LUCRAREA 13

STUDIUL STĂRII DE TENSIUNI DIN SECŢIUNEA

PERICULOASĂ A UNEI BARE CIRCULARE CU RAZĂ
MICĂ DE CURBURĂ

1. Scopul lucrării
Lucrarea are ca obiectiv compararea valorilor măsurate şi
calculate ale tensiunilor rezultante de pe cele două feţe extreme ale
secţiunii periculoase, pentru o bară circulară, de secţiune
dreptunghiulară, cu rază mică de curbură.

2. Consideraţii generale şi noţiuni teoretice

În cazul barelor cu axe curbe, dacă acestea au raze mari de
curbură, atunci se admite că tensiunile rezultante din secţiunile lor
transversale depind de mărimile eforturilor secţionale în acelaşi fel ca la
barele cotite, adică după o relaţie de forma:
N Mi  y
  (1)
A Iz
Pentru barele circulare plane, cu raze mici de curbură (având
raportul între rază şi înălţimea secţiunii R/h<5), solicitate de forţe şi
momente care acţionează în planul lor, tensiunile rezultante din orice
secţiune transversală se calculează cu o relaţie specifică, în care apar
raza de curbură R, coordonata radială y a punctului de calcul şi un
coeficient de formă (a secţiunii transversale) k:
1 M M y 
  N  i  i   (2)
A R R  k R  y 
Relaţia generală pentru coeficientul de formă se scrie astfel:
1 y
k  dA (3)
A ARy
Dacă bara curbă are secţiunea transversală dreptrunghiulară, se
ajunge la o relaţie logaritmică:

115
 R 2R  h
k  1   ln (4)
h 2R  h
Trebuie remarcat că pe baza relaţiei (2) se ajunge (fig. 1) la o
variaţie de tip hiperbolic a tensiunii rezultante, pe înălţimea secţiunilor
transversale, cu valoarea cea mai mare în punctul aflat la interiorul
curburii. În plus, axa neutră a tensiunilor este decalată, tot către
interiorul curburii, faţa de axa de simetrie a secţiunilor.

3. Determinări experimentale
3.1. Echipamente, dispozitive
Se foloseşte o bară cu axa în formă de cerc, secţionată (pe direcţie
radială) în vecinătatea punctelor în care se aplică încărcările,
materializate prin două forţe concentrate F, de sensuri opuse, plasate
perpendicular pe direcţia de secţionare.








Tint

37




Text


y F
y
Text Tint
9.5

30

Fig. 1. Schema de solicitare a barei circulare cu rază mică de curbură.

116
 Solicitarea se realizează pe
maşina unversală pentru încercări
mecanice WDW 50, utilizând un
F
program de încărcare special
conceput pentru acest
experiment. Bara este R

d

instrumentată, în secţiunea
simetrică celei de încărcare
(secţiunea periculoasă a barei), Fig. 2. Schematizarea barei curbe
cu două traductoare simple, pentru stabilirea eforturilor din
identice, amplasate longitudinal secţiunea de măsurare.
pe feţele interioară şi exterioară ale secţiunii.
Fiecare traductor activ realizează o structură de semi-punte cu
traductorul său de compensare termică, montat pe o placă nesolicitată,
făcută din acelaşi material cu bara curbă.
Se observă că bara considerată are raza R=45mm şi înălţimea
secţiunii h=30mm, ceea ce duce la raportul R/h=1,5 , care clasifică bara
între cele cu raze mici de curbură.
Pentru calculul eforturilor N şi M iz din secţiunea de lucru – unde
simetria construcţiei şi a solicitării permite introducerea imaginară a unui
reazem încastrat şi studierea pe o jumătate a construcţiei – se foloseşte
schema de mai sus (fig. 2) şi se obţine:
N=F; Miz=-F(R+D); cu D=Rcos=45∙cos[arcsin(18.5/45)]
Pentru factorul de formă se ajunge la relaţia:
45 2  45  30
k  1   ln  0.0397 (5)
30 2  45  30

3.2. Modul de lucru

Efectuarea lucrării presupune parcurgerea următoarelor etape:
 se montează bara curbă în dispozitivul de prindere al maşinii;
 se conectează cablurile traductoarelor la puntea tensometrică;
 se porneşte maşina, setată pe funcţionarea în programul de
solicitare specific barei curbe;
 se porneşte puntea şi se echilibrează la zero canalele de măsurare;
 se începe solicitarea şi pentru fiecare nivel al încărcării se citesc
valorile deformaţiilor specifice  indicate de aparatul de măsură.

117
 4. Prelucrarea datelor experimentale
 Cu valorile măsurate ale deformaţiilor specifice se calculează, pentru
fiecare dintre punctele de lucru, din legea lui Hooke (considerând
modulul de elasticitate E=2∙105MPa), tensiunile rezultante
experimentale:
int/
exp
ext  E   int/ext (6)
 se calculează mărimile corespunzătoare ale tensiunilor rezultante
teoretice (atribuind coordonatei y valorile ±15mm), folosind relaţia
(2) şi datele necesare din cele de mai sus;
 pe baza rezultatelor astfel obţinute, se calculează abaterile relative
() ale valorilor experimentale, în raport cu cele teoretice, folosind
relaţia:
exp
σcalc
rez −σrez
∆σ = ∙ 100 [%] (7)
σcalc
rez
 se completează, pentru fiecare dintre cele două puncte de măsurare
din secţiunea de lucru, câte un tabel cu valorile mărimilor calculate.
Tabelul 1. Sinteza rezultatelor pentru punctul de măsurare de la interior

exp calc 
Nr. rez rez
crt. [MPa] [MPa]
[%]

5. Concluzii
În lucrarea de faţă se stabileşte diferenţa dintre valorile
tensiunilor rezultante calculate, respectiv determinate experimental, din
fibrele extreme ale secţiunii periculoase a unei bare curbe deschise, de
secţiune transversală dreptunghiulară şi rază mică de curbură.

Bibliografie
[1] Buzdugan, Gh., Rezistenţa materialelor, Ed. Academiei, Bucureşti, 1986.
[2] Horbaniuc, D. s.a., Îndrumar pentru lucrări de laborator la Rezistenţa
materialelor, rotaprint I.P. Iaşi, 1987.
[3] Mocanu, D.R., Analiza experimentală a tensiunilor, vol.1, Ed. Tehnică,
Bucureşti, 1977.

118
Stabilirea experimentală a tensiunilor rezultante în secţiunea
periculoasă a unei bare cu rază mică de curbură.

119
LUCRAREA 13

FIŞA LUCRĂRII DE LABORATOR

STUDIUL STĂRII DE TENSIUNI DIN SECŢIUNEA
PERICULOASĂ A UNEI BARE CIRCULARE CU RAZĂ
MICĂ DE CURBURĂ

1. Standarde de referinţă (sau referinţe bibliografice)

[1] Buzdugan, Gh., Rezistenţa materialelor, Ed. Academiei, Bucureşti, 1986.
[2] Horbaniuc, D. s.a., Îndrumar pentru lucrări de laborator la Rezistenţa
materialelor, rotaprint I.P. Iaşi, 1987.
[3] Mocanu, D.R., Analiza experimentală a tensiunilor, vol.1, Ed. Tehnică,
Bucureşti, 1977.

2. Echipamente şi dispozitive
Se foloseşte o bară cu
F
axa în formă de cerc,
secţionată în vecinătatea
punctelor unde se aplică
 încărcările, forţele F. În
 secţiunea periculoasă a


 barei sunt montate două



Tint traductoare tensometrice,


37




amplasate longitudinal pe
Text feţele interioară şi
exterioară.

3. Mărimi determinate
Tensiunile rezultante

F maxime din secţiunea
y periculoasă se stabilesc
y mai întâi teoretic, folosind
Text Tint relaţia:
9.5

30
Fig. 1. Schema de solicitare a barei circulare cu
rază mică de curbură.

120
 1 M M y 
  N  i  i   (1)
A R R  k R  y 
unde N=F; Miz=-F(R+D); D= 45mm∙cos[arcsin(18.5/45)]; k=0.0397
Cu valorile măsurate ale deformaţiilor specifice se calculează,
pentru fiecare dintre punctele de lucru, din legea lui Hooke (cu
E=2∙105MPa), tensiunile rezultante experimentale:
int/
exp
ext  E   int/ext (2)
La final se calculează abaterile relative () ale valorilor
experimentale, în raport cu cele teoretice, folosind relaţia:
exp
σcalc
rez −σrez
∆σ = ∙ 100 [%] (3)
σcalc
rez

3. Rezultate
Tabelul 1. Sinteza rezultatelor pentru punctul de măsurare de la interior

Nr. exp
rez calc
rez

crt.
[MPa] [MPa] [%]

4. Concluzii

Data: STUDENT,

Numele şi prenumele:
Semnătura,

121