PASOPTISMUL Eseu despre Pasoptism. ,,Dacia literara” Pagoptismul este un curent ideologic care exprima viziunea, principiile si starea de spirit a participantilor la Revolutia de la 1848. S-a configurat in perioada 1830 — 1860, cu premise in migcarea de innoire de dupa 1821, sia fost animat de principiile iluministe preluate de la Scoala Ardeleand, al carei mobil esential fusese constiinta national. Programul pasoptismului vizeazi doua coordonate: politica gi culturala. in cadrul vietii culturale are loc intemeierea invatimantului national, a teatrului sia presei, iar literatura incepe sa se diferentieze treptat de celelalte dome- ni. Afirmarea unei generatii de scriitori, gazetari, istorici si oameni politici, numitd de posteritate generatia pasoptist’, determina inceputul modernitatii noastre culturale. Scriitorii pasoptisti au vocatia inceputurilor si, poate de aceea, disponibilitatea de a aborda diverse domenii, genuri, specii, mai multe tipuri de scriitur’. Polimorfismul preocupirilor individuale se explica in con- textul epor Scriitorii sunt nevoiti ,,s4 arda etapele” care se desfagurasera succesiv in literaturile occidentale, in decursul a mai bine de un secol si jumatate. Curentele literare (iluminism, preromantism, romantism, clasicism, realism incipient) sunt asimilate simultan. Principala trasatura a literaturii pagoptiste consti in coexistenta curentelor literare, nu numai in opera aceluiasi scriitor, ci chiar in aceeagi creatie. Ca fenomen literar, pagoptismul este una dintre ipostazele romantismului roménesc, caracterizata prin spirit social gi national, militantism gi mesianism, dar care nu exclude ins tematica vietii intime, contemplatia si cultivarea pitorescului. Un rol esential in stabilirea unei directii unitare in dezvoltarea literaturii revine unor reviste importante ale epocii, promovate de Mihail Kogailniceanu: “Dacia literara” (considerat’ promotoarea ,directiei nationale”), ,,Propasired” si ,Roméania literara”. Constituirea deplind a romantismului pagoptist a fost marcata de pro- gramul teoretic ,.Introductie" aparut in ,,Dacia literari", redactat de Mihail Kogainiceanu, La inceputul articolului axat pe evidentierea necesitatii unei literaturi originale $i nationale, Kogalniceanu arata ci revista incurajeazi scriitorii romani de pretutindeni sa publice scrieri originale: ,Asadar foaia noastrit va fi un repertoriu general al literaturei roménesti”. Cele patru puncte ale articolului-program sunt: © fintemeierea spiritului critic in literatura romana pe principiul estetic: Critica nonstra va fi nepartinitoare; vom critica carte, iar nu persoana”. 46 coordo- mul coonistenta literare Scanned with CamScannerprugranul 1 Dlaciei biteranre” © Afirmarea idealului de realizare a unitati gatirea limbii Pintroductie” devine un manifest literar’al romantismului romanesc. imbii si a literaturii romane: »Talul nostru este realizarea dorinfii ca roménii sit aibi o limba si o literatura comin pentru tofi”. * Combaterea imitatiilor si a traducerilor mediocre: ,,Doru! imitafiei s-a facut la noi o manie primejdioasa, pentru ci omoart in noi duhul national. Aceasté manie este mai ales covirsitoare in literatura. [...] Traducfiile inst iui fac o literatura’ * Promovarea unei literaturi originale, prin indicarea unor surse de inspi- ratie in conformitate cu specificul national si cu estetica romantica: Astoria noastra are destule fapte eroice, frumonsele noastre {ari sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice pentru ca sit puiem giisi si la noi sujeturi de scris, fart si avem pentru aceasta trebuintit sii ne finprunuttiim de la alte natii Prin precizarea surselor de inspiratie/a temelor literate, dar gi prin diver- sele trimiteri spre trasdturile romantismului (aspiratia spre originalitate, refugiul in trecutul istoric, aprecierea valorilor nationale si a folclorului, imbo- erare prin termeni populari, arhaici sau regionali), articolul Scanned with CamScannerEPOCA MARILOR CLASICI Criticismul junimist. Titu Maiorescu Planul eseului Context , Reveniti de la studii din striinatate, cativa tineri (P. P, Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, lacob Negruzzi si Titu Maiorescu), constienti de situatia precara a culturii rom). ne, au hotdrat si infiinteze la lasi, in 1863, Junimea, o asociatie menit’ si aducé un sufy nou in cultura romana. Etapele de activitate a societatii Junimea . | Etapa ieseana (1863 - 1874) are un pronuntat caracter polemic gi se manifesta in trej directii: limbi, literatura si cultur’. in aceasta perioada se elaboreazs principiile sociale si estetice ale junimismutlui. B Cea de-a doua etapa (1874 - 1885) este o etapa de consolidare; in aceasta perioada se afirma reprezentantii de seams ai ,directiei noi” in poezia si proza roman’: Eminescu, Creanga, Slavici, Caragiale. @ Etapa a treia (bucuresteana) incepe din 1885, cind revista ,Convorbiri literare” este mutata la Bucuresti, la fel ca intreaga societate Junimea. Revista va apirea pani in 1944, dar nu va mai atinge gradul de popularitate din primii douazeci de ani. 1, Prezentarea trasSturilor criticismului junimist Tudor Vianu identificd in lucrarea , [storia literaturii romine moderne” trasaturile juni- mismului: spiritul critic, spiritul filosofic, gustul pentru clasic si academic, spiritul oratoric siironia. 2. Rolul lui Titu Maiorescu de indrumator al culturii si al literaturii din a doua jumatate a secolului al XIX-lea @ Titu Maiorescu a avut un rol definitoriu in cadrul societitii Junimea, unde s-a impws ca adevarat conducator, iar in cadrul epocii, drept indrumator cultural si literar. # Domeniile de manifestare a spiritului critic maiorescian sunt numeroase: limba tom: ni, literatura, cultura, estetica, filosofia, & Studiile sale sunt de o importants majora pentru literatura asupra poeziei de la 1867’; ,,in contra directiei de asta: -Asupra poeziei noastre populare” (1868); neascii* (1872); ,Comediile d-Iui Caragiale* (1885); ,Eminescu gi poeziile lui" (1889 5 Titu Maiorescu a elaborat gi studi care vizau limba romang, precum: ,.Despre scrier limbei roméne” (1866); Limba romana in jurnalele dis ia” (1 ja di cuvinte” (1873); ,Neologismele” (1881). imatele din Austria” (1868); «Befie 4 3. Prezentarea unui studiu reprezentativ pentru modernita pentru criticismul junimist Unstudiu reprezentativ pentru spiritul critic ist st per 7 - fie! fenomenalui cultural este in contra directv de asthe eine ae ed initial in revista ,Convorbiri literare” (1868) si apoi i mal : in volumul care reun i e ene, ,Critice” are reuneste cele mai importante studii maioresciene, ,Critice”. Titu Maiorescu formulears ine am teoria ,formelor fiir fon leaza in acest stu mana: ,,O cercetare critic: i de astazi in cultura romana (186° Directia nond in poezia gi proza ron - tea gandirii maioresciene s! Concluzie Teoria ,formelor fird fond” defineste sintetic starea culturii roma ; fi ‘ii roma in _ scfm ine din a doua jumatate Scanned with CamScannerEseu despre criticismul junimist Context Reveniti de la studii din strainatate, cativa tineri (P.P. Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Iacob Negruzzi si Titu Maiorescu), constienti de situatia precari a culturii romne, au hotirat infiinfarea la Iasi, in 1863, a societatii Junimea, o asociatie menita si aducd un suflu nou in cultura romana. Asocia- tia este bine organizata, avand o tipografie proprie, o librarie gi o revista, infiintata in 1867 —,,Convorbiri literare”, unde vor fi publicate pentru intaia oara operele de valoare ale marilor clasici ai literaturii romane, Mihai Eminescu, Ton Creang§, LLL. Caragiale ¢i loan Slavici. Activitatea societatii Junimea se desfagoara in trei etape. Etapa iesean (1863 - 1874) are un pronunfat caracter polemic si se manifes- ta in trei directii: limbé, literatura gi cultura. In aceasta perioada se elaboreaza ptincipiile sociale si estetice ale junimismului, Tot acum se impune necesitatea educarii publicului prin aga-numitele ,,prelectiuni populare”. Organizate pe teme variate, in diverse cicluri sistematice gi tinute intr-o forma academica, ele au avut drept scop educarea publicului larg, care si inteleaga cultura ca factor de progres si moralitate. Aceasti etapa marcheaza cdutarile febrile de modele apte si asigure progresul la care aspira Titu Maiorescu. Interesul pentru literatura se manifesta din 1865, cand se avanseaza ideea alcatuirii unei anto- logii de poezie romaneascé pentru gcolari. Chiar daci nu au reusit si-si ducd planul la indeplinire din cauza faptului cd in literatura romana de pana atunci nu existau suficiente poezii demne de a aparea intr-o antologie, junimistii reusesc totusi si-si exerseze spiritul critic, pentru ci ei citesc in gedinfele societatii autorii mai vechi, pe ale c&ror texte gi-au exersat gustul literar. jn cea de-a doua etapa (1874 - 1885), sedintele Junimii se vor desfagura la Bucuresti, dar activitatea revistei ramane la Iasi. Este o perioada de consoli- dare, in sensul cd in aceasta etapa se afirma reprezentanfii de seam ai ,dlirectiei noi” in poezia si proza romana: Eminescu, Creangé, Slavici, Caragiale. in aceast etapa se diminueaza spiritul critic in favoarea judecatilor de valoare. Acum sunt elaborate studiile esentiale prin care Titu Maiorescu se impune ca autentic intemeietor al criticii noastre literare moderne, fard insé a neglija preocupirile din domeniul civilizatiei, dar mai ales din domeniul limbii lite- rare, necesare gi pentru ca in 1860 se facuse trecerea de la alfabetul chirilic la cel latin. Maiorescu sustine utilitatea imbogatirii vocabularului limbii romane prin neologisme de origine romanica, intr-un studiu din 1881 (,,Ne- ologismele”). Etapa a treia (bucuresteana) incepe din 1885, cand revista ,,Convorbiri lite- rare” este mutata la Bucuresti, ca de altfel intreaga societate Junimea, Aceasta etapa are un caracter preponderent universitar, prin cercetarile istorice si fi- losofice pe care le intreprind unii dintre membrii societatii. Aparitia revistei etapa alla etapa alll. Scanned with CamScannerse prelungeste pind in 1944, dar ea nu va mai atinge gradul de popularitate din primii doudzeci de ani. 1. Prezentarea trasaturilor criticismului junimist in lucrarea ,,Istoria literaturii roméane moderne”, Tudor Vianu identifica trisiturile definitorii ale junimismului. ; : Spiritul critic consté in respectarea adevarului istoric in studierea trecutului spit iin cultivarea simplitatii; este combatutd falsa eruditie manifestata prin folo- critic: sirea de catre multi literafi gi jurnalisti ai timpului a unei limbi artificiale care si-i deosebeasca fat de oamenii de rand; sunt respinse , formele fird fond”. Spiritul filosofic scoate in eviden{a faptul ci tofi membrii Junimii au fost intelectuali reflexivi, cu formatie cultural ampls, cu viziune generals, care-si ie construiau aplicafiile pe o solida bazd teoretic’ speculativd, pe un rationa- ment firesc $i care erau interesati de metafizicd gi de logica. Discursurile lor aveau ca model disertatia filosofic: gustué — Gustul pentru clasic si academic, adic’ pentru valorile clasice, este pro- pentru movat in detrimentul inovatiei. De aceea, junimistii au fost reticenti la mani- clatic $i festarile moderniste, precum simbolismul si naturalismul in literatura sau academic P impresionismul, in pictura si in muzicé Spiritul oratoric se nagte din opozitia impotriva retoricii pasoptiste ro- spirit Mantice, mesianice, lipsite de echilibru, dar si din respingerea frazeologiei craloric politice parlamentare, a ,betici de cuvinte” specifica timpului, a abuzului de neologisme; junimistii impun un model de rigoare, ordine si armonie in pri- vinta discursului. Ironia este folosita impotriva adversarilor Junimii, dar si pentru sanctiona- onic rea defectelor din interiorul miscarii, astfel incat ironia se imbind cu autoiro- nia; ironia junimista reprezinta si o forma a libertatii spirituale. 2. Rolul lui Titu Maiorescu de indrumator al culturii din a doua jumatate a secolului al X1X-lea al literaturii Titu Maiorescu a avut un rol definitoriu in cadrul societatii Junimea, im- punandu-se ca adevaratul ei conducator, iar in cadrul epocii, drept indruma- torul cultural gi literar. Domeniile de manifestare a spiritului critic maiorescian sunt numeroase: limba romani, literatura, cultura, estetica, filosofia. Studiile sale de o importanta majora pentru literatura romani sunt: ,,O cer- cetare critic asupra poeziei dela 1867", structuratin doua capitole:,,Conditiunea materialéia poeziei” gi ,Conditiunea ideali a poeziei”; ,In contra directiei de astéizi in cultura roménit” (1868), in care este formulata teoria ,,formelor fiir fond’; in studiul ,Asupra poeziei noastre populare” (1868), Maiorescu sustine culegerea de folclor a lui Alecsandri din 1852; ,,Directia noua in poezia si proza roma- neasca” (1872) ii aduce in discutie pe reprezentantii de frunte ai ,directiei noi” in poezie (Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu etc.), dar si in prozi (Alexandru Odobescu, Ioan Slavici, Costache Negruzzi etc.); ,,Comediile d-lui Caragiale” (1885) trateaz’ tema moralitatii in arta si a indltarii impersonale. Studiul Eminescu $i poeziile lui” (1889) defineste totodata profilul geniului in general 34 EB Scanned with CamScannersi personalitatea lui Eminescu in particular; in partea a doua a studiului, y.4; Maiorescu traseazi principalele coordonate ale operei eminesciene. despre Cu raportare la limba romani, teoria ,formelor fart fond” are proiectii in limba studii precum: , Despre scrierea limbei roméne” (1866);,,Limba romani in jur- romana nalele din Austria” (1868); ,Befia de crvinte” (1873); , Neologismele” (1881). Maiorescu se arata astfel preocupat de problema ortografiei limbii romane, adopti o atitudine critica fati de exagerarile directiei latiniste, militeazi pen- tru impunerea normelor limbii literare moderne, ia atitudine impotriva exce- sului de neologisme. 3. Prezentarea unui studiu reprezentativ pentru modernitatea gan- dirii maioresciene si pentru criticismul junimist Unul dintre studiile reprezentative pentru spiritul criticjunimist $i pentru viziunea asupra evolutiei fenomenului cultural este ,,{n contra directiei de astdzi in cultura romana”, aparat initial in revista ,Convorbiri literare” (1868) si apoi in volumul care reuneste cele mai importante studii maioresciene, nCritice”. Titu Maiorescu formuleaza in acest studiu teoria ,formelor fri fond” si se pronunt’ impotriva viciului radical al culturii romane din acea perioada, wmeadevirul”, manifestat in toate domeniile vietii publice: in aspiratii, in politica, in poezie gi chiar in gramatic’. De asemenea, criticul dezaprobi fap- e/a tul ci tinerii care au plecat la studii in Occident (in Franta si in Germania), fa*melor incepand cu prima jumatate a secolului al XIX-lea, au preluat formele civili. f*4 foe zatiei apusene fara a le putea aplica fondului propriu de culturs, inexistent la acea data. Maiorescu demonstreaz (cu exemple extrase in special din opera reprezentantilor Scolii Ardelene) ca ,,neadevdrul” are radacini adanci in cultura noastrd, intemeiati la inceputul secolului al XIX-lea pe falsificarea istoriei, a etimologiei si a gramaticii. in aparenta, romani aveau la acea epoca toate formele civilizatiei occiden- tale (politica, stiin{d, ziare, academii, scoli, literaturé, muzee, teatru si chiar © refugul constitufie), fara a avea insa fondul necesar adapt acestor forme. Maiorescu.pprcluanit nu este impotriva preluarii formelor culturale din exterior. Acestea trebuie formelar insa adaptate la specificul national si anticipate de crearea fondului. cubturate Maiorescu sustine faptul cé aceste ,pretenfii fara fundament” sunt un ele. "@4etate ment de adancire a prapastiei intre clasele superioare, fascinate de iluzii, si singura clasi sociala reali, taranul roman, condamnats la suferinta sports, pentru a susfine edificiul fictiv al culturii romane. Exist sanse de corectare a civilizatiei romanesti fundamentate pe baze fal- se numai daci se iau masuri impotriva ei, prin descurajarea mediocritati a , formelor far fond”. Institutile fiind cele care corecteaz\ mentalitii mai bine si nu facem o sconldeloc dect si facet 0 scoal rea |..|:" si, in general, este mai bine s& nu fie infiin{ate anumite institufii, daca nu exist’ »maturitatea stiinfific®” necesara pentru asigurarea bunei functioniri a acestora, Concluzia lui Maiorescu este implacabili: ,Cici fir culturt ponte int tri tin popor cu ndejdea cit a moment firesc al dezvoltarii sale se va ivi si acenst form Fineftcatoare a vietii omenesti; dar cw o culturt falst nu poate tri un popor [...]” — Scanned with CamScannerstentii se nimices- in lupla intre civilizarea adevarata si intre 0 natiune re te nafiunea, dar niciodata adewirul.” . a . Teoria ,,formelor fard fond” defineste sintetic starea culturii romane dina doua jumatate a secolului al XIX-lea. Criticismul junimist obliga la rigurozi- tate, spirit stiintific, echilibru si eleganti, factori care au contribuit decisiv la schimbarea infatisarii culturii romane. fiinded: Scanned with CamScannerPlanul eseului an ** Prelungiri ale romantismului si ale clasicismului: »Rugaciune” de Octavian Goga Particularitatile textului poetic Context an - : # Primul volum al lui Octavian Goga, publicat in 1905, ,, Poezii”, s deschide cu arta poetics , Rugiicinne”. 1, Incadrarea in curent literar/tipologie Ja, Specie Hlterard: arta poctica. ' 1b, Curente literare: tonul profetic, neoromantic, ipostaza christicé a poctului; antitezele, simetria gi cleganta clasled a versificatici, lirismul obiectiv. 2. Prezentarea temei prin comentarea a doud imagini/idei poetice 2a. Titlul este o metaford-simbol. Poezia nu are caracter religios, ci exprimé concepsia romanticé potrivit circia actul de creatie este conditionat de primirea harului divin, 2b. Astfel c& ,,rugiciunea” poetului devine o invocatie a divinitatii pentru a-l inspira, fapt sugerat de metafora ,cirarca”, dar si o confesiune cu privire la optiunea pentru poezia de revolt sociald: ,jalea unei lumi, parinte, $4 plangd-n lacrimile mele”. 3. Elemente de compozitie si de limbaj ale textului poetic 3a, Motive poetice: drumul, cantecul, lacrima, jalea, robia, furtuna, strunele. % Compozifia: Poezia este alcituiti din gase strofe de cate opt versuri, dispuse in trei secvente poetice. Prima strofa ilustreazd cdutdrile poctului care n-a gasit calea creatiei sale $i invoca ajutorul divinitatii, strofele II - V arata izvoarele si obiectul creatiei sale iar ultima strofé evidentiaza caracterul militant al poeziei care trebuie 84 fie , cantare piltimirii noastre”. # Relatiile de opozigie sunt multiple: intre omul neputincios si divinitatea atotputemicé intre lirica subiectiva si cea obiectivd, intre ,rostul mex” $i, jalea unei lumi, intre suferint celor multi si rizvratirea in poezia angajata social. 3b. Imaginar poetic, figuri semantice/trop Prima secventa poetica ilustreaz cdutarile poctului imaginat ca un drumet ratécit s Tuga adresat& divinitatii:, Parinte,-ordnduie-mi carareal”. Incipitul contine o ingiruire é pitete, care constituie o descriere a poetului care nu si-a gasit inci menirea: , Riitdcitor cu ochii tulburi,/ Cu trupul istovit de cale,/ Eu cad neputincios...”. = A doua secventa poetica: Poctul se vrea un apostol al neamului, iar obiectul poezic este viata celor multi A treia secventa poeticé (ultima strofa) contine imaginea hiperbolica a revoltei, im2- ginaté ca o ,furtund”, ideca c& poezia este un instrument de lupta si cd are caracter Profetic, dar si crezul poetic angajat: ,,in smalf de fulgere albastre/ Incheaga-si glasul de arami:/ Ciintarea piitimirii noastre”. ™ Muzicalitatea, elemente de prozodi Concluzie reflect o serie de prelungiri ale romantismului si ale clasicismului: invocare? ivinitaii la inceputul artei poetice, aplecarea spre suferinta celor multi, interesul pentru »Specificul national, pentru lumea satului romanesc, prozodia clas & Poezia impune tonul profetic, neoromantic, dar apartine, formal, neoclasicismului. sase strofe de 8 versuri de8 silabe; ritmul iambic. Scanned with CamScannerEseu despre particularitatile unui text poetic studiat Context Poezii”, primul volum al lui Octavian Goga, publicat in 1905, se deschide cuarta poetica ,,Rugéciune”, in care poetul isi exprima crezul artistic potrivit caruia ,scriitorul trebuie sit fie un luptitor, un deschizittor de drumuri, un mare pedagog al neamului din care face parte, un om care filtreazat durerile poporului prin sufletul situ si se transforma intr-o trambitd de alarmit”. 1, Evidentierea a doua trasaturi care permit incadrarea textului po- etic studiat intr-un curent literar, intr-o perioada sau intr-o tipolo- gie » Rugtciune” este o arta poetic’, adica specie a liricii filozofice, in care scri- itorul isi exprima cu mijloacele artei literare conceptia despre rolul poetului si al creatiei. In aceasta poezie programatica, este transmisa ideea ca scriitorul trebuie sé redea suferintele poporului, iar poezia si devina un instrument de lupta (,,0 trambifii de alarma”). Goga impune astfel tonul profetic, neoromantic si opteaz pentru lirismul obiectiv, in sensul ca in poezia de revolt social vocea lirica refuza trairile individuale, si vorbeste in numele colectivitatii. Ja. Viziunea romantica se sustine in text prin ipostaza christica a poetului, de un profund dramatism. Aplecarea spre suferinta celor multi este redata prin metafora Jacrimile: ,,Ci jalea unei lumi, patrinte,/ Sa plangi-n lacrimile mele” si prin particularitatile de limbaj si expresivitate: antitezele, hiperbola, limbajul popular, arhaic si religios. De exemplu, sunt prezente numeroase antiteze: intre omul neputincios si divinitatea atotputernica, intre ,,rostul mew“ si ,,jalea unei lumi”, intre suferinta celor multi si razvratirea in poezia angajata social. 1b. Din punct de vedere formal, poezia se remarca prin elaborare, simetrie si eleganta clasica a versificatici. 2. Prezentarea a doua imagini/idei poetice, relevante pentru tema din textul studiat Tema acestei arte poetice este rolul poeziei de revolta sociala si al poetu- lui care ,,canta” in versurile sale durerile poporului. De aceea, titlul este o metafora-simbol sugestiva pentru o arta poeticd romantica. Poezia nu are Caracter religios, cum s-ar parea, ci exprima conceptia romantica potrivit “areia actul de creatie este conditionat de primirea harului divin. Astfel ci Tugaciunea” poetului devine o invocafie a divinitatii pentru a-l inspira, fapt Sugerat de metafora ,,cirarea”: ,,Eu in genunchi spre tine caut:/Parinte, - orfin- ‘luie-mi ctrarea!”, dar $i o confesiune cu privire la optiunea pentru poezia de Tevolta sociala: Nu rostul meu, de-a pururi prada/Ursitei mastere gi rele,/Ci jalea ‘nei lumi, pitrinte,/Sa plinga-n lacrimile mele“. Figurile de stil sunt specifice Scanned with CamScanner titheromantismului: metafora ,,lacrimi” desemneaza versurile cu o tonalitate tris 18, ce aparfine lirismului social; personificarea este insofita de dublul epite plrsitei mastere gi rele”, iar antiteza intre metaforele ,,rostul men” gi ,jalea unc lumi” sugereazi opozitia dintre lirismul subiectiv gi cel obiectiv, ca $i opfiune: pentru pentru cel din urma. 3. Elemente de compozitie si de limbaj ale textului poetic studia {imaginar poetic, titlu, motiv poetic, figuri semantice/tropi, ele mente de prozodie etc.) Cette Tema poctului angajat gi a poczici de revolt social’ este sustinuté d. motivele poetice specifice liricii lui Octavian Goga: drumul, cintecul, lacrime jalea, robia, furtuna, strunele etc. Motivul poetic al drumului este amplifica de reluarea prin termenii din campul lexico-semantic: ,,cale”, ,,ciirare’, ,,pri pistii", ,zare”. compa;i- Poezia este alcatuita din gase strofe de cate opt versuri, dispuse in tre! fie secvente poetice: prima strofa ilustreazi cAutarile poetului care n-a gisit calea creatiei sale si invoca ajutorul divinita{ii, strofele II - V araté izvoarele si obiectul creatiei sale, iar ultima strofa evidentiaza caracterul militant al poeziei care trebuie si fie ,,cintarea patimirii noastre”. Tonalitatea poeziei reflecta diferite stari poetice, de la rugaciune si implo- rare a divinitatii, prin intermediul invocatiei retorice, la jale, revolta gi bles- imaginar tem, ic. _ 3b. Prima secven{a poetica ilustreaz’ cdutarile poetului imaginat ca un mantice Arumet ratacit si ruga adresata divinita ii: ,,Parinte,-oranduie-mi citrarea!”. Ter- menii din cémpul lexico-semantic al drumului au valoare de simbol: ,, drum”, ncale”, ,,citrare”, ,prapastii”, ,zare”. ee Incipitul confine o insiruire de epitete, care amintesc de mitul biblic eid 1 Fiului ritacitor si constituie o descriere a poetului care nu si-a gasit ‘incd menirea: ,,Ritacitor, cu ochii tulburi,/ Cu trupul istovit de cale,! Eu cad neputincios...” Vocativele: ,stapine”, ,pirinte”,,,tu, Doamne” sustin gradarea tonalitajii lirice si constituie ipostaze ale relatiei omului cu divinitatea. A doua secventa poetica confine o serie de metonimii ale poetului: ,piep- tul”, ,vizul”, ,mintea”, ,brajul”, ,pleoapa”. Poetul se vrea un apostol al neamului, iar obiectul poeziei este viata celor multi. Verbele la imperatiy se asociaza cu metafore-simbol ale creatiei poetice, precum viizul, lacrimile: ,,In veci spre cei rimasi in urma/ Tu, Doanme, vitzul met indreapta’, , Nu rostul meu, de-a pururi prada! Ursitei mastere gi rele,/ Ci jalea unei lumi, parinte,! Sa plinga-n lacrimile mele”. Temele crea{iei sale poetice sunt redate, in strofa a Ill-a, prin metafore: poezia naturii ~ ,,Dezleagd minfii mele tainal $i legea farmecelor firii", poezia sociald — ,,Sadeste-n braful meu de-a pururil Taria uri si-a iubiri”. Metafore- le asociate cu verbul ,,a da” la imperativ exprima sursele si esenta poeziei Dit-mi cintecul si di-mi luminal $i zvonul firii-ndragostite...”. In strofele a IV-a gi a V-a, tonalitatea de bocet $i de revolt susfine opfiune? poetului pentru a exprima suferinta poporului: ,Nu rostul meu, de-a pururi Scanned with CamScannerpovada Ulrseded mtastone gE tele! Ci falen wed hun, pariite,/ Sa plinygan lacrinite mote’ LATA dln? austin TLL poo ied placeentieasé ferment allah in tanqel onmerativs 2am tot amarul, faut trial Atdtor dor wr) fara leach,” Panetil do maxind intensitate al divcuriutul lirie este ating in yersurite: “Divert lor nfricngata De dnd tema coboard,! A trela seeventa pootled (ultima atrofa) confine imagines hiperbolica a revolted, Imaginata cao fietinds ideoa ei poozla este un instrument de Jyphd si ad ave caracter profetic, dar gl erezul poetic angalat: Lr emal] de fulgere adhastre! Inokeagdsyi glastd de araniiy/ Cantarea pitimiril noastre”, Blementele de prozodie confers povziel o muzicalitate aparte, Cele gare strate att adte 8 versurl de 8 silabe, Ritmul lamble susfine alit lamentatia, cat siruga sau tonul de revolt, Dacd versiticatia se incadreazad in neoclasicism, limbajul poetic relev4 romantismul viziunii poctice, Retorismul produs de exclamatii gi interogatii wtorice, enumeratii, paralelism sintactic, preferin{a pentru antiteze, hiperbo- 1a, personiticare, metaford, epitetul dublu, asocierea de termeni din limbajul popular, arhaice si religios (,,.rugaciune”, ,pirinte”, ,stdpane”), deschid calea pentru inovatiile lexicale argheziene. Concluzie Poezia ,,Rugdciune“ de Octavian Goga reflecta o serie de prelungiri ale romantismului gi ale clasicismului: invocarea divinitafii la inceputul artei poetice, aplecarea spre suferinta celor multi, interesul pentru ,,specificul national“, pentru lumea satului romanesc. muyprrs balen, be masbe ds. prope earl suthisibe. Scanned with CamScannerPERIOADA INTERBELICA Definitie in sens larg, modernismul reprezinta un curent (0 tendint&) in arta si literatura secolului al XX-lea, caracterizata prin negarea traditiei si prin impunerea unor noi principii de creatie. In felul acesta, modernismul include curente artistice inovatoa- re, precum: simbolismul, expresionismul, dadaismul sau suprarealismul. In literatura romana, E. Lovinescu este cel care teoretizeazi modernismul ca doc- trina estetica, dar si ca manifestare. Prin intermediul revistei si al cenaclului ,,Sbu- ritorul”, E. Lovinescu pune bazele modernismului. Revista a aparut la Bucuresti intre anii 1919 — 1922 si 1926 -1927. Cenaclul a avut o existenté mult mai indelun- gata, din 1919 pana in 1943, cand moare E. Lovinescu. Obiectivele gruparii erau promovarea tinerilor scriitori si imprimarea unei tendinte moderniste in evolutia literaturii romane. Principalele lucrari de doctrin& ale lui E. Lovinescu sunt: , Istoria civilizatiei roméne moderne” (1924 - 1925) si ,Istoria literaturii romane contemporane" (1926 - 1929). Principiile modernismului lovinescian: 1. In esent’, modernismul lui Lovinescu porneste de la ideea cA exista ,,un spirit al veacului” (,,saeculum’), care determin’, in ansamblu, sincronizarea culturilor europene. Astfel, civilizatiile mai putin dezvoltate sufera influenta celor avansate. 2. E. Lovinescu sustine teoria imitafiei, preluata de la psihologul si sociologul francez Gabriel Tarde. Potrivit acestei teorii, popoarele evoluate exercité o influent beneficd asupra celor mai putin dezvoltate. Influenta se realizeazi in doua trepte: mai intai, se adopta prin imitatie forme ale civilizatiei supe- rioare, apoi se stimuleaza crearea unui fond propriu. 3. Stréns legat de teoria imitatiei este principiul sincronismului, care ar insemna acceptarea schimbului de valor intre culturi, acceptarea elementelor care confera noutate si modernitate fenomenului literar. Pentru sincronizarea literaturii romane cu ,,spiritul vencului”, E. Lovinescu con- sidera necesare cateva mutafii de ordin tematic gi stilistic, cum ar fi: * trecerea de la o literatura cu tematicd preponderent rurala la o literatura de inspiratie urbana; * evolutia poeziei de la epic Ia liric; * intelectualizarea prozei gi a poeziei; * cultivarea prozei obiective (primul deceniu interb * dezvoltarea romanului analitic (al doilea deceniu interbelic). Reprezentanti: Printre scriitorii promovati de E. Lovinescu in cadrul cenaclului sial revistei ,,Sburiftorul” se numara: Ion Barbu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat- Bengescu, Anton Holban 5.a. Scanned with CamScannerinterbeli fluxul intamplarilor din romanu| iintei in romanul de analiza i i i luxul constiintei in nalizi tradition. | este inlocuit cu fl f dpullde perconal teererat de scriitori pathologies, mai ales pentru cétipul de persona) Premera’ Xe 2 Onl modernisti este intelectualul care isi analizeaz: Age s Siecle sine gi cu societatea in care traieste; : ; : i . valovifcarea in romane a elementelor autobiografice reale sau oe (jurnalul, eseul romanesc, colajul de scrisori sau documente). cen tul este pus pe ideea de autenticitate, de traire autentica, pe relatare subiectivd a evenimentelor, la persoana I. Trasaturi moderniste in romanul « dezvoltarea romanului analitic; Trasaturi moderniste in poezia interbelica: * intelectualizarea emotiei; conceperea volumului de versuri ca un intreg care se deschide cu 0 art Poetica (poezie programatica in care poetul igi exprima conceptia despr creatie si menirea creatorului); disparitia rigorilor prozodice gi alternanta majuscula/minuscul’ la ince. put de vers; prin intermediul acest eve eia din urmé este ilustrata continui- tatea ideilor poetice; abordarea unor teme importante ale liri moartea, iubirea, cunoasterea cteatia poeticd, raportul omului cu divinitatea; os valorificarea de cA i on Scanned with CamScanner