Disciplina măsurătorilor prin unde studiază noţiunile fizico-

tehnice aferente metodelor şi instrumentelor care utilizează undele în

procesul de măsurare al distanţelor.

Unda este fenomenul de propagare a unei oscilaţii într-un mediu

elastic.

După modul de oscilaţie al particulelor mediului faţă de direcţia de

propagare se deosebesc două tipuri de unde:

- Unde transversale; exemple: vibraţia unei bare care a fost lovită

transversal, oscilaţia unei corzi elastice;

- Unde longitudinale; exemple: undele sonore care se propagă în

aer sub forma unor variaţii continui ale presiunii aerului.

Lungimea de undă(l) este cea mai scurtă distanţă ce separă

unda în două puncte identice la un moment dat; este un parametru de
baza al oricărui fenomen ondulatoriu(unda).

l= v/ν=vT

Unde:

λ = lungimea de undă;
v= viteza de propagare a undei în mediul respectiv;
ν = frecvenţa undei, inversa perioadei temporale;
T = perioada undei;
În cazul luminii, viteza se notează de obicei cu litera c şi este
299.792.458 m/s în vid şi doar puţin mai mică în aer.
În cazul undelor sonore propagate în aer viteza este de
aproximativ 343 m/s la temperatura de 20°C.
Exemple de lungime de undă:
- în cazul staţiei totale Leica TC(R)305 (IR)= 0,780μm;
- în cazul staţiei totale Leica TC(R)305 (RL-vizibil)= 0,670μm.

În timp ce lungime de undă depinde de mediul de propagare,

frecvenţa undei este constantă, atunci când sursa, receptorul şi mediul
de propagare sunt în repaus relativ.

Frecvenţa(ν) măsoară numărul de câte ori se reproduce

fenomenul de oscilaţie într-o unitate de timp.

[ν]si = 1Hz = 1s-1

O frecvenţă de 1 Hz, corespunde unei perioade de repetare de o

secundă.

De exemplu, dacă un sunet se repetă de 10 ori pe secundă,

înseamna că sunetul respectiv are o frecvenţă de 10 Hz.

De asemenea, daca ştim că un anumit fenomen se repetă la un

interval de timp T, putem calcula frecvenţa lui prin inversie matematică.

ν=1/T

Pentru măsurarea frecvenţei se pot utiliza şi alte unităţi de măsură

cum ar fi: rotaţii pe minut în cazul rotaţiei motoarelor, sau bătăi pe minut
pentru pulsul inimii sau tempoul muzical.

Alte exemple de frecvenţă:

Frecvenţa curentului electric alternativ din reţeaua publică în

România este de 50Hz(polaritatea tensiunii trece de la plus la minus şi
invers de 50 de ori);

Frecvenţa curentului alternativ din reţeaua publică în Statele Unite

ale Americii este de 60Hz;
 Nota LA, din gama centrală a pianului, este definită ca având o
frecvenţă de 440Hz(Aerul pus în mişcare de această undă sonoră este
de 440 de ori în fiecare secundă);

Urechea omului este sensibilă la sunete cu frecvenţa cuprinsă

între 20Hz şi 20kHz;

Lumina vizibilă este o undă electromagnetică cu frecvenţa medie

de 500THz(500∙1012Hz).

Oscilaţia reprezintă un fenomen în care se transformă energie

dintr-o formă în alta, periodic, aproape periodic sau pseudoperiodic,
reversibil sau în parte reversibil.

Legea de mişcare a unei oscilaţii periodice este:

Y(t) = A sin(ωt+ϕ0)

Unde: y(t) = elongaţia sistemului la momentul t;

A = amplitudinea mişcării(elongaţia maximă = deplasarea extremă

faţă de poziţia de echilibru);

ω = pulsaţia mişcării(frecvenţa unghiulară);

ϕ0 = faza iniţială a mişcării.

Timpul necesar pentru efectuarea unei oscilaţii complete se

numeşte perioada de oscilaţie(T) şi se măsoară în secunde. Mărimea
inversă a perioadei este frecvenţa.

[T]si = 1s