Imparateasa Teodora

Cine este?
 Împărăteasa Teodora(n. 500 d.Hr., Cipru– d. 28 iunie
548 d.Hr, Constantinopol, Imperiul Roman de Răsărit)
a fost una din cele mai importante împărătese
bizantine; a fost soţia lui Iustinian I. A fost canonizată
şi este sărbătorită de Biserica Ortodoxă pe 14
noiembrie.

 Biserica Ortodoxă o cinsteşte astăzi pe Sfânta

Teodora împărăteasa, de numele căreia se leagă
actul din 11 martie 843 pe care-l sărbătorim în fiecare
an în Duminica Ortodoxiei. În acest sens Sinaxarul
zilei din Minei spune că facem „pomenirea Sfintei
Împărătese Teodora, sprijinitoarea Ortodoxiei”. De ce
acest apelativ? Pentru că ea este cea care în calitate
de împărăteasă a Imperiului Bizantin a susţinut
organizarea sinodului local de la Constantinopol din
anul 843, care a declarat valabile toate hotărârile
celor şapte Sinoade Ecumenice, a restabilit cinstirea
sfintelor icoane şi i-a anatemizat pe toţi iconoclaştii şi
pe toţi ereticii.

 Întrucât hotărârea aceasta a fost luată în ajunul primei

duminici din Postul Mare, duminica aceea a fost
 numită Duminica Ortodoxiei, zi în care Biserica
noastră serbează dreapta credinţă şi biruinţa asupra
tuturor ereziilor. La 11 martie 843, Patriarhul Metodie
al Constantinopolei, din încredinţarea Sfintei
Împărătese Teodora, a organizat pentru prima oară
sărbătorirea solemnă a Ortodoxiei în prima duminică
din Postul Mare.
 Sinteza cinstirii Sfintei Împărătese Teodora de astăzi
o găsim în Vieţile Sfinţilor: „În această zi, facem
pomenirea Sfintei Teodora Împărăteasa, care a adus
dreapta credință și a fost soția împăratului Teofil,
luptătorul contra sfintelor icoane, dar nu urma
bărbatului său în eres, pentru că, ținând în taină
sfintele icoane, se închina lor cu dreaptă credință.
După moartea bărbatului său, a adunat un sobor de
sfinți preoți și a adus sfintele icoane în biserică. Apoi
s-a sârguit ca sufletul bărbatului său cel mort să se
izbăvească de chinuri cu rugăciunile multor sfinți
părinți, precum se scrie despre aceea pe larg în
Sinaxar, la întâia Duminică a Sfântului și Marelui
Post. Sfânta Teodora, făcând multe lucruri bune și
plăcând lui Dumnezeu, a lăsat pământeasca
împărăție fiului său Mihail, iar ea a trecut la cereasca
veșnicie”.

 Marele bizantinolog Charles Diehl, în celebra sa

lucrare „Figuri bizantine”, o numește pe împărăteasa
pe care o cinstim astăzi „Preafericita Teodora” și-i
 dedică sub acest titlu un capitol în care precizează:
„Prin marea operă pe care a săvârșit-o, Teodora a
meritat să fie canonizată de Biserica orientală”.

 Sfânta Teodora are un rol fundamental în restaurarea

cinstirii icoanelor în veacul al 9-lea și în apărarea
Ortodoxiei, împlinind cea mai importantă virtute a unui
bizantin al acelei epoci, aceea de a fi ortodox. Ea
ajunge împărăteasă a Bizanțului în urma alegerii pe
care a făcut-o împăratul Teofil (829-842). Nefiind
căsătorit când ajunge împărat, s-a organizat o
selecție pentru alegerea unei soții pentru împărat și o
împărăteasă pentru imperiu. Mesagerii trimiși în toate
provinciile imperiale au adus cele mai frumoase tinere
la palatul imperial din Constantinopol. Teofil o alege
pe Teodora, care devine soția lui și este încoronată
ca împărăteasă: „Noua împărăteasă era o asiatică
născută în Paflagonia, dintr-o familie de funcționari.
Părinții ei erau oameni credincioși, foarte legați de
cultul icoanelor… Crescută într-un astfel de mediu,
Teodora era, desigur, credincioasă și cu foarte mult
respect pentru sfintele icoane…” (Charles Diehl,
„Figuri bizantine”). Ne putem închipui șocul pe care l-
a trăit tânăra împărăteasă când a văzut că în palatul
imperial nu se putea vorbi de sfintele icoane, iar soțul
ei era un mare opozant al cinstirii lor.
Trecutul ei
Este neobișnuit ca o fostă prostituată să se așeze pe un
tron imperial, dar aceasta a fost soarta Teodorei de Bizanț
(c. 501-548), soția lui Iustinian, celebrul împărat care a
încercat să reunifice Imperiul Roman.

 Din cauza mediului său social, a devenit o figură

controversată. Cronicarul Procopius a calomniat-o cu
sălbăticie, prezentând-o ca pe o manipulatoare fără
scrupule, dar istoricii contestă măsura în care a reușit
să ajute femeile din vremea sa, care erau supuse
unor reguli patriarhale stricte.