeul meu, arată-
mi mila Ta şi dă-mi mântuirea Ta celui ce strig Ţie:
Aliluia.
Icos 5
Văzând David pe proorocul Natan, cel ce l-a
mustrat pentru cele săvârşite de dânsul, şi-a venit în
sine, mărturisindu-şi păcatul şi zicând: „Greşit-am
înaintea Domnului şi El m-a auzit şi mi-a iertat
păcatul…”, iar eu nenorocitul, mai rău greşind decât
acela, n-am cules roadele pocăinţei. De aceea au venit
28
asupra mea toate relele, dară fii milostiv mie, celui ce
mă rog Ţie:
Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce ai întărit
braţele asupra amaleciţilor, întăreşte-mă cu putere de
sus, ca să nu cad sub povară.
Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce ai primit
lacrimile lui Iezechia, primeşte şi lacrimile mele.
Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce ai auzit
suspinul lui Manase, primeşte şi de la mine păcătosul
adâncul meu suspin.
Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce locuieşti întru
cele de sus şi priveşti la cele de jos, vezi-mă şi pe mine
păcătosul.
Doamne, Dumnezeul meu, bucuria mea
Condac 6
Propovăduitorul pocăinţei, înainte-mergătorul
Tău cuvânt, Dumnezeule adeseori bate la inima mea,
ca să mă pocăiesc de fărădelegile mele, dar eu am
nesocotit aceasta de aceea m-a şi ajuns mania Ta cea
dreaptă. Nevoile şi scârbele m-au înconjurat pe mine
păcătosul, dar Tu Doamne, Mântuitorul meu, înainte
de a mă cerceta, dă-mi vreme să plâng greşelile mele
şi să-Ţi strig: Aliluia.
Icos 6
Întru necazul meu a strălucit bucuria cuvântului
Tău Mântuitorule care zice: „Cereţi şi vi se va da…” şi
îmi dă nădejde în iubirea Ta de oameni. Şi fugind de
întunericul disperării, alerg la Tine, aşa rugându-mă :
Doamne, Dumnezeul meu, bucuria mea, Dă-mi
mângâiere în necazul meu.
Doamne, Dumnezeul meu, apără-mă de cei ce se
scoală asupra mea.
Doamne, Dumnezeul meu, ajută-mi că îmi
slăbesc puterile întru nevoia aceasta.
29
Doamne, Dumnezeul meu, Dă-mi să ţin minte
toate binefacerile Tale şi niciodată să nu disper în
milele Tale.
Condac 7
Vrând odinioară împăratul Nabucodonosor să
piardă pe cei trei tineri a poruncit să fie aruncaţi în
cuptorul de foc, dar Tu, Părinte ceresc, ai trimis pe
îngerul Tău ca să răcorească flăcările arzătoare.
Trimite şi acum, Doamne, mângâiere mie robului
Tău, şi mă mântuieşte pentru mila Ta. Chiar dacă am
păcătiut, dar nu m-am lepădat de tine, ci Ţie unuia
adevărul lui Dumnezeu mă închin şi-Ţi cânt: Aliluia.
Icos 7
Minunat Te-ai proslăvit în faţa lui Faraon şi a
oştirii lui, Dumnezeule al lui Israel. Pe aleşii Tăi ce
Te-au chemat i-ai auzit. Auzi deci şi rugăciunea mea şi
mântuieşte-mă pe mine cel ce strig:
Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce ai scos pe
aleşii Tăi din robia Egiptului, scoate din nevoie şi
sufletul meu.
Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce ai zdrobit pe
vrăjmaşi, nimiceşte uneltirile celor ce gândesc rele
asupra mea.
Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce ai înecat în
Marea Roşie pe Faraon şi oastea lui, îneacă şi
nedreptăţile vrăjmaşilor mei.
Condac 8
Minunate au fost pentru mine milele Tale,
Părinte ceresc, cu faptele mele m-am îndepărtat şi m-
am robit acestei lumi deşarte. De aceea mă arde
scârba şi mă îneacă disperarea, dar Tu ca un milostiv
şi de oameni iubitor, primeşte-mă şi pe mine rătăcitul
30
şi măntuieşte-mă din nevoia în care mă aflu, pe mine
cel ce strig : Aliluia.
Icos 8
Fiind cuprins de necurăţia păcatelor şi cufundat
în adâncul răutăţilor, către Tine cel ce locuieşti în
ceruri, ridic ochii mei şi te rog, auzi suspinul meu
adânc:
Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce ai luminat
ziua cu Soarele, luminează sufletul meu întunecat de
deşertăciunile omeneşti.
Doamne, Dumnezeul meu, Mângâietorule bun,
umple de mângâiere dumnezeiască sufletul meu.
Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce ai întărit
cerurile cu cuvântul Tău, întăreşte-mă şi pe mine,
mărturisirea numelui cel sfânt.
Doamne, Dumnezeul meu, purtat de heruvimi şi
cântat de serafimi, primeşte de la mine păcătosul,
prinosul rugăciunii mele.
Condac 9
Izvorul a toată mila şi dătătorul înţelegerii,
Mângâietorul cel bun, învaţă-mă a grăi înaintea Ta:
umple de dumnezeiască bucurie mintea mea cea
întunecată de scârbele acestei lumi şi sufletul meu
întinat de patimi, ca cu bucurie să-ţi cânt: Aliluia.
Icos 9
Toate cele existente nu pot mărturisi mulţimea
bunătăţii Tale şi a dragostei către neamul omenesc,
Fiule al lui Dumnezeu, căci Te-ai smerit până la chipul
de rob, nu mă lepăda nici pe mine cel ce fără de
număr am greşit, iar acum fără frica stau înaintea Ta
şi mă rog:
31
Doamne, Dumnezeul meu, Păstorule bun, care ai
pus sufletul pentru oi, izbăveşte-mă de gura lupului
care caută să mă înghită.
Doamne, Dumnezeul meu, Cel care pentru noi ai
fost batjocorit, lovit şi răstignit pe cruce, pentru
patimile Tale, păzeşte-mă de batjocura vrăjmaşilor
văzuţi şi nevăzuţi.
Doamne, Dumnezeul meu, Cel fără de păcat,
fiind socotit cu cei fărădelege, scoate-mă din mâinile
celor ce mă urăsc.
Doamne, Dumnezeul meu, cu a Cărui răni ne-am
vindecat, vindecă inima mea cea rănită.
Condac 10
Vrând să mântuieşti poporul cel ce se numeşte
ales, din ce se numeşte ales, din robia Egiptului, ai
chemat pe Moise, robul Tău, din rugul ce ardea,
zicând lui: „Am văzut nevoia poporului meu celui din
Egipt şi am auzit suspinarea lui…” Caută acum,
Doamne, la necazul meu, ca mulţumită, să-ţi strig:
Aliluia.
Icos 10
Împarate ceresc, Mângãietorule, duhul
adevărului, arată mila Ta mie, robului Tău, şi
cercetează sufletul meu cel adânc întristat şi mă
întăreşte să mă rog Ţie:
Doamne, Dumnezeul meu, Care ai învăţat pe
Apostoli să vorbească în alte limbi învaţă-mă voia Ta.
Doamne Dumnezeul meu, care ai dat
mucenicilor curaj înaintea chinuitorilor dă-mi putere
împotriva păcatului şi a diavolului.
Doamne, Dumnezeul meu, Sfinte care sfinţeşti
pe credincioşii Tăi, sfinţeşte-mi sufletul, ca să fie cu
adevărat templul Tău.
32
Doamne, Dumnezeul meu, Dătătorule de lumină,
luminează-mă că sunt întunecat de scârbe.
Doamne, Dumnezeul meu, Vistierul bunătăţilor,
nu mă lipsi de darul harului Tău.
Condac 11
Aducând Ţie umilită cântare, şi cu inima înfrântă
rugându-mă, nu mă trece cu vederea, Preabunule
Stăpâne, întoarce faţa Ta de la păcatele mele, dar nu
Te întoarce de la mine cel ce-ţi cânt Ţie: Aliluia.
Icos 11
Lumină adevărată eşti Hristoase Dumnezeule,
luminează sufletul meu întinat de patimi cu harul
Tău, şi cu evlavie să mă rog Ţie, acestea grăind:
Doamne, Dumnezeul meu, nu mă pierde pe mine
cel neîndreptat, care îndrăznesc să stau înaintea Ta.
Doamne, Dumnezeul meu, Căldură sfântă,
încălzeşte-mă că pier în ceaţa înfricoşătoare a scârbei.
Doamne, Dumnezeul meu, Rază luminoasă a
slavei Părintelui ceresc, luminează-mă cu lumina
apărării Tale.
Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce faci pe îngerii
Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc, trimite
îngerul să mă scape de tot răul.
Condac 12
Din bunătate şi din dragoste către neamul
omenesc, Părinte ceresc, ai trimis pe unul născut fiul
Tău, Domnul nostru Iisus Hristos, Care pe Pământ s-a
născut şi cu oamenii a vieţuit, apoi socotit fiind cu
fărădelege, cel ce este fără de păcat, cu sângele Tău a
înnoit firea noastră cea stricată şi pe toată lumea a
învăţat să cânte: Aliluia.
33
Icos 12
Cântând nespusa Ta iubire de oameni, Hristoase
Dumnezeule, că pentru a noastră măntuire ai voit să
suferi cruce şi moarte, mărturisesc dreapta judecată,
căci cu dragoste m-ai lăsat să sufăr pentru păcatele
mele. Dar Tu, care ai venit să chemi la pocăinţă nu pe
cei drepţi ci pe cei păcătoşi, auzi-mă pe mine, care
sunt mai păcătos decât toţi păcătoşii şi mă rog Ţie aşa:
Doamne, Dumnezeul meu, Mielul lui Dumnezeu,
Cel ce ridici păcatele lumii, ridică şi sarcina păcatelor
mele.
Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce ai fost ca un
miel fără glas dus să se înjunghie, învaţă-mă să sufăr
fără cârtire toate relele ce vin asupra mea.
Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce ai rupt zapisul
lui Adam, rupe şi zapisul păcatelor mele fără de
număr.
Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce ai primit
pocăinţa tâlharului, primeşte şi pocăinţa mea a
păcătosului.
Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce pe morţi ai
înviat, învie şi sufletul meu cel mort în păcate.
Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce ridici pe cei
căzuţi ridică-mă şi pe mine păcătosul.
Condac 13
O, Mult milostive şi Atotbunule, Doamne,
Dumnezeul meu, apărătorul celor obijduiţi şi
nădejdea celor dejnădăjduiţi, caută cu ochiul Tău cel
bun la întristarea mea şi mă mântuieşte pentru mila
Ta pe mine cel ce cânt Ţie: Aliluia. ( de 3 ori)
Apoi se zice din nou Icos 1 şi Condac 1
Rugăciune
34
Doamne mântuieşte-mă că sunt zdrobit; iată,
corabia ce nevoieşte în mijlocul valurilor vieţii şi a
ispitelor şi este aproape de pierire, dar Tu, ca
Dumnezeu milostiv şi compătimitor neputinţelor
noastre, cu puterea Ta nemărginită opreşte furtuna
necazurilor care vrea să mă ducă în adâncul relelor,
linişteşte-o, că vântul şi mare te ascultă. Mântuieşte-
mă Mântuitorule, dupa mare mila Ta, iar nu după
faptele mele. Dacă vrei să mă mântuieşti, Tu însuţi fă
aceasta în chipul în care ştii mai bine. Eu în Tine
Doamne am pus nădejdea, şi mă încredinţez voii Tale
după bunăvoinţa Ta. Cred şi mă încred putrenic că nu
mă voi pierde cu fărădelegile mele şi eu voi înălţa
slavă dreptei Tale judecăţi. Fiindcă faci cu mine cum
voieşti, fii binecuvântat, Doamne, în vecii vecilor.
Amin.
Cuvine-se cu adevărat, să te fericim pe Tine,
Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea
nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti
mai cinstită decât heruvimii şi eşti mai cinstită fără de
asemanare decât serafimii, care fără stricăciune pe
Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe Tine cea cu
adevărat Născătoare de Dumnezeu, Te mărim.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum
şi pururea şi în vecii vecilor Amin.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne
miluieşte.
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştrii,
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru,
miluieşte-ne pe noi!
35
Acatist de mulţumire Slavă lui Dumnezeu pentru
toate
Condac 1
Împărate al veacurilor, Cel ce nu suferi
stricăciune, Tu ţii în dreapta Ta toate cărările vieţii
omeneşti cu puterea proniei Tale celei mântuitoare.
Îţi mulţumim pentru binefacerile Tale cele arătate şi
cele ascunse, pentru viaţa pământească şi pentru
cereştile bucurii ale împărăţiei Tale. Arată-ne şi de
acum înainte mila Ta, celor care cântăm: Slavă Ţie,
Dumnezeule, în veci!
Icos 1
Venit-am pe lume prunc slab şi neajutorat, dar
îngerul păzitor a întins aripi luminoase, ocrotind
leagănul copilăriei mele. Dragostea Ta străluceşte de
atunci peste toate cărările mele, în chip minunat
călăuzindu-mă către lumina veşniciei. Cu slavă s-au
arătat, din prima zi şi până acum, darurile Proniei
Tale cele îmbelşugate. Îţi mulţumesc şi strig cu toţi cei
care Te cunosc pe Tine:
Slavă Ţie, Celui ce m-ai chemat la viaţă,
Slavă Ţie, Celui ce mi-ai arătat frumuseţea lumii,
Slavă Ţie, Celui ce ai deschis înaintea mea cerul
şi pământul ca pe o carte veşnică a înţelepciunii, Slavă
veşniciei Tale, ce se arată în lumea cea vremelnică,
Slavă Ţie, pentru milele Tale cele arătate şi cele
ascunse,
36
Slavă Ţie, pentru fiecare suspinare a încercărilor
mele,
Slavă Ţie, pentru fiecare pas al vieţii, pentru
fiecare clipă de bucurie,
Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!
Condac 2
Doamne, ce bine e să fii oaspetele zidirii Tale:
vântul bine-înmiresmat, munţii care tind spre cer,
apele ca nişte oglinzi nemărginite în care se răsfrâng
aurul razelor şi curgerea uşoară a norilor, întreaga
fire şopteşte tainic, toată e plină de mângâiere,
păsările şi dobitoacele poartă pecetea iubirii Tale.
Binecuvântat este pământul cu frumuseţea cea degrab
trecătoare care deşteaptă dorul de veşnicul locaş
unde întru nestricăcioasă frumuseţe se aude
cântarea: Aliluia!
Icos 2
M-ai adus în viaţa aceasta ca într-un rai
preasfânt. Am văzut cerul ca un potir albastru şi
adânc, în azurul căruia cântă păsările, am ascultat
foşnetul plin de pace al pădurii şi susurul dulce-
glăsuitor al apelor, neam înfruptat din roadele bine-
miresmate şi dulci, ca şi din mierea cea parfumată. Ce
bine e la Tine pe pământ, şi câtă bucurie să fii
oaspetele Tău!
Slavă Ţie, pentru praznicul vieţii,
Slavă Ţie, pentru buna mireasmă a
lăcrĂmioarelor şi trandafirilor,
Slavă Ţie, pentru felurimea cea desfătata a
roadelor şi a seminţelor,
Slavă Ţie, pentru strălucirea de giuvaer din
roaua dimineţii,
Slavă Ţie, pentru surâsul deşteptării scăldate în
lumină,
Slavă Ţie, pentru frumuseţea zidirii mâinilor
Tale,
37
Slavă Ţie, pentru viaţa veacului acesta,
prevestitoare a celei cereşti,
Condac 3
Prin puterea Sfântului Duh împrăştie mireasmă
orice floare: adiere tihnită de parfum, gingaşă
alcătuire de culori, frumuseţea Celui Mare întru cele
smerite. Laudă şi cinste Făcătorului de viaţă
Dumnezeu, Cel Care a încununat ţarina cu aurul
spicelor şi cu azurul albăstrelelor, iar sufletul cu
bucuria vederii celor tainice. Veseliţi-vă şi-I cântaţi
Lui: Aliluia!
Icos 3
Cât de minunat eşti în praznicul primăverii, când
se trezeşte la viaţă toată făptura şi de prin mii de părţi
strigă cu bucurie către Tine: Tu eşti Izvorul vieţii, tu
eşti Biruitorul morţii! Mângâiate de lumina lunii şi de
cântecele privighetorilor, stau văile şi codrii în
veşminte de nuntă, întreaga lume este mireasa Ta, ea
îl aşteaptă pe Mirele nestricăcios. Dacă astfel îmbraci
Tu iarba câmpului, cum oare ne vei preschimba în
veacul învierii ce va să fie, cum vor lumina trupurile
noastre, iar sufletele cum vor străluci?
Slavă Ţie, Celui ce ai scos dintru întunecimile
pământului felurite culori şi gusturi şi miresme,
Slavă Ţie, pentru zidirea cea primitoare şi bogată
în mângâiere,
Slavă Ţie, că ne-ai înconjurat cu mii şi mii de
făpturi,
Slavă Ţie, pentru adâncul înţelepciunii Tale, care
şi-a pus pecetea peste întreaga lume,
Slavă Ţie, cu evlavie sărut urmele paşilor Tăi
nevăzuţi,
Slavă Ţie, Celui ce ai aprins înaintea noastră
lumina cea strălucitoare a vieţii veşnice,
38
Slavă Ţie, pentru nădejdea vieţii nestricăcioase,
nepieritoare, desăvârşite,
Condac 4
Cu câtă dulceaţă îi îndestulezi pe cei ce se
gândesc la Tine, ce Făcător de viaţă este Cuvântul Tău
cel Sfânt! Mai plăcută decât untdelemnul şi mai dulce
decât fagurii este împreună-grâirea cu Tine.
Rugăciunea adusă Ţie prinde viaţă şi se înaripează: cu
ce cutremur se umple atunci sufletul şi cât de măreţe
şi pline de tâlc apar atunci viaţa şi făptura toată! Unde
nu eşti Tu - acolo e pustiu. Unde eşti Tu - acolo e
bogăţia sufletului, acolo se revarsă, ca un şuvoi de apă
vie, cântarea: Aliluia!
Icos 4
Când se lasă peste pământ apusul, când se
împart odihna somnului obştesc şi la căderea zilei
liniştea se aşterne, eu văd cămara Ta sub chipul
palatelor strălucitoare şi a pridvoarelor de nori ale
amurgului. Foc şi porfiră, aur şi azur grăiesc
proorocind despre frumuseţea cea negrăită a
corturilor Tale şi cu glas de prăznuire strigă:
Slavă Ţie, în ceasul tihnit al înserării,
Slavă Ţie, Celui ce ai revărsat asupra lumii mare
linişte,
Slavă Ţie, pentru raza de rămas-bun a soarelui
care apune,
Slavă Ţie, pentru odihna somnului adânc,
Slavă Ţie, pentru bunătatea Ta care se arată în
întuneric, când lumea toată pare a fi departe,
Slavă Ţie, pentru rugăciunile smerite ale
sufletului,
Slavă Ţie, pentru deşteptarea făgăduită spre
bucuria veşnicei zile neînserate,
39
Condac 5
Nu sunt cumplite viforele vieţii pentru acela în al
cărui suflet străluceşte făclia focului Tău. Împrejur -
vreme rea şi întuneric, groază şi urlet de vijelie; iar în
sufletul lui e pace şi lumină: acolo e Hristos! Şi inima
cântă: Aliluia!
Icos 5
Văd cerul Tău strălucitor de stele. O, cât eşti de
bogat şi câte lumini ai! Prin razele îndepărtaţilor
luminĂtori mă priveşte veşnicia; sunt aşa mic şi
neînsemnat, dar cu mine este Domnul şi pretutindeni
sunt păzit de dreapta Lui cea iubitoare.
Slavă Ţie, pentru necontenita Ta purtare de
grijă,
Slavă Ţie, pentru oamenii pe care pronia Ta mi i-
a adus în cale,
Slavă Ţie, pentru dragostea rudelor, pentru
dăruirea prietenilor,
Slavă Ţie, pentru blândeţea dobitoacelor care-mi
slujesc,
Slavă Ţie, pentru clipele luminoase ale vieţii
mele,
Slavă Ţie, pentru bucuriile limpezi ale inimii,
Slavă Ţie, pentru fericirea de a trăi, de a mă
nevoi şi de a contempla,
Condac 6
Cât eşti de măreţ şi de apropiat întru cumplita
suflare a furtunii, cum se vădeşte atotputernicia
mâinii Tale în şerpuirea fulgerelor orbitoare:
minunată este măreţia Ta. Glasul Domnului peste
câmpii şi în foşnetul codrilor, glasul Domnului în
purcederea tunetelor şi ploii, glasul Domnului peste
ape multe. Lăudat fii în vuietul munţilor care scuipă
foc. Tu scuturi pământul ca pe un veşmânt; Tu înalţi
până la cer valurile mării. Laudă Ţie, Celui ce ai
40
smerit trufia omenească, făcând să se înalţe strigăt de
pocăinţă: Aliluia!
Icos 6
Ca fulgerul când luminează cămările ospăţului şi
după el par jalnice toate făcliile, aşa ai strălucit şi Tu
în sufletul meu, fără de veste, la vremea celor mai
mari bucurii ale mele; iar după lumina Ta de fulger,
ce palide, întunecate şi firave păreau aceste bucurii...
Sufletul meu năzuieşte spre Tine!
Slavă Ţie, hotar al celor mai înalte visuri
omeneşti,
Slavă Ţie, pentru setea noastră nepotolită după
împărtăşirea cu Dumnezeu,
Slavă Ţie, Celui ce ai aprins în noi nemulţumirea
numai cu viaţa cea de pe pământ,
Slavă Ţie, Celui ce faci din noi fii ai luminii
înveşmântându-ne cu cele mai gingaşe raze ale Tale,
Slavă Ţie, Celui ce ai zdrobit puterea duhurilor
întunericului şi ai sortit tot răul spre nimicire,
Slavă Ţie, pentru descoperirile Tale;
Slavă Ţie, pentru fericirea de a Te simţi şi de a
vieţui cu Tine,
Condac 7
În sânul minunatei simfonii care ne înfăşoară cu
bogatele ei armonii se face auzită chemarea Ta. Tu ne
descoperi pridvorul împărăţiei ce va să fie în dulceaţa
cântărilor, în minunatele acorduri ale sunetelor, în
simţirea înaltă din glăsuirea lor, în strălucirea
lucrării artistului. Orice adevĂrată frumuseţe ne
poartă sufletul spre Tine, ca o puternică chemare,
facându-ne să înălţăm cu glas de sărbătoare cântarea:
Aliluia!
Icos 7
41
Cu pogorârea Sfântului Tău Duh, Tu luminezi şi
faci să rodească arta pictorilor, inspiraţia poeţilor,
gândirea savanţilor. Cu puterea cunoaşterii de sus
pătrund ei legile Tale, luminându-ne adâncul
înţelepciunii Tale de Ziditor. LucrĂrile lor şi fără de
voie Te mărturisesc: O, cât eşti de mare în operele lor,
cât eşti de mare în omul pe care Tu L-ai făcut!
Slavă Ţie, Celui ce Ţi-ai arătat puterea în legile ce
cârmuiesc zidirea,
Slavă Ţie, că toată făptura e plină de legile pe
care i le-ai rânduit,
Slavă Ţie, pentru tot ce ni s-a descoperit prin
harul Tău,
Slavă Ţie, pentru ceea ce cu înţelepciune ne-ai
ascuns,
Slavă Ţie, pentru geniul minţii omeneşti,
Slavă Ţie, pentru puterea de a lucra cele de folos,
Slavă Ţie, pentru limbile de foc ale inspiraţiei,
Condac 8
Cât de apropiat eşti de noi în ziua bolii! Tu Însuţi
cercetezi pe cei bolnavi, Tu Însuţi Te apleci spre patul
celui suferind. Şi inima lui stă de vorbă cu Tine.
Tu luminezi sufletul cu pace în vremea grelelor
pătimiri şi scârbe, Tu trimiţi ajutor neaşteptat. Tu
mângâi, Tu cercetezi cu dragoste şi mântui, Ţie îţi
înălţăm cântare: Aliluia!
Icos 8
Când, prunc fiind, Te-am chemat cu înţelegere
pentru prima oară, mi-ai împlinit rugăciunea şi mi-ai
adumbrit sufletul cu pacea harului Tău. Atunci am
înţeles că Tu eşti bun şi fericiţi sunt cei care aleargă la
Tine. Am început a Te chema din ce în ce mai des, iar
acum strig:
Slavă Ţie, Celui ce plineşti cererea mea pentru
cele bune;
42
Slavă Ţie, Celui ce veghezi necontenit asupra
mea;
Slavă Ţie, Celui ce tămăduieşti neputinţele şi
scârbele cu trecerea vindecătoare a timpului;
Slavă Ţie, Celui ce singur ştii de ce îngădui să fim
prigoniţi pe nedrept;
Slavă Ţie, Celui prin Care nici o pierdere nu e de
neînlocuit şi tuturor le dăruieşti viaţa de veci;
Slavă Ţie, Celui ce faci nepieritor tot lucrul cel
înalt şi bun;
Slavă Ţie, Celui ce ne-ai făgăduit reîntâlnirea cea
dorită cu cei de aproape ai noştri adormiţi întru
nădejdea învierii;
Condac 9
De ce zâmbeşte tainic toată făptura în zilele de
praznic? De ce atunci se revarsă în inimă o minunată
uşurare, fără asemănare cu cele pământeşti şi însuşi
văzduhul devine altar şi biserică purtătoare de
lumină? E adierea harului Tău, e strĂlucirea
Taborului, cerul şi pământul cântă atunci lauda:
Aliluia!
Icos 9
Când m-ai insuflat spre a sluji aproapelui,
luminându-mi sufletul cu umilinţa, atunci una din
razele Tale nenumărate a căzut asupra inimii mele, şi
ea s-a făcut purtătoare de lumină, fier în văpaie: am
privit chipul Tău tainic şi neapropiat
Slavă Ţie, Celui ce ai preschimbat viaţa noastră
cu faptele bunătăţii,
Slavă Ţie, Celui ce ai pecetluit cu negrăită
dulceaţă fiecare din poruncile Tale,
Slavă Ţie, Celui ce Te sălăşluieşti în chip nevăzut
acolo unde adie buna mireasmă a milostivirii,
43
Slavă Ţie, Celui ce ne-ai trimis nereuşite şi
scârbe, ca să ne întoarcem ochii spre suferinţa
celorlalţi,
Slavă Ţie, Celui ce ai pus mare răsplată în însăşi
fapta bună,
Slavă Ţie, Celui ce primeşti avântul spre cele
înalte,
Slavă Ţie, Celui ce învălui cu iubirea mai presus
de toate,
Condac 10
Un lucru destrămat în pulbere nu se ridica la loc,
dar Tu învii pe cei a căror conştiinţă s-a stins şi întorci
la frumuseţea cea dintâi sufletele ce o pierduseră fără
nădejde. Cu Tine nimic nu e cu neputinţă de
îndreptat. Tu eşti cu totul dragoste. Tu eşti Cel ce pe
toate le zideşti, şi Cel ce iarăşi dai viaţă. Pe Tine Te
lăudăm cântând: Aliluia!
Icos 10
Dumnezeul meu, Cel ce cunoşti căderea
îngerului trufaş al zorilor, mântuieşte-mă cu harul
tău, nu mă lăsa să mă îndepărtez de Tine şi nu-mi da
să mă îndoiesc de Tine. Dă auzului meu agerime, ca să
aud în toate clipele vieţii mele glasul Tău tainic şi să-
Ţi strig Ţie, Celui veşnic:
Slavă Ţie, pentru minunatele potriviri de
întâmplări pe care le-a rânduit pronia Ta,
Slavă Ţie, pentru presimţirile dăruite de har,
Slavă Ţie, pentru poveţele glasului tainic,
Slavă Ţie, pentru descoperirile din vis şi din
trezie ale cuvioşilor Tăi,
Slavă Ţie, Celui ce zădărniceşti planurile
nefolositoare,
Slavă Ţie, Celui ce ne trezeşti prin suferinţe din
beţia patimilor,
44
Slavă Ţie, Celui care smereşti spre mântuire
trufia inimii,
Condac 11
Prin lanţul de gheaţă al veacurilor simt suflul
fierbinte al Dumnezeirii Tale şi dragostea Ta de
oameni. Tu eşti aproape, sorocul vremurilor se
apropie. Văd Crucea Ta: ai îndurat-o pentru mine; în
pulbere se aşterne duhul meu înaintea Crucii: aici e
praznicul iubirii şi al mântuirii, aici nu încetează în
veci lauda: Aliluia!
Icosul 11
Fericit cel care va cina în împărăţia Ta, însă Tu
m-ai împărtăşit încă de pe pământ de această fericire.
De câte ori nu mi-ai întins cu dreapta Ta
dumnezeiască Trupul şi Sângele Tău iar eu, mult
păcătosul am primit ştiutele Taine şi am simţit iubirea
Ta cea negrăită şi mai presus de fire?
Slavă Ţie, pentru puterea harului Tău cel
necuprins şi de viaţă făcător,
Slavă Ţie, Celui ce ai înălţat Biserica Ta ca
adăpost lumii ostenite,
Slavă Ţie, Celui ce ne-ai născut a doua oară prin
apele cele de viaţă făcătoare ale Botezului.
Slavă Ţie, căci Tu întorci celor care se pocăiesc
neprihănirea crinilor,
Slavă Ţie, adânc nesecat al iertării,
Slavă Ţie, pentru paharul vieţii şi pentru pâinea
bucuriei veşnice,
Slavă Ţie, Celui ce ne-ai ridicat spre cer,
Condac 12
De multe ori am privit cum se răsfrângea slava
Ta pe chipurile celor răposaţi. Cum străluceau de
nepământească frumuseţe şi bucurie, cât de
45
nematerialnice păreau trăsăturile lor: cu adevărat era
praznicul fericirii şi al odihnei în sfârşit atinse;
tăcerea lor striga spre Tine. În ceasul sfârşitului,
luminează şi sufletul meu, cel care strigă: Aliluia!
Icos 12
Ce înseamnă laudele mele înainte Ta! Eu nu am
auzit cântarea heruvimilor - aceasta este partea
sufletelor înalte - dar ştiu cum Te slăveşte firea. Am
privit iarna cum, sub tăcerea lunii, întreg pământul îţi
aduce tihnită rugăciune, înveşmântat în haină albă,
strălucind de nestematele zăpezii. Am văzut cum se
bucură de Tine soarele care răsare şi am auzit
corurile păsărilor slavoslovind. Am auzit cum foşnesc
codrii, cântă vânturile şi apele susură cu taină despre
Tine, am auzit cum Te propovăduiesc cetele
luminătorilor prin mişcarea pe care le-ai rânduit-o,
cu înţelepciune, pe nesfârşitele întinderi. Ce e lauda
mea! Firea este ascultătoare, iar eu nu sunt. Atâta cât
trăiesc şi văd dragostea Ta, râvnesc să-Ţi mulţumesc,
să mă rog Ţie şi să strig:
Slavă Ţie, Celui ce ne-ai arătat lumina,
Slavă Ţie, Celui ce ne-ai iubit cu dragoste adâncă,
nemăsurată şi dumnezeiască,
Slavă Ţie, Celui ce ne umbreşti cu lumina, cu
cetele sfinţilor şi îngerilor Tăi,
Slavă Ţie, Prea-Sfântule Părinte, Care ne-ai
chemat să dobândim împărăţia Ta,
Slavă Ţie, Duhule Sfinte, Soare de Viaţă Făcător
al veacului ce va să vină,
Slavă Ţie, Fiule al lui Dumnezeu, începătură a
mântuirii noastre,
Slavă Ţie, pentru toate, Treime Dumnezeiască şi
Preabună,
Condac 13
46
O, Preabună şi de Viaţă-Făcătoare Treime,
primeşte mulţumire pentru toate milele Tale şi ne
arată vrednici de binefacerile Tale ca, înmulţind
talanţii care ne-au fost încredinţaţi, să intrăm în
veşnica bucurie a Domnului nostru cântând cântare
de biruinţă: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)
Apoi iarăşi se zice Icos 1 şi Condac 1
47
Acatistul Sfântului Duh
Condac 1
Veniţi toţi credincioşii să preaslăvim pogorârea
Sfântului Duh. Cel Care din sânurile Tătălui a purces
asupra Apostolilor, acoperind ca şi cu nişte ape
pământul de cunoştinţa lui Dumnezeu şi învrednicind
de harul cel de-viaţă-făcător al înfierii şi de slava cea
de Sus pe cei ce aleargă la El întru curăţie, sfinţind şi
îndumnezeind pe cei ce strigă:
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte, şi te
sălăşluieşte întru noi!
Icos 1
Îngerii cu feţe luminoase în ceruri neîncetat
slavoslovesc pe Duhul cel Sfânt, după cuviinţa
datorată Izvorului vieţii şi Luminii celei
nematerialnice. Dimpreună cu ei Te preaslăvim şi noi,
Duhule necuprins cu mintea, pentru milele tale cele
arătate şi cele ascunse, şi cu smerenie ne rugăm să
fim adăpostiţi sub adumbrirea Ta cea fericită:
Vino, Lumină adevărată, duhovnicească bucurie;
Vino, Nor purtător de rouă şi negrăită
frumuseţe;
Vino şi primeşte ca pe un miros de bună
mireasmă duhovnicească lauda noastră;
Vino şi ne împărtăşeşte de bucuria împărtăşirii
Tale;
48
Vino şi veseleşte-ne cu îmbelşugarea darurilor
Tale;
Vino, Veşnicule Soare Neapropiat, şi întru noi Îţi
fă lăcaş;
Vino şi ne îmbogăţeşte cu darul vieţii celei
adevărate;
Condac 2
În chipul limbilor de foc, întru lumină şi suflare
de vânt de bucurie-făcătoare, pogorându-Se Duhul cel
Sfânt peste Apostoli şi de văpaia lui fiind cuprinşi,
chemat-au pescarii întreaga lume la Biserica lui
Hristos; necazuri şi nevoi răbdând cu bucurie pe
pământ şi pe ape, de morţile cele cumplite nu se
spăimântau, în tot pământul ieşind vestirea cântării
lor, celei de Dumnezeu insuflate: Aliluia!
Icos 2
Potir de ploaie dătător, izvorâtor de foc, care ai
pogorât asupra Apostolilor, Ţie cântare Îţi aducem, pe
Tine Te binecuvântăm şi Ţie Îţi mulţumim,
Dumnezeule, Duhule Sfinte:
Vino, Cela ce sfinţeşti Biserica şi o păzeşti pe
dânsa;
Vino şi dăruieşte un suflet şi o inimă celor ce
cred întru Tine;
Vino şi aprinde evlavia noastră cea rece şi
neroditoare;
Vino şi risipeşte negura necredinţei şi a răutăţii,
care se îndeseşte pe pământ;
Vino şi ne călăuzeşte pe toţi pe drumul vieţii
celei drepte;
Vino şi ne povăţuieşte la tot adevărul;
Vino, Înţelepciune Neajunsă, şi cu judecăţile cele
de Tine ştiute, mântuieşte-ne;
49
Condac 3
O, Preaadâncă Taină! Dumnezeule, Duhule
Necuprins cu mintea, Care împreună cu Tatăl şi cu
Fiul toate le-ai zidit! Tu ai împodobit cetele îngerilor
de Sus întru lăcaşul luminii celei neapropiate. Tu ai
chemat la fiinţă, cu strălucirea slavei, cetele de foc ale
luminătorilor cereşti .Unind Tu trup şi suflet într-o
minunată alcătuire, ai zidit neamul omenesc; pentru
aceasta, toată suflarea Te laudă şi cântă: Aliluia!
Icos 3
Alfa şi Omega, Începutule şi Sfârşitule, Tu,
Veşnicule Duh, cu necuprinsa putere a purtării
deasupra apelor şi cu înfricoşata Ta îmbrăţişare ai
adus pe toţi şi pe toate la viaţă. Din suflarea Ta cea de-
viaţă-făcătoare a răsărit, din genunea cea fără chip,
frumuseţea lumii celei întâi zidite, pentru care Îţi
strigăm:
Vino la noi, Preaînţeleptule Ziditor al lumii;
Vino, Cela ce eşti mare în micuţa floare, ca şi în
luminătorii cerului;
Vino, Felurime Negrăită şi Frumuseţe Veşnică;
Vino şi luminează întunecatul meu suflet;
Vino, Cela ce Te dăruieşti nouă prin Sfintele
Taine;
Vino, căldură bineînmiresmată;
Vino şi ne arată pe noi zidire nouă în Hristos;
Condac 4
O, Duhule Preabun şi Neajuns, din care izvorăşte
sfinţenia! Tu ai înveşmântat-o pe Preacurata Fecioară
Maria cu strălucirea orbitoare şi neapropiată a
sfinţeniei Tale, făcând-o Maică a lui Dumnezeu-
50
Cuvântul, Împărăteasă a Îngerilor, spre mântuirea
oamenilor. Cu puterea cea mai presus de lume Tu i-ai
umbrit pe Prooroci şi Apostoli, Tu i-ai purtat până în
al treilea Cer, Tu le-ai rănit inimile cu frumuseţea cea
de Sus, punând în graiul lor îndemn înflăcărat, cu
care aduceau pe oameni la Dumnezeu. Tu îi
preschimbi pe cei păcătoşi, iar ei, plini fiind de
arzătoare bucurie, Îţi cântă: Aliluia!
Icos 4
Prin Duhul Sfânt tot sufletul viază, şi cu puterea
Lui se va scula spre învierea cea de obşte toată
zidirea, în ceasul de pe urmă al veacului acesta şi în
cel dintâi al veacului ce va să fie. Ridică-ne atunci din
groapă, Preabunule Mângâietor, nu spre osândă, ci
spre a ne împărtăşi de fericire, întru dumnezeiasca
lumină, cu toţi sfinţii, cu rudele şi apropiaţii noştri.
Vino dar, şi de a sufletului moarte ne izbăveşte;
Vino şi, înainte de sfârşitul nostru, ne
îndestulează cu Trupul şi Sângele Mântuitorului
nostru;
Vino şi dă-ne să adormim în pace, cu cuget
neîntinat;
Vino şi luminoasă fă scularea noastră din
somnul morţii;
Vino şi ne învredniceşte ca să privim cu bucurie
la zorii veşniciei;
Vino şi fă-ne fii ai nestricăciunii;
Vino şi luminează atunci, ca un soare, trupurile
noastre cele fără de moarte;
Condac 5
Auzind, Fiule al lui Dumnezeu, glasul Tău: „Dacă
cineva însetează să vină la Mine şi să bea”, Te rugăm
astâmpără-ne setea de viaţă duhovnicească şi dă-ne
apa vieţii. Trimite asupra noastră raza harului
51
Duhului Sfânt, Celui ce împreună cu Tine are izvor în
Tatăl, ca să nu mai însetăm în veac, toţi cei ce cântăm
cu umilinţă: Aliluia!
Icos 5
Nestricăciosule şi Neziditule, Veşnicule,
Preaînduratule Duh, Apărătorule al celor drepţi,
Curăţitorule al păcătoşilor, slobozeşte-ne de orice
întinăciune, ca strălucirea luminii harului Tău să nu
se stingă întru noi, cei care Îţi cântăm:
Vino, Preabunule, şi dă-ne umilinţă şi izvoare de
lacrimi;
Vino şi ne învaţă să ne închinăm Ţie în duh şi
adevăr;
Vino, Preaînaltule Adevăr, şi lămureşte
îndoielile sărăcăcioasei mele înţelegeri;
Vino, Viaţă neîmbătrânitoare, şi ne primeşte din
strâmtorarea veacului acesta pământesc;
Vino, Lumină Veşnică, şi se vor risipi toate
nălucirile şi spaimele;
Vino, Putere veşnic nouă, împrospătându-i pe
copiii Tăi cei osteniţi;
Vino, Nemărginită Bucurie, şi uitate vor fi
vremelnicele întristări;
Condac 6
Saltă, fiică a luminii, Sionule, Sfântă Maică!
Împodobeşte-te, mărită mireasă, cu cerurile
deopotrivă, strălucitoare Biserică sobornicească a lui
Hristos! Asupra ta odihneşte Duhul cel Prea Sfânt,
care tămăduieşte neputinţele, plineşte lipsurile,
dăruieşte viaţă celor morţi şi îi aduce la viaţa veşnică
pe toţi cei ce cu cuviinţă şi cu dreptate strigă: Aliluia!
Icos 6
52
„În lume necazuri veţi avea”, a zis Mântuitorul.
Unde vom afla alinare şi cine ne va mângâia? Tu,
Duhule Mângâietor, Însuţi dezleagă întristarea
noastră! Mijloceşte pentru noi cu suspinuri negrăite
şi uşurează inimile celor ce Te roagă:
Vino, Dulce Răcoare a celor osteniţi şi
împovăraţi;
Vino, Împreună-Grăitorule cu cei întemniţaţi;
Vino, Adăpostul celor prigoniţi;
Vino şi miluieşte pe cei slăbănogiţi de sărăcie şi
de foamete;
Vino şi tămăduieşte patimile trupurilor şi ale
sufletelor noastre;
Vino şi cercetează pe toţi cei care însetează de
lumina Ta;
Vino şi alină întristarea noastră cu nădejdea
veşnicei bucurii;
Condac 7
„Celui care huleşte împotriva Duhului Sfânt nu i
se va ierta nici în veacul acesta, nici în cel viitor”, a
spus Domnul. Ascultând acest cuvânt străin ne
cutremurăm, ca nu cumva să fim judecaţi cu cei
neascultători şi cu cei ce luptă împotriva lui
Dumnezeu. Nu lăsa, Duhule Sfinte, inima noastră să
se plece spre cuvinte de vicleşug. Întoarce din
schisme, eresuri şi necredinţă pe toţi cei rătăciţi, iar
pe întâi-născuţii Bisericii Tale învredniceşte-i să cânte
în vecii vecilor: Aliluia!
Icos 7
Când S-a îndepărtat Duhul Sfânt de la Saul,
atunci spaima şi neliniştea l-au cuprins, iar
întunericul deznădăjduirii l-a coborât în cele mai de
dedesubt; aşa mi s-a întâmplat şi mie în ziua
întristării şi împietririi cugetului meu, că m-am
53
îndepărtat de la lumina Ta; ci dă-mi a Te chema
necontenit, Ocrotirea sufletului meu, până ce lumina
Ta mă va lumina pe mine, cel împuţinat la suflet:
Vino şi nu mă lepăda pentru cârtirea şi
nerăbdarea mea;
Vino şi potoleşte cumplita vijelie a tulburării si a
aprinderii;
Vino şi odihneşte pe cei necăjiţi de strâmtorările
vieţii;
Vino şi îmblânzeşte inima în ziua împietririi şi a
mâniei;
Vino şi surpă urzelile, tulburările şi spaimele
duhurilor întunericului;
Vino şi dă-ne, cu suflarea Ta, inimă zdrobită;
Vino, ca prin răbdare să mântuim sufletele
noastre;
Condac 8
Mântuieşte-mă, Cerescule Părinte! Săraci
suntem, neputincioşi şi orbi, şi goi duhovniceşte!
Dăruieşte-ne aurul Tău cel curaţit în foc, cu veşmânt
alb acoperă ruşinea noastră, vindecă ochii noştri cu
alifia Ta. Pogoară şi în vasele necurate ale sufletelor
noastre harul Preasfântului Tău Duh, cel de-viaţă-
făcător, învrednicindu-ne bucuriei celei de-a doua
naşteri pe toţi cei ce cântam: Aliluia!
Icos 8
Ca Turnul Babel se prăbuşeşte fericirea
pământească. Jalnice sunt toate strădaniile omeneşti.
Bine îmi este mie că m-ai smerit, că în păcate şi căderi
mi-ai acoperit toată slăbiciunea şi nimicnicia. Fără de
Tine nimic nu putem face, dar nădăjduim că ne vom
mântui prin harul Tău, grăind:
Vino dar, Preaînţeleptule Ziditor al vieţii;
Vino şi lămureşte-ne căile Tale cele neînţelese;
54
Vino, precum un fulger, şi luminează sfârşitul
vieţii pământeşti;
Vino şi binecuvântează tot începutul bun pe care
îl punem;
Vino şi fii nouă ajutător la fapte bune;
Vino şi luminează mintea noastră în ceasul
descumpănirii;
Vino şi dăruieşte tuturor duh de pocainţă, ca să
se risipească prin acesta scârbele ce stau să vină
asupra lumii spre pedepsire;
Condac 9
Atât a iubit Dumnezeu lumea că şi pe Fiul Său cel
Unul Născut, Care S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi
din Maria Fecioara şi Şi-a întins pe Cruce mâinile Sale
de Ziditor al lumii, L-a trimis de a răscumpărat din
păcat şi moarte întreaga lume cu sângele Său! Pentru
aceasta, toată zidirea, asteptând libertatea măririi
fiilor lui Dumnezeu, cântă Tatălui care a iubit, Fiului
care a răscumpărat şi Duhului care sfinţeşte: Aliluia!
Icos 9
Duhul Cel Făcător de Viaţă, Care S-a pogorât
asupra lui Hristos la Iordan, în chip de porumbel S-a
odihnit şi asupra mea, când mă aflam în scăldătoarea
Sfântului Botez; s-a întunecat însă lucrarea bunătăţii
Sale din pricina negurii greşelilor mele. Pentru aceea,
precum aşteaptă zorii drumeţul rătăcit noaptea în
pădure, aşa şi eu însetez de razele tale, Bunule, ca să
nu pier cu totul:
Vino dar, la cel pecetluit cu Numele Tău cel
Înfricoşat;
Vino dar, şi uşurează cugetul chinuit şi pârjolit
fără cruţare;
Vino şi înnoieşte întru mine chipul lui
Dumnezeu ce s-a acoperit de neguri;
55
Vino şi risipeşte nălucirile născute din păcat;
Vino şi mă învaţă să împărtăşesc durerile
străine;
Vino şi pleacă-mă să iubesc întreaga Ta zidire;
Vino şi dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale;
Condac 10
Duhul Sfânt îl naşte a doua oară pe om spre viaţa
veşnică, Duhul Sfânt îi însufleţeşte pe mucenici,
sfinţeşte preoţii, încununează pe cei drepţi, face din
pâine şi vin Însuşi Dumnezeiescul Trup şi Sânge al
Mântuitorului. O, adâncul bogaţiei şi înţelepciunii lui
Dumnezeu! Dă-ne cununa darurilor Tale - dragostea
veşnică şi atotiertătoare, care se întristează pentru
vrăjmaşi şi vrea ca toţi să fie mântuiţi: ca, lămuriţi
fiind prin ea, ca nişte fii ai luminii să strigăm: Aliluia!
Icos 10
Cine ne va despărţi de dragostea lui Dumnezeu?
Scârba, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foamea,
sau golătatea, sau nevoia, sau sabia? Dacă ne vom
lipsi chiar de toate cele de pe pământ, avem moştenire
nepieritoare în ceruri: ci dă-ne, Doamne, să Te iubim
nu cu cuvântul sau cu limba, ci cu fapta nemincinoasă
şi cu nevoinţa întregii vieţi:
Vino dar, Atotputernicule Duh, şi ne sporeşte
credinţa cea atotbiruitoare;
Vino şi ne dă îndrăzneală în rugăciune;
Vino şi încălzeşte-ne inimile, ca să nu se răcească
dragostea noastră din pricina prea multor fărădelegi;
Vino şi dă-ne să nu cădem în vreme de prigoană
şi de batjocorire a credinţei;
Vino şi ne păzeşte de ispite peste puteri şi de
sminteli;
Vino şi înviază inimile noastre prin înrourarea
Ta;
56
Vino şi tămăduieşte-ne, sfinteşte-ne şi ne ridică,
Bunule, cu harul Tău;
Condac 11
Acestea zice Domnul: „Varsă-voi Duhul Meu
peste tot trupul, şi fiii şi fiicele voastre vor prooroci,
bătrânii voştri visuri vor visa, iar tinerii voştri vor
vedea vedenii”. Duhule Preadorit, dă-ne doar o
firimitură de la masa fiilor celor aleşi ai mângâierii
Tale, celor care cu umilinţă Îţi strigăm: Aliluia!
Icos 11
Acolo unde ai răsărit, fie şi doar pentru o clipă,
în locul cel de taină al sufletului, strălucind ca un
fulger, neuitată e frumuseţea descoperirii Tale, prin
care se preschimbă, cu preschimbare dumnezeiască şi
înfricoşată cuviinţă, făptura cea de tină.
Învredniceşte-ne, Bunule Mângâietor, încă din viaţa
pământească să Te vedem cu inima curată, noi, cei
care strigăm:
Vino, Fulger dătător de lumină veşniciei;
Vino şi luminează-ne cu strălucirea cea
neîncetată;
Vino, Vistierul smereniei şi Veselia celor blânzi;
Vino, Apă Vie, răcoreşte-ne arşiţa patimilor;
Vino, că departe de Tine nu aflăm linişte şi tihnă;
Vino, că împreună cu Tine pretutindenea este
Împărăţia Cerurilor;
Vino şi întipăreşte-ne în suflet pecetea darului
Tău;
Condac 12
Râu nesecat al harului, Cela ce ierţi păcatele,
Duhule Sfinte! Primeşte rugăciunea noastră pentru
57
întreaga lume, pentru cei credincioşi şi pentru cei
necredincioşi şi pentru fiii neascultării: şi pe toţi
adună-i în Împărăţia Sfintei Treimi, ca să se ruşineze
de Tine şi cel din urmă vrăjmaş-moartea, iar lumea,
renăscută prin focul curăţitor, să cânte cântarea cea
nouă a nemuririi: Aliluia!
Icos 12
Văd cu duhul cetatea lui Dumnezeu - Ierusalimul
Ceresc - ca pe o mireasă împodobită, cu chip de soare,
în sărbătoare. Aud săltarea drepţilor la Cina
Domnului, aud glasurile Îngerilor şi pe Prealuminatul
nostru Domn între aleşii Săi, iar durerea, întristarea
şi suspinarea fug. Împărate Ceresc, Duhule Sfinte,
învredniceşte-ne prin cununa darurilor Tale să ne
împărtăşim în Domnul de bucuria veşnică, noi, toţi
cei care strigăm:
Vino, Bunule, şi trezeşte în noi setea de viaţa de
dincolo de mormânt;
Vino şi aprinde în inimile noastre dorirea vieţii
veacului celui adevărat;
Vino şi ne descoperă bucuria Împărăţiei ce va să
fie;
Vino şi dă-ne haina strălucitoare ca zăpada a
curătiei;
Vino şi umple-ne cu strălucirea dumnezeirii;
Vino şi ia-ne la nunta Mielului;
Vino şi ne învredniceşte să împărăţim în slava Ta
cea veşnică;
Condac 13
O, noian purtător de lumină al iubirii celei
mântuitoare, Duhule Făcător de Viaţă! Încălzeşte cu
suflarea venirii Tale neamul omenesc cel îngheţat
întru fărădelegi, grăbeşte pieirea răului cu
nepătrunsele Tale judecăţi şi ne descoperă cum să
58
prăznuim în veşnicie adevărul cel dumnezeiesc, astfel
ca să fie Dumnezeu totul întru toate, şi cele cereşti şi
cele pământeşti şi cei izbăviţi de iad, dimpreună să
cânte: Aliluia!
Icosul I şi Condacul 1
Rugăciune către Sfântul Duh

(a Sfântului Simeon Noul Teolog)
Vino, Viaţa cea veselă şi veşnică şi dreaptă, cea
atotţiitoare, întru-tot-Sfinte şi De-Viaţă-Făcătorule şi
Ziditorule Duh, Cela ce eşti întru aceeaşi cinste cu
Stăpânirea Tatălui şi a Fiului, Care au această
egalitate şi dumnezeire şi unitate de socotinţă în Trei
Feţe.
Vino, Doamne al meu, Tu, pe Care Te-a dorit şi te
doreşte ticălosul meu suflet! Vino, Cel ce Te-ai făcut
Însuţi dorinţa întru mine şi m-ai făcut a Te dori pe
Tine, Cel cu totul neapropiat. Vino, bucuria mea cea
neîncetată şi desfătarea şi slava mea, viaţa mea,
mângâierea sufletului meu.
Fă-Te cu mine un duh, Preabunule Stăpâne, fără
de amestecare, fără de mutare, fără de schimbare.
Dumnezeule cel peste Toate, fă-Te mie Însuţi toate
întru toate, hrană negrăită şi cu totul nemistuită, care
de-a pururea se revarsă în buzele sufletului meu şi
curge în izvorul inimii mele; îmbrăcămintea care
străluceşte şi cu totul arde pe draci. Curăţia care mă
spală pe mine prin nestricăcioase şi sfinte lacrimi, pe
care venirea Ta le dăruieşte celor la care vine. Fă-Te
mie, Doamne, lumină neîncetată; şi soare neapus, în
tot locul strălucindu-mă pe mine. Cela ce nu Te întorci
de la nimenea din toţi. Ca să nu ne acoperim de
întunericul păcatelor noastre, nevoind a veni către
noi. Depărtează de la mine, Doamne, toată înălţarea
cea pierzătoare şi-mi dă mie, Doamne, întreaga
înţelepţire a ochilor. Pune limbii mele frâu. Arată
auzirile mele bine supuse sfintelor Tale porunci. Dă-
59
mi răbdare întru necazuri. Înţelepţeşte şi întăreşte
inima mea întru împreună pătimire, întru milostivire,
întru dragoste, întru smerită cugetare, în sinea mea şi
către toţi, întru întoarcere dinspre lenevia şi
trândăvia dracilor, în care ca în nişte dulceţi m-am
desfătat. Dă-mi mie desluşire în gânduri, ca să aflu pe
care dintre ele se cade mai mult a le alege. Dă-mi a
cunoaşte uneltirile diavolului şi pe acestea împreună
cu el a le lepăda; şi cu totul a-mi tăia voia mea şi a
atârna cele ale mele de purtarea Ta de grijă şi de la
aceasta a nădăjdui folosul. Căci la Tine este viaţa mea,
mântuirea mea. Şi pe Tine Te binecuvântez şi Te
slăvesc şi Ţie mă închin, împreună şi Celui fără de
început al Tău Părinte şi Purcezător şi Celui de o
veşnicie cu Tine şi de o fiinţă cu Tine al Lui Fiu,
totdeauna, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.
60
Acatistul Maicii Domnului la Icoana cu şapte
săgeţi
Condac 1
Celei alese dintre toate fiicele neamurilor,
Fecioarei Maria, Maica Fiului lui Dumnezeu prin care
a venit mântuirea lumii, cu umilinţă îi strigăm: Caută
la viaţa noastră cea plină de scârbe; ţtii scârbele şi
durerile ce le-ai îndurat când ai fost pe pământ, fă cu
noi după mila ta cea mare să-ţi cântăm aşa: Bucură-te,
Maică preascârbită, ceea ce prefaci scârba în bucurie.
Icos 1
Îngerul ce a vestit păstorilor din Betleem
Naşterea Mântuitorului lumii, împreună cu puterile
cereşti au cântat: «Slavă întru cei de sus lui
Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni
bunăvoire». Iar tu, Maică, n-ai avut unde să-ţi pleci
capul şi ai născut pe Fiul tău în staul, înfăşându-L în
scutece şi punându-L în iesle. Cunoscând tristeţea
sufletului tău îţi cântăm aşa:
Bucură-te, că pe Fiul tău, cu glasul gurii tale L-ai
mângâiat;
Bucură-te, că Pruncul Cel veşnic cu scutece L-ai
înfăşat;
Bucură-te, că pe Cel ce ţine lumea, cu lapte L-ai
hrănit;
Bucură-te, că staulul dobitoacelor ca un rai s-a
arătat;
61
Bucură-te, că Tron de heruvimi, pe pământ te-ai
arătat;
Bucură-te, că în naştere şi după naştere, Tu
Fecioară ai rămas;
Bucură-te, Maică preascârbită, ceea ce prefaci
scârba în bucurie.
Condac 2
Văzând Dumnezeiescul Prunc culcat în iesle, au
venit păstorii să se închine, vestind cele spuse de
înger despre Acesta. Iar Maria păstra cuvintele
acestea în inima ei. Şi după opt zile Pruncul a primit
numele Iisus ca Om, după Lege. Văzând smerenia ta
Maică şi Fecioară, îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 2
Având credinţă statornică în Dumnezeu şi
împlinind Legea, într-a 40-zi au adus la Templu pe
Iisus părinţii Săi şi L-au pus înaintea Domnului,
împreună cu jertfele de curăţire cum era scris în Lege,
Noi, însă cântăm aşa:
Bucură-te, că pe Făcătorul lumii, în Templu L-ai
adus îndată;
Bucură-te, că de Dreptul Simeon, cu bucurie ai
fost întâmpinată;
Bucură-te, Una curată între femei binecuvântată;
Bucură-te, că scârba ca pe o cruce în smerenie ai
purtat-o;
Bucură-te, că voia lui Dumnezeu, totdeauna ai
ascultat-o;
Bucură-te, că pildă de răbdare şi de smerenie ne-
ai arătat;
Condac 3
Cu putere de Sus ai fost întărită, Maica
Domnului, când ai auzit cuvintele Dreptului Simeon:
62
«Acesta este spre căderea şi ridicarea multora în
Israel şi ca un semn care va stârni împotrivire şi prin
sufletul tău va trece sabie ca să descopere gândurile
multor inimi». Mare scârbă a străpuns atunci inima
ta, o, Maica Domnului şi cu durere ai cântat lui
Dumnezeu: Aliluia!
Icos 3
Plănuind Irod să nimicească pe Prunc, a trimis
să ucidă pe toţi copiii Betleemului, de doi ani şi mai
jos, după timpul pe care-l aflase de la magi. Dar după
porunca lui Dumnezeu dată prin înger lui Iosif în vis,
toată sfânta familie a fugit în Egipt şi a rămas acolo
şapte ani până la moartea lui Irod. De aceea îţi
cântăm aşa:
Bucură-te, că greul călătoriei cu dragoste l-ai
suferit;
Bucură-te, că idolii au căzut, de puterea Fiului
tău biruiţi;
Bucură-te, că între necredincioşi ani ai petrecut;
Bucură-te, că din Egipt cu Pruncul şi cu Iosif în
Nazaret ai venit;
Bucură-te, că aici la Iosif dulgherul, în sărăcie ai
trăit;
Bucură-te, că-n toată viaţa, ai muncit foarte
cinstit;
Condac 4
Vifor de tristete a cuprins pe Maica lui
Dumnezeu, întorcându-se din Ierusalim şi neaflând în
cale pe Pruncul Iisus. S-au întors şi L-au aflat după
trei zile, şezând în Templu, ascultând şi întrebând pe
cărturari. Deci I-a zis Lui Maica: «Fiule, de ce ne-ai
făcut nouă aşa? Iată tatăl Tău şi eu Te-am căutat
îngrijoraţi». Iar El a zis către ei: «De ce era să Mă
căutaţi? Oare nu ştiaţi că în cele ale Tatălui Meu
63
trebuie să fiu?» Şi Maica păstrând aceste cuvinte în
inimă, a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 4
Domnul Iisus a străbătut toată Galileea, învăţând
prin sinagogi şi propovăduind Evanghelia împărăţiei,
vindecând orice boală şi orice neputinţa în popor şi a
mers vestea despre Dânsul prin toată Siria încât i-au
adus pe toţi bolnavii, demonizaţii şi neputincioşii de
I-a vindecat. Iar Tu Maică văzând profeţia
împlinindu-se, cu durere ai cunoscut că se apropie
timpul când Fiul tău va fi adus jerfă pentru păcatele
lumii. De aceea te fericim Maică, şi-ţi cântăm:
Bucură-te, că pe Fiul tău în slujba poporului L-ai
dat;
Bucură-te, căci cu inima înfrântă lui Dumnezeu
te-ai jertfit;
Bucură-te, că de potopul păcatelor lumea o ai
mântuit;
Bucură-te, că ai zdrobit capul şarpelui cel vechi;
Bucură-te, că pe sine jertfă lui Dumnezeu te-ai
adus;
Bucură-te, că tristă ai fost Maica Domnului Iisus;
Condac 5
Propovăduind Împărăţia lui Dumnezeu, Iisus a
mustrat mândria fariseilor ce se credeau drepţi şi
care ascultând pildele Lui, înţelegeau că despre dânşii
vorbea şi căutau ca să-L prindă, dar se temeau de
popor care-L socotea Prooroc. Ştiind acestea, Maica
Domnului scârbită pentru Fiul ei, se temea să nu-L
omoare Şi întristată a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 5
Văzând unii dintre iudei învierea lui Lazăr, au
mers la farisei şi le-au spus ce a făcut Iisus. Caiafa
64
care era mare preot în anul acela, a zis: «Mai bine este
nouă ca să moară Unul pentru popor şi să nu piară tot
neamul» şi de atunci căutau cum să-L omoare. Noi
însă, Preacurată îţi cântăm:
Bucură-te, că ai născut pe Mântuitorul lumii
întregi;
Bucură-te, Maica Domnului că suferinţele le
întelegi;
Bucură-te, Împărăteasa cerurilor cea
binecuvântată;
Bucură-te, că doar tu te rogi pentru lumea toată;
Condac 6
Iuda – unul din cei doisprezece, la început
apostol apoi vânzător, s-a dus la mai-marii preoţi să-
şi vândă Învăţătorul. Iar ei auzind s-au bucurat şi i-au
făgăduit arginţi, ca plată. Tu însă, Maica Domnului,
scârbită pentru iubitul tău Fiu, ai cântat lui
Dumnezeu: Aliluia!
Icos 6
Stând la Cină cu ucenicii Săi, Domnul Hristos, a
spălat picioarele acestora, dând pildă de smerenie şi
le-a zis lor: «unul dintre voi Mă va vinde». Noi însă,
Maica lui Dumnezeu, suferind împreună cu Fiul, îţi
cântăm acestea:
Bucură-te, Maica Domnului de ale inimii dureri
chinuită;
Bucură-te, că în valea plângerii, ai suferit
multscârbită;
Bucură-te, că în rugăciune ţi-ai găsit bun
adăpost;
Bucură-te, că celor scârbiţi într-una bucurie le-ai
fost;
Bucură-te, potolirea întristărilor noastre;
Bucură-te, că ne izbăveşti din păcate;
65
Condac 7
Vrând să arate iubirea Sa de oameni şi mulţimea
milei sale, Domnul Hristos la Cina cea de Taină,
împărtăşind pe ucenicii Săi cu sfânt Trupul Său şi
Preacuratul Său Sânge, le-a poruncit să facă pururea
aceasta în Numele Său. Iar cu bucurie au cântat lui
Dumnezeu: Aliluia!
Icos 7
Nouă minune a arătat Domnul ucenicilor Săi,
prin făgăduinţa că le va trimite pe Duhul Său cel Sfânt
şi Mângâietor, Cel ce de la Tatăl purcede, şi care va
mărturisi despre Dânsul şi-i va învăţa tot adevărul.
Iar noi, cu Duhul Sfânt, îţi cântăm:
Bucură-te, a Duhului celui Sfânt cămară;
Bucură-te, Palat atotluminos şi
preaînfrumuseţat;
Bucură-te, largă încăpere a lui Dumnezeu-
Cuvântul;
Bucură-te, că ai adus din ceruri pe Mărgăritarul-
Sfântul;
Bucură-te, că prin naştere, uşile raiului ni le-ai
deschis;
Bucură-te, că semn al milei cereşti, nouă ni te-ai
arătat;
Condac 8
Străin lucru si dureros este, că Iuda cu un sărut
şi-a vândut învăţătorul. Ostaşii şi comandantul lor L-
au prins pe Iisus şi, legându-L L-au dus la arhiereul
Ana mai întâi, apoi la Caiafa. Maica Domnului aştepta
hotărârea pentru Iubitul său Fiu, cântând lui
Dumnezeu: Aliluia!
66
Icos 8
Iudeii toţi L-au dus pe Iisus de la Caiafa la Pilat
în pretoriu, pârându-L că este un făcător de rele. Pilat
L-a cercetat şi le-a spus lor că nici o vină n-a aflat într-
Însul. Noi însă, îţi cântăm acestea:
Bucură-te, că ai avut inima de durere zdrobită;
Bucură-te, că pentru Fiul tău ai plâns
preascârbită;
Bucură-te, că pe Fiul tău cel iubit L-ai văzut la
judecată;
Bucură-te, că fără cârtire ai răbdat durerea
toată;
Bucură-te, roaba Domnului, ce plângi şi te
tânguieşti;
Bucură-te, Împărăteasa lumii, ce rugăciunile
noastre le primeşti;
Condac 9
Toate neamurile te fericesc, ceea ce eşti mai
cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de
asemănare decât Serafimii, Stăpână şi Maica
Răscumpărătorului nostru; cu naşterea ta ai adus
bucurie la toată lumea. Apoi ai avut mare scârbă,
văzând pe Fiul tău batjocorit, la chinuri şi moarte
vândut. Noi, însă, cântare de umilinţă îţi aducem, o,
Preacurată, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 9
Cei mai vestiti ritori nu pot să spună,
Mântuitorule, suferinţele ce le-ai purtat, când ostaşii
Ţi-au împletit cunună de spini şi Ţi-au pus-o pe cap,
îmbrăcându-te în haină roşie. Noi cunoscând
suferinţa Ta, şi a Maicii Tale celei preacurate; îi
cântăm aşa:
67
Bucură-te, că ai văzut pe Fiul tău, scuipat şi
bătut;
Bucură-te, că pe Cel ce L-ai hrănit la sân,
dispreţuit L-ai văzut;
Bucură-te, că în haină roşie şi cu spini încununat
L-ai văzut;
Bucură-te, că împreună cu El ai pătimit;
Bucură-te, că L-ai văzut pe Dânsul, de ucenici
părăsit;
Bucură-te, că de judecătorii cei fărădelege, L-ai
văzut osândit;
Bucură-te, Maică preascârbită, ceea ce ptefaci
Condac 10
Vrând să-L scape pe Iisus, Pilat a zis poporului
iudeilor: «Este obiceiul de a vă elibera un întemniţat
de Paşti. Vreţi să vă eliberez pe Împăratul iudeilor?»
Atunci toţi au strigat: «nu pe El, ci pe Baraba!»
Lăudând milostivirea lui Dumnezeu care a dat pe
Unicul Său Fiu la moarte de Cruce, ca să ne
izbăvească pe noi, de moartea cea veşnică, îi cântăm
Lui: Aliluia!
Icos 10
Zid şi scăpare fii nouă, Stăpână, celor căzuţi în
scârbe şi boli, că însăţi ai suferit, auzind pe iudei
strigând: «Răstigneşte-L, răstigneşte-L!» Acum auzi-
ne şi pe noi cei ce-ţi cântăm ţie:
Bucură-te, Maica milostivirii, ce ne-ai şters
plânsul cel de durere;
Bucură-te, a păcătoşilor căzuţi, grabnică mântuire;
Bucură-te, a creştinilor mijlocitoare neruşinată;
Bucură-te, că de patimile cele rele ne mântuieşti
îndată;
Bucură-te, că inimii înfrânte îi dăruieşti veselie;
scârba în bucurie;
68
Condac 11
Cântare de umiiinţă aducem Mântuitorului
lumii, Care de bunăvoie a mers la patimi şi moarte de
cruce. Ostaşii L-au dus la Golgota şi L-au răstignit.
Lângă crucea lui Iisus stăteau: Maica Lui şi
mironosiţele femei. Deci, Iisus văzând pe Maica Sa şi
pe ucenicul pe care-l iubea, i-a zis Maicii Sale:
«Femeie, iată fiul tău!»; apoi ucenicului Său: «Iată
Maica ta!» şi din ceasul acela a luat-o ucenicul la sine.
Iar tu, Maica Domnului, văzând pe Fiul tău pe Cruce
murind, ai cântat cu amărăciune lui Dumnezeu:
Aliluia!
Icos 11
«FiuI meu şi Dumnezeule Veşnic, Creatorul a
toată făptura, cum rabzi chinuri pe Cruce?» zicea,
plângând Curata Fecioară. Prin străină naşterea Ta,
am fost mai fericită decât toate maicile, dar vai mie,
că văzându-Te acuma răstignit, sabia îmi străpunge
inima. Noi amintindu-ne de durerea ta, plângând
cântăm acestea:
Bucură-te, că de bucurie şi veselie n-ai avut
parte;
Bucură-te, că ai văzut a Fiului tău moarte de pe
cruce;
Bucură-te, că pe Fiul tău cel iubit L-ai văzut
răstignit;
Bucură-te, Mieluşea, care pe Mielul junghiat L-ai
văzut;
Bucură-te, că pe Doctorul sufletesc şi trupesc L-
ai văzut rănit;
Bucură-te, că pe Fiul tău înviat din morţi L-ai
privit;
Condac 12
69
"O, Lumina mea cea dulce, nădejdea şi viaţa
mea, o, Bunule Doamne, cum Te stingi pe Cruce" –
Fecioara suspinând grăia: «Grăbeşte-te, Iosife, la
Pilat şi cere trupul Învăţătorului tău!» Iar pe Tine
văzându-Te gol şi fără slavă zicea: «Fiul meu, sabie a
trecut prin sufletul meu, după spusele dreptului
Simeon». Iar noi suferind împreună cu Maica Ta,
Milostive Mântuitorule, Cel ce Te-ai săvârşit pe Cruce,
rupând zapisul păcatelor noastre, Te rugăm, dă-ne
har ca să-Ţi cântăm cu dragoste: Aliluia!
Icos 12
Cântând milostivirea Ta, Iubitorule de oameni,
mă închin îndurărilor Tale, Stăpâne. Ca vrând să
mântuieşti făptura Ta ai primit moartea, – zicea
Preacurata. Ci cu învierea Ta, Mântuitorule,
miluieşte-ne şi pe cei ce cântăm:
Bucură-te, că ai văzut mort pe Domnul Cel slăvit;
Bucură-te, că ai sărutat trupul Fiului tău
adormit;
Bucură-te, că Lumina cea dulce, pe Domnul, în
mormânt L-ai aşezat;
Bucură-te, că pe Fiul tău cu atâta jale L-ai
îngropat;
Bucură-te, căci cu giulgiu, Trupul sfânt L-ai
înfăşurat;
Bucură-te, că sabia tristeţii te-a îndurerat;
Condac 13
O, Prealăudată Maică, Cea căzută de scârbă şi de
durere sub crucea Fiului tău şi Dumnezeu, ascultă
suspinele şi plânsul nostru, şi ne scapă de scârbe, de
dureri şi de moartea cea veşnică pe toţi cei ce
nădăjduim în nespusa ta milostivire şi cântăm lui
Dumnezeu: Aliluia! (de 3 ori)
Apoi Icosul 1 şi Condacul 1
70
RUGĂCIUNE CĂTRE MAICA DOMNULUI
O, multîndurerată Maica Domnului ceea ce eşti
mai presus decât toate fiicele neamurilor, pentru
curăţia ta şi mulţimea suferinţelor ce le-ai răbdat pe
pământ, primeşte rugăciunile şi suspinarea noastră şi
ne păzeşte sub acoperământul milostivirii tale, că alt
adăpost şi caldă mijlocire, afară de tine nu avem. Ca
ceea ce ai îndrăzneală spre Cel născut din tine, ajută-
ne şi ne miluieşte cu rugăciunile tale, să scăpăm de
toate săgeţile urii, vrăjmăşiei şi dezbinării dintre noi.
Potoleşte inimile învrăjbite şi întoarce în ele
dragostea cea frăţească, pentru ca iubindu-ne unii pe
alţii, să ne trăim viaţa în pace şi bună înţelegere, şi
astfel, să ajungem cu toţii şi în împărăţia cerurilor,
unde împreună cu toţi sfinţii vom cânta slavă Unui
Dumnezeu în Treime: Tatălui şi Fiului şi Sfântului
Duh, totdeauna acum şi pururea şi în nesfârşiţii veci.
Amin.
71
ACATISTUL SFINTEI IULIANA DIN LAZAREVO
ocrotitoarea celor căsătoriţi
Condac 1
Pe Sfânta Iuliana cea milostivă, care prin faptele
ei a fost icoană vie a lui Hristos şi a mărturisit că
familia este o cale de sfinţenie, biruind cu iscusinţă
cursele vrăjmaşului şi ispitele trupeşti, să o lăudăm,
iubitorilor de Dumnezeu, zicând:Bucură-te, Sfântă
Iuliana, cunună a familiilor creştine!
Icos 1
Tu eşti bucuria noastră, mângâierea şi ajutorul
nostru, roabă aleasă a lui Hristos, că împreună
călătoreşti pe marea vieţii cu cei ce se roagă ţie,
izbăvindu-i de vifor şi ducându-i la limanul cel liniştit
al raiului, şi pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, mlădiţă a Bisericii dreptslăvitoare;
Bucură-te, candelă aprinsă pentru Hristos;
Bucură-te, înger al curăţiei şi al rugăciunii;
Bucură-te, dreptar al vieţuirii creştine în
familie;
Bucură-te, pildă pentru soţiile credincioase;
Bucură-te, pavăză a mamelor creştine şi a
copiilor lor;
Bucură-te, veghetoare asupra tinerilor care vor
să se căsătorească;
72
Bucură-te, arătând calea spre mănăstire celor
care o caută;
Bucură-te, mână întinsă celor ce vor să se
pocăiască;
Bucură-te, ajutătoare celor ce pun început bun
mântuirii;
Bucură-te, glas al sfinţeniei în pustia lumii
iubitoare de rătăcire;
Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor
creştine!
Condac 2
Născându-te într-o familie credincioasă, încă din
copilărie sufletul tău a râvnit după frumuseţile
cereşti, ai iubit postul şi rugăciunea mai mult decât
petrecerea cu cei de o vârstă cu tine şi nu te-ai scârbit
când erai defăimată pentru nevoinţele tale, ci Îi cântai
lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 2
Orfană rămânând de la o vârstă fragedă, ai
căutat să trăieşti ca o vrednică fiică a Maicii
Domnului, şi la ea ai căutat sprijin şi ocrotire. Şi,
prigonită fiind de rudele care nu înţelegeau asprimea
vieţii tale, nu te-ai lenevit a duce lupta cea bună.
Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, că, între oameni trăind, ai ales a fi cu
mintea la cele cereşti;
Bucură-te, că, lipsită fiind de iubirea mamei tale,
ai căutat iubirea lui Dumnezeu;
Bucură-te, ocrotitoare a orfanilor şi a copiilor
lipsiţi de dragostea părintească;
Bucură-te, alinare a suferinţelor celor apăsaţi de
singurătate;
Bucură-te, că frăgezimea vârstei nu te-a
împiedicat să dobândeşti Duhul cel Sfânt;
Bucură-te, că nu te înduplecai să renunţi la
nevoinţele tale;
73
Bucură-te, că timpul îl petreceai în lucrări
duhovniceşti;
Bucură-te, că îţi ascundeai virtuţile cu smerenie;
Bucură-te, că prin răbdarea batjocurilor te-ai
încununat;
Bucură-te, că nu ai căutat înţelegere la oamenii
slabi în credinţă;
Bucură-te, că nu te-ai deznădăjduit când erai
dispreţuită pentru vieţuirea ta;
Bucură-te, că pe stânca răbdării ai stat şi te rogi
pentru cei lipsiţi de răbdare;
creştine!
Condac 3
Iubitor de Hristos fiind părintele care te-a
cununat cu soţul tău, după predania Sfinţilor Părinţi
v-a călăuzit să trăiţi în viaţa de familie, sporind în
iubire, în rugăciune şi nevoinţă, ca să cântaţi
împreună cu toţi sfinţii: Aliluia!
Icos 3
Stavilă eşti celor care defaimă căsătoria zicând
că este o cale a poftelor şi a patimilor, pentru că ai
adeverit că nunta este o mare binecuvântare şi un
mare dar pentru cei care o trăiesc în Hristos şi în
Biserică, după cuvântul Sfântului Pavel, apostolul
neamurilor. Şi drept mulţumire îţi zicem unele ca
acestea:
Bucură-te, că ai arătat că familia e drum spre
rai;
Bucură-te, că ai îndepărtat îndoiala de la cei
şovăitori;
Bucură-te, adeverire a vieţii trăite după
Evanghelie;
Bucură-te, următoare a poveţelor Sfântului
Apostol Pavel;
Bucură-te, întărire a celor care aleg să se
unească în Taina cununiei;
74
Bucură-te, praznic al inimilor care caută să
dobândească sfinţenia;
Bucură-te, floare care aduci bunămireasmă în
casele creştinilor;
Bucură-te, sprijin al celor care se împotrivesc
duhului acestei lumi;
Bucură-te, mărturisitoare a iubirii prin care
familia se întăreşte;
Bucură-te, că goneşti diavolii semănători de
dezbinare;
Bucură-te, că izgoneşti tulburarea şi
neînţelegerea;
Bucură-te, pace a familiilor credincioase;
creştine!
Condac 4
Ai înţeles, Sfântă Iuliana, că dacă prin femeia
credincioasă se poate mântui bărbatul necredincios,
dacă urmează credinţei şi faptelor ei de virtute, cu
atât mai mult bărbatul credincios poate să se
folosească de vieţuirea sfântă a soţiei sale şi să Îi
cânte lui Dumnezeu cu glas de strigare: Aliluia!
Icos 4
Ai vrut să îl duci şi pe soţul tău Gheorghe la
măsura nevoinţelor tale, vrând să se vadă şi în fapte
credinţa sa. Cu pricepere l-ai sfătuit să ridice pe
umerii săi crucea nevoinţelor, făcându-te pildă pentru
soţii credincioşi ca să se sprijine unul pe altul în lupta
cea duhovnicească, şi pentru aceasta auzi de la noi:
Bucură-te, sfeşnic aprins de Dumnezeu în
noaptea îndepărtării de credinţă;
Bucură-te, că pe soţul tău l-ai sfătuit cu multă
pricepere;
Bucură-te, că de la tine învaţă soţii să se ajute în
războiul duhovnicesc;
75
Bucură-te, sfătuire cu pricepere şi mustrare
blândă;
Bucură-te, nădejde a celor biruiţi de
deznădejde;
Bucură-te, că aduci gândul cel bun în sufletele
şovăitoare; Bucură-te, că de nepriceperea noastră nu
te scârbeşti;
Bucură-te, că ne arăţi cum să îi ajutăm pe cei de
lângă noi;
Bucură-te, că nu prin vorbe, ci prin fapte ne
înveţi să îi sfătuim;
Bucură-te, cuvânt bun spus la vremea potrivită;
Bucură-te, tăcere roditoare binecuvântată de
Dumnezeu;
Bucură-te, rugătoare pentru toţi cei ce vor să se
mântuiască;
creştine!
Condac 5
Cu treisprezece copii te-a binecuvântat
Dumnezeu, şi vie roditoare ai fost, după cuvântul
Psalmistului David. Dar greutăţile creşterii copiilor
nu te-au îndepărtat de lucrarea duhovnicească, ci ţi-
au fost pricină de înmulţire a virtuţilor, căci I-ai
cântat neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 5
Cum te vom lăuda, mamă cu mulţime de copii şi
sfântă cu mulţime de fii duhovniceşti? Că prin faptele
tale i-ai ruşinat pe cei care fug de crucea facerii de
copii şi de cea a creşterii lor în Hristos, şi pentru
aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, laudă a soţilor care nu îşi îngroapă
talanţii;
Bucură-te, urmaşă a sfintelor mame din
vechime;
Bucură-te, că ai adus pe lume treisprezece copii;
76
Bucură-te, că nu te-ai deznădăjduit când Domnul
i-a luat la El pe unii din ei;
Bucură-te, că ţi-ai crescut copiii în dreapta
credinţă;
Bucură-te, că i-ai învăţat să trăiască pentru
Hristos;
Bucură-te, că nu i-ai hrănit doar trupeşte, ci şi
duhovniceşte;
Bucură-te, mărturisitoare a virtuţii şi osândire a
păcatului;
Bucură-te, mustrătoare a femeilor care vor să
lepede pruncii;
Bucură-te, că îi cerţi pe soţii care nu vor să facă
copii;
Bucură-te, că, aflând despre faptele tale, unii se
pocăiesc pentru păcatele lor;
Bucură-te, că mică biserică a fost familia ta;
creştine!
Condac 6
Nu ne este lesne să înţelegem cum, purtând grija
familiei, ai găsit vreme să te ocupi şi de mulţime mare
de săraci şi de orfani, dar ai arătat prin aceasta că
mulţimea treburilor casei nu trebuie să-i oprească pe
credincioşi să Îi cânte lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 6
În loc să asculte poruncile Evangheliei şi să
poarte de grijă săracilor, bolnavilor, orfanilor şi
tuturor necăjiţilor, mulţi creştini se îngrijesc numai
de binele lor şi al rudelor lor, dobândind bunătăţile
pământeşti şi pierzând Împărăţia Cerurilor, dar tu ai
ţinut poruncile şi ai dobândit raiul cel gătit sfinţilor.
Iar noi, învăţându-ne din jertfelnicia ta, îţi cântăm:
Bucură-te, că te osteneai lucrând nopţile pentru
a-i ajuta pe săraci;
77
Bucură-te, hrănitoare a celor flămânzi şi
însetaţi;
Bucură-te, că prin lucrul mâinilor tale i-ai
îmbrăcat pe cei lipsiţi;
Bucură-te, că i-ai îngrijit în casa ta pe cei
bolnavi;
Bucură-te, că aveai grijă ca morţii să fie
înmormântaţi după lege;
Bucură-te, că nici casnicii tăi nu ştiau
milosteniile tale;
Bucură-te, că ai fugit de lauda omenească;
Bucură-te, că ai rânduit milosteniile cu dreaptă
socoteală;
Bucură-te, că pentru virtutea ta unii slujitori te
ocărau;
Bucură-te, că ai răbdat defăimările lor fără să te
mâhneşti;
Bucură-te, chemându-ne să luăm de la tine pildă
de vieţuire;
Bucură-te, că ne îndemni să îţi urmăm în
milostenie;
creştine!
Condac 7
Ridicându-te la rugăciune într-o noapte,
vrăjmaşul diavol te-a înspăimântat, iar tu, de frică, ai
lăsat rugăciunea şi te-ai dus să te culci, dar nici în
somn ispita nu a încetat, căci ai visat mulţime de
diavoli care încercau să te omoare. Dar, rugându-te
Maicii Domnului şi Sfântului Nicolae, ai primit
degrabă ajutor, şi pentru aceasta I-ai cântat lui
Dumnezeu: Aliluia!
Icos 7
Sfântul Nicolae ţi-a spus în vis: ?Fiica mea! Fii
tare şi puternică şi nu te înfricoşa de ameninţările
diavolilor, căci Hristos mi-a poruncit să te apăr de
78
diavoli şi de oamenii cei răi?, iar tu, trezindu-te, l-ai
văzut cum ieşea ca un fulger din camera ta, deşi uşa
era închisă. Te lăudăm cu toţii, cinstită Iuliana,
pentru că eşti fiică duhovnicească a sfântului din Mira
Lichiei:
Bucură-te, că de ispitele întunericului ne ajuţi să
ne ferim;
Bucură-te, că celor înfricoşaţi de diavol le aduci
pacea;
Bucură-te, sprijin al preoţilor care se luptă cu
puterile întunericului;
Bucură-te, că îi ajuţi să izgonească diavolii care îi
chinuie pe oameni;
Bucură-te, că Domnul ţi-a dat putere împotriva
duhurilor necurate;
Bucură-te, că pe cei robiţi de păcate îi îndrepţi
spre pocăinţă;
Bucură-te, că pentru rugăciunile tale nevăzutului
înşelător îi descoperim cursele;
Bucură-te, că ai arătat că mirenii pot ajunge la
măsurile monahilor;
Bucură-te, că, precum ai fost ajutată de Sfântul
Nicolae, ne ajuţi şi tu pe noi;
Bucură-te, că nu numai de diavoli, ci şi de
oamenii răi te-a apărat sfântul ierarh;
Bucură-te, că, cinstindu-i pe sfinţi, ai fost ajutată
de ei;
Bucură-te, că acum împreună cu ei Îl slăveşti pe
Dumnezeu;
creştine!
Condac 8
Încercând iar diavolii să te înspăimânte, degrabă
a venit Sfântul Nicolae şi i-a gonit, dar unul din ei a
strigat fugind că la bătrâneţe vei muri de foame şi nu
vei mai putea să ajuţi pe nimeni după obicei, dar tu nu
79
te-ai înfricoşat, ci I-ai cântat lui Dumnezeu cântarea
de biruinţă: Aliluia!
Icos 8
Mii şi mii de creştini au murit din pricina marii
foamete îngăduite de Dumnezeu pe pământul rusesc,
tu însă te-ai străduit să nu laşi nici un sărac să plece
neajutorat de la uşa casei tale. Şi, ştiind că nici acum
nu îi laşi lipsiţi de ajutorul tău pe cei necăjiţi, îţi
zicem:
Bucură-te, că în vremuri grele credinţa nu ţi s-a
împuţinat;
Bucură-te, că atunci când puţin-credincioşii se
tulburau tu ţi-ai păstrat pacea;
Bucură-te, că în lume ai trăit ca şi cum nu ai fi
fost din lume;
Bucură-te, că i-ai îndemnat pe cei de lângă tine
să se mulţumească cu ce aveau;
Bucură-te, că rugându-i să nu fure de la alţii i-ai
învăţat să ceară de la Dumnezeu;
Bucură-te, că necazul l-ai înfruntat prin veselie
duhovnicească;
Bucură-te, că în necazuri a fost încercată
credinţa ta;
Bucură-te, că ai purtat crucea sărăciei fără să
cârteşti;
Bucură-te, că răbdând sărăcia nu L-ai hulit pe
Dumnezeu;
Bucură-te, că ştiind greutăţile vieţii îi ajuţi pe cei
lipsiţi;
Bucură-te, milostivă ajutătoare în ceasul
încercării noastre;
Bucură-te, că te rogi să avem cele de trebuinţă;
creştine!
Condac 9
80
Cum oare să vieţuim, ca să Îi fim bineplăcuţi lui
Dumnezeu? Cine are cu adevărat dreaptă socoteală,
rânduind cum trebuie postul şi rugăciunea? Ştiindu-
ne micimea, ne rugăm ţie, Sfântă Iuliana, să te rogi să
fim îndrumaţi prin părinţii noştri duhovniceşti, ca lui
Dumnezeu, Care te-a întărit, să Îi putem cânta cu toţii
cântarea de laudă: Aliluia!
Icos 9
Nu te-ai uitat la neputinţa firii femeieşti, ci ai
adăugat nevoinţă peste nevoinţă, simţindu-te
acoperită de harul lui Hristos. Nefiind maică, ai arătat
că mirenii pot lua asupra lor jugul asprelor nevoinţe,
ruşinându-i pe toţi cei care spuneau că vremea
nevoinţelor a trecut, şi pentru râvna ta îţi zicem:
Bucură-te, că însetai după cuvintele înţelepte ale
Sfinţilor Părinţi;
Bucură-te, că nu în puterile tale, ci în Hristos ţi-
ai pus nădejdea;
Bucură-te, că ai fugit de lenevie şi de
împrăştierea minţii;
Bucură-te, că nu ai lăsat ispita mândriei să îţi
intre în suflet;
Bucură-te, că ai dispreţuit făţărnicia şi purtarea
fariseică;
Bucură-te, că mult te-ai folosit de sfaturile
duhovnicului tău;
Bucură-te, că îi ajuţi pe creştini să îşi găsească
duhovnici iscusiţi;
Bucură-te, că, ascultându-L pe Dumnezeu, ai fost
şi tu ascultată de El;
Bucură-te, că nopţile le petreceai în privegheri,
bucurându-te în Domnul;
Bucură-te, că, rugăciunea lui Iisus zicând
neîncetat, ai curăţit cămara inimii tale;
Bucură-te, dascăl al rugăciunii pentru cei din
vâltoarea lumii;
81
Bucură-te, că pe Mirele Hristos L-ai aşteptat ca o
fecioară înţeleaptă;
creştine!
Condac 10
După ce ai adus pe lume treisprezece copii, ai
râvnit a-ţi înmulţi nevoinţele şi te-a frământat gândul
plecării la mănăstire. Dar soţul tău te-a rugat să rămâi
alături de el, învoindu-se să trăiţi în înfrânare, ca
fraţii. Iar tu, fiind soţie ascultătoare şi mamă
iubitoare de fii, te-ai supus cu smerenie, cântându-I
Icos 10
Ai arătat că nu dispreţuieşti nunta, trăind viaţă
legiuită cu bărbatul tău, însă ai arătat şi că scopul
vieţii de familie este dobândirea raiului. Iar după ce
ţi-ai făcut datoria de mamă, născând şi crescând mulţi
copii, ai vrut să urci mai sus pe scara virtuţilor, şi ai
trăit lângă soţul tău ca lângă un frate în Hristos. Şi
pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, că ai vrut să urmezi cuvioşilor părinţi
şi cuvioaselor maici;
Bucură-te, că, fără să depui voturile călugăreşti,
ai trăit ca o maică;
Bucură-te, că, rămânând în aceeaşi cameră cu
soţul tău, ai trăit îngereşte;
Bucură-te, că, după moartea acestuia, te-ai
pregătit pentru propria moarte;
Bucură-te, că, fără să porţi pe tine haina
monahală, ai purtat haina nevoinţelor;
Bucură-te, că preotul a auzit glasul Maicii
Domnului care din icoană te-a lăudat;
Bucură-te, că glasul a mărturisit în chip minunat
că Duhul Sfânt sălăşluieşte în tine;
Bucură-te, că Maica Domnului te-a chemat să te
rogi la biserică, nevoindu-te;
82
Bucură-te, că, deşi era foarte frig, i-ai dat
ascultare, necruţându-ţi ostenelile;
Bucură-te, că, sărutând tu icoana Născătoarei de
Dumnezeu, în tot satul s-a simţit bunămireasmă;
Bucură-te, că Împărăteasa Cerurilor a cerut să fii
cinstită pentru sfinţenia ta;
Bucură-te, că, pentru evlavia ta, oamenii L-au
slăvit pe Dumnezeu;
creştine!
Condac 11
Îmbolnăvindu-te în ultimele zile ale vieţii tale,
nu ţi-ai împuţinat nevo-inţele, ci ai înmulţit
rugăciunile. Şi când, slăvindu-L pe Dumnezeu, ai
părăsit această lume s-a văzut pe capul tău o coroană
de aur şi o lumină albă, pentru care toţi I-au cântat
Domnului într-un glas: Aliluia!
Icos 11
Bucurie mare au avut cei care au aflat moaştele
tale nestricate şi de mir izvorâtoare, şi au dus de
îndată la catedrală un vas cu mirul binemirositor, cu
care ungându-se bolnavii au primit tămăduire.
Vestind şi noi binecuvântarea sfintelor tale moaşte, îţi
cântăm aşa:
Bucură-te, că la moartea ta s-a arătat pe capul
tău o coroană de aur;
Bucură-te, că ai fost încununată de Dumnezeu
pentru sfinţenia ta;
Bucură-te, că, după moarte, ai cerut să fii
înmormântată lângă soţul tău;
Bucură-te, că şi prin aceasta ai arătat cinstea
familiei;
Bucură-te, adeverind că taina căsătoriei nu se
sfârşeşte în lumea aceasta;
Bucură-te, că îi chemi pe creştini să se
pregătească pentru viaţa cea veşnică;
83
Bucură-te, că şi după moarte L-ai mărturisit cu
putere pe Hristos;
Bucură-te, că aflarea sfintele tale moaşte a fost
pricină de bucurie;
Bucură-te, că mulţimea mirului izvorât a arătat
mulţimea minunilor tale;
Bucură-te, că celor care îşi întinează trupurile
prin păcate le vădeşti rătăcirea;
Bucură-te, că celor care dispreţuiesc trupul le
arăţi greşeala;
Bucură-te, că trupul tău a fost templu al Duhului
Sfânt;
creştine!
Condac 12
Arătându-te după moarte preotesei Agata, care
era bolnavă, i-ai zis: ?Mergi la biserică şi sărută
icoana Sfintei Iuliana?, iar ea, tămăduindu-se, a făcut
cunoscută minunea ta, cântându-I lui Dumnezeu cu
mulţumire: Aliluia!
Icos 12
Mulţime mare de minuni ai făcut nouă,
credincioşilor, şi pentru aceasta te rugăm să stai
lângă noi în fiecare zi a vieţii noastre, apărându-ne în
necazuri şi ispite, ca să îţi cântăm cu inimile pline de
bucurie:
Bucură-te, că pe preoteasa Agata ai chemat-o să
sărute icoana ta;
Bucură-te, că şi pe noi ne chemi să te cinstim ca
pe o ajutătoare a noastră;
Bucură-te, că pe copiii cărora le curgea sânge din
mâini şi din picioare i-ai vindecat;
Bucură-te, că pe Iosif l-ai izbăvit de moarte când
nimeni nu credea că va mai trăi;
Bucură-te, că el a venit pe jos în satul Lazarevo
pentru a-ţi mulţumi;
84
Bucură-te, că din ostenelile lui ne învăţăm şi noi
să fim mulţumitori;
Bucură-te, că ai stins focul care se apropia de
biserică;
Bucură-te, că multe feluri de minuni ai săvârşit
prin harul lui Dumnezeu;
Bucură-te, primind puţinele noastre cuvinte de
laudă;
Bucură-te, că din Rusia în toată lumea s-a întins
lauda ta;
Bucură-te, că moaştele tale au binecuvântat
ţinuturi îndepărtate;
Bucură-te, minune a lui Dumnezeu pentru
întărirea adevăratei credinţe;
creştine!
Condac 13
O, Sfântă Iuliana din Lazarevo, comoară a Rusiei
dreptcredincioase şi a întregii Biserici, primeşte
acum această rugăciune care se aduce ţie ca
mulţumire pentru ajutorul pe care îl dai neamului
creştinesc, şi întăreşte-ne ca până la sfârşitul vieţii
noastre să Îi cântăm lui Dumnezeu împreună cu
tine: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)
Icosul 1şi Condaculul 1 :
Rugăciune către Sfânta Iuliana din Lazarevo :

Sfântă Iuliana din Lazarevo, chivot al milosteniei
şi reazem al familiilor credincioase, plecând
genunchii la rugăciune cădem către tine şi te rugăm:
vezi necazurile care ne apasă, vezi furtuna care s-a
ridicat asupra noastră. Nu ne lăsa, sfântă a lui
Dumnezeu. Vino în ajutorul nostru degrabă, aşa cum
şi Sfântul Nicolae a venit în ajutorul tău când erai
înconjurată de diavoli. Nu pregeta, sfântă, să arăţi
puterea pe care ţi-a dat-o Dumnezeu pentru
mângâierea celor neputincioşi.
85
Vino, Sfântă Iuliana, vino şi stai lângă inimile
noastre apăsate de durere şi de tulburare. Roagă-te să
ne întărim credinţa, să părăsim păcatele şi să punem
început bun mântuirii. Arată-te păzitoare a curăţiei şi
iubirii celor căsătoriţi, îndrumătoare a copiilor şi a
tinerilor. Fii mângâietoare a orfanilor şi a celor
întristaţi şi grabnică tămăduitoare a celor bolnavi, aşa
cum ai fost şi celor care au primit de la tine ajutor
minunat în rugăciunile lor.
Ai grijă de toţi creştinii, de copii, de părinţii lor,
de toţi monahii şi monahiile, de toţi preoţii şi ierarhii.
Roagă-te pentru noi, să nu fim înghiţiţi de duhul lumii
acesteia şi să nu lepădăm credinţa cea dreaptă. Ci să
mergem pe calea sfinţeniei, pe calea rugăciunii şi a
virtuţilor, ca, acoperiţi de rugăciunile tale, să Îl
slăvim pe Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh,
Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită, în vecii
vecilor. Amin.
86
Acatistul Sfinţilor Adrian şi Natalia
Condac 1
Aleşilor slujitori ai lui Dumnezeu şi prealăudaţi
mucenici ai lui Hristos, pentru iubirea Lui aţi
dispreţuit deşertăciunea lumească, punându-vă viaţa
ca o jertfă curată, dorind să primiţ mai degrabă
chinuri, decât să vă lepădaţi de Dumnezeul cel
adevărat, cu dragoste vă lăudăm sfinţilor Adrian şi
Natalie. Deci, ca cei ce staţi lângă Tronul cel de har al
Domnului desfătându-vă, rugaţi-vă pentru cei ce cu
credinţă şi evlavie vă implorăm, şi cu mulţumire vă
cântăm aşa: Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi Natalie,
prealăudaţi şi neînvinşi mucenici ai lui Hristos.
Icos 1
Cu o iubire îngerească te-ai rugat neîncetat
Mântuitorului, Natalie preafericită, ca să-i lumineze
mintea întunecată a soţului tău şi să o întoarcă spre
cunoaşterea Făcătorului şi Stăpânului tău, până când
au fost auzite rugăciunile tale; harul s-a atins de
inima lui Adrian, care a crezut şi plin de curaj a
suferit chinuri şi chiar moartea. Admirând râvna şi
dragostea voastră pentru Hristos, cu evlavie vă
cântăm aşa:
Bucuraţi-vă lumini ai dragostei Dumnezeieşti.
Bucuraţi-vă stâlpi neclintiţi de relele păgâneşti.
87
Bucuraţi-vă, că aţi purtat crucea drept şi cu
răbdare.
Bucuraţi-vă că cu aceasta aţi învins pe demon şi
vicleniile sale.
Bucuraţi-vă că de Domnul voi aţi fost încununaţi.
Bucuraţi-vă că la Tronul ceresc, pentru noi vă
rugaţi.
Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi Natalie,
prealăudaţi şi neînvinşi mucenici al lui Hristos.
Condac 2
Văzând Domnul curăţia inimii tale, preacinstite
Adriane, măcar că era umbrită de politeism, dar gata
să primească Adevărul, te-a chemat la Lumina Sa,
deschizându-ţi uşile împărăţiei Sale, pentru
rugăciunile soţiei tale; împreună cu care ai cântat lui
Dumnezeu cântare de laudă: Aliluia.
Icos 2
Înţelegerea adevăratei cunoştinţi de Dumnezeu,
ţi-a umplut sufletul Adriane, când, ca notar, scriai
numele sfinţilor mucenici, osândiţi la chinuri şi
moarte pentru numele Domnului; când ai întrebat pe
servii lui Hristos, ce răsplată au să primească ei de la
Domnul în împărăţia Sa, pentru martirajul lor, iar ei
au răspuns că, limba nu poate spune şi mintea nu
poate cuprinde, ce a pregătit Dumnezeu celor ce-L
iubesc pe El. Îndată ai părăsit religia cea păgânească
şi din toată inima ai strigat: "Şi eu sunt creştin!"
Lăudând întoarcerea ta către Soarele Dreptăţii, te
rugăm primeşte, împreună cu soţia ta, sfânta Natalia,
de la noi păcătoşii laudele acestea:
Bucuraţi-vă ai adevăratului Dumnezeu sfinţi
slujitori.
Bucuraţi-vă ai voiei Lui sfinte buni împlinitori.
Bucuraţi-vă că în locul frumuseţii pe Hristos L-
aţi iubit.
Bucuraţi-vă că iubirea conjugală, Lui o aţi dăruit.
88
Bucuraţi-vă că ne ziceţi, să nu ne lipim de cele de
jos ci de cele de Sus.
Bucuraţi-vă că-n neputinţe, să urcăm ne ajutaţi
nespus.
prealăudaţi şi neînvinşi mucenici al lui Hristos.
Condac 3
Întărit cu putere de Sus ai mers fericite la
nevoinţe şi chinuri dorind să mori pentru Domnul şi
Mântuitorul tău. Soţia ta, Natalia, cu rugăciuni şi
îndemnuri îţi ajuta să ridici crucea rânduită de
Domnul şi să primeşti cununa nestricăciunii,
pregătită ţie în ceruri şi cu îndrăzneală să cânţi lui
Dumnezeu: Aliluia.
Icos 3
Având să te prezinţi la nelegiuita judecată a lui
Maximian, ai fost închis în temniţă, unde cu ceilalţi
mucenici, ai petrecut toată noaptea în rugăciuni,
cântări şi sfatuiri duhovniceşti. Soţia ta, dispreţuind
iubirea firească şi neputinţa femeiască, în tot chipul
te convingea să nu părăseşti credinţa în Hristos, ci să
rămâi până la sfârşit un mărturisitor neclintit al
numelui Domnului, netemându-te de moarte. De
aceea, ca adevăraţilor ostaşi ai lui Hristos, cu bucurie
sufletească vă cântăm:
Bucuraţi-vă curajoşi râvnitori ai credinţei celei
adevărate.
Bucuraţi-vă neînfricaţi mustrători ai credinţelor
deşarte.
Bucuraţi-vă că cu răbdarea ca cu o armă v-aţi
îmbrăcat.
Bucuraţi-vă că Crucea ca pe un scut puternic în
mâni aţi luat.
Bucuraţi-vă că chinuitorii, de curajul vostru s-au
minunat.
89
Bucuraţi-vă că prin voi numele Domnului e
binecuvântat.
Condac 4
Viforul îndoielii şi al fricii de la inima ta ai gonit,
slăvite Adriane şi spre nevoinţa mucenicească te-a
întărit fericita soţia ta Natalia, toată noaptea vorbind
depsre răsplata viitoare ce a pregătit-o Dumnezeu
celor ce îşi pun viaţa pentru El, spunându-ţi astfel:
"Fericit eşti domnul meu, că ai aflat comoara cea
nepreţuită, mărgăritarul cel preascump - pe Hristos
Domnul!" Nu te mai întoarce iar la bezna idolească, ci
rămâi credincios Celui ce te-a iubit pe tine, cântandu-l
din toata inima: Aliluia.
Icos 4
Auzind Natalia, fiind acasă, că te-ai întors din
temniţă şi gândindu-se că te-ai înfricoşat de chinuri şi
te-ai lepădat de Hristos, plângea amarnic şi,
întâmpinându-te în uşa casei, te dojenea că te-ai
lepădat de credinţă. Dar tu, bucurându-te în duh şi
mai tare întărindu-te în suferinţă, cu lacrimi i-ai
povestit ei, că nu numai nu te-ai lepădat de Hristos, ci
voieşti mai mult să suferi pentru Numele Său sfânt.
Mirându-ne de o aşa înaltă dragoste
creştinească, cu umilinţă vă cântăm:
Bucuraţi-vă că chipul adevăratei însoţiri
creştineşti ne-aţi arătat.
Bucuraţi-vă că iubire cerească în inimile voastre
aţi purtat.
Bucuraţi-vă că cu lepădare de sine pe noi ne
însufleţiţi.
Bucuraţi-vă că în toate, voia lui Dumnezeu, să o
vedem ne cerşiţi.
Bucuraţi-vă că ne-aţi învăţat să părăsim cele de
jos-trecătoare.
90
Bucuraţi-vă că ne sfătuiţi să cugetăm la cele de
Sus-viitoare.
Condac 5
Minunata milă şi dragoste ai arătat Natalie, când
împreună cu soţul tău, aţi căzut la picioarele celor
întemniţaţi pentru numele lui Hristos, şi sfintele lor
rane ungându-le şi sărutându-le, aducându-le alinare
şi uşurare, cu inima smerită, înălţând lui Dumnezeu
cântare îngerească: Aliluia.
Icos 5
Văzând chinuitorul pe sfinţii întemniţaţi
împreună cu tine, că sânt atât de torturaţi, încât n-ar
mai putea să sufere alte chinuri şi mai groznice, a
poruncit să te ducă pe tine, Adriane, la judecată şi să
te sfătuiască să te lepezi de Hristos, ori de nu, să fii
supus şi la mai grele chinuri, însă, întărit fiind cu
putere de Sus şi mângâiat de fericita ta soţie, ai rămas
statornic împotriva ispitirilor vrăjmaşului. De aceea
pentru suferinţa cea pentru Hristos, vă fericim
împreună cu sfânta Natalia şi cu bucurie vă cântăm:
Bucuraţi-vă purtători de biruinţă, ai Celui
Preaînalt slujitori.
Bucuraţi-vă puternici ai credinţei în Hristos
mărturisitori.
Bucuraţi-vă mustrători îndrăzneţi ai rătăcirii
idoleşti.
Bucuraţi-vă neînfricaţi propovăduitori ai slavei
Dumnezeieşti.
Bucuraţi-vă că de mânia lui Maximian nu v-aţi
înfricoşat.
Bucuraţi-vă că răutatea şi cruzimea lui o aţi
desconsiderat.
91
Condac 6
Propovăduitor şi retor te-ai arătat Adriane, în
faţa judecăţii împărăteşti, mărturisind că Hristos este
Dumnezeu adevărat, care a făcut cerul şi pământul,
iar rătăcirea diavolească o ai defaimat, şi pentru
acestă mărturisire şi defaimare ai suferit groaznice
bătăi şi chinuri, cântând Celui Atoatebiruitor: Aliluia.
Icos 6
Lumina slavei cereşti a strălucit pe faţa ta,
înţelepte pătimitorule, când, fiind bătut în mod
barbar peste pântece,
de îţi curgeau măruntaiele, dar nu încetai să
slăveşti pe Hristos în faţa poporului şi să mărturiseşti
Numele Lui. Iar fericita Natalia, văzând răbdarea şi
bărbăţia ta, se ruga ca să nu slăbească sufletul tău, ci
să rămâi până la sfârşit slujitor credincios al lui
Hristos. Amândurora, noi vă cântăm aşa:
Bucuraţi-vă că sfinte lăcaşuri ale Duhului Sfânt
aţi fost.
Bucuraţi-vă vase slăvite ale Harului lui Hristos.
Bucuraţi-vă că-n suflet şi trup, v-a pătruns
Dumnezeiasca Lumină.
Bucuraţi-vă că Împăratul-Hristos v-a dat
înţelepciunea divină.
Bucuraţi-vă că cu puterea Dumnezeirii Lui aţi
fost întăriţi.
Bucuraţi-vă că fără de frică, aţi primit să fiţi
munciţi.
Condac 7
Vrând prigonitorul împărat să te cheme din nou
la judecată, fericite Adriane, te-a închis în temniţă cu
ceilalţi mucenici, unde a venit Natalia şi, fericindu-te,
te întărea zicând: "Fericit eşti domnul meu, că te-ai
învrednicit de starea sfinţilor mucenici ai lui Hristos,
92
şi cu dânsa bucurându-te ai cântat lui Dumnezeu:
Aliliua.
Icos 7
Nouă tortură a născocit chinuitorul, poruncind
ostaşilor să interzică intrarea femeilor, la cei
întemniţaţi, care veneau să-i mângâie şi să le uşureze
chinurile. Atunci şi ţie, fericită Natalie, ţi s-a interzis
să-l vizitezi şi să-l serveşti pe soţul tău; dar
dispreţuind porunca împărătească, îmbrăcată în
haine bărbăteşti, veneai la închisoare, ca şi mai
înainte şi pe soţul tău îl întăreai ca, bărbăteşte să
meargă la chinuri şi moarte, pentru Hristos-Domnul.
Pentru aceasta cu vrednicie vă lăudăm, cântându-vă
acestea: Bucuraţi-vă a slujitorilor lui Hristos,
podoabă luminoasă.
Bucuraţi-vă, a mărturisitorilor Lui, frumuseţe
aleasă.
Bucuraţi-vă că ne-aţi arătat calea îngustă, pe
care voi v-aţi pornit.
Bucuraţi-vă că pe dânsa aţi ajuns la limanul
liniştit.
Bucuraţi-vă că acuma în slavă şi vesnică fericire
vă aflaţi.
Bucuraţi-vă că cu rugile voastre, de nenorociri
ne apăraţi.
prealăudati şi neînvinşi mucenici ai lui Hristos.
Condac 8
Privelişte stranie şi straşnică a fost în temniţă,
unde erai închis cu ceilalţi, Adriane, când după
porunca tiranului chinuitor, au vrut să-ţi zdrobească
fluierele picioarelor. Atunci soţia ta ţi-a ridicat
picioarele şi le-a pus, pe nicovală, ca să fie zdrobite de
mâinile chinuitorilor, ca mai curând să te uneşti cu
Domnul şi Mântuitorul tău, căruia îi vei cânta: Aliluia.
93
Icos 8
Arzând în iubirea lui Hristos, mucenice Adriane,
ai răbdat până la fericita adormirea ta, când curatul
tău suflet s-a unit cu Domnul, pentru Care atât de
mult ai suferit, încât şi mâna ţi-a fost tăiată. Cinstind
cu credinţă sfârşitul tău mucenicesc, ţie şi sfintei
Natalia, vă cântăm acestea:
Bucuraţi-vă că chinuri sufleteşti, pentru Hristos
aţi răbdat.
Bucuraţi-vă că pe aripile iubirii spre Dumnezeu
aţi zburat.
Bucuraţi-vă, că ca vulturii spre Soarele Dreptăţii
v-aţi ridicat.
Bucuraţi-vă că din valea plângerii, spre Lumină
v-aţi înălţat.
Bucuraţi-vă că-n ceata mucenicilor, prin chinuri
aţi intrat.
Bucuraţi-vă, că cu toţi sfinţii, imne lui Dumnezeu
aţi cântat.
Condac 9
Toată mândria chinuitorului tiran a fost
ruşinată, când o ploaie puternică a stins flacăra
focului, şi n-a lăsat să ardă osemintele mucenicilor lui
Hristos, ba încă şi cetatea a inundat-o cu apă, şi lumea
necredincioasă a fost înfricoşată cu tunete şi fulgere,
iar fericita Natalia, plină de bucurie, cânta lui Hristos,
Cel ce toate le iconomiseşte: Aliluia.
Icos 9
Retorica pământească nu-i în stare să laude
îndeajuns nevoinţele voastre sfinţilor mucenici
Adrian şi Natalia, căci unul părăsind slava
pământească, şi-a pus sufletul său pentru credinţa în
Hristos, iar cealălaltă, învingând neputinţa firească,
bărbăteşte s-a luptat, întărindu-şi soţul în chinurile
94
lui şi bucurându-se de fericitul lui sfârşit. Faptele
bune ale voastre, neştiind cu vrednicie a le preţui, cu
dragoste vă cântăm acestea:
Bucuraţi-vă că Crucea Domnului, plini de curaj
pe umeri aţi dus.
Bucuraţi-vă că greutatea Crucii, nici pe unul nu
v-a răpus.
Bucuraţi-vă că patimile Domnului, voi înşivă le-
aţi imitat.
Bucuraţi-vă, că patimi şi pofte, cu voie le-aţi
crucificat.
Bucuraţi-vă că pildă de dragoste şi blândeţe v-aţi
arătat.
Bucuraţi-vă că sarcina unul altuia să purtăm ne-
aţi învăţat.
Condac 10
Vrând să izbăvească trupurile sfinţilor mucenici
de batjocură şi dispreţ, a venit un oarecare
binecredincios bărbat cu soţia sa la Natalia şi ceilalţi
fraţi creştini şi i-a rugat să le dea sfintele moaşte ca să
le ducă în Bizanţ, până când va trece prigoana lui
Maximian-păgânul. Creştinii din cetatea Nicomodiei,
le-au ascultat rugămintea şi le-au încredinţat această
comoară de mare preţ, cântând lui Dumnezeu:
Aliluia.
Icos 10
Ca şi cu un zid, suntem înconjuraţi cu
rugăciunile voastre sfinţilor Adrian şi Natalie, căci în
orice năpaste şi nenorocire, totdeauna ne ajutaţi, cu
atât mai mult când cu dragoste vă serbăm amintirea,
slăvind, pentru voi, pe Hristos Dumnezeul nostru.
Fiind noi păziţi de sfintele voastre rugăciuni, vă
lăudăm cu acestea:
95
Bucuraţi-vă că în dragoste, sânteţi grabnicii
noştri ajutători.
Bucuraţi-vă bunii noştri mijlocitori şi învăţători.
Bucuraţi-vă că pentru noi la Dumnezeu mereu vă
rugaţi.
Bucuraţi-vă, că să trăim plăcut lui Dumnezeu ne
învăţaţi.
Bucuraţi-vă prieteni îngăduitori, ce-n necaz
pildă ne daţi.
Bucuraţi-vă că pe culmile inocenţii şi curaţiei ne
ridicaţi.
Condac 11
Cântare lui Dumnezeu din toată inima ai adus,
fericită Natalie, când te-a scăpat din mâna tribunului,
ce voia să te ia în căsătorie. Tu ca o soţie credincioasă
soţului tău -mucenicul lui Hristos Adrian, n-ai voit să
te recăsătoreşti, ci, rugându-te te-ai dus cu corabia la
Bizanţ, unde a fost dus trupul sfântului soţului tău.
Ajungând în cetatea aceea ai cântat cu dragoste lui
Dumnezeu: Aliluia.
Icos 11
Far luminos a devenit corabia cu care ai călătorit
pe mare, având ca un mărgăritar de preţ - mâna
soţului tău, cu a căruia rugăciuni ai scăpat de
urmărirea tribunului şi ai ajuns cu bine la Biznaţ, cu
sufletul plin de bucurie, sărutând trupul fericitului
domnului tău, cu adânca umilinţă ţi-ai dat duhul în
mâinile Domnului. Slăvind plecarea ta la Domnul,
împreună cu sfântul Adrian, vă cântăm acestea:
Bucuraţi-vă soţi fericiţi, în viaţă şi moarte
nedespărţiţi.
Bucuraţi-vă prieteni ai Domnului, ce lângă
Tronu-I-L slăviţi.
96
Bucuraţi-vă că de vederea Feţii Lui pururea vă
îndulciţi.
Bucuraţi-vă că fericirea veşnică, pe totdeauna o
primiţi.
Bucuraţi-vă că în lăcaşul celor drepţi la odihnă
vă aflaţi.
Bucuraţi-vă că moaştele cele sfinte, spre
vindecare ni le lăsaţi.
Condac 12
Vase pline cu har s-au aratat cinstitele voastre
moaşte, dăruite nouă de Hristos-Domnul, pe dânsele
cinstindu-le, cu rugăciunile voastre sfinţilor mucenici
ai lui Hristos, căpătăm dezlegarea păcatelor, din toata
inima cântând lui Dumnezeu: Aliluia.
Icos 12
Cântând cinstitele voastre patimi şi fericita
adormire, prin care v-aţi urcat la cele de Sus cu toţi
sfinţii din veac bineplăcuţi lui Dumnezeu, vă lăudăm
preaslăviţi mucenici ai lui Hristos, Adrian şi Natalie,
şi vă rugăm sârguincios, să ne pomeniţi neîncetat la
Tronul Slavei, pe cei ce vă fericim aşa:
Bucuraţi-vă ostaşi răbdatori de chinuri şi
purtători de biruinţă.
Bucuraţi-vă aleşi luptători pentru adevărata
credinţă.
Bucuraţi-vă luminători aprinşi ai virtuţii
creştineşti.
Bucuraţi-vă cărbuni aprinşi ai dragostei
Dumnezeieşti.
Bucuraţi-vă cuplu, ce întăriţi legăturile
căsătoreşti.
Bucuraţi-vă că aţi fost încununaţi cu bunurile
cele cereşti.
97
Condac 13
O, sfinţilor mucenici ai lui Hristos, Adrian şi
Natalie, fericiţi soţi şi purtători de chinuri străluciţi.
Auziti-ne pe noi cei ce ne rugăm cu lacrimi, venind la
biserică, rugaţi-L pe Stăpânul cel milostiv, Domnul
nostru lisus Hristos, să ne dăruiască nouă tuturora:
pace în familie, sănătate trupească şi sufletească,
mântuirea sufletului, ca întotdeauna să-l cântăm Lui:
Aliluia. (de trei ori)
Apoi Icosul I şi Condacul 1.
RUGĂCIUNE
O, sfinţit Cuplu, sfinţilor mucenici ai lui Hristos,
Adrian şi Natalie, fericiţi soţi şi străluciţi purtători de
chinuri! Ascultaţi-ne pe noi ce ne rugăm şi mijlociţi
pentru noi, ca să ni se dea toate cele de folos
trupurilor şi sufletelor, şi rugaţi pe Hristos
Dumnezeu, să ne miluiască şi să facă cu noi după
îndurările Sale, ca să nu pierim în păcatele noastre.
Aşa sfinţilor mucenici, primiţi glasul rugăciunilor
noastre şi cu mijlocirile voastre, izbăviţi-ne de
foamete, de ciumă, de cutremur, de potop, foc şi
grindină, de sabie şi de năvălirea celor de alt neam, de
războiul cel dintre noi, de moartea cea năprasnică şi
de toate nenorocirile, scârbele şi durerile; ca
întotdeauna prin mijocirile voastre fiind întăriţi, să
slăvim pe Domnul lisus Hristos, Căruia I se cuvine
toata slava, cinstea şi închinăciunea, cu Cel Fără de
început al Său Părinte şi Preasfântul Duh, acum şi
pururea şi in vecii vecilor. Amin.
98
Acatistul Sfântului GHERASIM
Condac 1:
Pe robul lui Dumnezeu, Sfântul Gherasim, care
prin mulţimea nevoinţelor sale a primit cununa cea
nesctricăcioasă, pe cel care prin sfintele sale moaşte
revarsă râuri de tămăduiri, veniţi, credincioşilor, să-l
lăudam într-un glas, zicând: Bucură-te, Sfinte
Gherasime, zid nesurpat de uneltirile diavoleşti!
Icos 1:
Viaţa ta a fost o viaţă răstignită, sfinte al lui
Dumnezeu, că lepădand poftele lumeşti ai luat crucea
lui Hristos asupra ta, iubind nevoinţa şi defaimând
trecătoarele desfătări. Învăţându-ne de la tine să
mergem pe calea Evangheliei şi a rugăciunii, iţi zicem
cu inima smerită:
Bucură-te, că pămîntul Trikalei l-ai
binecuvântat,
Bucură-te , că din copilăria ta ai mers pe calea
virtuţilor,
Bucură-te, că în insula Zakintului te-ai
îndeletnicit cu rugăciunea,
Bucură-te, că împreună cu sfinţii aghiorîţi o
lauzi pe Născătoarea de Dumnezeu
Bucură-te, că te-ai învrednicit să te închini la
Locurile Sfinte,
Bucură-te, că în biserica Sfântului Mormânt ai
primit mângâiere cerească,
99
Bucură-te, că aprinzând acolo candele ai aprins
şi candela inimii tale,
Bucură-te, că fiind hirotonit preot nu ţi-ai
împuţinat nevoinţele,
Bucură-te , că întorcându-te în Zakint în peşteră
ai vieţuit,
Bucură-te , că în Kefalonia ai fost trimis de
Dumnezeu,
Bucură-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de
uneltirile diavoleşti!
Condac 2
Ocrotitor al drept-credincioşilor te-ai arătat,
sfinte, risipind mrejele ereticilor apuseni care căutau
să atragă lumea în înşelare. Că prin tăria cuvântului şi
prin mulţimea minunilor ai închis gurile ritorilor
mult-vorbitori, căntându-I lui Dumnezeu cel în
Treime lăudat : Aliluia.
Icos 2
Şi după moartea ta ai fost prigonit de cărturarii
şi preoţii slujitori ai papei, care nu voiau să
recunoască sfinţenia ta şi darul dat ţie de Dumnezeu
prin neputrezirea sfintelor tale moaşte, care stătuseră
în pământ mai mult de doi ani şi fuseseră descoperite
întregi şi binemirositoare. Trupul tău binecuvantat a
fost îngropat iarăşi în pământ, spre mâhnirea
credincioşilor, dar nu după multă vreme a fost pus în
biserică spre închinare, spre bucuria celor care te
lăudau, zicând:
Bucură-te , că prigonitorii sfintelor tale moaşte
au fost ruşinaţi,
Bucură-te , că prin neputrezirea trupului te-ai
arătat templu al Duhului Sfânt,
Bucură-te , semn de netăgăduit al Învierii
Mântuitorului Hristos,
Bucură-te, mustrătorule al celor care defaimă
predaniile Sfinţilor Părinţi,
100
Bucură-te , că prin minuni ai ruşinat
propovăduirea catolicilor,
Bucură-te, că pe hoţul care a spart geamul raclei
tale l-ai pedepsit,
Bucură-te , cel ce îi pedepseşti pe cei care
batjocoresc Biserica lui Hristos,
Bucură-te, aprig duşman al schismelor şi
ereziilor,
Bucură-te, îndreptătorul al celor rătăciţi pe calea
adevărului,
Bucură-te, că pe mulţi i-ai adus la cunoaşterea
dreptei credinţe,
Bucură-te, povăţuitorule al preoţilor pe calea
mărturisirii adevărului,
Condac 3
Cine poate spune mulţimea minunilor tale,
robule al lui Dumnezeu? Că poporul te laudă ,
mulţumindu-ţi pentru grabnicul tău ajutor, că nu s-a
pomenit să alerge cineva la tine şi să rămână fără
răspuns. Şi, pentru aceasta, Îi cântăm Celui ce te-a
încununat : Aliluia!
Icos 3
Te-ai arătat omului care voia să aducă la
mănăstirea ta zece capre, ca mulţumire pentru
ajutorul primit de la tine, şi i-ai arătat drumul, ca să
nu se rătăcească. Şi când te-ai făcut nevăzut, el a
înţeles purtarea ta de grijă, că şi după moarte ai
primit puterea de a fi călăuza creştinilor. Pentru
aceasta ţi-a cântat unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce ne arăţi calea spre Împărăţia
Cerurilor,
Bucură-te , că primeşti laudele noastre preucm
Hristos cei doi bani ai văduvei,
Bucură-te, nădejde a celor ispitiţi de deznădejde,
101
Bucură-te, lumină cerească care luminezi vieţile
noastre,
Bucură-te , că alungi îndoiala de la cei slabi în
credinţă,
Bucură-te, că pelerinii simt chemarea ta şi se
grăbesc să ajungă la tine,
Bucură-te, că mănăstirea ta, Noul Ierusalim, s-a
arătat comoară duhovnicească,
Bucură-te, îndrumător al monahilor pe calea
muceniciei fără de sânge
Bucură-te, că împreună cu Sfântul Spiridon eşti
surpător al ereziilor,
Bucură-te, că împreună cu Dionisie oocrotitor
eşti al drept credincioşilor,
Bucură-te, că ai binecuvântat pământul
Zakintului,
Bucură-te, că nu doar insulele , ci tot pământul
grecesc te cinsteşte,
Condac 4
Să alerge mulţimea bolnavilor spre ajutorul
ceresc, să caute cei istoviţi din pricina durerilor spre
Sfântul Gherasim, care s-a arătat doctorie
dumnezeiască, nou şarpe de aramă ridicat de
Dumnezeul lui Moise in pustia sufletelor noastre, şi
să îi cântăm Celui ce l-a acoperit cu mulţumire de
daruri: Aliluia.
Icos 4
Pe negustorul cu mâna bolnavă nu l-ai lăsat să
alerge prin ţări străine după ajutorul doctorilor cu
nume mare, ci l-ai chemat la mănastirea ta din
Kefalonia. Şi, atingându-se de racla ta, după ce s-a
rugat cu credinţă, a dobândit tămăduire. Şi, împreună
cu soţia sa, I-a mulţumit lui Dumnezeu, pentru care
noi iţi zicem unele ca acestea:
102
Bucură-te, cel ce auzi rugăciunile bolnavilor,
Bucură-te, că ai primit de sus darul
tămăduirilor,
Bucură-te, far spre care se îndreaptă mulţimea
celor suferinzi,
Bucură-te, cel ce vii în întâmpinarea celor
apăsaţi de boală,
Bucură-te, doctor ceresc care îi cercetezi pe
bolnavi,
Bucură-te , că îi păzeşti pe credincioşi de doctorii
cei nepricepuţi,
Bucură-te, că goneşti frica celor ce se tem de
doctori,
Bucură-te, că stingi focul durerilor de
nesuportat,
Bucură-te, ca îi ajuţi pe cei pe care nu îi vindeci
să rabde fără să cârtească,
Bucură-te, scăpare a celor care nu mai aşteaptă
ajutor de la oameni,
Bucură-te, că în ceasul morţii veghezi sufletele
care părăsesc această lume,
Bucură-te, îngrijitor al celor care îi îngrijesc pe
bolnavi,
uneltiri diavoleşti!
Condac 5
Minune nemaiauzită s-a aratat prin tine, sfinte,
că prin femeia stăpânită de duhul necurat care voia să
o arunce în apă şi să o înece ai ţinut-o prin rugăciunile
tale deasupra apei. Şi le-ai cerut maicilor să alerge să
o ajute, iar ele, găsind-o stând deasupra apei ca pe
uscat şi văzând că se tămăduise, I-au cântat lui
Dumnezeu: Aliluia.
Icos 5
“Gherasime, mă arzi ca un foc , voi pleca, căci m-
au ajuns flăcările pe care le scoţi din tine”, a strigat
103
diavolul prin gura tinerei care fusese adusă la racla cu
sfintele tale moaşte, mărturisind darul dat ţie de
Dumnezeu. Şi tânăra, tămăduindu-se, ţi-a adus
mulţumiri cu inima zdrobită, zicandu-ţi unele ca
acestea:
Bucură-te, cuvioase, că mare este darul dat ţie de
sus,
Bucură-te, că cei chinuiţi de diavol primesc
uşurare prin tine,
Bucură-te, prigonitorule al duhurilor celor
necurate,
Bucură-te, lumină care goneşti întunericul,
Bucură-te, rugător pentru cei pentru care nu are
cine să se roage,
Bucură-te, primind cuvintele de mulţumire de la
cei pe care i-ai ajutat,
Bucură-te, că ai ţinut-o deasupra apei pe femeia
îndracită,
Bucură-te , că ai vindecat-o prin rugăciunile tale,
Bucură-te, că maicile au cunoscut puterea
rugăciunilor tale,
Bucură-te, că prin această minune le-ai
îndemnat să recunoască sfinţenia ta,
Bucură-te, că atunci sfintele tale moaşte au fost
puse spre închinare,
Condac 6
Văzând cum unii creştini biruiţi de deznădejde
au fost ispitiţi de gândul sinuciderii, ai venit în
ajutorul lor in chip minunat, îndemnându-i să lepede
cugetele drăceşti şi să îi cânte lui Dumnezeu : Aliluia.
Icos 6
Pe tânărul îndrăcit care vroia să-şi pună capăt
zilelor şi s-a aruncat din clopotniţa nu numai că l-ai
ţinut în viaţă, ci l-ai şi tămăduit de suferinta sa,
104
izgonind pe diavol. Iar pe cei care s-au temut că, din
pricina căderii, tânărul va muri i-ai întărit în credinţa
în Dumnezeu, pentru care ai zis către tine unele ca
acestea:
Bucură-te, că strici urzelile diavoleşti,
Bucură-te, că tânărul care s-a aruncat din
clopotniţă nu a murit,
Bucură-te, că l-ai scos nevătămat din gura
iadului,
Bucură-te, că îi fereşti pe creştini de păcatul
sinuciderii,
Bucură-te, sfinte, care te rogi pentru toată
lumea,
Bucură-te, că nu te scârbeşti de patimile noastre,
Bucură-te, că ne arăţi calea lepădarii de patimi,
Bucură-te, că ne chemi la războiul duhovnicesc,
Bucură-te, mustratorule al leneviei şi iubirii de
sine,
Bucură-te, că aduci lumina în minţile întunecate,
Bucură-te, că cei pe care i-ai scăpt din ghearele
iadului iţi multumesc,
Bucură-te, apus al disperării şi răsărit al
nădejdii,
Condac 7
“Crucea este arma nebiruită, sabie cu doua
taişuri”, striga copilul chinuit de diavol, muşcând
crucea ta pe care o ţinea preotul care citea rugăciuni
în faţa sfintelor tale moaşte. Şi diavolul, strigând că
nu poate suferi puterea ta, a plecat, iar copilul i-a
cântat Domnului: Aliluia.
Icos 7
Mult au suferit părinţii lui Spiridon, căznindu-l
pe copilul lor stăpânit de diavol cum iţi spunea
cuvinte hulitoare. Dar, având în sufletele lor nădejdea
105
în Dumnezeu şi ştiind mulţimea minunilor tale , au
stăruit în rugăciune şi rugăciunea le-a fost ascultată.
Iar noi, crezând că vii în ajutorul tuturor celor care se
roagă ţie cu credinţă, iţi aducem aceste puţine laude:
Bucură-te , cel ce lui Spiridon i-ai luminat
copilăria,
Bucură-te, că ai împlinit rugăciunile părinţilor
lor,
Bucură-te, cel ce ai şters mulţimea lacrimilor lor,
Bucură-te, că prin nevoinţa ta ai primit putere
împotriva demonilor,
Bucură-te, că puterea crucii ţi-a fost pavaza în
ispite,
Bucură-te, ca cei ce săruta crucea ta iau
binecuvantare,
Bucură-te, chemarea pe calea cea îngustă a
mântuirii,
Bucură-te, pildă de nevoinţă şi îndreptar de
rugăciune,
Bucură-te, că ne înveţi să iubim nevoinţa,
Bucură-te, că te-ai asemănat pustnicilor din
vechime,
Bucură-te, că împreună cu aceştia te rogi pentru
noi păcătoşii,
Bucură-te, că ne călăuzeşti spre Ierusalimul cel
de sus,
Bucură-te, Sfinte Ghersime, zid nesurpat de
Condac 8
Prin gura femeii paralitice din Etolia s-a auzit
duhul necurat zicandu-ţi : “Nu am putere asupra ta,
căci prin rugăciune te faci foc pe deplin”. Iar tu i-ai
dat tămăduire bolnavei şi împreună cu parinţii săi,
aceasta I-a adus Domnului cîntarea de mulţumire:
Aliluia.
Icos 8
106
Nu te-ai scârbit de femeia îndrăcită, care te
blestemă în fel şi chip, ci ţi-a fost milă de ea, că mult
pătimise din lucrarea diavolului. Şi, plecând urechile
la rugăciunea îndureratului ei bărbat, ai vindecat-o,
pentru care au plecat din mănăstirea ta mulţumindu-
ţi pentru ajutor şi zicându-ţi unele ca acestea:
Bucură-te, foc ceresc care îi arzi pe diavoli,
Bucură-te, că pe cei care ajung la sfintele tale
moaşte îi binecuvântezi,
Bucură-te, că pe cei care nu pot ajunge la tine îi
ajuţi după credinţa lor,
Bucură-te, tămîie cu bun miros care alungi
demonii,
Bucură-te, că risipeşti puterea farmecelor,
Bucură-te, cel ce ne fereşti de răutaţile
duşmanilor,
Bucură-te, că în faţa ta vrăjitorii se arată
neputincioşi,
Bucură-te, că până la sfarşitul vremurilor vei
lupta împotriva lor,
Bucură-te, că întareşti în răbdare rudele celor
îndrăciţi,
Bucură-te, că în ispite aduci alinare sufletelor
lor,
Bucură-te, glas care cântă laude Dumnezeului
celui viu,
Bucură-te, că pomenirea numelui tău le este
rană demonilor,
Condac 9
Doi ani de zile au pătimit cei doi fraţi îndrăciţi
din Mavrata , şi prin rugăciunile tale cu îngerii
întunericului au plecat , zicând: “Ne-ai ars, nu mai
putem să rămânem mai mult”. Iar noi , cunoscând
puterea data ţie de la Dumnezeu, Îl lăudăm şi cu
mulţumire Îi cântăm : Aliluia.
107
Icos 9
“Mamă, dezleagă-mă”, a zis către mama sa
tânărul care fusese legat pentru tulburarea făcută din
pricina demonului care îl stăpânea. Cacio, căutând
ajutor de la doctori, a rămas neajutorat, dar cerând
ajutor de la tine a aflat izbăvire şi , tămăduindu-se, ţi-
a cântat unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce ai vestit bucuria mamei
credincioase şi fiului ei,
Bucură-te, cel ce ai adus liniştea în sufletele lor
chinuite,
Bucură-te, că pe tatal cel necredincios l-ai
chemat spre lumina adevărului,
Bucură-te, că mulţi părinţi se roagă ţie pentru
copiii lor,
Bucură-te, că nu au rămas ruşinaţi cei care au
nădăjduit în ajutorul tău,
Bucură-te , că pe fraţii din Mavrata nu i-ai lăsat
să se chinuiască,
Bucură-te, că ai dezlegat legăturile cu care îi
legăsera diavolii,
Bucură-te , că rudeniile care îi legaseră cu
lanţuri şi funii s-au minunat,
Bucură-te, că dezlegându-i pe fraţi L-au slăvit pe
Dumnezeu,
Bucură-te, că părinţii acestor fraţi mult au postit
pentru a-i ajuta,
Bucură-te, că îi povăţuieşti pe părinţii să
stăruiască în rugăciune,
Bucură-te, că prin rugăciunile părinţilor îi ajuţi
pe fiii lor,
unetirile diavoleşti!
Condac 10
Ajungând în faţa judecătorului, creştinul cel
nevinovat nu s-a lăsat biruit de deznădejde, ci a
aşteptat lucrarea ta, ocrotitorule al celor napăstuiţi.
108
Şi având loc în vremea judecăţii un cutremur de
pămant, cel care îl nedreptăţise a fost cuprins de frica
morţii şi şi-a recunscut păcatul, iar creştinul I-a
mulţumit Domnului , zicând : Aliluia!
Icos 10
Ne-a cerut Mântuitorul Hristos să îi
binecuvântăm pe cei care ne blesteamă şi să îi iubim
pe cei care ne fac rau, dar suntem slabi în credinţă şi
răutăţile vrăjmaşilor noşri ne covârşesc. Pentru
aceasta cădem către tine, Sfinte Gherasime, cerând să
vii în ajutorul celor nedreptăţiţi, şi să te lăudăm aşa:
Bucură-te, că pe creştinul cel nevinovat l-ai
ajutat,
Bucură-te, că judecătorul i-a făcut dreptate celui
napăstuit,
Bucură-te, că stai împotriva păraşilor care nu au
frică de Dumnezeu,
Bucură-te, judecator ceresc care împarţi
dreptatea,
Bucură-te, că ne înveţi să biruim răutatea prin
bunătate,
Bucură-te, că ne îndemni să alegem iubirea în
locul urii,
Bucură-te, împăciuitorule al celor care se
vrăjmăşesc,
Bucură-te , că aduci pacea în casele creştinilor,
Bucură-te, că pe părinţi îi împaci cu fiii lor,
Bucură-te, că alungi tulburarea din mănăstiri,
Bucură-te, că pe cei prigoniţi pentru credinţa lor
îi întăreşti,
Bucură-te, că şi noi mărturisim harismele tale,
Condac 11
Ajungînd la mănăstirea ta, soldatul Decaneos nu
a vrut sa ţi se închine , ci te-a batjocorit, dispreţuindu-
109
i pe cei care se rugau ţie pentru ajutor. Dar degrabă l-
a ajuns mânia lui Dumnezeu, că a murit de moarte
năpraznică, fără să iţi mai ceară iertare şi fără să Îi
cânte celui ce poartă de grijă tuturor: Aliluia.
Icos 11
Lumea aceasta, iubitoare de desfrâu şi de
apostazie, îi prigoneşte pe iubitorii de Dumnezeu,
batjocorindu-i pentru credinţa lor. Şi mulţimea
ispitelor i-ar doborî la pământ, dacă nu ar fi ocrotiţi
de Dumnezeu şi dacă nu ar fi călăuziţi de ajutorul
Maicii Domnului şi al tuturor sfinţilor. Iar noi, cei
care ştim minunile tale, iţi cântăm:
Bucură-te, că prin mustrarea celor necredincioşi
ne fereşti de păcatul necredinţei,
Bucură-te, primind rugăciunile celor ce se roagă
ţie pentru rudele lor,
Bucură-te, ajutându-i pe copii pentru rugăciunile
parinţilor lor,
Bucură-te, ajutându-i pe părinţi pentru
rugăciunile copiilor credincioşi,
Bucură-te, mustrătorule al celor care au minţile
întunecate de păcat,
Bucură-te, că, în viaţă fiind, ai chemat oamenii
să se spovedească
Bucură-te, că şi acum ne îndrepţi paşii spre
Taina Spovedaniei,
Bucură-te, că cei ce se roagă ţie leapădă frica de
spovedanie,
Bucură-te , împreună-rugător cu duhovnicii
pentru îndreptarea ucenicilor lor,
Bucură-te, chip al povăţuitului desăvârşit
Bucură-te, biruitorule al patimilor, că îi ridici pe
cei căzuţi,
Bucură-te, călăuzitorule al păstorilor pentru
rugăciunile celor păstoriţi,
110
Condac 12
Vrând soldaţii italieni să distrugă mănăstirea ta,
te-ai arătat într-un nor mare, alungând duşmanul
spre bucuria călugărilor şi a creştinilor
dreptcredincioşi. Ai făcut de ruşine puterea celor
puternici şi i-ai înălţat pe cei smeriţi, care I-au cântat
lui Dumnezeu cu evlavie: Aliluia.
Icos 12
Necazuri de tot felul ne împresoară şi furtuna
ispitelor se abate asupra noastră, sfinte Gherasime.
Dar credem că nu ne vei lăsa singuri, ci vei veni în
ajutorul nostru,cerând de la Dumnezeu pentru noi
cele ce ne sunt cu adevărat de folos. Şi pentru aceasta
iţi zicem:
Bucură-te, cel ce păzeşti mănăstirea ta din
Kefalonia de toate relele,
Bucură-te, că ai stat împotriva soldaţilor rău-
credincioşi
Bucură-te, că prin arătarea ta ai umplut sufletele
lor de teamă,
Bucură-te, ca prin rugăciunea ta au fost biruiţi,
Bucură-te, trâmbiţă care vesteşti înfrângerea
duşmanilor,
Bucură-te, armă aducătoare de biruinţa ostaşilor
drept-credincioşi,
Bucură-te, că şi acum păzeşti casele creştinilor
care te cinstesc,
Bucură-te, liman al celor greu încercaţi de
primejdii,
Bucură-te, scut al celor care prăznuiesc
pomenirea ta,
Bucură-te , risipitorule al duhurilor care ne
ispitesc,
Bucură-te, că dai cele de trebuinţă celor ce se
roaga ţie,
Bucură-te, rugător neobosit în faţa tronului
Sfintei Treimi,
111
Condac 13
O Sfinte Gherasime, lauda Kefaloniei şi cunună a
bisericii lui Hristos , vino degrabă în ajutorul nostru,
al celor necăjiţi, întristaţi şi deznădăjduişi şi roagă-te
pentru noi ca Bunul Dumnezeu să ne ridice povara
încercărilor care ne apasă şi să ne dea tărie în
credinţă, ca să Îi cântăm : Aliluia!(se zice de 3 ori)
Apoi Icosul 1 şi Condacul 1, apoi rugăciunea
aceasta:
Rugăciune
Sfinte Gherasim, robule al lui Hristos, cel ce ai
strălucit înaintea oamenilor ca lumină în întuneric,
care ai călăuzit poporul spre cunoaşterea
adevăratului Dumnezeu, primeşte de la noi această
puţină rugăciune. Vezi , sfinte , durerile noastre. Vezi
necazurile care ne apasă. Vezi mulţimea ispitelor care
ne învăluiesc neîncetat. Roagă-te lui Dumnezeu
pentru noi, aşa cum te-ai rugat pentru mulţimea
credincioşilor care mărturisesc minunile tale.
Mare dar ne-a făcut nouă Domnul prin
neputreziciunea sfintelor tale moaşte. Că ne-am
înatărit în credinţă auzind că bolnavii care s-au atins
de racla ta au fost vindecaţi şi că i-ai alungat pe diavoli
de la cei indrăciţi.
O, Sfinte Gherasim, precum ai scăpat insula
Kefaloniei, cum ai scăpat-o de jugul agarenilor şi de
multe necazuri, tot aşa ajută-ne şi pe noi. Am căutat
uşurare prin puterile noastre, dar nu am aflat. Am
căutat ajutor de la oameni , dar am rămas
nemângaiaţi. La tine venim, sfinte, nădăjduind că nu
ne vei ruşina. Ci ne vei da cele de trebuinţă, arătându-
ne care este calea pe care trebuie să mergem.
Ştim că dacă în viaţă alegem după voia noastră
cea rea rămânem lipsiţi de ajutorul dumnezeiesc.
112
Roagă-te pentru noi, tu, sfinte, să cunoaştem şi să
facem voia lui Dumnezeu, ca să ajungem în raiul cel
preadulce, în care tu îl lauzi pe Dumnezeu cu toţi
sfinţii şi cu toate puterile cereşti , în vecii vecilor.
Amin.
113
Acatistul Sfântului Cuvios David din Evvia
Condac 1
Veniţi, cei ce sunteţi robi ai lui Hristos, veniţi,
cei ce o cinstiţi pe Preasfânta Născătoare de
Dumnezeu, veniţi, cei ce îl cinstiţi pe Ioan
Botezătorul, să ne rugăm împreună cu Sfântul Cuvios
David, făcătorul de minuni, şi să-i cântăm: Bucură-te,
Cuvioase David, vrednic urmaş al
Înaintemergătorului!
Icos 1
Înger în trup a fost Sfântul Ioan Botezătorul, iar
mai apoi, înger în trup te-ai arătat şi tu, Cuvioase. Din
copilăria ta, de multe ori te-ai învrednicit să vorbeşti
cu Înaintemergătorul Domnului, care ţi-a fost dascăl
ceresc şi a binecuvântat anii tinereţii tale, iar noi,
neştiind să-I mulţumim cum se cuvine lui Dumnezeu
pentru un asemenea dar primit prin tine, îţi zicem:
Bucură-te, stâlp al rugăciunii şi al nevoinţei;
Bucură-te, floare plină de mireasma raiului;
Bucură-te, a sufletelor necăjite dulce alinare;
Bucură-te, a celor care te cheamă în ajutor
mângâiere;
Bucură-te, nădejde a celor biruiţi de deznădejde;
Bucură-te, liman al călătorilor aflaţi în
primejdie;
Bucură-te, comoară de mare preţ a celor lipsiţi;
114
Bucură-te, că eşti iscusit doctor fără de arginţi;
Bucură-te, călăuză spre cereasca Împărăţie;
Bucură-te, pildă de virtute şi de smerenie;
Bucură-te, tainic sfătuitor al pustnicilor;
Bucură-te, odor dăruit de Dumnezeu creştinilor;
Bucură-te, Cuvioase David, vrednicule urmaş al
Condac 2
„Oare ce va fi acest copil? Ce drum va urma în
viaţa lui?”, s-au întrebat oamenii din sat după ce te-au
aflat în biserica în care te adusese Sfântul Ioan
Botezătorul, arătându-ţi-se în chip minunat. Şi,
bucurându-se că te-au aflat în casa lui Dumnezeu, I-
au cântat într-un glas: Aliluia!
Icos 2
Asemănatu-te-ai Sfântului Proroc Ioan, căci din
fragedă vârstă ai mers pe calea postului şi a
rugăciunii jertfelnice, şi ai propovăduit prin faptele
tale mai mult decât prin cuvinte. Şi noi, cei
împovăraţi de atâtea ispite şi încercări, văzând în tine
o icoană a sfinţeniei, îţi zicem:
Bucură-te, că tu copilul Înaintemergătorului ai
fost numit;
Bucură-te, că de multe ori de el ai fost povăţuit;
Bucură-te, că mai mult decât pe tatăl tău l-ai
ascultat;
Bucură-te, că Sfântul Ioan în casa sa te-a chemat;
Bucură-te, că ţi-a fost prieten şi apărător şi
sfătuitor;
Bucură-te, că până la moarte l-ai cinstit pe
Botezătorul;
Bucură-te, că ai fost iubit de el şi cu iubire i-ai
răspuns;
Bucură-te, că de iubirea adevărată ai fost
pătruns;
115
Bucură-te, că din copilărie ai fost al credinţei
învăţător;
Bucură-te, că, cinstindu-i pe sfinţi, te-ai
asemănat lor;
Bucură-te, următorule al sfinţilor şi podoabă a
smereniei;
Bucură-te, că din fragedă pruncie ai fost vas ales
al evlaviei;
Condac 3
Ai venit în Grădina Maicii Domnului ca o floare
binemirositoare, Cuvioase David, călcând pământul
binecuvântat de paşii soborului sfinţilor athoniţi.
Părinţii din Lavra Sfântului Atanasie s-au uimit de
vieţuirea ta şi, îngenunchind împreună cu tine, au
lăudat-o pe Preacurata Fecioară, iar lui Dumnezeu I-
au mulţumit că te-a adus pe tine în mijlocul lor,
cântând: Aliluia!
Icos 3
Nesuferind diavolul faptele cele bune ale robilor
lui Hristos, vrea să-i facă de ocară, batjocorindu-i şi
defăimându-i în multe feluri şi născocind pricini de
sminteală. Aşa şi tu ai fost acuzat pe nedrept că furai
din chelărie, fiind căzut în patima beţiei. Însă
prigonitorul tău a fost făcut de ruşine, căci Dumnezeu
a scos adevărul la iveală, şi pentru aceasta îţi zicem
ţie:
Bucură-te, că ai purtat cu umilinţă crucea
defăimărilor;
Bucură-te, sabie ascuţită împotriva
fărădelegilor;
Bucură-te, că i-ai ruşinat pe clevetitori prin
virtuţile tale;
Bucură-te, că ai primit cu smerenie şi cele bune,
şi cele rele;
116
Bucură-te, că necazurile cu multă credinţă le-ai
răbdat;
Bucură-te, că de la tine să ne iubim vrăjmaşii am
învăţat;
Bucură-te, al celor prigoniţi pe nedrept
acoperitor;
Bucură-te, împotriva minciunii şi a răutăţii
luptător;
Bucură-te, mântuire bună pentru cei aflaţi în
judecăţi;
Bucură-te, că ai călcat pe urmele sfinţilor
athoniţi;
Bucură-te, că pe calea cea îngustă cu jertfelnicie
ai călătorit;
Bucură-te, că în Grădina Maicii Domnului te-ai
nevoit;
Condac 4
După ce povăţuitorul tău, Părintele Acachie, a
fost ales mitropolit, ţi-a cerut să primeşti să fii
hirotonit episcop. Dar i-ai răspuns că nu poţi împlini
această ascultare, şi atunci mitropolitul te-a urcat în
treapta preoţiei, pricepând că smerenia ta Îi este
bineplăcută lui Dumnezeu, şi I-a cântat: Aliluia!
Icosul 4
Fără să renunţi să-i fii ucenic, ai devenit
sfătuitor al Mitropolitului Acachie, ajutându-l în
lucrarea sa. Dar ai ştiut să foloseşti şi cuţitul
cuvântului atunci când a fost nevoie, mustrându-l
pentru greşelile care puteau vătăma turma pe care o
păstorea. Şi, fiind tu pildă pentru clerici ca să nu se
mai teamă să apere adevărul în faţa ierarhilor, te
cinstim zicând:
Bucură-te, părinte, vrednic slujitor al altarului;
Bucură-te, chivot al sfinţeniei şi al rugăciunii;
117
Bucură-te, icoană a preoţiei şi a propovăduirii;
Bucură-te, că ai răbdat răutăţile oamenilor şi ale
îngerilor căzuţi;
Bucură-te, că ai fost duhovnic al celor care
doreau să devină preoţi;
Bucură-te, că pe călugării pătimaşi să-i ridici te-
ai ostenit;
Bucură-te, că prin pilda ta vie fără lenevire i-ai
povăţuit;
Bucură-te, că stăruinţa ta lui Dumnezeu i-a
bineplăcut;
Bucură-te, că mulţi monahi să te aibă povăţuitor
au vrut;
Bucură-te, că ai căutat cele smerite şi ai
dispreţuit slava oamenilor;
Bucură-te, mustrător al păcatelor lui Irod şi
urmaş al Botezătorului;
Condac 5
Ai purtat jugul lui Hristos şi ai ruşinat cursele
diavolului, Cuvioase, dar aceştia au încercat să se
răzbune şi, după ce ai fost supus la tot felul de chinuri
şi aruncat în temniţă de agareni, în cele din urmă ai
fost spânzurat cu mâinile în sus ca să mori în
suferinţă. Dar Dumnezeu a răsturnat uneltirile
duşmanilor tăi, căci îţi pregătise o altă cruce
aducătoare de cunună, şi tu I-ai mulţumit zicând:
Aliluia!
Icos 5
Pentru că barcagiul refuzase să te treacă spre
insula Evvia, ai plutit pe rasa ta fără să te tulburi şi ai
ajuns la Biserica Schimbării la Faţă, unde cu multă
osteneală ai ridicat mănăstirea ta. Şi până la sfârşitul
vieţii ai purtat crucea nevoinţelor ca pe o mucenicie
fără de sânge, adunând în jurul tău obşte
118
binecuvântată şi folosind mulţime de credincioşi,
pentru care îţi zicem:
Bucură-te, că răbdând chinurile cunună de mult
preţ ai agonisit;
Bucură-te, că mai apoi nevoinţele monahiceşti
le-ai înmulţit;
Bucură-te, că nu te-ai temut să primeşti dureri ca
ale mucenicilor;
Bucură-te, că Dumnezeu te-a lăsat în viaţă spre
ruşinarea agarenilor;
Bucură-te, glas care pe oameni la scaunul
spovedaniei i-ai chemat;
Bucură-te, mână întinsă celor care voiau să se
ridice din păcate;
Bucură-te, că mai dinainte ziua morţii ţi-ai
cunoscut;
Bucură-te, că pe ucenici pentru trecerea ta la
Domnul i-ai pregătit;
Bucură-te, cel ce după moarte ai rămas aproape
de turma ta;
Bucură-te, că prin mulţimea minunilor ţi-ai
arătat ocrotirea;
Bucură-te, că sfintele tale moaşte ni le-ai lăsat în
dar;
Bucură-te, că te-a rânduit Dumnezeu să ne fii
veghetor plin de har;
Condac 6
În tinereţea ta a suspinat sufletul tău după
aflarea unui iscusit duhovnic, şi atunci Sfântul Ioan
Botezătorul ţi s-a arătat în vis şi ţi-a spus cum să-ţi
întâlneşti povăţuitorul. Iar noi, văzând râvna ta
pentru cele sfinte, te rugăm să faci rugăciune pentru
noi şi pentru duhovnicii noştri, ca să primim prin ei
sfaturile potrivite şi să-I mulţumim lui Dumnezeu,
cântând: Aliluia!
119
Icos 6
Vrând Cuviosul Iacov să meargă la Locurile
Sfinte pentru a duce viaţă pustnicească, te-ai arătat
lui în chip minunat şi, rănindu-i-se inima de
frumuseţea celor descoperite, şi-a schimbat gândul
său şi a rămas în mănăstirea ta. Iar noi te rugăm,
Cuvioase, schimbă gândul inimii noastre pentru a nu
căuta în viaţă voia noastră, ci voia lui Dumnezeu, ca
să cântăm ţie cu mulţumire:
Bucură-te, că din cuvintele Părintelui Acachie te-
ai hrănit;
Bucură-te, că ai simţit nevoia unui dascăl iscusit;
Bucură-te, că pentru credinţa ta Dumnezeu ţi l-a
trimis;
Bucură-te, că pe calea ascultării fără cârtire ai
mers;
Bucură-te, că primind mustrările povăţuitorului
tău te-ai smerit;
Bucură-te, că virtuţile tale ca o flacără au
strălucit;
Bucură-te, al celor ce se luptă cu voia proprie
ocrotitor;
Bucură-te, că primeşti rugăciunile celor care îşi
caută povăţuitor;
Bucură-te, drum până la picioarele
duhovnicului;
Bucură-te, la vreme de neascultare trâmbiţă a
ascultării;
Bucură-te, că pleci inimile celor mândri spre
pocăinţă;
Bucură-te, că ai vrut şi ai făcut lucrare
apostolească;
Condac 7
Punând în aluat pentru pâine şi prescuri apă de
la izvorul tău binecuvântat, unele femei credincioase
120
care trăiau aproape de mănăstirea ta au văzut cum
aluatul dospeşte fără drojdie, pentru a se vădi darul
dat ţie de la Dumnezeu. Şi noi, ştiind că lucrarea
faptelor noastre bune creşte prin mijlocirea ta, Îl
lăudăm pe Dumnezeu, Cel ce ţi-a trimis harismele,
cântând: Aliluia!
Icos 7
„Nenumărate sunt minunile Cuviosului David.
Nu mi-ar ajunge nici hârtia, nici cerneala şi nici
timpul ca să scriu minunile făcute de Sfânt în fiecare
zi”, mărturisea Cuviosul Stareţ Iacov în faţa
pelerinilor veniţi să ţi se închine, pentru a le spori
credinţa lor în ajutorul tău. Şi noi, crezând cuvintele
sale, nu uităm să-ţi aducem cântare de mulţumire:
Bucură-te, că ne aduci mângâiere în toate
nevoile;
Bucură-te, că prin mijlocirile tale ne ştergi
lacrimile;
Bucură-te, că mlaştinile din satul Diesto le-ai
secat;
Bucură-te, că mulţimea de ţânţari de acolo o ai
îndepărtat;
Bucură-te, cel ce îi ajuţi pe cei care nu au unde să
locuiască;
Bucură-te, că te rogi pentru cei lipsiţi, ca toate
cele de trebuinţă să le primească;
Bucură-te, că întristarea din inimile noastre o
alungi;
Bucură-te, că viforul necazurilor de la noi îl
îndepărtezi;
Bucură-te, că ai adus şi aduci bucurie celor
credincioşi;
Bucură-te, că, urmând ţie, ucenicii tăi i-au ajutat
pe cei necăjiţi;
Bucură-te, că ne înveţi unii pe alţii cu iubire
nefăţarnică să ne iubim;
121
Bucură-te, că mulţimea minunilor tale o
mărturisim;
Condac 8
Rugându-ţi-se cu credinţă bunica micuţului
Vasile, care era surd din naştere, şi ungându-l cu ulei
de la candela ta, copilul a început să audă. Iar apoi
bunica, auzind în somn o voce care a îndemnat-o să
citească viaţa şi minunile tale, s-a bucurat, văzând
cum Dumnezeu îi îndeamnă pe creştini să ceară
ajutorul sfinţilor Săi, şi a cântat: Aliluia!
Icos 8
Am aflat despre minunea cu pruncul Ioan,
despre care doctorii spuneau că poate muri şi că este
cu neputinţă să se însănătoşească. Ştim că ai stat
împotriva femeii care voia să plece din spital,
lipsindu-i fără să vrea pe părinţii pruncului de cartea
cu viaţa şi minunile tale. Iar aceştia, citind-o, i-au
rugat pe părinţii de la mănăstirea ta să se roage
pentru prunc, şi acesta s-a tămăduit. Pentru care îţi
zicem ţie:
Bucură-te, că îi ajuţi pe oameni să afle despre
facerile tale de bine;
Bucură-te, că tu eşti cel ce ne îndemni să citim
despre tine;
Bucură-te, că, datorită ţie, pruncul Ioan a rămas
în viaţă;
Bucură-te, că pentru aceasta mulţi s-au întărit în
credinţă;
Bucură-te, că aceştia s-au ruşinat de greşeala lor;
Bucură-te, că a putut să meargă după ce la
mănăstirea ta s-a închinat;
Bucură-te, că prin aceasta calea vindecării ni s-a
arătat;
122
Bucură-te, că pe măicuţa Atena degrabă o ai
tămăduit;
Bucură-te, că părinţii ei şi-au ţinut făgăduinţa şi
la tine au venit;
Bucură-te, că ei ne îndeamnă să venim şi noi în a
ta mănăstire;
Bucură-te, că pelerinilor pentru jertfelnicia lor le
aduci răsplătire;
Condac 9
Aflându-se în primejdie de moarte, micuţa Elena
a primit ajutorul tău, iar doctorii, văzându-se
neputincioşi să înţeleagă ce s-a întâmplat, au spus:
„Nu ne rămâne decât să ne rupem diplomele”. Şi noi,
văzând în această mărturisire că la Dumnezeu este cu
putinţă ceea ce la oameni este cu neputinţă, Îi aducem
cântarea: Aliluia!
Icos 9
Greu le este oamenilor să ducă fără cârtire
crucea bolii şi ispita deznădejdii le încearcă sufletul
îndurerat. Dar, având nădejde în Hristos şi în ajutorul
Maicii Sale şi al tuturor sfinţilor, creştinii primesc
cununa pentru răbdarea lor. Şi, aflând mulţimea
tămăduirilor săvârşite de tine, îţi cântăm:
Bucură-te, că aduci nădejde unde doctorii spun
că nu mai este nădejde;
Bucură-te, cel ce îndepărtezi de la noi gândurile
de deznădejde;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale dobândim
vreme de pocăinţă;
Bucură-te, că ne arăţi că la Dumnezeu nimic nu
este cu neputinţă;
Bucură-te, că alungi durerea din mădularele
bolnave şi aduci mângâiere;
123
Bucură-te, că icoana ta făcătoare de minuni e
plină de ofrande de mulţumire;
Bucură-te, cel ce pe fetiţa cu picioarele paralizate
ai ajutat-o să meargă;
Bucură-te, că, ştiind aceasta, cei neputincioşi la
ajutorul tău aleargă;
Bucură-te, că, prin darul lui Dumnezeu, multe
feluri de boli ai vindecat;
Bucură-te, că prin tine, credinţa noastră s-a
întărit;
Bucură-te, că celor aflaţi în primejdie de moarte
năprasnică le vii în ajutor;
Bucură-te, că pentru cei care părăsesc viaţa cea
trecătoare eşti mijlocitor;
Condac 10
O fetiţă pe nume Maria avea leucemie şi mult se
mâhneau părinţii ei din pricina aceasta. Dar, aflând
de grabnicul tău ajutor, mama ei a luat-o pe copilă în
braţe şi, ridicând-o ca pe o ofrandă, a zis: „Sfinte al
meu David, fă-mi bine copilul!”. Şi îndată fiica ei s-a
tămăduit, iar mai apoi au venit la mănăstire să-ţi
mulţumească şi să-I înalţe Domnului cântarea:
Aliluia!
Icos 10
Cine poate spune câţi copii suferinzi au aflat
uşurare prin rugăciunile tale sau câte lacrimi ai şters
prin darul pe care l-ai primit de la Dumnezeu? Ai
ajutat mulţime de prunci să vadă lumina zilei, ai
ajutat mulţime de copii să scape de boli de tot felul. Şi
părinţii lor, pricepând că prin tine Dumnezeu a adus
sănătate în locul bolii, ţi-au adus mulţumiri cu
prisosinţă, iar noi te lăudăm aşa:
Bucură-te, împreună-rugătorule cu soţii care nu
au copii;
124
Bucură-te, că alungi deznădejdea din inimile lor;
Bucură-te, că tămăduieşti pântecele bolnave ale
femeilor;
Bucură-te, că Dumnezeu le trimite prunci pentru
rugăciunile tale;
Bucură-te, că părinţii care îşi văd copiii crescând
îţi aduc mulţumire;
Bucură-te, că nu numai cei bolnavi, ci şi
apropiaţi ai lor aleargă la tine;
Bucură-te, că îi vindeci şi pe cei cu mintea
rătăcită;
Bucură-te, că cei slabi la minte dobândesc
înţelepciune;
Bucură-te, că pruncii care se nasc bolnavi află
tămăduire;
Bucură-te, că luminezi minţile doctorilor
credincioşi prin rugăciune;
Bucură-te, că nu rămâne fără răspuns nici o
rugăciune către tine;
Condac 11
Greu fiind încercat de boală, Cuviosul Stareţ
Iacov ţi s-a rugat: „Sfinte al meu David, vino repede să
mă ajuţi. Şi în drum spre spital, când treci prin
Procopie, ia-l şi pe Sfântul Ioan Rusul cu tine. Veniţi
să mă ajutaţi acum, că sunt în primejdie!”. Şi,
nădăjduind în ajutorul vostru, a zis cu suflet umilit:
Aliluia!
Icos 11
De cerească cercetare s-a învrednicit Părintele
Iacov, căci te-a văzut în spital împreună cu Sfântul
Ioan Rusul şi te-a auzit spunându-i: „Nu-ţi fie frică,
am venit să te ajutăm”. Şi noi, uimindu-ne de credinţa
sa şi de iubirea pe care i-aţi arătat-o venind la el şi
ocrotindu-l, ne umplem de bucurie şi îţi cântăm:
125
Bucură-te, că frica din suflete năpăstuite o
alungi;
Bucură-te, că rugăciunile celor cu inimă curată
le asculţi;
Bucură-te, că îi ajuţi şi pe cei care de minunile
tale nu au auzit;
Bucură-te, că împreună cu Sfântul Ioan Rusul la
patul bolnavilor ai venit;
Bucură-te, cel ce de legăturile diavoleşti ne
izbăveşti;
Bucură-te, că puterea farmecelor şi a
blestemelor o nimiceşti;
Bucură-te, că prin tine visele cu care diavolii vor
să ne înfricoşeze se risipesc;
Bucură-te, stavilă celor ce împotriva noastră
uneltesc;
Bucură-te, văzând că urmaşii tăi pe urmele tale
au călcat;
Bucură-te, cel ce împreună cu Stareţul Iacov de
multe ori te-ai arătat;
Bucură-te, că rânduiala vieţuirii în sfinţenie
până la noi s-a îndătinat;
Condac 12
„În întunericul de acum este nevoie nu numai de
un înaintemergător, ci de mai mulţi, care să
propovăduiască pocăinţa şi să-L facă pe Iisus
cunoscut în ochii lumii”, i-ai spus mamei tale, care
încerca să domolească râvna ta pentru cele sfinte. Iar
în vremea noastră nevoia de propovăduitori este şi
mai mare, pentru că s-a înmulţit desfrâul şi apostazia,
şi puţine glasuri se mai aud cântând: Aliluia!
Icos 12
Purtăm în cugetele noastre povaţa ta, Sfinte, că
aşa cum cel mai mare dascăl se face ucenicul lui
126
Hristos, tot aşa cel din urmă dintre creştini trebuie să
fie apostol. Că multe lucruri ştim, dar nu le facem şi
preferăm să cerem mulţime de sfaturi în loc să
începem să punem în lucrare ceea ce ştim deja. Ajută-
ne, Cuvioase, să nu ne lăsăm biruiţi de patima
făţărniciei, ci să punem început bun, zicându-ţi:
Bucură-te, că făgăduinţele făcute Domnului ne
înveţi să le plinim;
Bucură-te, primind laudele noastre, ale
păcătoşilor;
Bucură-te, că ne chemi să urcăm fără şovăire pe
scara virtuţilor;
Bucură-te, că asemenea Sfântului Ioan
Botezătorul ai dus viaţă îngerească;
Bucură-te, prieten al celor care se străduiesc să
se mântuiască;
Bucură-te, bucurie a credincioşilor care te
cinstesc;
Bucură-te, mijlocitor pentru noi în faţa tronului
dumnezeiesc;
Bucură-te, alăută a pocăinţei, care întorci
sufletul de la cele pământeşti;
Bucură-te, lumină trimisă de Dumnezeu să ne
arate calea spre lăcaşurile cereşti;
Bucură-te, că mulţumirile noastre pentru toate
facerile de bine le-ai primit;
Bucură-te, cel ce ca un soare în viaţa noastră ai
răsărit;
Condac 13
O, Cuvioase Părinte David, primind această
puţină rugăciune a noastră, vino degrabă în ajutorul
nostru. Suntem slabi şi neputincioşi, Sfinte al lui
Dumnezeu, şi nimic nu putem face prin puterea
noastră, dar credem că nu vei lăsa rugăciunile noastre
fără răspuns, ci ne vei ajuta ca prin aceste încercări
127
prin care trecem să punem început bun mântuirii şi
să-I cântăm lui Dumnezeu, Celui ce te-a acoperit cu
harul Său: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)
Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Înger în trup a fost
Sfântul Ioan Botezătorul…, Condacul 1: Veniţi, cei ce
sunteţi robi ai lui Hristos..., şi aceste rugăciuni:
Rugăciune către Sfântul Cuvios David din Evvia

O, robule al lui Hristos, Cuvioase David, la tine
alergăm acum, în vremea necazului. Valurile ispitelor
s-au ridicat asupra noastră şi norii deznădejdii vor să
ne înfricoşeze. Dar avem credinţă că nu ne vei lăsa să
fim biruiţi de puterile diavoleşti. Vino în ajutorul
nostru, cum ai venit în ajutorul atâtor oameni
întristaţi. Vino în ajutorul nostru, cum ai venit în
ajutorul mulţimii de bolnavi. Vino în ajutorul nostru,
cum ai venit ori de câte ori ai fost chemat cu credinţă
de către credincioşii care mai apoi s-au bucurat de
minunile tale. Şi chiar dacă şi în acest ceas al
rugăciunii, vrăjmaşul diavol se luptă să ne strecoare
în suflete duhul îndoielii şi al necredinţei, noi cu
smerenie mărturisim puţinătatea credinţei noastre,
dar mărturisim şi nădejdea pe care o avem în
mijlocirile tale. A strigat oarecând către Hristos tatăl
copilului chinuit de diavol: „Cred, Doamne, ajută
necredinţei mele”. Aşa strigăm şi noi acum: Credem,
Cuvioase David, ajută necredinţei noastre. Roagă-te
lui Dumnezeu pentru noi, să fim tari şi statornici în
credinţă şi să punem cele cereşti înaintea celor
pământeşti. Şi ducând lupta cea bună pentru
mântuire, să-ţi mulţumim în toate zilele vieţii noastre
că te avem grabnic ajutător şi ocrotitor, şi să lăudăm
până la suflarea cea de pe urmă Treimea cea deofiinţă
şi nedespărţită, pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh,
Rugăciune către Sfântul Cuvios David pentru cel
bolnav
128
Cuvioase David, mare făcătorule de minuni, în
tine ne punem nădejdea acum, când (numele) este
greu încercat de boală. Alină-i durerea, potoleşte-i
fierbinţeala, dăruieşte-i sănătate sufletească şi
trupească. Degeaba ne-am pus nădejdea numai în
doctori şi în leacurile lor, căci nădejdea noastră a fost
ruşinată. Dar acum, cunoscându-ne greşeala, ne
punem nădejdea în Dumnezeu, având credinţa că ne
va trimite ajutorul Său. Şi pe tine te rugăm, Cuvioase,
cel ce te bucuri de frumuseţile cereşti în soborul
sfinţilor, ajută-l pe (numele), potolind suferinţa lui şi
aducând în sufletul lui mângâiere. Ai ajutat mulţi
copii bolnavi, ai ajutat mulţi creştini ce pătimeau de
feluri de boli. Oare acum îţi vei întoarce faţa de la noi,
din pricina păcatelor noastre? Nu, Cuvioase, să nu
faci aceasta, ci să te milostiveşti spre noi, ca să nu se
împuţineze credinţa noastră. Şi nu doar pentru robul
lui Dumnezeu (numele) ne rugăm ţie, ci pentru toţi
cei care se află pe patul bolii, cunoscuţi şi
necunoscuţi. Ai grijă de ei şi de doctorii lor,
călăuzindu-i să facă cele de folos pentru cei aflaţi în
suferinţă. Ai grijă, Cuvioase, de toţi cei care se roagă
ţie cu credinţă, alungând de la sufletele lor toată
ispita şi necazul. Înmulţeşte minunile tale, Cuvioase
David, ca prin mijlocirile tale să fie lăudat Dumnezeu
Cel adevărat, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, în vecii
vecilor. Amin.
129
Acatistul Sfinţ
ţilor Trei Ierarhi: Vasile cel Mare,
Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur
Condac 1
Pe apărătorii şi luminătorii Bisericii creştineşti,
pe învăţătorii cei mari şi înfrânătorii zâzaniilor
diavoleşti, pe surpătorii eresurilor, pe stâlpii cei
neclintiţi ai Bisericii, podoabele cele mai alese ale
ierarhilor şi întocmai cu apostolii, şi ai lumii
învăţători, pe marele Vasile cel cu dumnezeiască
minte; pe Grigorie, cel cu dulce glas; şi pe Ioan
luminătorul a toată lumea, să-i lăudăm credincioşii
din toată inima şi să le cântăm : Bucură-te, treime de
arhierei mult-lăudată!
Icos 1
Cine este destoinic a-şi deschide buzele şi a-şi
misca limba, spre a o lăuda, cum se cuvine pe această
treime de arhierei? Însă, deşi nu vom putea face
aceasta, totuşi nu putem tăcea şi îi aducem aceste
laude:
Bucuraţi-vă, aleşii Sfintei Treimi, flori
mirositoare ale grădini celei nestricăcioase;
Bucuraţi-vă, îngeri pământeşti şi oameni
cereşti;
Bucuraţi-vă, marilor arhierei cei luminaţi la
minte de Sfânta Treime;
Bucuraţi-vă, că aţi covarşit firea omenească cu
darurile cele multe;
Bucuraţi-vă, stîlpi neclintiţi ai Biserici;
130
Bucuraţi-vă, credincioase slugi ale Sfintei
Treimi;
Bucuraţi-vă, mărgăritare strălucite ale Bisericil
lui Hristos;
Bucuraţi-vă, cei mai destoinici luminători ai
pământenilor;
Bucuraţi-vă, apărătorii dreptei credinţe în
Hristos;
Bucuraţi-vă, surpătorii eresurilor şi
îndreptătorii adevăratelor învăţături;
Bucuraţi-vă, cârmuitorii Biserici şi pomi
luminaţi roditori ai fructelor celor mai alese;
Bucuraţi-vă, treime de arhierei mult-lăudată!
Condac 2
Pe acesti trei mari ierarhi ai Bisericii lui
Dumnezeu cel slăvit în Sfânta Treime, se cuvine să-i
cinstim ca pe unii ce au primit de la Dumnezeu mari
daruri şi aleşi talanţi : pe Vasile, cel ce a ruşinat
păgânătatea împăratului Iulian apostatul; cel ce a
mustrat pe împăratul Valent arianul, cel ce a
înfricoşat pe eparhul ce nedreptăţise la judecată pe o
vaduvă săraca, şi a botezat pe evreul Ioasaf cu toată
casa lui; pe Grigorie, mare ritor şi vrednic patriarh al
Bisericii Constantinopolului, cel ce a întrecut cu
înţelepciunea pe toţi cei mai învăţati din timpul acela;
şi pe Ioan Gură de Aur, cel ce cu învăţăturile sale a
covârşit pe cei mai luminaţi şi mai aleşi grăitori ai
lumii. Se cuvine să-i lăudăm şi să zicem lui Dumnezeu
: Aliluia!
Icos 2
Multa nevoinţă având Sfinte Ierarhe Vasile
pentru credinţa dreptslăvitorilor creştini, ai mustrat
cu îndrăzneală pe împăratul Valent, pentru că a
îmbrăţişat învăţătura eretică a lui Arie, luând multe
biserici ale dreptslăvitorior şi prefăcându-le în
biserici ariene. Tu, sfinte, n-ai putut suferi purtarea
131
acestui împărat, iar noi, pentru tăria credinţei tale şi
îndrăzneala ce ai avut, te întâmpinăm cu aceste
cuvinte de laudă :
Bucură-te, Ierarhe Vasile, aparătorule şi
întăritorule al învăţăturii Sfintei Treimi;
Bucură-te, înalt şi luminat cugetător al teologiei;
Bucură-te, albină, care ai adunat din învăţăturile
timpului aceluia toată mierea învăţăturilor
dreptmăritoare;
Bucură-te, furnică muncitoare, care necontenit
ai adunat la sânul Bisericii hrana învăţăturilor
dumnezeieşti;
Bucură-te, izvor de apă limpede, răcoritoare şi
dătătoare de viaţă a explicării Evangheliei lui Hristos;
Bucură-te, căci cu acele ape ai adăpat poporul
dreptcredincios;
Bucură-te, paharul curăţiei cel plin de curată
băutură;
Bucură-te, gura înţelepciunii ce spulberă hulele
ereticior;
Bucură-te, podoaba Biserici lui Hristos;
Bucură-te, mustrătorule al împăraţilor Iulian şi
Valent;
Bucură-te, mare ierarhe al lui Hristos, Vasile!
Condac 3
Patria ta, Sfinte Ierarhe Vasile, a fost Pontul,
născut din părinţi temători de Dumnezeu, Vasile şi
Emilia. Crescut în învăţături adevărat creştineşti, ai
străbătut tot felul de înţelepciune, dobândind de la
Dumnezeu vrednicia arhierească, pentru care ai
mulţumit în tot timpul lui Dumnezeu, cântându-I
laude : Aliluia!
Icos 3
Pastorind Biserica ei poporul creştinesc
totdeauna cu vrednicie şi cu dreptate ai fost la
Soborul al doilea, ce s-a ţinut în Constantinopol, mare
132
apărător al dreptei credinţe. Tăind şi sfâşiind cu sabia
duhului toate învăţăturile eretice, ai dovedit ca în
adevăr eşti un stâlp neclintit al Bisericii lui Hristos şi
un mare ierarh vrednic de numele de cuvântător al lui
Dumnezeu, cel slăvit în Sfânta Treime : Tatăl şi Fiul şi
Sfântul Duh-Dumnezeu; pentru care toţi te cinştim cu
aceste laude :
Bucură-te, Părinte Ierarhe Grigorie, mintea cea
prea laudăta a dreptei credinţe;
Bucură-te, lumină strălucitoare care luminezi cu
învăţăturile tale toată lumea creştinească;
Bucură-te, lumină strălucitoare care luminezi
lumea cu limba ta cea bine-grăitoare şi care îngrădeşti
cu muţenie limbile celor bârfitori;
Bucură-te, plugarule ce ari cu plugul guri tale
inimile, spre a da roade bune lui Hristos;
Bucură-te, arătătorule al adevăratului
Dumnezeu, Cel laudăt în Sfânta Treime;
Bucură-te, căci cu prăstia dumnezeieştilor tale
cuvinte ai spulberat neghina eresurilor;
Bucură-te, bunule păstor, care ai păscut oile cele
cuvântătoare în livada credinţei Sfintei Treimi;
Bucură-te, organ dulce glăsuitor şi alăută bine
alcătuită;
Bucură-te, fluier cuvântător şi vioară dulce
răsunătoare;
Bucură-te, stea prealuminoasă, ce luminezi toată
lumea cu învăţăturile dogmelor creştineşti;
Bucură-te, îndulcitorul inimilor credincioşilor;
Bucură-te, mare ierarhe şi teologule Grigorie!
Condac 4
Întelepciune de sus având, Sfinte Ierarhe
Grigorie, te-ai suit pe scaunul cel mai înalt al
patriarhilor marii cetăţi a împăratului Constantin, de
unde ai păscut oile cele cuvântătoare întru cuviinţă şi
dreptate. Luminat şi împodobit fiind cu tot
meşteşugul cuvântării de Dumnezeu, ai întrecut pe
133
toţi ritorii de atunci şi ai lăudat în toată viaţa ta pe
Dumnezeu, cântându-I : Aliluia!
Icos 4
Ca un înger sau arhanghel stai înaintea Sfintei
Treimi, Părinte Ioane Gură de Aur, ca cel ce din
pruncie ai cunoscut mai bine decât mulţi bătrâni pe
singurul adevăratul Dumnezeu şi te-ai indeletnicit cu
adevăratele şi sfintele învăţături creştineşti, ajungând
a cunoaşte toată filozofia şi toate ştiinţele celor mai
învăţaţi dascăli ai vremii aceleia. Pentru că ai lăudat şi
ai preaslăvit în tot timpul vieţii tale pe Bunul
Dumnezeu, noi îţi aducem aceste laude :
Bucură-te, că te-ai născut din părinţi
binecredincioşi, Secund Stratilatul şi Antuza,
vrednica ta mamă;
Bucură-te, că din fragedă vârstă ai fost dat la
învăţătura ştiintelor având dascăli pe Libanie şi
Andragatie;
Bucură-te, că în puţină vreme pe toţi semenii tăi
i-ai ajuns şi i-ai întrecut cu învăţăturile;
Bucură-te, cel ce ai primit Sfântul Botez cu mare
bucurie, aducând la dreapta credinţă şi pe mulţi alţii;
Bucură-te, că pe Antimie filozoful l-ai dovedit în
învăţături spre uimirea tuturor;
Bucură-te, că şi el îndată a cerut Sfântul Botez;
Bucură-te, că episcopul Atenei, auzind că tu ai
făptuit întoarcerea lui Antimie, mult s-a bucurat;
Bucură-te, că poporul creştinilor a lăudat pe
Dumnezeu pentru faptele tale cele bune;
Bucură-te, că de patriarhul Antiohiei, Meletie, ai
fost ridicat la rangul preoţiei;
Bucură-te, că şi hirotonia de diacon şi de preot
le-ai primit cu multă smerenie;
Bucură-te, cel care cu sorţii episcopilor şi cu
voinţa împăratului Arcadie ai fost chemat la scaunul
cel mai înalt al Patriarhiei Constantinopolului, după
moartea patriarhului Nectărie;
134
Bucură-te, mare ierarhe Ioane Gură de Aur!
Condac 5
După moartea părinţilor tăi, sfinte, toată averea
rămasă ţie împărţind-o la săraci, robilor dându-le
libertate şi rudele lăsând, ai slujit Domnului ziua şi
noaptea. Ca monah în mănăstire, ca cleric, diacon,
preot, arhiereu şi patriarh ostenindu-te mult, ai scris
cărţi despre preoţie, despre bunătate şi blândeţe,
despre smerenie şi milostenie, despre pace, adevăr şi
dreptate, toate pline de dovezi, întărindu-le cu însăţi
viaţa cea aspră ce ai dus; pentru aceea noi,
minunându-ne de răbdarea şi de umilinţa ta,
îndrăznim a te lăuda şi a cânta cu tine lui Dumnezeu :
Aliluia!
Icos 5
Ca nişte albine zburătoare aţi umblat în grădina
Scripturilor credinţei, voi trei mari ierarhi ai lui
Hristos, adunând miere din tot felul de flori, pe care
aţi pus-o înaintea tuturor credincioşior spre
îndulcire, povăţuindu-i la pocăinţă, descoperindu-le
şi explicându-le dogma Sfintei Treimi, cea unită în
fiinţă dar despărţită în Ipostasuri. Pentru aceasta noi
creştinii va rugăm să primiţi aceste cântări de laude :
Bucuraţi-vă, marilor arhierei, despărţiţi cu
trupurile, dar uniţi cu duhul;
Bucuraţi-vă, raze strălucitoare ale lui Hristos
soarele dreptăţii, Cel ce a luminat toată lumea cu
învăţăturile Sale;
Bucuraţi-vă, părinţi vrednici ai Biserici
creştineşti, ce aţi fost la un obicei cu apostolii;
Bucuraţi-vă, râuri cu ape răcoritoare, ce aţi
adăpat ţarinile sufletelor creştinilor cele însetate de
adevăratele învăţături;
Bucuraţi-vă, trei ierarhi lăudaţi de toţi cei ce
cred într-un Dumnezeu slăvit în Sfânta Treime;
135
Bucuraţi-vă, organe bine-glăsuitoare ale Bisericii
lui Hristos Dumnezeului nostru;
Bucuraţi-vă, slugi alese, care aţi înmulţit talanţii
cei daţi vouă de Donmul Hristos spre păstrare;
Bucuraţi-vă, că uşile cereşti vouă vi s-au deschis;
Bucuraţi-vă, doctori iscusiţi aleşi de Dumnezeu
spre a vindeca bolile sufleteşti ale creştinilor celor
slabi în credinţă;
Bucuraţi-vă, luminătorii lumii, cei împodobiţi de
Dumnezeu cu vrednicia arhierească;
Bucuraţi-vă, albine adunătoare de tot felul de
învăţături, din grădina Sfintei Scripturi;
Bucuraţi-vă, treime de arhierei mult-lăudată !
Condac 6
Propovăduitori şi stâlpi întăritori ai Bisericii lui
Hristos şi ai poporului creştinesc aţi fost Sfinţior Trei
Ierarhi. Învăţând şi povăţuind pe toţi creştinii
adevărata credinţă, înfruntând pe cei ce căutau să
semene neghine eretice în ogoarele inimilor
dreptslăvitorilor creştini, aţi lovit cu praştia
cuvintelor voastre în toate învăţăturile cele
potrivnice, înălţând fruntea dreptei credinţe şi
cântând lui Dumnezeu : Aliluia!
Icos 6
Prin curăţia vieţii tale cea asemenea îngerilor te-
ai ridicat la dumnezeieşti înălţimi şi străbătând cetele
heruvimilor, ai descoperit dogmele Treimii, pe care,
ca pe cel mai preţios odor, le-ai lăsat Bisericii ca pe o
comoară scumpă şi nejefuită, Vasile. Pentru aceasta
te rugăm să primeşti de la noi nevrednicii laudele
acestea:
Bucură-te, lauda cea strălucită a arhiereilor;
Bucură-te, dumnezeiescule învăţător al
dogmelor;
Bucură-te, următorul cel credincios al
apostolior;
136
Bucură-te, stâlpul cel prealuminat al Bisericii;
Bucură-te, al Treimii ager şi osârdnic apărător;
Bucură-te, arătătorule luminat al celor cereşti;
Bucură-te, ocârmuitorul corăbiei celei
duhovniceşti;
Bucură-te, îndreptătorul celor chemaţi la
vrednicia preoţească;
Bucură-te, luminătorule ceresc al celor
îmbrăcaţi cu darul arhieriei;
Bucură-te, preaînţeleptule povăţuitor al
pustniciei;
Bucură-te, cel ce trezeşti pe cei păcătoşi la
pocăinţă;
Bucură-te, mângâietorul celor ce adorm în
dreapta credinţă;
Bucură-te, mare Ierarhe Vasile!
Condac 7
Prin Vasile cel Mare, trambiţa cea dulce
glăsuitoare, care a cântat în Biserica arhiepiscopală a
Cezareii din Capadocia, laudele cuvenite lui Hristos
Dumnezeului nostru, învăţând pe toţi dogmele Sfintei
Treimi şi lăsând Biserici bogăţii alese şi scumpe, din
care şi noi împărtăşindu-ne, aducem lui Dumnezeu
laude şi cântări : Aliluia!
Icos 7
Deschizând cu dumnezeiască cuviinţă
Scripturile, ai scos din ele învăţături temeinice, Sfinte
Grigorie, îndulcind cu ele inimile credincioşilor cu
adevărat, mai mult decât mierea şi ai învăţat pe toţi
creştinii a se închina Treimii întru o unime şi unimi în
Treime. Pentru aceasta şi noi te cinstim cu aceste
laude :
Bucură-te, ierarhe Grigorie, înălţimea
dumnezeieştilor daruri ale lui Hristos, Dumnezeului
nostru;
137
Bucură-te, cald propovăduitor al
dumnezeiescului dor;
Bucură-te, izvorul cuvântarii de Dumnezeu şi
râul cel limpede al înţelepciunii;
Bucură-te, fluier păstoresc, ce ai biruit
trâmbiţele ritorior;
Bucură-te, cercetătorul adâncului, care ai
dobândit frumuseţile vorbelor;
Bucură-te, privighetorule al darului şi gura cea
înaltă a duhului;
Bucură-te, păzitorul turmei celei cuvântătoare a
lui Hristos;
Bucură-te, smulgătorul neghinelor eretice şi
vânătorul lupilor îmbrăcaţi în piei de oaie;
Bucură-te, semănătorul cel minunat al
dogmelor;
Bucură-te, izgonitorul celor defăimători de
Dumnezeu;
Bucură-te, că chipul Mântuitorului Hristos l-ai
avut în toată viaţa ta, înaintea ta;
Condac 8
De Dumnezeu grăitorule, Sfinte Ierarhe
Grigorie, pe limbile cele veninoase şi vătămatoare ale
ereticilor pornite împotriva lui Dumnezeu le-ai ars cu
duhul cuvintarilor gurii tale, grăind slava lui
Dumnezeu; şi cu scrisorile tale, însemnând fiinţa cea
prea puternică a Sfintei Treimi celei nevăzute, ai tăiat
din rădăcina eresurile cele spinoase, luminat
descoperind învăţăturile cele drept-slăvitoare şi
cântând lui Dumnezeu laude: Aliluia!
Icos 8
Femeia eparhului Antiohiei împreună cu soţul ei
erau orbiţi de învăţături eretice şi căzând ea într-o
boală grea şi neputându-se vindeca de nimeni, auzind
de tine, Sfinte Ioane, că faci semne multe şi minunate,
138
a rugat pe bărbatul său să o aducă la tine. Acela
aducând-o, a lăsat-o la uşa bisericii, neîndrăznind ca
eretic a o aduce înăuntru, rugându-se episcopului şi
ţie, Sfinte Ioane, pentru a le da ajutorul vostru cel
puternic. Deci ieşind, le-ai spus să lepede eresul şi să
primească adevărata credinţă; iar ei făgăduind, ai
poruncit tu, sfinte, să aduca apă, rugând apoi pe
episcop să toarne acea apă în chipul cruci peste ea şi
îndată după turnare, s-a vindecat femeia ca şi cum n-
ar fi fost bolnavă. La această minune atât ei, cât şi toţi
cei ce erau de faţă, au preaslăvit pe Dumnezeu.
Ereticii lepădându-se de învăţăturile lor cele rătăcite
şi întorcându-se la adevărata credinţă, s-au numărat
între dreptmăritorii creştini; iar noi îţi aducem
laudele acestea :
Bucură-te, Ioane Gură de Aur, tăbliţa scumpă cu
aur ferecată;
Bucură-te, organ dulce răsunător, de Dumnezeu
insuflat;
Bucură-te, gura cea aleasa împodobita cu cuvinte
de aur;
Bucură-te, îmbogăţitorul Bisericii cu scrieri
minunate şi preascumpe;
Bucură-te, pierzătorul eresurilor elineşti şi
evreieşti;
Bucură-te, că femeia aceea auzindu-te înalt
vorbind a fost luminată de Dumnezeu şi te-a numit
"Gură de Aur";
Bucură-te, că puţul învăţăturilor tale adâncit
fiind, ai dat creştinilor funii minunate, ca să ajungă la
apele învăţăturilor tale;
Bucură-te, că de toate Bisericile eşti numit "Gură
de Aur";
Bucură-te, tămăduitorul femeii eparhului;
Bucură-te, că te-ai asemănat Botezătorului Ioan
cu numele şi cu viaţa ta aspră;
Bucură-te, că şi tu, Sfinte Ioane, ca şi Ioan
Botezătorul, ai predicat popoarelor pocăinţa;
139
Bucură-te, că şi tu, ca şi Ilie Tezviteanul, cu
credinţa, cu rugăciunile şi cu postul te-ai îndeletnicit
în toată viaţa ta de 63 de ani;
Condac 9
În vremea preoţiei tale, sfinte mare ierarhe
Ioane, predicând în biserică şi înalt ritorisind, celor
neînvăţati erau neînţelese unele din cuvintele tale.
Atunci o femeie din popor, care asculta cu mare
evlavie învăţăturile duhovniceşti, a ridicat glas în
popor şi a zis: "Învătătorule duhovnicesc, sau mai
bine Gură de Aur, adâncă este apa puţului sfintelor
tale învăţături, dar funia minţii noastre fiind scurtă,
să ajungă la apă nu poate"; şi de atunci tot poporul ţi-
a dat numirea de "Gură de aur"; deci şi noi
minunându-ne de darurile cu care Dumnezeu te-a
împodobit, te lăudăm pe tine şi lui Dumnezeu cântăm
: Aliluia!
Icos 9
Împăratul Valent sprijinind pe arieni multe
biserici ortodoxe le-a dat acelora, spre mâhnirea
adevăraţilor creştini şi pe tine, Sfinte Vasile, mult te-
au amarat cu prigonirile, căci acest împărat, când a
venit în Cezareea şi tu l-ai întâmpinat cu pâine şi sare,
el a poruncit de ţi-a dat fân din hrana cailor lui. Şi tu,
Sfinte Grigorie, fiind născut din oameni de bun neam
şi drepţi, Grigorie şi Nona, ai dobândit o creştere
adevărat creştinească şi ai răzbătut, ca nimeni altul,
tot meşteşugul şi ştiinţa învăţăturilor, făcându-te
tâlcuitor şi dascăl lumii, cinstind cu cuvinte de laudă
pe marele Vasile, pe tatăl tău Grigorie, pe fratele tău
Chesarie şi pe sora ta Gorgonia, la înmormântările
lor. Iar tu, Părinte Ioane Gură de Aur, ai dat sfaturi
dumnezeieşti poporului încredinţat ţie spre păstorie,
dându-te pe tine singur pidă de nevoinţă, de
cumpătare şi de răbdare, mâncând deseori puţină
140
zeamă de orz şi dormind puţin, nu stând pe pat, ci
deseori şezând pe scaun. Fiind ales şi chemat la
scaunul patriarhal din Constantinopol, ai mustrat pe
Eudoxia împărăteasa, pentru că a răpit o vie a unei
văduve sărace, ce se numea Calitropia, care striga
cerându-şi dreptul ei. Şi tu sfinte ai sfătuit pe
împărăteasă să nu fie lucrul străin luat cu sila; de care
sfaturi ea neţinând seama, a fost asemănată de tine cu
Izabela, soţia împăratului Ahav, şi ţi-ai atras mânia ei,
exilându-te; dar ai fost adus iar pe scaun şi a doua
oară ai fost exilat prin mijlocirea unor episcopi
invidioşi care se purtau mai mult silniceşte decât
creştineşte. Deci noi, minunându-ne de viaţa voastră
sfântă, şi de faptele voastre, ne sârguim a vă aduce
laude bine meritate :
Bucură-te, Ierarhe Vasile, sprijinitorul şi
apărătorul binecredincioşilor creştini;
Bucură-te, curajosule mustrător al împăratului
Valent, părtinitorul arienilor;
Bucură-te, cel ce ai suferit mânia împăratului
pentru pâinea neagră cu care l-ai întâmpinat, pentru
că cu acelea se hranea poporul;
Bucură-te, vrednicule ierarhe, mare îndreptător
al Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, Grigorie, care cu agera ta minte ai
răzbătut toate ştiintele şi adâncurile filozofiei;
Bucură-te, că tu, sfinte, toate dogmele le-ai
lămurit învăţând pe toţi creştinii adevărata teologie;
Bucură-te, cel ce ai fost dascăl de dreaptă
învăţătură tuturor creştinilor;
Bucură-te, cel ce ai lăudat pe marele Vasile, la
moartea căruia ai plâns cu lacrimi de adevărată
fraţie;
Bucură-te, Ioane Gură de Aur, mustrătorul celor
răpitori ai lucrului săracului asuprit şi amărât;
Bucură-te, cel ce ai fost surghiunit de
împărăteasa Eudoxia pentru asemănarea ei cu
Izabela, soţia lui Ahav;
141
Bucură-te, că ai suferit şi pornirea cea
răutăcioasă a unor episcopi nerecunoscători;
Bucură-te, Ioane cel aspru prigonit şi dus în exil
tocmai în Armenia, unde ai fost chemat la ceruri de
Domnul Hristos;
Bucură-te, mângâietorule al episcopului Chiriac,
cel asemenea exilat;
Bucură-te, treime de arhierei mult-lăudată !
Condac 10
Mari învăţători şi deobşte izbăvitori oamenilor şi
îndreptători ai obiceiurilor v-aţi arătat sfinţilor,
înţelepţi şi împodobiţi de Dumnezeu : Vasile cel Mare,
cel ce arătat ai cuvântat cu înţelepciune tare şi
neschimbată, îngrozind pe eparhul şi mustrând pe
împăratul Valent; Grigorie Teologul, cel ce ai fost
desfătarea limbii, dulceaţa auzului, mângâierea
inimii şi îngereasca pâine de suflete hrănitoare; şi
Ioane Gură de Aur, răul darurilor celor duhovniceşti,
umplut până la vărsare, organ aurit al predicilor, al
pocăinţei, milosteniei, smereniei, umilinţei, al
privegherilor, al iubirii de aproapele şi apărătorul
celor asupriţi şi nedreptăţiţi. Noi, împreună cu voi,
dorim a cânta lui Dumnezeu laude : Aliluia!
Icos 10
Darul lui Dumnezeu ţi-a descoperit, Sfinte
Vasile, faptele bune ale prezbiterului Anastasie, la
care ai mers cu clerul arhiepiscopalei tale biserici,
spre a cunoaşte viaţa acestui vrednic preot, care
vieţuind într-un sat, cu femeia sa Teognia, petreceau
viaţa lor întru curăţie, socotită fiind ea, ca o ţarină
neroditoare; iar Anastasie a fost luminat de
Dumnezeu şi ştiind cu duhul că ierarhul său Vasile
voieşte să-l cerceteze, a zis soţiei sale: " Eu mă voi
duce la câmp, să lucrez pământul, iar tu sora mea, în
ceasul al nouălea aprinzând lumânări, vei ieşi întru
întâmpinarea Sfântului Vasile, arhiepiscopul nostru".
142
Deci făcând Teognia aşa, cum zisese Anastasie, a
întâmpinat pe Sfântul Vasile, care cunoscând cu
duhul că Anastasie este în casă, l-a chemat; şi el ieşind
întru întâmpinarea Sfântului şi sărutându-i picioarele
i-a zis : "De unde mie aceasta, că a venit arhiereul
Domnului la mine?". Iar Sfântul Vasile i-a zis:" Bine
că te-am aflat, să mergem în biserică şi să facem
dumnezeiasca slujbă". Mergând toţi în biserica a
poruncit Sfântul Vasile lui Anastasie să slujeasea
Sfânta Liturghie, zicându-i:" Cu toate lucrurile tale
cele bune, să ai şi ascultare". Şi când slujea Anastasie,
Sfântul Vasile şi ceilalţi care erau vrednici, au văzut,
în vremea înălţării sfintelor şi înfricoşătoarelor
Taine, pe Preasfântul Duh în chip de foc pogorându-
Se şi pe Anastasie înconjurându-l. De aceste fapte
minunate noi mirându-ne te întâmpinăm, Sfinte
Vasile, cu aceste frumoase laude:
Bucură-te, Ierarhe Vasile cel luminat la minte de
Dumnezeu;
Bucură-te, cunoscătorul vieţii şi al faptelor bune
ale prezbiterului Anastasie;
Bucură-te, că după sfânta slujbă ai binevoit a fi
ospătat în casa vrednicului preot;
Bucură-te, cel ce ai ştiut cu duhul că Teognia nu-i
este lui soţie, ci soră şi aşa i-ai zis să o numească;
Bucură-te, sfinte, care ai cercetat într-un bordei,
din casa lui Anastasie, pe un bolnav stricat de lepră,
pe care îl îngrijeau preotul şi sora lui;
Bucură-te, milostive, că şi tu ai voit să slujeşti o
noapte pe acel om bolnav, ce era deseori mânios şi
ocărâtor, spre a te face părtaş la plata dunmezeiască;
Bucură-te, că toată noaptea ai petrecut-o cu acel
bolnav în bordei, stând în rugăciune, iar a doua zi pe
bolnav l-ai scos din bordei întreg şi sănătos;
Bucură-te, că Sfântul Efrem Sirul, rugându-se lui
Dunmezeu, a avut o vedenie minunată : un stâlp de
foc, al cărui cap ajungea la cer şi un glas din cer i-a zis
143
: "Efreme, Efreme, în ce chip vezi pe acest stâlp de foc,
în acest fel este Vasile";
Bucură-te, că sfântul acesta Efrem, după vedenia
aceasta, s-a dus la Cezarea Capadociei în ziua Arătării
Domnului, cu un tălmaci fiindcă el nu cunoştea
greceşte şi te-a văzut pe tine, Sfinte Vasile, mergând la
biserică cu multă evlavie;
Bucură-te, că tu sfinte, cunoscând cu duhul că
Efrem Sirul este în biserică, ai poruncit
arhidiaconului tău să se ducă să-l cheme la tine în
sfântul altar;
Bucură-te, că acela se apăra prin tălmaci că nu ar
fi el cel chemat, ci un altul poate; însă tu sfinte ai zis
arhidiaconului "mergi şi spune străinului monah:
Doamne Efrem, vino şi intră în sfântul altar, că te
cheamă arhiepiscopul"; şi apoi l-ai hirotonit diacon
zicându-i să spună ecteniile în limba grecească, ceea
ce Efrem a îndeplinit;
Bucură-te, mare ierarhe Vasile!
Condac 11
Bună mireasmă lui Hristos făcându-te, Sfinte
Ierarhe Vasile, toată lumea ai umplut de mirosul cel
plăcut al Sfintei Evanghelii; şi îmbrăcând veşmântul
luminat al arhieriei, ai slujit cu toată vrednicia
Biserica lui Hristos Dumnezeul nostru; iar noi
minunându-ne de viaţa ta cea îngerească, cântăm
împreună cu tine lui Dumnezeu : Aliluia!
Icos 11
Pastorind Biserica patriarhala a
Constantinopolului timp de 12 ani până la soborul al
doilea, te-ai retras la moşia ta Arianz, unde ai
petrecut o viaţă de sfinţenie, până la vârsta de optzeci
de ani, când Domnul te-a chemat din viaţa aceasta
pământească la împărăţia cea cerească şi acolo te
bucuri de ostenelile tale şi de luptele ce ai avut pentru
buna întărire a Bisericii lui Hristos, având
144
mulţumirea că la retragerea ta de pe scunul
patriarhal, ai lăsat numai o biserică eretică în
Constantinopol, iar pe cele ce mai înainte fuseseră
date arienilor, le-ai readus la starea de mai înainte a
dreptcredincioşilor. Deci noi, cinstind pomenirea ta,
te lăudăm cu aceste cântări de laudă:
Bucură-te, Ierarhe Grigorie, mintea cea
luminată de Dumnezeu;
Bucură-te, chimval răsunator în toată lumea, a
cuvintelor tale teologhiceşti;
Bucură-te, curăţitorul şi stârpitorul neghinelor
eretice;
Bucură-te, plugarule, care ai arăt pământurile
sufleteşti ale creştinilor;
Bucură-te, semanătorule al graului
dumnezeiesc, care hrăneşte şi satură omenirea
creştină;
Bucură-te, adăpătorul celor însetaţi de apa cea
vie a Sfintei Evanghelii;
Bucură-te, alăuta darului cea de Dumnezeu
vestitoare;
Bucură-te, întăritorul cel adevărat al dogmelor
părinţilor celor dreptcredincioşi;
Bucură-te, cârmaci bine priceput al corăbiei
Bisericii creştineşti;
Bucură-te, râu plin de apele darului;
Bucură-te, noule David, cel ce ai cântat laude
alese lui Dumnezeu, Cel slăvit în Sfânta Treime;
Condac 12
Nou Samuel te-ai arătat, Sfinte Grigorie
Teologule, cu curăţia vieţii tale şi cu marea ta
înţelepciune; împodobit fiind şi cu darul oratoriei, ai
fost ca un nou David cântând cu fluierul cel păstoresc
al cuvântării de Dumnezeu, încât s-a putut spune
despre tine că, dacă s-ar fi aflat vreo icoană şi vreun
chip împodobit, acela ai fi tu, Sfinte Grigorie; pentru
145
care şi noi cântăm lui Dumnezeu împreună cu tine :
Aliluia!
Icos 12
După atâtea veacuri trecute gândindu-ne şi noi,
Sfinte Ioane, la izgonirea ta de pe tronul patriarhal al
Constantinopolului şi citind cele scrise de tine
episcopului Chiriac cel asemenea izgonit, ne mirăm
de mintea ta cea luminată şi de cuvintele de
mângâiere scrise de tine acelui episcop, care pot sluji
tuturor creştinilor la cazuri de necazuri şi supărări.
Tu, Sfinte Ioane Gură de Aur, ai scris episcopului
Chiriac acestea : "Vino să-ţi scot rana mâhnirii şi să-ţi
risipesc negura cugetului. Furtuna ce a venit asupra
Bisericii este amară şi grea, iar corăbierii, neputând
face nimic pentru încetarea furtunii, stau
încremeniţi, plâng, se tânguiesc, se roagă şi aşteaptă
sau pieirea lor în valurile mării, său încetarea
furtunii. Nu te mâhni, frate Chiriac, că eu când am
fost izgonit din Constantinopol, nu mă îngrijeam de
nimic, că ziceam întru mine: de este voia împărătesei
să mă izgonească, izgonească-mă. De va vrea să mă
fierăstruiască, am pildă pe profetul Isaia. De va vrea
să mă arunce în mare, îmi voi aduce aminte de
profetul Iona. De îi este voia să mă bage în groapă, am
pe Daniil băgat în groapa leilor. De va vrea să mă
ucidă cu pietre, am pe Ştefan întâiul mucenic, ce a
pătimit aceasta. De va vrea să-mi ia capul, am pe Ioan
Botezătorul. De va vrea să-mi ia averea, de o am, s-o
ia, căci gol am ieşit din pântecele mamei mele, gol mă
voi şi duce din viaţă. De aş fi plăcut oamenilor, nu aş fi
sluga lui Hristos; iar proorocul David mă înarmează:
Grăit-am mărturiile Tale înaintea împăraţilor şi nu
m-am ruşinat". Iar noi citind aceste cuvinte ne
minunăm şi-ţi aducem aceste laude:
Bucură-te, minte înaltă de Dumnezeu insuflată;
Bucură-te, organ de aur ce ai cuvântat mai
frumos decât toţi înţeleptii lumii;
146
Bucură-te, că în timpul surghiunului tău multe
suferinţe şi amaruri ai avut;
Bucură-te, că de la Comane, unde ai fost
îngropat, după 33 de ani, moaştele tale au fost aduse
la Constantinopol;
Bucură-te, că nu ai voit a te lăsa ridicat până
când împăratul Teodosie nu ţi-a trimis epistola sa;
Bucură-te, că aducându-ţi-se moaştele tale la
Constantinopol au fost întâmpinate de împăratul şi de
toţi sfetnicii cei mai însemnaţi ai împărăţiei;
Bucură-te, că moaştele tale au fost duse în
biserica Sfântului Apostol Toma;
Bucură-te, că de acolo au fost aşezate în biserica
Sfintei Irina unde au fost puse pe tronul patriarhal;
Bucură-te, că de la biserica Sfintei Irina moaştele
tale fiind puse cu racla într-o caretă împăratească, au
fost duse la biserica Sfinţilor Apostoli; Bscura-te, ca
în acea biserică patriarhală moaştele tale au fost
îngropate în sfântul altar;
Bucură-te, că un bolnav suferind de nepuţinţă a
încheieturilor, atingându-se de racla moaştelor tale s-
a izbăvit cu totul de boală;
Condac 13
Viata voastră cea sfântă, slujbele cele
împodobite, cuvântările voastre cele mai alese şi mai
scumpe decât toate avuţiile lumii, scrierile voastre, ce
sunt ca nişte tezaure de cel mai mare preţ, v-au făcut
să fiţi pentru toată lumea creştină cei mai vrednici de
toată cinstirea şi venerarea noastră, fiind luaţi de cei
mai vrednici păstori ai Bisericii ca pilde de viaţă
curată şi sfântă, de mari şi neîntrecuţi luminători şi
apărători ai dreptei credinţe, ai vieţii celei
nemateriale, ai suferinţelor şi asupririlor la care aţi
fost supuşi de oameni cu cugete rele ce nu vă puteau
privi bine din cauza pornirii inimii lor celor lacome şi
invidioase; dar voi, sfinţilor, pe toate le-aţi suferit cu
147
credinţă în Dumnezeu, cu înţelepciune, cu răbdare, cu
postul, cu rugăciunile şi cu viaţa voastră cea
nematerială, pentru care noi, minunându-ne de tăria
sufletelor voastre, îndrăznim a vă aduce laude,
cântând cu voi lui Dumnezeu : Aliluia! (acest condac
se zice de trei ori)
Icosul 1 şi Condacul 1
148
ACATIST PENTRU CEI ADORMIŢI
Condac 1
Cela ce cu iconomia Ta cea nepătrunsă ai
pregătit pacea spre binele cel veşnic, hotărând
tuturor vremea şi felul sfârşitului, iartă, Doamne
păcatele celor din veac adormiţi, primeşte-i în locaşul
luminii şi bucuriei şi le deschide braţele părinteşti.
Auzi-ne, Milostive, pe noi, cei ce le facem
pomenirea şi strigăm: Tatăl nostru, iubirea cea
nemărginită, odihneşte sufletele adormiţilor robilor
Tăi!
Icos 1
Pe Adam cel căzut şi pe tot neamul izbăvindu-l de
pierzarea cea veşnica, ai trimis în lume, Doamne, pe
Fiul Tău, răsarindu-ne viaţa veşnica prin Crucea şi
Învierea Lui, spre mila Ta nădajduim, asteptăm
Împărăţia cea nestricăcioasă, a slavei, cerem
împărtăşirea la Domnul celor adormiţi şi ne rugam:
Tatăl nostru, fă ca să uite ei toate scârbele şi
întristările pământeşti,
Tatăl nostru, veseleşte sufletele celor chinuiţi în
valurile vieţii,
Tatăl nostru, mângâie pe ei la sânul Tău, precum
îşi mângâie mama copiii,
Tatăl nostru, graieşte lor: "Păcatele vi s-au
iertat!"
149
Tatăl nostru, primeşte-i în limanul cel fericit şi
liniştit,
Tatăl nostru, deschide-le cămările îngerile şi
sfinţilor,
Tatăl nostru, pe părinţii şi fraţii noştri cei
adormiţi învredniceşte-i veşnicelor Tale bunătăţi,
Tatăl nostru, iubirea cea nemărginită, odihneşte
sufletele adormiţilor robilor Tăi!
Condac 2
Cuviosul Macarie fiind luminat de strălucirea
Celui Preaînalt, a auzit glas de la un popă idolesc:
"Când vă rugaţi voi, creştinii, pentru cei ce se
chinuiesc în iad, au bucurie şi păgânii". Este
minunată puterea rugăciunilor creştineşti. Cele de
dedesubt prin aceasta se luminează, împreuna cu cei
credincioşi când cântăm pentru toată lumea: Aliluia!
Icos 2
Ne aducem aminte de cuvântul lui Isaac Sirul,
care spune: "Inima care iubeşte pe oameni şi
dobitoace, se roagă întotdeauna cu lacrimi şi pentru
ca toată zidirea să se curăţească", deci şi noi cu
îndraznire cerem de la Dumnezeu ajutor celor din
veac adormiţi, strigând unele ca acestea:
Tatăl nostru, uşurează întristarea părinţilor
pentru pierderea fiilor,
Tatăl nostru, cei ce nu te-au cunoscut pe pământ,
să te cunoasca măcar în cer,
Tatăl nostru, miluieşte pe toţi cei ce au fost
îngropaţi fără rugăciuni,
Tatăl nostru, primeşte în locaşurile Tale pe cei ce
au murit năprasnic de scârbe sau de bucurie,
Tatăl nostru, tuturor celor ce mor, trimite-le
pacea şi odihna Sfinţilor,
Tatăl nostru, pentru rugăciunile celor ce au
pătimit fără vină, iartă pe cei păcătoşi,
150
Tatăl nostru, celor adormiţi uşurează-le
întristarea cu nădejdea întâlnirii în Sionul cel ceresc,
Condac 3
Vinovaţi suntem de necazurile lumii şi de
suferinţele făpturilor necuvântătoare şi de suferinţele
nevinovaţilor copii, fiindcă în căderea omului s-a
distrus fericirea şi frumuseţea făpturii.
Tu, Cel mare dintre suferinzii cei nevinovaţi, Tu
singur ai puterea a ierta tuturor, deci iartă şi întoarce
lumii fericirea cea de demult ca şi cei morţi şi cei vii
să afle pacea strigând: Aliluia!
Icosul 3
Lumină lină, Răscumpărătorul tuturor, auzind
de oftarea Ta pe cruce pentru vrăjmaşii Tăi: "Părinte,
iartă-le păcatul!" deci în numele iertării tuturor alor
Tale, îndrăznim şi noi a ne ruga Tatălui pentru
veşnica odihnă a vrăjmaşilor Tăi şi ai noştri.
atăl nostru, iartă celor ce au vărsat sânge
nevinovat,
Tatăl nostru, celor ce şi-au făcut bunăstarea lor
pe lacrimile aproapelui,
Tatăl nostru, nu judeca pe cei ce ne-au obijduit
pe noi cu clevetire şi cu nedreptate,
Tatăl nostru, răsplăteşte cu milă pe toţi cei
obijduiţi de noi,
Tatăl nostru, fă ca această rugăciune pentru ei,
să fie primită drept taină împăcării,
Tatăl nostru, rupe zapisul păcatelor părinţilor şi
fraţilor noştri răposaţi,
Condac 4
151
Mântuieşte, Doamne, pe cei ce s-au sfârşit în
suferinţe grele prin ucideri, îngropaţi de vii, mistuiţi
de grindină, de ger sau din cădere de la înălţime; deci
pentru întristarea sfârşitului lor, dăruieşte bucuria
Ta cea nesfârşită şi veşnică, ca să binecuvânteze
vremea lor de suferinţă ca timp al răscumpărării lor,
cântând: Aliluia!
Icos 4
Dăruişte, Doamne, tuturor cărora le-ai luat viaţa
din fragedă tinereţe, tuturor cărora le-ai dat cununa
cu spini, tuturor celor ce nu au cunoscut fericirea
pământească, Mila Ta cea nesfârşită. Tu le vei răsplăti
cu razele iubirii Tale nesfârşite dincolo de mormânt,
iar noi strigăm aşa:
Tatăl nostru, răsplăteşte celor ce au murit sub
sacinile grele ale ostenelilor,
Tatăl nostru, primeşte în cămările Raiului pe
adormiţii prunci şi pe fecioare,
Tatăl nostru, învredniceşte-i veseliei la Cina
Fiului Tău,
Tatăl nostru, odihneşte-i pe cei singuratici,
orfani şi străini pentru care nu are cine să se roage,
Tatăl nostru, să se stingă păcatele lor de razele
calde ale atotiertării Tale,
Tatăl nostru, dăruieşte robilor Tăi mai înainte
preaslăviţi părinţi şi fraţi ai noştri haina alba a
biruinţei,
Condac 5
Ai dăruit, Doamne, neamului omenesc moartea,
ca cel de pe urma mijloc de înţelegere şi de pocăinţă;
la groaznica judecată se descoperă deşertăciunile
pământeşti; pornirile trupeşti se liniştesc, mintea cea
semeaţă se smereşte, dreptatea cea veşnică se
dscoperă, deci şi păcătoşii cei îndărătnici în credinţă
152
când sunt pe patul de moarte, mărturisesc cum că
este Dumnezeu. Pentru aceea ei veşnic cer îndurarea
Ta strigând: Aliluia!
Icos 5
Părinte a toată îndurarea, Tu luminezi ziua cu
soarele, Tu îndulceşti pământul cu roade, Tu veseleşti
lumea cu frumuseţea, precum pe prieteni aşa şi pe
vrăjmaşii Tăi; noi credem că şi dincolo de mormânt,
în veşnicie, îndurarea Ta este nesfârşită miluind chiar
şi pe păcătoşii cei cu totul lepădaţi, de aceea aşa ne
rugăm:
Tatăl nostru, ne întristăm pentru hulitorii de
sfinţenie şi pentru fărădelegile lor,
Tatăl nostru, fă să fie şi asupra lor, voia Ta cea de
mântuire,
Tatăl nostru, fie-ţi mila de cei răniţi cu
necredinţa cea pierzătoare,
Tatăl nostru, iartă-i pe cei ce s-au sfârşit fără
pocăinţă,
Tatăl nostru, mântuieşte pe cei ce s-au pierdut în
păcate grele şi întunecate,
Tatăl nostru, fă ca să se stingă flacăra
necredinţei în marea Bunătăţii Tale,
Tatăl nostru, Biruitorul iadului, izbăveşte de
osândirea în iad pe părinţii şi pe fraţii noştri, cei
mutaţi din lume,
Condac 6
Este grozav întunericul depărtat de Dumnezeu,
chinuit de conştiinţă şi de scrâşnirea dinţilor, de focul
cel nestins şi de viermele cel neadormit; eu tremur
gândind că aceea va fi şi soarta mea, deci, eu pentru
mine însumi mă rog şi pentru cei ce sufăr în iad, ca să
se pogoare pese ei rouă cu racoreală cântând cântare
153
Icos 6
Unde era să răsară lumina Ta, Hristoase
Dumnezeule, dacă nu peste cei ce şedeau în întuneric
şi în umbra morţii?! De aceea Te şi pomenesc sufletele
cele din iad, pogoară-Te dar din nou între cele mai de
jos ale pământului şi scoate întru bucurie pe cei ce s-
au despărţit de Tine cu păcatele, însă de Tine nu s-au
depărtat. Deci, în numele Fiului şi al Duhului Sfânt,
ne rugăm Tatalui:
Tatăl nostru, fiii Tăi se chinuiesc, deci miluieşte-
i,
Tatăl nostru, grele le sunt păcatele lor, ci
îndurarea Ta este mare,
Tatăl nostru, Tu ai trimis pe Fiul Tău ca să
mântuiască pe cei păcătoşi,
Tatăl nostru, cercetează necazul cel amar al
sufletelor care s-au departat de la Tine,
Tatăl nostru, miluieşte pe cei ce au prigonit
adevărul din neştiinţă,
Tatăl nostru, iubirea Ta să le fie nu foc, ci
răcoreală în rai,
Condac 7
Voind, Doamne, să dai mână de ajutor acelor
morţi, le-ai îngăduit ca în vis să se arate şi prin
vedenii, celor vii, ca pomenind cu dragoste pe cei
adormiţi să facă în amintirea lor fapte bune şi
nevoindu-se cu credinţă să strige cu dragoste: Aliluia!
Icos 7
Biserica lui Hristos înalţă rugăciuni pentru cei
adormiţi în toată lumea în fiecare zi, la orice ceas, în
tot pământul. Păcatele lumii se curăţesc cu sângele cel
curăţitor al Mielului lui Dumnezeu. Sufletele celor
adormiţi se ridică din moarte la viaţă şi de pe pământ
154
la cer, cu puterea rugăciunilor de la altarul
Domnului:
Tatăl nostru, fie mijlocitoare Biserica pentru cei
morţi să le faca scară către cer,
Tatăl nostru, îndură-Te de ei pentru solirea
Preasfintei Fecioare şi a tuturor sfinţilor,
Tatăl nostru, curăţeşte-i pe cei pentru care
credincioşii strigă către Tine ziua şi noaptea,
Tatăl nostru, pentru nerăutatea pruncilor, iartă
pe părinţii lor,
Tatăl nostru, pentru lacrimile maicilor,
răscumpără păcatele fiilor,
Tatăl nostru, primeşte milosteniile şi rugăciunile
noastre ca împlinire la faptele lor bune,
Tatăl nostru, să fie sângele Fiului Tău, izvor de
viaţă pentru aceia cărora le facem pomenirea,
Condac 8
Lumea întreagă se înfăţişează ca un sfânt
mormânt obştesc. Pretutindeni se găseşte praful
fraţilor şi al părinţilor noştri, zidiţi după chipul şi
asemănarea lui Dumnezeu, rudenii ale noastre în
Adam. Tu singur eşti Acela ce fără îndoială ne-ai iubit
pe noi. Iartă pe toţi cei ce au murit de la început şi
pâna acum, ca să cânte ei iubirii Tale de oameni.
Aliluia!
Icos 8
Vine ziua vaiului ca un foc arzător, ziua cea mare
şi înfricoşată a Judecăţii cea de pe urmă, se vor
descoperi cele ascunse ale oamenilor şi se va deschide
Cartea Cunoştinţei. Împăcaţi-vă cu Dumnezeu, strigă
Pavel Apostolul, mai înainte de acea zi: Doamne ajută-
ne, şi cu lacrimile celor vii, împlineşte neajunsurile
celor morţi.
155
Tatăl nostru, în ceasul Judecăţii, învredniceşte-i
pe ei şi pe noi de mila cea aducătoare de bucurie,
Tatăl nostru, încununează cu slavă pe cei ce au
suferit munci pentru tine şi pentru aproapele,
Tatăl nostru, daruieşte adevărul Tău celor
curăţiţi prin necazul lumii acesteia pământeşti,
Tatăl nostru, Cela ce ştii numele tuturor,
primeşte-i pe cei ce s-au mântuit în cinul călugăresc şi
cel mirenesc,
Tatăl nostru, primeşte pe păstorii cei cucernici
împreună cu fiii lor cei duhovniceşti,
Tatăl nostru, să întâmpine robii Tăi pe Mirele
Hristos cu făclii aprinse,
Condac 9
Binecuvântaţi, iar nu pierdeţi timpul care repede
trece, fiecare ceas, fiecare clipă ne apropie tot mai
mult de mormânt; noua albire a părului, slăbirea
puterii sunt vestitoare de lumea cea viitoare, sunt
martorii stricăciunii pământeşti; ne vestesc că totul
trece pe alături şi se apropie fericirea cea veşnică
unde nu sunt nici lacrimi, nici suspine, ci numai
cântare de biruinţă: Aliluia!,
Icos 9
După cum toamna copacii se despoaie de frunze,
aşa şi viaţa noastră merge spre cădere, cu fiecare an,
cu fiecare lună, floarea tinereţii se vestejeşte, lumina
bucuriilor se stinge, batrâneţea cea grea se apropie,
prietenii mor, cei de aproape se depărtează. Voi, cei
ce eraţi cândva tineri, plini de bucurie şi de fericire,
unde sunteţi acum? Mormintele voastre zac fără glas,
dar sufletele lor, sunt în Mâna Ta, Doamne:
Tatăl nostru, privirea şi îngrijirea din lumea cea
de dincolo de mormânt ne cheamă la rugăciune,
156
Tatăl nostru, luminează cu soare frumos şi
încălzeşte locaşurile celor morţi,
Tatăl nostru, să se şteargă pentru totdeauna
vremea despărţirii,
Tatăl nostru, învredniceşte-ne de bucuria
întâlnirii cu ei în ceruri,
Tatăl nostru, fă ca noi să fim una cu tine,
Tatăl nostru, întoarce celor răposaţi curăţia
pruncilor şi bunătatea de suflet al celor tineri,
Tatăl nostru, fă ca să fie viaţa lor cea veşnică
luminată sărbătoare a Paştilor,
Condac 10
La mormintele rudeniilor noastre ne curg
lacrimi ca picăturile de ploaie şi cu nădejde ne rugăm:
"Adevereşte-ne, Doamne, cum că i-ai iertat pe toţi,
spune-le cum că îi primeşti în locaşurile bucuriei,
descoperă în taina sufletului nostru ca să cântăm":
Aliluia!
Icos 10
Îmi îndrept privirea în depărtare pe calea vieţii
trecute şi văd o mulţime din cei care au răposat din
prima zi şi până acum, binefăcători ai mei, şi cu
îndatorită dragoste strig unele ca acestea:
Tatăl nostru, miluieşte pe toţi cei ce mi-au dorit
şi mi-au facut mie bine,
Tatăl nostru, învredniceşte-i măririi Tale, pe
părinţi şi pe fraţii noştri şi pe cei de aproape,
Tatăl nostru, mântuieşte pe cei ce mi-au
binevestit mie cuvântul Tău,
Tatăl nostru, preamăreşte în faţa îngerilor pe cei
ce m-au învăţat să Te iubesc,
Tatăl nostru, dăruieşte bucurie celor ce m-au
povăţuit cu presupunerea vieţii lor sfinte,
157
Tatăl nostru, îndulceşte cu tainica mană pe cei ce
m-au ajutat în zile grele.
Tatăl nostru, Împărăţia Ta sfârşit nu are, fă ca să
intre cei adormiţi întru bucuria Ta,
Condac 11
Unde-ţi este moarte boldul? Unde-ţi este
întunecarea şi frica cea mai dinainte, căci de acum
înainte tu eşti dorita, tu ne împreunezi nedespărţit cu
Dumnezeu: tu eşti o mare odihnă, tu eşti o mare zi de
sâmbătă. Apostolul striga: "Doresc să mor, ca să fiu
împreuna cu Hristos!"; drept aceea privind la moarte
ca la o minunată aşteptare şi viaţă strigăm: Aliluia!
Icos 11
Învia-vor morţii şi se vor scula din morminte şi
se vor bucura cei de pe pământ, fiindcă atunci se vor
scula trupurile duhovniceşti preamărite,
nestricăcioase, luminate, oase uscate auzind cuvântul
Domnului: "Îmbracaţi-vă cu vine, acoperiţi-vă cu
piele, sculaţi-vă din cărunteţea vremurilor trecute,
căci sunteţi răscumpăraţi cu Sângele Fiului lui
Dumnezeu; prin moartea Lui sunteţi înviaţi, a venit
peste voi lumina Învierii".
Tatăl nostru, descoperă-le acum în tot adâncul
săvârşirilor Tale,
Tatăl nostru, Tu le-ai descoperit lumina soarelui
şi luna cea liniştită,
Tatăl nostru, fă să vadă şi slava îngerilor care
sunt pară de foc,
Tatăl nostru, Tu m-ai îndulcit cu frumuseţea
răsăritului şi a apusului de soare, deci să vadă şi ei
lumina veşnicei Tale Dumnezeiri,
Tatăl nostru, tot sufletul să fie luminat ca steaua
dimineţii şi luceafărul zorilor,
158
Condac 12
Carnea şi sângele nu vor moşteni Împărăţia lui
Dumnezeu. Câtă vreme petrecem în trup suntem
despărţiţi de Hristos. Dacă nu murim nu putem învia
pentru veşnicie, căci se cade ca stricăcios trupul
acesta, să se îmbrace în nestricăciune şi muritorul
acesta să se lumineze cu nemurirea, ca astfel în
lumina zilei celei neînserate să cânte neîncetat:
Aliluia!
Icos 12
Aşteptăm bucuria întâlnirii cu Domnul,
aşteptăm razele luminoase ale Învierii, aşteptăm
scularea din morminte a celor apropiaţi ai noştri şi
îmbrăcarea celor morţi cu slava vie; prin
preschimbarea întregii făpturi, vom striga Ziditorului
unele ca acestea:
Tatăl nostru, Tu ai zidit lumea spre biruinţa
bucuriei şi binelui,
Tatăl nostru, ridică-ne pe noi din adâncul
păcatului la sfinţenie,
Tatăl nostru, dăruieşte celor răposaţi ca să
împărăţească peste făpturile în cinste,
Tatăl nostru, fă ca să le fie lor Hristos Domnul,
lumină pururea aprinsă,
Tatăl nostru, da-ne şi nouă ca împreună cu ei să
prăznuim Paştile nestricăciunii,
Tatăl nostru, nu te despărţi de robii Tăi pâna la
sfârşit,
Condac 13
O! Preaîndurate Părinte, cela ce eşti fără de
început şi voieşti ca toţi să se mântuiască, Cel ce ai
159
trimis la cei pierduţi pe Fiul Tău şi Dumnezeul nostru
şi ai turnat peste ei, Duhul cel de viaţă dătător,
miluieşte, iartă şi mântuieşte pe rudeniile noastre şi
pe toţi cei din veac adormiţi, cu solirile lor,
cercetează-ne pe noi ca împreună cu ei să cântăm Ţie,
Mântuitorului şi Dumnezeului nostru, cântarea:
Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)
Icosul şi Condacul 1
RUGĂCIUNE CĂTRE MAICA DOMNULUI

O, Preasfântă Doamnă, de Dumnezeu
Născătoare, către tine, preacurată, năzuim.
Tu eşti cetatea tare şi mijlocitoare şi
acoperământul tuturor celor ce aleargă la tine cu
credinţă şi nădejde. Ceea ce eşti binecuvântată, te
rugăm, ascultă rugăciunea nevrednicilor robilor tăi şi
soleşte întotdeauna pentru adormiţii robii tăi. Tu
pururea mijloceşte pentru cei ce te cinstesc pe tine cu
dreaptă credinţă şi care aleargă sub acoperământul
tău şi se roagă cu credinţă pentru cei bolnavi,
năpăstuiţi şi întristaţi, însă mijlocirea ta şi
rugăciunea ne este şi mai trebuincioasă după moartea
noastră.
După Dumnezeu la tine avem nădejde tare, căci
nimeni din cei ce se roagă ţie nu iese de la tine fără
ajutor, decât cu bucurie, mângâiere şi îndulcire.
Preasfântă Doamnă, Născătoare de Dumnezeu, roagă
pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru să dăruiască celor
adormiţi iertare şi lăsarea păcatelor.
Roagă-te, Născătoare de Dumnezeu, căci mult
poate rugăciunea Maicii spre bunăvoirea Stăpânului,
fiindcă Domnul primeşte de la tine tot cuvântul
despre iertare.
Deci, şi tu, primeşte ale noastre rugăciuni ce le
aducem ţie, Preasfântă Fecioară, din toată inima şi
din tot sufletul nostru pentru sufletele adormiţilor
robilor tăi.
160
Te rugăm Stăpână, să le ajuti cu îndrăznirea cea
de Maică ce o ai către Domnul, ceea ce eşti plină de
dar, ajută-le să se îndrepteze înaintea Celui ce şade pe
tronul Slavei, ca să nu fie ruşinaţi în faţa îngerilor şi a
tuturor Sfinţilor, în faţa lumii cea de sus şi a celor de
jos.
O, Preasfântă Doamnă, Împărăteasă şi Stăpână,
tu eşti podul care duci la cer pe cei de pe pământ.
Tu eşti deschiderea uşilor Raiului şi ţie slavă îţi
înălţăm şi Tatălui şi Dumnezeului nostru în vecii
vecilor: Amin! Milostiv fii, Doamne, cu mine
păcătosul!
161

Acatistul Domnului Nostru Iisus Hristos - Calea, Adevarul Si Viata

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Acatistul Domnului Nostru Iisus Hristos - Calea, Adevarul Si Viata

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos Calea

Rugăciunile începătoare, obligatorii:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

Rugăciune pentru liniştire sufletească

Rugăciune către Sfântul Duh

Rugăciune către Sfânta Iuliana din Lazarevo :

Rugăciune către Sfântul Cuvios David din Evvia

RUGĂCIUNE CĂTRE MAICA DOMNULUI

You might also like