CUPRINS

Declaraţia pe propria răspundere… … … … … . … … … … … … … … … … . . … … . . . 3

INTRODUCERE…………………………………………………………….4

C a p i t o l u l I . N O Ţ I U N I G E N E R A L E P R I V I N D C O M P O N E N Ţ A , R E C U N O A Ş T E R E A Ş I E VA L U A R E A

STOCURILOR…………………………..9

1 . 1 . Noţiuni generale, caracteristica şi clasificarea stocurilor……………………...9

1.2. Recunoaşterea şi evaluarea stocurilor…………………………….……17

Caracteristica actelor normative şi surselor bibliografice aferente materialelor....23

Capitolul II. ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII STOCURILOR..25

2.1. Documentarea şi evidenţa intrărilor a stocuril……………...25

2.2. Evidenţa analitică şi sintetică a stocurilor la depozit şi în contabilitate………………34

2.3. Documentarea şi contabilitatea operaţiilor de ieşire a stocurilor……………………..38

Capitolul III. INVENTARIEREA ŞI CONTROLUL DE GESTIUNE A

STOCURILOR…………………………………………………………………………………44

3.1. Inventarierea stocurilor şi reflectarea rezultatelor în contabilitate…………….……...44

3.2. Controlul de gestiune a stocurilor…………………………………………….48

CONCLUZII………………………………………………………………………...55

BIBLIOGRAFIE…………………………………………….……………58

АNEXE.........................................................................................60

Declaraţia pe propria răspundere

Subsemnata, Negara Olga absolventă a Facultăţii „Contabilitate” a Academiei de Studii Economice a Moldovei, specializarea „Contabilitate”, declar

pe propria răspundere că teza de licenţă pe tema „Contabilitatea şi controlul de gestiune a stocurilor” a fost elaborată de mine şi nu a mai fost prezentată niciodată la

2
o altă facultate sau instituţie de învăţămînt superior din ţară sau din străinătate, iar exemplarul prezentat şi înregistrat la catedră corespunde integral cu varianta

electronică plasată în Sistemul Anti Plagiat.

De asemenea, declar că sursele utilizate în teză, inclusiv cele din Internet, sunt indicate cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului:

- fragmentele de text sunt reproduse întocmai şi sunt scrise în ghilimele, deţinînd referinţa precisă a sursei;

- redarea/reformularea în cuvinte proprii a textelor altor autori conţine referinţa precisă;

- rezumarea ideilor altor autori conţine referinţă precisă a originalului.

Negara Olga

Introducere

Contabilitatea, ca sistem, așa cum se prezinta ea astăzi, este rezultatul unui lung proces istoric în decursul căruia s-a transformat dintr-o simplă

tehnică de întregistrare a schimburilor comerciale, într-un mijloc de control și prevedere, apoi într-un instrument de gestiune, iar în zilele noastre ea constituie din ce în

ce mai mult o garanție socială.

Cu alte cuvinte, contabilitatea privită ca un sistem, nu este un simplu instrument ci este un fenomen social, traversată de contradicții ale societății,

devenind o garanție a unei game largi de utilizatori și care se întreabă relativ la ceea ce ar putea să-i intereseze și ce parte poate fi utilizată în interesul lor.

În general, contabilitatea este prezentată ca un instrument de masura a profitului, sau mai bine zis, a rezultatului, ca mijloc de apreciere a situației

societății și, în consecință, ca instrument de gestiune și de calcul economic. Contabilitatea deține și poate fi, în același timp, o funcție a societății, deoarece vizează

acreditarea ideii unei ,,bune gestiuni" din partea administratorilor.

În zilele noastre, tehnicile contabile, prin conținutul lor, se apropie din ce în ce mai mult de toti cei interesați de informația contabilă și al căror interes

depinde de locul pe care îl ocupă în raporturile sociale.

Operaţiile economice zilnice care au loc în cadrul unei entităţi economice sînt recunoscute de contabilitate doar dacă acestea pot fi transformate în

cifre (evaluate) și prelucrate prin intermediul procedeelor specifice metodei contabilităţii. Contabilitatea este acel element care păstrează toată informaţia și o prezintă

la solicitare factorilor de decizie. Cea mai mare parte a deciziilor luate de către conducerea entităţii se bazează pe datele furnizate de contabilitate.

3
  În țara noastră contabilitatea reprezintă o provocare datorită deselor schimbări și ambiguități prezente în mediul legislativ, precum și a tendinței de

armonizare cu sistemul contabil european; contabilitatea trebuie sa se adapteze mediului de afaceri tot mai dinamic, să raspundă unor provocări din ce în ce mai

incitante cum ar fi: piețele financiare în dezvoltare, instrumente financiare noi, mișcarea rapidă a capitalurilor ect..

În cadrul elementelor patrimoniale ale unei societăți un rol important îl au activele circulante. Din structura activelor fac parte și stocurile.  Aceasta

importanță este dată de faptul că o unitate nu poate funcționa fără existența stocurilor.

Această temă este una extrem de importantă deoarece stocurile sunt, în general, o gaură neagră care înghite mult cash în aşteptarea momentului

vînzării, este necesară o strategie coerentă care să ţină stocurile (produse finite, materii prime etc) în depozit cît mai puţin posibil.

Această strategie, aparent simplă, se dovedeşte a fi în realitate mult mai apăsătoare pentru companii, iar stocurile din depozitele proprii sau ale

marilor retaileri generează cheltuieli pe măsură. Un element important pentru reducerea stocurilor este înţelegerea ciclului de vînzare/utilizare a produselor/materiilor

prime, a perioadei dintre momentul intrării şi ieşirii din depozit sau gestiune.

 Entitățile trebuie sa dețină suficiente stocuri (materii prime, materiale, mărfuri etc.) astfel încît activitatea entității să aibă continuitate. În acelasi

timp, structura și mărimea stocurilor trebuie stabilită judicios, astfel încît să nu existe lipsuri dintr-o anumită materie prima, marfă sau din contra, sa existe supra stocuri

din alte materii prime sau alte mărfuri.

De asemenea, stocurile de produse finite și mărfuri joacă un rol important în activitatea unei firme. În procesul de fabricație al produselor finite firma

trebuie să țină cont de cererea și oferta de pe piață. Dacă firma produce sau achiziționează mai mult decît se cere pe piață, acest fapt are o influență negativă deoarece,

pentru a obține o anumită cantitate de produse sau marfă, indiferent daca se vînd sau nu, se consumă materii prime, forța de munca, utilități, etc., consumuri care

genereaza costuri. Daca mărfurile nu se vînd, costurile de producție sau de achiziționare nu sunt acoperite și se obține pierdere.

În concluzie, gestionarea stocurilor reprezintă o latură importantă în buna desfășurare a activității unei firme.

Drept exemplu autorul apelează la datele entității „Vagamex” S.R.L. care a fost înregistrată la Camera Înregistrării de Stat a Ministerului Dezvoltării

Informaţionale al Republicii Moldova la data de 18 noiembrie 2011, cu numărul de identificare 1002600018327, pe adresa str. V. Alecsandri 84, Chişinău, Republica

Moldova fapt confirmat prin Certificatul de Înregistrare.

În baza statutului întreprinderii, „Vagamex” S.R.L. este persoană juridică, care activează în baza autogestiunii, autofinanţării, dispune de patrimoniul

separat cu titlul de proprietate, conturi bancare, ştampila cu denumirea Societăţii ş. a.

Entitatea a fost creată în scopul desfăşurării activităţii ce are drept scop, importul şi comercializarea produselor alimentare, de uz fitosanitar şi a

fertilizanţilor, şi alte domenii ale economiei naţionale.

Entitatea „Vagamex” S.R.L., în modul stabilit de legislaţie, practică următoarele activităţi de bază:

 Cоmerţul cu amănuntul în magazinele nespecializate, cu vînzare predоminantă de prоduse chimice şi agricole;

 Cоmerţul cu amănuntul al energizanţilоr;

 Cоmerţul cu amănuntul al prоduselоr de uz fitоsanitar şi fertilizanţilоr;

 Cоmerţul cu ridicata al prоduselоr de uz fitоsanitar şi fertilizanţilоr;

4
  Expоrtul de paste de mere şi prune;

 Producerea pietrelor şi blocurilor de beton pentru bordură şi a altor tipuri de produse din beton

 Servicii responsabil financiar

Personalul angajat deţine în ansamblu un grad de calificare suficient pentru a realiza obiectivele trasate şi respectiv dispune de forţe şi posibilităţi

pentru soluţionarea problemelor de producere cotidiene şi de perspectivă. Pentru ţinerea contabilităţii şi întocmirea rapoartelor financiare, angajaţii din secţia

Contabilitate se conduc de „Politica de contabilitate”, aprobata prin Ordinul întreprinderii.

Pentru a identifica direcţiile de dezvоltare şi a efectua о caracteristică succintă a activităţii desfăşurate de către entitatea „Vagamex” SRL vоm analiza

indicatоrii principali a activităţii pe parcursul anilоr 2014 – 2015, în baza rapоrtului financiar (anexa 1):

Tabelul 1

Principalii indicatori economici ai entităţii „Vagamex” S.R.L. pe periaoda 2014-2015

N
Anul Anul Abaterea Ritmul de
r Indicatorii
2014 2015 absolută creştere

1 Venitul din vînzări, mii lei 16 323,9 23 327,8 +7 003,9 142,9

2 Costul vînzărilor, mii lei 12 652,0 19 204,3 +6 552,3 151,8

3 Profitul brut, mii lei 3 671,9 4 123,5 +451,6 112,3

4 Rezultatul din activitatea operaţională, mii lei 970,8 1 383,2 +412,4 142,5

4 Profitul pîna la impozitare, mii lei 944,0 1 365,8 +421,8 144,7

6 Profitul net, mii lei 903,7 1 171,4 +267,7 129,6

7 Valoarea medie a activelor, mii lei 38 521,2 44 991,1 +6 469,9 116,8

8 Valoarea medie a capitalului propriu, mii lei 22 528,9 26 847,2 +4 318,3 119,2

9 Rentabilitatea vînzărilor, % (rd3: rd1) x 100 22,5 17,7 -4,8 x

1
Rentabilitatea activelor, % (rd5:rd7) x 100 2,5 3,0 +0,5 x
0

1 Rentabilitatea capitalului propriu, % (rd6: rd8) 4,0 4,4 +0,4 x

5
 x 100

Sursa: elabоrat de autоr în baza situaţ iei financiare 2015

În baza datelor din tabel, putem menţiona că indicatorii ce ţin de activitatea economico-financiară a întreprinderii s-au îmbunătăţit în perioada de

gestiune. Încasările din vînzări au crescut cu 7 003,9 mii lei ceea ce constituie o majorare de circa 42,9 % faţă de încasările anului precedent.

În ceea ce priveşte costul vînzărilor, se poate de menţionat de asemenea o majorare considerabilă a acestora, cu 6  552,3 mii lei, dat fiind faptul că

costul vînzărilor a crescut proporţional cu venitul din vînzări această creştere nu a influenţat profitul brut care a înregistrat o majorare în perioada de gestiune cu 451,6

mii lei sau cu 12,3 % mai mult faţă de anul precedent.

Valoarea medie a activelor s-a majorat considerabil cu 6 4 6 9 , 9 m i i lei, ceea ce este considerat un factor negativ, dat fiind faptul că majorarea a

fost determinată de creşterea sumei creanţelor, ceea ce înseamnă că clienţii S.R.L. „Vagamex” nu se achită în termen cu entitatea analizată.

De asemenea calculele efectuate arată că nivelul rentabilităţii capitalului propriu în perioada curentă faţă de anul precedent s-a majorat cu 0,4 % ceea

ce caracterizează pozitiv activitatea întreprinderii. Însă totuşi autorul consideră că acest indicator trebuie majorat mai mult şi anume prin majorarea nivelul rentabilităţii

activelor prin creşterea numarului de rotaţii a activelor, aceasta este posibil prin efectuarea unei inventarieri care ar scoate la iveală activele îngheţate sub formă de

stocuri de materiale, produse finite, mărfuri şi creanţe pe termen scurt.

Aceştia sunt principalii indicatori pe care o entitate ar trebui să-i calculeze în momentul în care se face analiza patrimoniala pe baza situaţiilor

financiare. Înterpretarea acestor indicatori scoate în evidenţă riscul de insolvabilitate a entităţii. Aceasta consta în incapacitatea entităţii de a-şi onora angajamentele

asumate fata de terţi.

   Întreprinderea „Vagamex” SRL se află într-o perioadă de creştere a activităţii economico-financiare. În acest sens rezultatele sunt vizibile: are loc

creşterea cifrei de afaceri în condiţiile creşterii cheltuielilor de exploatare;

Rentabilizarea activităţii desfăşurate a fost asigurată acţionîndu-se atît asupra volumului cît şi asupra calităţii activităţii;

Creşterea veniturilor din exploatare s-a bazat pe creşterea cifrei de afaceri în paralel cu diminuarea veniturilor din producţia stocată;

Principalele rezerve ale întreprinderi referitor la creşterea rentabilităţii prin cheltuieli sunt: reducerea cheltuielilor cu serviciile prestate de terţi,

eficientizarea consumului de materii prime şi materiale, reducerea categoriei de "alte cheltuieli";

Prin creşterea în continuare a volumului vînzarilor, a producţiei exerciţiului pe baza producţiei vîndute şi a valorii adăugate realizate, se menţine şi se

asigură creşterea profitului întreprinderii.

Capitolul I. N O Ţ I U N I G E N E R A L E P R I V I N D C O M P O N E N Ţ A , R E C U N O A Ş T E R E A Ş I E VA L U A R E A

STOCURILOR

6
 1.1. Noţiuni generale, caracteristica şi clasificarea stocurilor

Obiectivele contabilității stocurilor sunt în principal legate de realizarea funcțiilor comerciale ale întreprinderii. Principalele obiective ce revin în

acest domeniu sunt:

a) urmărirea și controlul realizării programului de aprovizionare. Prin organizarea  evidenței aprovizionării pe grupe și feluri de stocuri, precum și a

cheltuielilor de transport-aprovizionare pe feluri de cheltuieli, comparate permanent cu prevederile programelor, se asigură informații utile cu privire la stadiul

aprovizionării.

b) asigurarea integrității patrimoniale a stocurilor la locurile de depozitare și urmărirea permanenta a mișcării lor. Organizînd contabilitatea

mijloacelor circulante materiale  pe gestiuni și în cadrul lor pe feluri de stocuri, cantitativ și valoric, se asigură inregistrarea exactă și la timp a cuantumului mișcărilor și

a diferentelor rezultate la inventariere, sesizarea stocurilor fără utilitate sau cu mișcare lentă, pentru luarea  măsurilor necesare lichidării acestora.

c) urmărirea utilizării raționale a mijloacelor materiale aprovizionate impune un asemenea mod de organizare care să permită respectarea normelor de

consum specific la eliberarea lor din depozit.

d) asigurarea delimitării cheltuielilor de transport-aprovizionare de valoarea materialelor aprovizionate impune organizarea contabilității astfel încît

acestea sa poată furniza informații cu privire la nivelul și structura cheltuielilor de transport-aprovizionare.

e) înregistrarea și controlul valorificării stocurilor de mărfuri și a celorlalte categorii de stocuri destinate spre a fi livrate terților.

f) evidența și urmărirea stocurilor de produse în procesul obținerii și livrării la prețuri competitive.

g) evaluarea realistă a stocurilor și determinarea influențelor asupra patrimoniului și rezultatelor, prin aplicarea corectă a regulilor de evaluare.

h) promovarea principiului prudenței și a principiului continuității activității la evaluarea și înregistrarea în contabilitate a stocurilor.

Realizarea acestor obiective este condiționată de studierea și luarea în considerare a factorilor care influențează organizarea contabilității   activelor

circulante materiale:

-  mărimea întreprinderii : determină alegerea metodei de contabilitate sintetică a stocurilor ;

- caracteristicile tehnico-productive ale activelor circulante materiale în funcție de  care se face clasificarea acestora, influențeaza organizarea

contabilității analitice și a evidenței operative, care are la baza nomenclatorul stocurilor.

- organizarea contabilității activelor circulante materiale este influențată și de sursele de proveniență a lor (funizori interni sau externi, din producție

proprie, din scoaterea din funcțiune a unor obiecte de inventar, din prelucrare la terți etc.), determinînd în principal conturile sintetice utilizate și prețurile de evaluare.

Conform SNC „Stocuri” [I, pct. 5], stocurile reflecta active circulante care sunt

1) destinate pentru a fi vîndute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii;

2) în curs de execuţie în procesul desfăşurării normale a activităţii; sau

3) sub formă de materii prime, materiale de bază şi alte materiale consumabile, care urmează a fi folosite în procesul de producţie, pentru prestarea

serviciilor şi/sau în alte scopuri gospodăreşti.

7
 Stocurile sunt bunuri sau servicii care, în mod normal, se transformă în disponibilităţi băneşti în decurs de un an, avînd, din acest punct de vedere,

atributul de active circulante. De exemplu, mărfurile cumpărate se transformă prin vînzare în disponibilităţi băneşti într-o perioadă de mai puţin de un an.

Materiile prime şi materialele cumpărate participă la un singur ciclu de producţie şi îşi transferă în întregime valoarea lor asupra bunurilor rezultate

din procesul de producţie (produse finite) care, prin vînzare, se transformă în disponibilităţi băneşti. La aceasta se adaugă şi particularitatea că stocurile destinate

producţiei se regăsesc total sau parţial în compoziţia materială a produselor rezultate din procesul de producţie, în forma lor iniţială sau într-o formă transformată.

Definiţia stocurilor potrivit Standardului Internaţional de Contabilitate nr.2 (IAS-2) "Stocuri" [], pune în evidenţă, direct sau indirect, trei criterii în

funcţie de care acestea sunt clasificate şi delimitate în contabilitatea financiară:

 fizic (forma corporală a stocurilor),

 destinaţia (întrebuinţarea lor) şi

 faza ciclului de exploatare (aprovizionare, producţie, desfacere).

Stocurile cuprind:

 materii prime

 materiale consumabile

 obiecte de mică valoare şi scurtă durată

 producţia in curs de execuţie

 produse (semifabricate, produse finite şi produse reziduale)

 stocuri aflate la terţi

 active biologice circulante

 mărfuri

Entitatea analizata „Vagamex” S.R.L. deţine genul principal de activitate comerţul, însă aceasta nu este unicul gen, pe lîngă comerț entitatea mai are

ca activitate producera și anume producerea articolelor din beton.

După cum am menționat un criteriu de clasificare a stocurilor este în funcţie de conţinutul economic combinat cu destinaţia ulterioară a stocurilor.

Stocurile de mărfuri şi materiale la entitatea „Vagamex” S.R.L. conţine (anexa 2):

 materii prime și materiale de bază – 1 114 675,37 lei;

 obiecte de mică valoare şi scurtă durată – 26 396,66 lei;

 producţia in curs de execuţie – Vagamex SRL nu deține producție în curs de execuție.

 produse (semifabricate, produse finite şi produse reziduale) – 8 727 490,26 lei;

 stocuri aflate la terţi – Vagamex SRL nu deține stocuri la terți

 active biologice circulante – 42 550 lei;

 mărfuri – 6 683 782,66 lei.

Materiile prime participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc în produsul finit integral sau parţial, fie în starea lor iniţială, fie transformată.

8
 Materialele consumabile participă sau ajută la procesul de fabricaţie sau de exploatare, fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit. Ele cuprind:

materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb, seminţe şi materiale de plantat, furaje, alte materiale consumabile.

În cadrul entităţii «Vagamex” S.R.L. materialele sunt utilizate cu scopul consumului intern pentru întreţinerea proceselor tehnologice și

organizaţionale.

Clasificarea după destinaţie are importanţă majoră pentru entitate şi anume pentru stabilirea normelor de stocuri şi normativelor elaborării planului de

aprovizionare precum şi pentru contabilitatea analitică. Fiecare grupă de materiale reflecta un subcont al contului 211 „Materiale”.

Materialele conform planului general de conturi contabile se ramifică în:

2111 Materii prime şi materiale de bază (deţinute de «Vagamex” S.R.L.);

2112 Materiale auxiliare (nu sunt înregistrate în cadrul entității «Vagamex” S.R.L. );

2113 Piese de schimb (nu sunt deţinute de entitatea «Vagamex” S.R.L.);

2114 Combustibil (deţinute de entitatea «Vagamex” S.R.L.);

2115 Ambalaje (sunt înregistrate în cadrul entității «Vagamex” S.R.L. );

2116 Anvelope şi acumulatoare procurate separat de mijloacele de transport (nu sunt deţinute de «Vagamex” S.R.L.);

2117 Materiale cu destinaţia agricolă (nu sunt înregistrate în cadrul entității «Vagamex” S.R.L. );

2118 Materiale transmise temporar terţilor (nu sunt înregistrate în cadrul «Vagamex” S.R.L. );

2119 Alte materiale (deţinute de entitatea «Vagamex” S.R.L.).

Materialele de baza sunt materialele utilizate la fabricarea produselor. Materialele, în general, reprezintă totalitatea materiilor prime șii/sau

semifabricatelor din care se pot executa diverse bunuri. Principalele materiale utilizate în procesul tehnologic la entitatea «Vagamex» S.R.L. sunt: cimentul, prundiș,

nisip, clorură de calciu, ect. Stocul de materiale de bază la finele anului 2016 la entitatea analizată constituie 769 406,71 lei (anexa 3).

Piesele de schimb sunt utilizate pentru repararea şi întreţinerea imobilizărilor deţinute, în anul 2016 «Vagamex” S.R.L. nu a procurat piese de schimb

și nu deține careva stocuri aferente.

Combustibilul reflecta materia care este utilizată în activitatea entităţii ca sursă de

energie calorică în industrie şi participă direct sau indirect la procesul de producţie.

Combustibilul poate fi:

 Combustibil tehnologic;

 Combustibil energetic, pentru producerea energiei matrice – motorină, carburanţi;

 Combustibil gospodăresc, pentru încălzirea secţiilor, birourilor.

9
 «Vagamex” S.R.L. deține stoc de combustibil la finele anului 2016 în valoare de 160 495, 96 lei, combustibilul la entitatea analizată este utilizat atît

în activitatea de comerț, pentru mașinile ce transportă marfa de la depozit la clienți, cît și în procesul tehnologic unde are loc alimentarea cu combustibil a pompei de

apă. De asemenea entitatea utilizează combustibil și în scopuri administrative pentru autoturismele utilizate de către conducerea entității.

Ambalajul reprezintă bunuri care includ ambalajele de o singură folosinţă sau refolosibile, achiziţionate sau fabricate, destinate ambalării produselor

(mărfurilor) şi/sau altor bunuri.. Entitatea «Vagamex” S.R.L. deţine stocuri de ambalaje în valoare de 5 605,47 lei, care includ ambalaje refolosibile și anume butoaie

din metal (anexa 3).

Alte materiale, sunt materialele care nu iau parte la fabricarea produselor și sunt de ordin organizațional sau gospodăresc. La entitatea «Vagamex”

S.R.L. în componenţa materialilor intră acele materiale gospodărești care sunt utilizate pentru întreținerea tuturor depozitelor deținute în locațiune, iar stocul altor

materiale la finele anului 2016 constituie 179 167,23 lei.

Obiectele de mică valoare şi scurtă durată sunt bunuri cu o valoare mai mică decît limita prevăzută de lege (6 000 lei) pentru a fi considerate

imobilizări corporale, indiferent de durata lor de serviciu, sau cu durată mai mică de un an, indiferent de valoarea lor, precum şi bunurile asimilate acestora

(echipamentul de protecţie, echipamentul de lucru, îmbrăcămintea specială, dispozitivele şi verificatoarele cu destinaţie specială, modelele, ştanţele şi matriţele şi alte

obiecte asimilate).

Obiectele de mică valoare şi scurtă durată constituie o parte componentă a stocurilor de mărfuri şi materiale.

Entitatea «Vagamex» S.R.L. deține obiecte de mică valoare şi scurtă durată în sumă de:

 Obiecte de mică valoare şi scurtă durată în exploatare – 26 396,66 lei (anexa 4).

Pe măsura predării obiectele de mică valoare şi scurtă durată în folosinţă, acestea se trec la consumuri sau cheltuieli, în mărime de 100 % din valoarea

de intrare a acestora. Valoarea rămasă probabilă nu se determină.

Conform SNC „Stocuri” [] „în cazul stabilirii unui prag de semnificaţie la valoarea ce depăşeşte suma de 6 000 lei, în evidenţa contabilă toate activele

cu valoarea unitară pînă la pragul stabilit se reflectă în componenţa obiectelor de mică valoare şi scurtă durată (OMVSD). Ţinînd cont de norma contabila aferenta

acestora (pct. 53 din SNC „Stocuri”), pentru aceste obiecte se calculează uzura în mărime de 50% din valoarea lor, diminuată cu valoarea reziduală probabilă − la

transmiterea acestora în exploatare şi 50 % − la ieşirea din exploatare (casare) ”.

În cazul stabiliri unui prag de semnificaţie mai mic de 6 000 lei, în evidenţa contabilă activele cu valoarea unitară mai mare de pragul stabilit se

reflectă în componenţa mijloacelor fixe cu calcularea amortizării conform regulilor contabile. Totodată, în scopuri fiscale, activele cu valoarea unitară pînă la 6 000 lei

se tratează ca OMVSD şi la transmiterea în exploatare, în funcţie de mărimea valorii unitare, se deduc în întregime (daca valoarea unitara nu depăşeşte 1 000 lei) sau in

mărime de 50% (daca valoarea unitara depăşeşte 1 000 lei).

Producţia în curs de execuţie reflecta producţia care nu a trecut prin toate fazele (stadiile) de prelucrare, prevăzute în procesul tehnologic, precum şi

produsele nesupuse probelor şi recepţiei tehnice sau necompletate în întregime. Entitatea analizată la finele anului de gestiune nu deține stocuri de producție în curs de

execuție.

Produsele cuprind:

10
 - semifabricatele, prin care se înţelege produsele al căror proces tehnologic a fost terminat într-o secţie (fază de fabricaţie) şi care trec în continuare în

procesul tehnologic al altei secţii (faze de fabricaţie) sau se livrează terţilor;

- produsele finite, adică produsele care au parcurs în întregime fazele procesului de fabricaţie şi nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul

entităţii putînd fi depozitate în vederea livrării sau expediate direct clienţilor;

- produsele reziduale cuprind: rebuturile, materialele recuperabile şi deşeurile;

Stocul produselor finite la finele anului 2016 la entitatea analizată «Vagamex» S.R.L. constituie 8 727 490,26 lei (anexa 5).

Stocurile aflate la terţi în custodie, pentru prelucrare sau în consignaţie se înregistrează distinct în contabilitate pe categorii de stocuri:

 materii prime şi materiale aflate la terţi,

 produse aflate la terţi,

 mărfuri aflate la terţi.

În consignaţie se acceptă stocuri noi şi uzate. Nu se primesc în consignaţie:

- stocuri a căror comercializare, conform legislaţiei în vigoare, este interzisă sau limitată;

- armament de luptă din dotare sau de serviciu;

- echipamente militare, uniforme şi alte articole din sortimentul militar.

În conformitate cu legislaţia, la consignaţie, stocurile se recepţionează de la cetăţeni în baza unui document care – i confirmă identitatea, dar de la

întreprinderi – la prezentarea de către persoana împuternicită a delegaţiei sau facturii, întocmite şi eliberate în modul stabilit şi a documentelor care identifică persoana

respectivă.

Entitatea analizată nu deține stocuri în custodie.

Active biologice circulante se referă la animalele născute şi cele tinere de orice fel (viţei, miei, purcei, mînji şi altele) crescute şi folosite pentru

reproducţie, animalele şi pasările la îngrăşat pentru a fi valorificate, coloniile de albine, precum şi animalele pentru producţie – lînă, lapte, blană.

«Vagamex» S.R.L. nu deține active biologice circulante.

Mărfurile sunt bunuri pe care entitatea le cumpără în vederea revinzării sau produsele predate spre vînzare magazinelor proprii.

Un alt criteriu după care sunt clasificate stocurile în contabilitatea financiară este locul de creare a gestiunilor, în raport cu care stocurile se grupează

în:

 stocuri aflate în depozitele întreprinderii,

 stocuri în curs de aprovizionare sau sosite şi nerecepţionate,

 stocuri sosite fără factură, stocuri livrate dar nefacturate,

 stocuri facturate dar nelivrate, stocuri aflate la terţi.

11
 Entitatea analizată deține stocuri mari de marfă, cea mai mare parte revine chimicatelor pe care entitatea le importă în scopul revînzării, astfel la

finele anului 2016 înregistrează stocuri de marfă în sumă de 6 683 782,66 lei (anexa 6).

Ca proces economic complex, gestiunea stocurilor are  o sferă largă de cuprindere,  aceasta incluzînd atît probleme

de conducere, dimensionare, de optimizare a amplasării stocurilor în teritoriu, de repartizare a lor pe deţinători, de formare şi evidenţă a acestora, cît şi probleme de

recepţie, de depozitare şi păstrare, de urmărire şi control, de redistribuire şi mod de utilizare. Cu toate că stocurile sunt considerate resurse neactive, este necesar, în

mod obiectiv, să se recurgă la constituirea de stocuri (de resurse materiale) bine dimensionate, pentru a se asigura ritmicitatea producţiei materiale şi a consumului.

Rolul determinant al stocurilor este evidenţiat de faptul că acestea asigură certitudine, siguranţă şi garanţie în alimentarea continuă

a producţiei şi ritmicitatea desfacerii rezultatelor  acesteia. Altfel spus, procesul de stocare apare ca un regulator al ritmului aprovizionărilor cu cel al  producţiei, iar

stocul reprezintă acel “tampon inevitabil” care asigură sincronizarea cererilor pentru consum cu momentele de furnizare a resurselor materiale

1.2 Recunoaşterea şi evaluarea stocurilor de materiale

Mişcarea stocurilor întreprinderii, concretizată în funcţie de destinaţia lor în: cumpărări – vînzări, respectiv cumpărări – producţie – vînzări,

ocazionează cheltuieli şi generează venituri specifice. Orientîndu-ne după fluxul real al stocurilor, ar trebui tratate mai întîi cheltuielile şi apoi veniturile. Principiul

conectării cheltuielilor cu veniturile conduce însă către metoda conform căreia „cheltuielile urmează veniturile”. De aici, necesitatea tratării prealabile a veniturilor.

Recunoaşterea vînzărilor de stocuri drept venit

Veniturile sunt creşteri ale avantajelor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de intrări sau creşteri ale activelor ori

descreşteri ale datoriilor, care au ca rezultat majorarea capitalurilor proprii sub alte forme decît cea provenită din contribuţiile proprietarilor.

Potrivit normei contabile IAS-18 "Venituri din activităţi curente" [], veniturile se evaluează la valoarea justă a mijloacelor de plată primite sau de

primit în contrapartidă, exclusiv reducerile comerciale.

Recunoaşterea (constatarea) veniturilor din vînzări are loc atunci cînd s-a produs o creştere de avantaje economice viitoare, generată de o creştere de

active sau de o diminuare de datorii, iar aceasta poate fi măsurată în mod credibil. În acest sens, IAS-18 indică ansamblul condiţiilor care trebuie îndeplinite pentru

recunoaşterea veniturilor din vînzări de bunuri, şi anume:

 “întreprinderea a transferat cumpărătorului riscurile şi avantajele semnificative ce decurg din proprietatea asupra bunurilor;

 întreprinderea nu mai gestionează bunurile vîndute la nivelul la care ar fi făcut-o, în mod normal, în cazul deţinerii în proprietate a acestora şi

nici nu mai deţine controlul efectiv asupra lor;

 mărimea veniturilor poate fi măsurată în mod rezonabil;

 este probabil ca beneficiile economice asociate tranzacţiei să fie generate către întreprindere; şi

 costul tranzacţiei poate fi măsurat în mod rezonabil.”

Recunoaşterea costului stocurilor drept cheltuială

12
 Cheltuielile sunt diminuări ale avantajelor economice în cursul perioadei contabile sub formă de ieşiri sau de micşorări ale valorii activelor ori

creşteri ale datoriilor, care au ca efect reducerea capitalurilor proprii sub alte forme decît distribuirile în beneficiul proprietarilor.

Evaluarea cheltuielilor se face la nivelul costului istoric (valorii contabile sau de intrare). Calculul se face în funcţie de posibilităţile de identificare la

ieşire a bunurilor.

Recunoaşterea costului stocurilor ieşite drept cheltuială are loc atunci cînd se produce o reducere a avantajelor economice viitoare, generată de o

diminuare de active sau de o creştere de datorii, reducere ce poate fi evaluată în mod credibil.

IAS-2 "Stocuri " prevede patru situaţii în care costul stocurilor trebuie recunoscut drept cheltuială:

a) cînd stocurile sunt vîndute, valoarea contabilă a lor trebuie recunoscută ca o cheltuială în perioada în care a fost recunoscut venitul corespunzător;

b) cînd are loc o diminuare a costului stocurilor pînă la nivelul valorii realizabile nete ca urmare a deprecierilor. Valoarea deprecierilor este

recunoscută ca o cheltuială în perioada în care s-au calculat.

c) cînd are loc o pierdere de stocuri: stocuri a căror perioadă de garanţie a expirat, fără posibilitate de valorificare, stocuri deteriorate ş.a. Costul

acestora este recunoscut drept cheltuială în perioada în care s-au constatat pierderile;

d) cînd unele stocuri sunt alocate altor conturi de active. De exemplu: un stoc folosit drept componentă pentru o imobilizare corporală construită în

regie proprie. Costul unor astfel de stocuri este recunoscut ca o cheltuială pe parcursul duratei utile de viaţă a acelui activ.

Evaluarea stocurilor la intrare. La intrarea în patrimoniu stocurile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, denumită

valoare de înregistrare sau cost istoric, identificată/identificat după caz, prin costul de achiziţie, costul de producţie, valoarea de aport şi cea de utilitate.

Costul de achiziţie. Este propriu stocurilor din cumpărări: materii prime, materiale consumabile, mărfuri, ambalaje şi alte bunuri cumpărate cu titlu

oneros. Potrivit IAS-2 [], costul de achiziţie cuprinde: preţul de cumpărare, inclusiv taxele de import şi celelalte taxe de cumpărare, costurile de transport şi de

manipulare şi alte costuri care pot fi atribuite direct achiziţiei de stocuri. Reducerile comerciale, rabaturile şi alte elemente similare sunt deduse pentru a determina

costul de achiziţie.

Costul de producţie. Este propriu stocurilor fabricate: produse finite, semifabricate, producţie în curs de execuţie şi alte stocuri produse de unitatea

patrimonială. Costul de producţie cuprinde: costul de achiziţie al materiilor prime şi consumabilelor, celelalte cheltuieli directe de producţie (transformare), precum şi

cota cheltuielilor indirecte de producţie alocate în mod raţional ca fiind legate de fabricaţia bunurilor. De asemenea, în costul de producţie, precum şi în costul de

achiziţie al bunurilor pot fi incluse şi costurile îndatorării, respectiv dobînzile şi diferenţele de curs aferente dobînzilor privind împrumuturile, care sunt direct atribuite

achiziţiei sau producţiei unui bun pe termen lung.

Cheltuielile generale de administraţie, cheltuielile de desfacere şi cele financiare, de regulă, nu se includ în costurile de producţie.

Valoarea de aport este proprie stocurilor reprezentînd aport la capitalul social. Ea se stabileşte în urma evaluării efectuate potrivit legii, în funcţie de

preţul pieţei, starea şi amplasarea stocurilor.

Valoarea de utilitate se stabileşte pentru stocurile obţinute cu titlu gratuit în funcţie de aceleaşi criterii ca valoarea de aport.

Evaluarea stocurilor la ieşire

13
 Ieşirea stocurilor din gestiune se face, în principal, prin consum şi prin vînzare. Problema fundamentală care se pune pentru înregistrarea ieşirii

stocurilor este cea a preţului utilizat. În acest sens, norma IAS-2 [] grupează stocurile în funcţie de posibilitatea de identificare a lor în: stocuri identificabile şi stocuri

fungibile şi delimitează următoarele metode de evaluare:

 pentru stocurile identificabile: metoda identificării specifice (IS);

 pentru stocurile fungibile:

 ca tratamente contabile de bază

- metoda costului mediu ponderat (CMP);

- metoda primul intrat-primul ieşit (FIFO);

 alte tratamente (tehnici de măsurare a costurilor);

- metoda preţului prestabilit (cost standard);

- metoda la preţ cu amănuntul.

Metoda identificării specifice

Presupune atribuirea costurilor specifice elementelor identificabile ale stocurilor care fac obiectul unor comenzi distincte, indiferent dacă au fost

cumpărate sau produse. Aceasta înseamnă că fiecare articol sau categorie de stocuri se individualizează atît în momentul intrării în patrimoniu, cît şi al stocării şi ieşirii

din stoc.

Identificarea specifică nu poate fi folosită în cazurile în care stocurile cuprind un număr mare de elemente care sunt, de regulă, fungibile, întrucît prin

selectarea articolelor sau loturilor care rămîn în stoc metoda ar putea reprezenta o modalitate de aranjare a beneficiului perioadei. Metoda costului mediu ponderat

Costul mediu ponderat (CMP) se poate calcula lunar sau după fiecare operaţie de intrare, ca raport între valoarea totală a stocului iniţial plus valoarea

intrărilor, pe de o parte, şi cantitatea existentă în stocul iniţial plus cantitatea intrată, pe de altă parte.

Comparînd cele două variante ale metodei costului mediu ponderat se constată că evaluarea ieşirilor din stoc după prima variantă (CMP lunar)

prezintă avantajul unui calcul simplu, dar nu permite valorizarea ieşirilor în cursul perioadei de gestiune (lunii). Varianta a doua însă (CMP calculat după fiecare

intrare), oferă posibilitatea evaluării ieşirilor în cursul perioadei de gestiune (lunii). Această variantă prezintă inconvenientul unui calcul mai complex, inconvenient

anulat prin utilizarea mijloacelor informatice.

În ansamblu, metoda CMP tinde să anuleze efectele creşterii sau descreşterii preţurilor, deoarece nivelul costului mediu ponderat şi al costului

stocului final calculat conform acestei metode este influenţat de toate preţurile plătite pe parcursul exerciţiului şi de preţul stocului iniţial.

Entitatea analizată «Vagamex» S.R.L. deasemenea utilizează metoda costului mediu ponderat

Metoda primul intrat - primul ieşit ( FIFO )

Constă în evaluarea ieşirilor de stocuri în ordinea în care au intrat, la costul primei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului , stocurile ieşite din

gestiune se evaluează la costul lotului următor , în ordine cronologică. În consecinţă, stocul final este evaluat la cele mai recente costuri.

14
 Evaluarea ieşirilor în metoda FIFO la cele mai vechi, adică la cele mai mici costuri, conduce la o majorare a rezultatului exerciţiului (profitului) şi a

impozitului pe profit. Ca urmare, în perioadele de creştere susţinută a preţurilor, metoda FIFO produce cea mai mare valoare posibilă a rezultatului exerciţiului

(profitului), iar costul stocurilor ieşite este apropiat de nivelul costului la momentul cînd aceste stocuri au intrat în gestiune. În perioadele de descreştere a preţurilor

efectele sunt inverse.

Alte tratamente (tehnici de măsurare a stocurilor )

Sunt reprezentate de metoda preţului prestabilit (cost standard) şi metoda la preţ cu amănuntul. Preţul prestabilit sau costul standard este antecalculat

pe baza nivelurilor normale ale materialelor şi consumabilelor, manoperei, eficienţei şi capacităţii de producţie. Aceste niveluri trebuie să fie revizuite periodic şi

ajustate, dacă este necesar, în funcţie de condiţiile actuale.

Diferenţele între preţul prestabilit şi costul efectiv de intrare se înregistrează în faza de intrare distinct în contabilitate. De asemenea, sunt reflectate şi

diferenţele între preţul prestabilit al stocurilor iniţiale din exerciţiul precedent şi preţul prestabilit al aceloraşi stocuri antecalculat pentru exerciţiul curent .

Dacă se foloseşte tehnica înregistrării diferenţelor numai în negru, situaţia în conturile de diferenţe se diversifică cu implicaţii asupra determinării

sumei diferenţei de repartizat. În acest caz, relaţiile de calcul adoptate pentru determinarea coeficientului de repartizare nu pot fi decît de forma:

Soldul debitor sau creditor (după caz)al conturilor de diferenţe înainte de repartizare pe

perioada (luna) de referinţă

Coeficientul de repartizare =

Soldul debitor al contului de stocuri la sfîrşitul perioadei (lunii) cînd se face calculul de

repartizare fără ieşirile pe perioada (luna) de referinţă

Folosirea preţurilor prestabilite, identificate prin costurile standard sau costurile normate la cumpărare sau obţinere din producţie proprie reprezintă o

problemă mult mai complexă decît aşa cum este tratată prin normele contabile. Soluţia adoptată pentru rezolvarea ei, în ţara noastră, se identifică, cu unele rezerve, cu

metoda costului mediu ponderat .

Metoda la preţ cu amănuntul. Potrivit IAS-2, metoda „este folosită în comerţul cu amănuntul pentru a măsura costul stocurilor de articole

numeroase şi cu mişcare rapidă, care nu au marje similare şi pentru care nu este practic să se folosească altă metodă de determinare a costului”.

Costul stocurilor vîndute este calculat prin deducerea valorii marjei brute (adaosului comercial) din preţul de vînzare al stocurilor (exclusiv TVA).

Indiferent de metoda de contabilitate adoptată pentru evidenţa stocurilor, evaluarea lor reprezintă o problemă a cărei rezolvare depinde de

complexitatea structurii sortimentale, fiscalitate şi rentabilitate. Structura sortimentală impune folosirea acelei metode care să asigure o evaluare cît mai exactă în raport

cu realitatea, fără a amplifica volumul muncii de calcul. Exemplu, dacă întreprinderea fabrică un număr mai mic de produse (de valoare mare) şi se poate şti cu

certitudine în ce produs a fost înglobat fiecare element din stoc, se poate adopta metoda identificării specifice.

Fiscalitatea şi rentabilitatea sunt principalii factori care condiţionează adoptarea unei metode sau a alteia, deoarece evaluarea cantităţii de stocuri la

sfîrşitul perioadei este cheia care conduce la supra sau subevaluarea profitului, iar pe această bază încadrarea sau nu în principiul prudenţei.

Evaluarea stocurilor la bilanţ

15
 Cu ocazia inventarierii, evaluarea stocurilor se face la valoarea actuală (de inventar), denumită potrivit normei IAS-2 [] valoare realizabilă netă. Ea

este reprezentată de preţul de vînzare estimat ce ar putea fi obţinut pe parcursul desfăşurării normale a activităţi, mai puţin costurile estimate pentru finalizarea

bunului şi a costurilor necesare vînzării (cheltuieli de transport, comisioane privind vînzările, costul garanţiei acordată după vînzare).

Pentru a fi înscrise în situaţiile financiare, stocurile se evaluează la valoarea cea mai mică dintre cost şi valoarea realizabilă netă.

Potrivit principiului prudenţei, atunci cînd costul stocurilor (valoarea contabilă) este mai mare decît valoarea realizabilă netă, costul stocurilor se

diminuează pînă la nivelul valorii realizabile nete. Valoarea cu care se diminuează costul stocurilor este recunoscută ca o cheltuială pentru depreciere pentru care se

constituie în contabilitate un provizion (o ajustare a stocului).

Dacă acele condiţii care au condus la diminuarea costului stocurilor s-au modificat sau au încetat să mai existe, atunci valoarea cu care s-a reflectat

diminuarea se stornează, parţial sau total, fiind recunoscută ca o reducere sau anulare a cheltuielilor cu deprecierea stocurilor în perioada în care are loc revizuirea. În

felul acesta, noua valoare este egala cu cea mai mică valoare dintre valoarea de intrare si valoarea realizabilă netă.

1.3. Caracteristica actelor normative şi surselor bibliografice aferente stocurilor

În ceea ce priveşte contabilitatea stocurilor sunt foarte multe acte normative care reglementează evidenţa acestora. Un rol important în reglementarea

contabilizării activelor întreprinderii constituie Legea Contabilităţii aprobată de Parlamentul Republicii Moldova, din 27 aprilie 2007, nr.113-XVI, republicată în

Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr.27-34 [1.1.].

Legea contabilităţii stabileşte principiile metodologice unice ale contabilităţii şi situaţiilor financiare, modul de organizare şi ţinere a contabilităţii,

întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare, precum şi modul de întocmire a documentelor primare cu indicarea rechizitelor necesare. Conform Legii contabilităţii

faptele (tranzacţiile) economice se contabilizează în baza documentelor primare şi centralizatoare. Documentele primare se întocmesc în timpul efectuării operaţiunii,

iar dacă aceasta este imposibil - nemijlocit după efectuarea operaţiunii sau după producerea evenimentului.

Scopul prezentei legi este stabilirea cadrului juridic, a cerinţelor unice şi a mecanismului de reglementare a contabilităţii şi raportării financiare în

Republica Moldova. Prevederile prezentei legi se aplică tuturor persoanelor juridice şi fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător, organizaţiilor necomerciale,

inclusiv instituţiilor publice, notarilor, avocaţilor şi birourilor înfiinţate de aceştia, precum şi reprezentanţelor şi filialelor întreprinderilor (organizaţiilor) nerezidente,

înregistrate în Republica Moldova, indiferent de domeniul de activitate, tipul de proprietate şi forma juridică de organizare.

În articolul 7 se menţionează că contabilitatea se ţine în monedă naţională şi evidenţa stocurilor de producţie, mărfuri, în locurile păstrării lor,

se ţine în expresie numerică.

Conform articolului 24, entitatea are obligaţia să efectueze inventarierea generală a elementelor de activ şi pasiv, cel puţin o dată pe an pe parcursul

desfăşurării activităţii sale, în cazul reorganizării sau încetării activităţii, precum şi în cazurile prevăzute de Regulamentul privind inventarierea, aprobat de Ministerul

Finanţelor şi Ministerul Justiţiei.

Modul şi regulile de efectuare a inventarierii se elaborează conform Regulamentul privind inventarierea [1.5.] şi se aprobă de Ministerul Finanţelor,

iar Regulile specifice de efectuare a inventarierii în ramurile respective se elaborează de organele centrale de specialitate ale administraţiei publice şi de autorităţile

administraţiei publice locale, precum şi de alte organe autorizate şi se aprobă de Ministerul Finanţelor.

16
 Componenţa, modul de constatare şi evaluare a stocurilor sunt reglementate de Standardul Naţional de Contabilitate „Stocuri”, aprobat prin ordinul

Ministerului de Finanţe al Republicii Moldova nr. 118  din  06.08.2013,

Conform prevederilor SNC „Stocuri”, stocurile reprezintă activele:

destinate pentru a fi vîndute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii;

în curs de execuţie în procesul desfăşurării normale a activităţii; sau

sub formă de materii prime, materiale de bază şi alte materiale consumabile, care urmează a fi folosite în procesul de producţie,

pentru prestarea serviciilor şi/sau în alte scopuri gospodăreşti.

În componenţa stocurilor de mărfuri şi materiale pot fi incluse următoarele categorii de bunuri materiale:

a) materialele destinate utilizării în procesul de producţie;

b) producţia neterminată;

c) produsele finite;

d) mărfurile, inclusiv terenurile şi alte active materiale achiziţionate şi destinate revînzării;

e) obiectele de mică valoare şi scurtă durată.

În Politica de contabilitate a entității „Vagamex” S.R.L. este specificat, modul de reflectare a stocurilor în situațiile financiare, şi anume, că stocurile

de mărfuri şi materiale cu excepţia obiectelor de mică valoare şi scurtă durată sunt reflectate în situațiile financiare la cea mai mică valoare dintre cost şi valoarea

realizabilă netă, ceea ce corespunde prevederilor standardelor naţionale de contabilitate şi permite o reflectare veridică şi corectă a acestora în situațiile financiare ale

companiei.

SNC „Prezentarea situaţiilor financiare” [1.3.] stabileşte informaţia ce trebuie dezvăluită în situaţiile financiare: bilanţul, situaţia de profit şi

pierdere, situaţia modificărilor capitalului propriu, situaţia fluxului de numerar, date generale, note explicative. Standardul dezvăluie cerinţele faţă de structura şi

conţinutul situaţiilor financiare, stabileşte formularele, modul de întocmire şi de prezentare a acestora. De menţionat, că în bilanţ sunt prevăzute posturi de bilanţ legate

de reflectarea stocurilor de mărfuri.

Întreprinderea „Vagamex” S.R.L. de asemenea se conduce şi respectă Standardele Naţionale de Contabilitate.

Un alt document este Planul de conturi contabile al activităţii economico-financiare a întreprinderilor. Planul general de conturi contabile [1.7.]

aprobat de Ministerul Finanţelor prin ordinul nr. 119  din  06.08.2013, cu intrarea în vigoare din 1 ianuarie 2014 este destinat tuturor persoanelor fizice şi juridice care

desfăşoară activitate de întreprinzător şi aplică sistemul contabil simplificat sau complex, indiferent de apartenenţa ramurală, tipul de proprietate şi forma juridică de

organizare (cu excepţia băncilor şi instituţiilor bugetare pentru care sunt elaborate planuri de conturi distincte).

Indiferent de tipul de activitate, fiecare entitate economică trebuie să se conforme prevederilor Codului fiscal [] în scopul determinării mărimii

veniturilor şi cheltuielilor în scopul calculării impozitului pe venit din activitatea de întreprinzător. Din aceste considerente studierea Codului fiscal reprezintă o

necesitate şi o obligativitate a fiecărui contabil.

17
 Codul Fiscal al Republicii Moldova constituie un şir de metode şi reglementări în scopul determinării, modificării şi colectării impozitelor. Astfel

sistemul fiscal spre deosebire de cel contabil are un alt scop în ceea ce priveşte legislaţia fiscală, totuşi ele se bazează pe cîteva atribute comune: baza informaţionala

unică, terminologie unică, planul de conturi contabile unic, baza normativă fiind diferită.

La studierea temei autorul a studiat un şir de surse bibliografice atît din a autorilor din ţară, cît şi de peste hotare. Din diferite manuale, broşuri,

referate au fost studiate noţiuni ce ţin de componenţa şi constatarea stocurilor întreprinderii, modul de control şi de evidenţă a acestora.

Pentru a întocmi teza de licenţă autorul s-a condus de aşa surse bibliografice ca “Contabilitatea financiara” a grupului de autori de la catedra

“Contabilitate si audit” al Academiei de Studii Economice în frunte cu coordonatorul A. Nederita, Bucur V., Grabarovschi L., precum şi de manualul ”Corespondenta

conturilor contabile “ autor A. Nederita. [] în care capitolul 5 este destinat Contabilităţii stocurilor.

O sursă informaţională importantă o constituie articolele din presă, în special din revista „Contabilitate şi Audit”. Această revistă este actuală prin

faptul că este la curent cu toate modificările din legislaţie, aduce la cunoştinţa cititorului informaţia care ar fi greu de selectat prin intermediul altor surse.

Astfel în revista Contabilitate şi Audit nr.7 din 1998 au fost studiate de către autor modul de calculaţie a costului de producţie recăutate de către

Viorel Ţurcanu, Natalia Boiarschi în articolul „Calculaţia costului de consum” [4.7.].

De asemenea o sursă importantă a servit pagina web contabilsef.md aici autorul sa inspirat din numeroase articole, legi, și alte acte normative plasate

pe aceasta pagină.

Conţinutul surselor bibliografice dezvăluite vor servi drept baza fundamentală pentru expunerea modului de recunoaştere şi evaluare a stocurilor.

Capitolul II. ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII STOCURILOR

2.1. Documentarea şi evidenţa intrărilor a stocurilor

Pentru a-şi realiza obiectul de activitate în vederea obţinerii de profit, orice întreprindere cu activitate industrială, comercială, de servicii sau de altă

natură, efectuează în mod curent tranzacţii de cumpărări şi vînzări de bunuri şi servicii. Operaţiile curente de cumpărări şi vînzări de bunuri şi servicii  dau conţinut

funcţiei  comerciale  a  unei  firme  şi  se efectuează pe baza politicilor de cumpărări şi vînzări stabilite de managerii firmei.

18
 În activitatea curentă  a  agenţilor  economici apar probleme  operative  de producţie, de planificare sau proiectare, care se cer rezolvate în aşa

fel încît ele să corespundă unui anumit scop,de exemplu: un program de producţie realizat cu beneficii cît mai mari, cu cheltuieli cît mai micisau într-un timp cît mai

scurt etc.

Pornind de la anumite date  cunoscute,  caracteristice  procesului  economic, respectiv: beneficii unitare, coeficienţi tehnologici, disponibil de resurse,

cheltuieli  unitare,  consumuri specifice etc., se pot formula probleme care să ţină seama de scopul agenţilor economici atunci cînd porneşte procesul tehnologic.

Teoria stocurilor a apărut din necesitatea asigurării unei aprovizionări ritmice şi cu cheltuieli minime a stocurilor de materii prime şi materiale în

procesul de producţie, sau a stocurilor de produse  finite şi bunuri de larg consum  în  activitatea de  desfacere  a mărfurilor. Stocul este o rezervă de material destinat

să satisfacă cererea beneficiarilor, aceştia identificîndu-se, după caz, fie unei clientele (stoc de produse finite), fie unui serviciu de fabricaţie (stocuri de materii prime

sau de semifabricate), fie unui serviciu de întreţinere (articole de consum curent sau piese deschimb), fie unui serviciu de după vînzare (piese detaşate).

Evoluţia nivelului stocului este interesantă din două puncte de vedere:

din punctul de vedereal producătorului, care este preocupat de valoarea medie a nivelului stocului, deoarece această valoare permite cunoaşterea

imobilizării totale a stocului şi scopul producătorului va fi reducerea imobilizării la valoarea sa minimă;

din punctul de vedere al beneficiarului, care dorind să fie satisfăcut  imediat, apreciază că trebuie să evite, în măsura posibilităţilor, rupturile de stoc.

Obiectivul beneficiarului va fi reducerea la minim a riscului de ruptură de stocuri.

Pentru evidenţa stocurilor sînt destinate conturile grupei 21 „Stocuri” din Planul general de conturi contabile:

211 „Materiale”,

212 „Active biologice circulante”, 

213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”, 

214 „Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată”, 

215 „Producţia în curs de execuţie”, 

216 „Produse”

217 „Mărfuri”.

Modul general de aplicare a acestor conturi nu s-a schimbat odată cu trecerea la noile SNC. Totodată, au fost operate unele modificări în

nomenclatorul subconturilor deschise la conturile de evidenţă a stocurilor.

Stocurile se pot clasifica dupa mai multe criterii:

 după natura de proveniență:

- stocuri cumpărate;

- stocuri fabricate;                  

 dupa apartenența la patrimoniu:

19
 - stocuri care fac parte din partimoniu;

- stocuri care nu fac parte din partimoniu;

 dupa gradul de individualizare și modul:

- stocuri identificabile;

- stocuri interschimbabile sau fungibile;          

De asemenea, în categoria stocurilor mai intră bunurile aflate în custodie pentru prelucrare sau consignație la terți.

În calitatea lor de active, stocurile sunt recunoscute numai atunci cînd este posibil ca ele să aducă întreprinderii beneficii economice viitoare și costul

lor să poată fi evaluat în mod credibil.

Pentru atribuirea calității de active stocurilor, fiecare întreprindere aplică raționamentul profesional pentru a evalua nivelul sub care un element nu

poate fi prezentat în bilanț, ci trecut în contul de profit și pierdere, precum și pentru luarea deciziei referitoare la înregistrarea stocurilor în categorii separate sau într-o

singura categorie.

Materiale

Aceasta categorie de stocuri este reprezentată de acele bunuri care sunt achiziționate de la terți (din exteriorul întreprimderii) pentru a fi consumate în

procesul de producție (în interiorul întreprinderii) și cuprinde: materiile prime, materialele consumabile.

 Stocurile de materii prime sunt bunuri care participa direct la fabricarea produselor, regăsindu-se parțial sau integral, în stare inițială sau în

stare transformată, în produsul obținut.

 Stocurile de materiale consumabile sunt bunuri care participa sau ajuta la procesul de fabricație sau de exploatare fără a se regăsi, de regulă,

în produsul realizat. Principalele categorii de materiale consumabile sunt: materialele auxiliare, combustibilii, materialele pentru ambalat, piesele de schimb, furajele,

etc.

Pentru evidenţa sintetică a materialelor este destinat contul de activ 211 “Materiale”, la care se deschid subconturile necesare: 2111 „Materii prime şi

materiale de bază”, 2112 „Materiale auxiliare”, 2113 „Piese de schimb”, 2114 „Combustibil” ş.a.

La entitatea analizata „Vagamex” SRL intrarea materialelor se reflectă în contabilitate în baza facturii fiscale de procurare a acestora astfel:

- Procurarea materiei prime:

Aprovizionarea cu materie primă are loc lunar sau la necesitate. Astfel pentru fabricarea bordurelor de beton entitatea Vagamex SRL procură pietriș

de granit, astfel în luna septembrie 2016 entitatea a procurat pietriș 23150 kg de la furnizorul Costel Trans SRL în baza facturii fiscale FA4472481 din 23.09.16 (anexa

7) întocmind următoarele înregistrări contabile, astfel conform cartele contului 211 „Materiale, pietriș de granit” (anexa 8) sau înregistrat:

Debit contul 211 „Materiale”, subcontul 2111 „Pietriș de granit” – la suma materialelor procurate

10 031,67 lei

Debit contul 534 „Datorii faţă de buget”, subcontul 5344 „Datorii privind taxa pe valoare adăugată” - la suma taxei pe valoare adăugată

2 006,33 lei

20
 Credit contul 521 „Datorii comerciale curente”, subcontul 5211 „Datorii comerciale în ţară” – la suma totală a datoriei

12 038,00 lei

- Procurarea combustibilului:

Entitatea analizată utilizează combustibilul în mai multe scopuri, cum ar fi, drept combustibil pentru tractoarele care lucrează livezile de măr luate în

locațiune de către companie sau ca combustibil pentru pompa de apa care irigă pămîntul. O altă utilizare a combustibilului este pentru asigurarea transportului care

livrează marfa la cumpărător ect.

Din motiv că entitatea are un volum mare și diversificat de genuri de activitate, are și o nevoie mai mare de combustibil, astfel conform balantei de

verificare pe contul 2114 putem vedea că Vagamrx SRL a procurat combustibil în special motorina în cantitatea totală de 158,4 tone (anexa 9).

Pentru exemplificarea modului de luare la evidență a combustibilului vom lua exemplu luna septembrie în care entitatea a procurat combustibil în

baza facturii fiscale AAA4887380 din 30 septembrie 2016 de la SA Rompetrol Moldova (anexa 10), pentru care în contabilitate au fost întocmite următoarele

înregistrări contabile:

Debit contul 211 „Materiale”, subcontul 2114 „Motorină” – la suma motorinei procurate

283 889,34 lei

Debit contul 211 „Materiale”, subcontul 2114 „Benzină” – la suma benzinei procurate

5 047,99 lei

Debit contul 534 „Datorii faţă de buget”, subcontul 5344 „Datorii privind taxa pe valoare adăugată” - la suma taxei pe valoare adăugată

57 787,47 lei

Credit contul 521 „Datorii comerciale curente”, subcontul 5211 „Datorii curente în ţară” – la suma totală a datoriei

346 724,80 lei

- Procurarea altor materiale

Deasemenea entitatea procură și alte materiale cum ar fi manușile pentru lucrătorii secției unde se produce bordurile de beton, astfel în luna

septembrie în baza facturii fiscale FA 8328478 au fost procurate mănuși si alte materiale necesare la fabricarea bordurilor din beton, care intră în costul produselor însă

nu sunt considerate materii prime deoarece nu se regasesc direct în componența produsului, ci sunt luate la evidență drept alte materiale, de la entitatea Mirdinax SRL,

pentru care în contabilitate sau introdus următoarele înregistrări contabile în baza jurnalului operațiunilor (anexa 11):

Debit contul 211 „Materiale”, subcontul 2119 „Folie Stretch” – 47 545,83 lei

Debit contul 211 „Materiale”, subcontul 2119 „Mănuși” – 13 437,50 lei

Debit contul 211 „Materiale”, subcontul 2119 „Peliculă” – 27 551,67 lei

Debit contul 211 „Materiale”, subcontul 2119 „Leat 20*50” – 476,00 lei

21
 Debit contul 534 „Datorii faţă de buget”, subcontul 5344 „Datorii privind taxa pe valoare adăugată” - la suma taxei pe valoare adăugată

17 802,20 lei

Credit contul 521 „Datorii comerciale curente”, subcontul 5211 „Datorii comerciale în ţară” – la suma totală a datoriei

106 813,20 lei

În componenţa materialelor de asemenea sunt incluse şi alte materiale cum ar fi materiale pentru întreținerea depozitelor, materiale gospodăreşti ect.

Obiecte de mică valoare şi scurtă durată

Conform SNC „Stocuri” obiectele de mică valoare şi scurtă durată reflecta bunuri valoarea unitară a cărora nu depăşeşte plafonul stabilit de legislaţie

sau pragul de semnificaţie prevăzut în politicile contabile, indiferent de durata de serviciu sau cu o durată de serviciu nu mai mare de un an, indiferent de valoarea

unitară.

Entitatea Vagamex SRL deasemenea ca și alte entități utilizează în activitatea sa obiecte de mică valoare și scurtă durată.

Pentru evidenţa obiectelor de mică valoare şi scurtă durată este destinat contul de activ  213 “Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” şi contul de

pasiv 214 “Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată”.

Entitatea analizată utilizează OMVSD în activitatea sa, care sunt de ajutor în orice activitate.

Astfel entitatea analizata deţine obiecte de mică valoare şi scurtă durată în exploatare în sumă de 26 396,66 lei (anexa 2).

Componenţa obiectelor de mică valoare şi scurtă durată este reflectată în balanţa de verificare a soldurilor pe contul 213 (anexa 12).

Entitatea analizată SRL “Vagamex” achiziționează OMVSD de la persoane terțe în baza facturii fiscale sau a facturii. Drept exemplu o să apelăm la

factura din 08 august 2016 în care entitatea procură lazi (2000 buc) de la compania „Rubiplast-Com” SRL. Factura fiscală JV8334905 (anexa 13) a fost înregistrată în

registrul procurărilor iar în baza facturii au fost întocmite următoarele înregistrări contabile (anexa 13a):

Debit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”, subcontul 2131 „Obiecte de mică valoare şi scurtă în stoc” – la valoarea obiectelor de

mică valoare şi scurtă durată

20 000,00 lei

Debit contul 534 „Datorii faţă de buget”, subcontul 5344 „Datorii privind taxa pe valoare adăugată” – la suma taxei pe valoare adăugată

4 000,00 lei

Credit contul 521 „Datorii comerciale curente”, subcontul 5211 „Datorii comerciale în ţară” - la suma totală a datoriei

24 000,00 lei

După primirea obiectelor de mică valoare și scurtă durata în stoc ele au fost trecute în exploatare prin următoarea înregistrare contabilă:

Debit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”, subcontul 2132 „Obiecte de mică valoare şi scurtă în exploatare” – la valoarea obiectelor

de mică valoare şi scurtă durată

20 000,00 lei

22
 Credit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”, subcontul 2131 „Obiecte de mică valoare şi scurtă în stoc” – la valoarea obiectelor de

mică valoare şi scurtă durată

20 000,00 lei

Ținînd cont că au fost procurate 2000 buc în valoare totală de 20 000 lei, iar costul unitar în cazul dat constituie 10 lei (20000/2000), ceea ce conform

SNC Stocuri este mai mică decît 1000 de lei, ceea ce permite entității să treacă la cheltuieli toată suma, prin următoarea înregistrare contabilă (anexa 14):

Debit contul 713 „Cheltuieli administrative”, subcontul 7138 „Alte cheltuieli administrative”

20 000,00 lei

Credit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”, subcontul 2131 „Obiecte de mică valoare şi scurtă în stoc” – la valoarea obiectelor de

mică valoare şi scurtă durată

20 000,00 lei

Entitatea analizată mai deține și alte obiecte de inventar cum ar fi: forme de betonare, paleți, ștampilă, betonieră ect.

Produse în curs de execuţie şi produse finite

Producția finită este acea care a parcurs toate operațiile tehnologice în cadrul întreprinderii, a fost recepționată de controlul tehnic de calitate, a fost

constatată corespunzătoare calitativ și a fost predată cu documente legal întocmite la depozitele de produse finite sau direct clienților.

Entitatea poate să fabrice de sine stătător unele tipuri de stocuri. Conform pct. 16 din SNC „Costuri” [], costul de intrare a stocurilor nominalizate

coincide cu costul efectiv al acestora care include:

■ costul materiilor prime şi materialelor utilizate nemijlocit în procesul de producţie;

■ costurile cu personalul încadrat nemijlocit în procesul de producţie, contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii şi primele de asigurare

obligatorie de asistenţă medicală ale angajatorului;

■ costurile indirecte de producţie;

■ costurile îndatorării capitalizate conform SNC „Costurile îndatorării” [I, pct. 6].

Unul din principalele genuri de activitate, pe care entitatea analizată îl practică este producerea articolelor din beton, și anume bordure de diferite

forme și dimensiuni. Pentru a obține produsul finit entitatea utilizează materialele achiziționate de la terți. Pentru a exemplifica cum are loc procesul tehnologic vom

lua drept exemplu un singur produs Pietre de beton pentru bordura БР 100-20-8.

Astfel în luna noiembrie a fost produse 1000 buc de Pietre de beton pentru bordura БР 100-20-8, pentru aceasta a fost întocmit actul de producere de

către betonistul companiei (anexa 16), după întocmirea actului acesta a fost transmis contabilității pentru a efectua decontarea materialelor respective în baza actului de

casare (anexa 16a), astfel materialele au fost trecute în contul clasei a 8 prin următoarele înregistrări contabile:

23
 Debit contul 811„Activități de bază”, subcontul 8111 „Producerea pietre de beton 100-20-8”

18 773,79 lei

Credit contul 211„Materiale”, subcontul 2111 „Ciment 500” 11 225,78 lei

Credit contul 211„Materiale”, subcontul 2111 „Nisip” 2 454,25 lei

Credit contul 211„Materiale”, subcontul 2111 „Pietriș de granit” 3 765,66 lei

Credit contul 211„Materiale”, subcontul 2111 „Grasimi de palmier” 1 328,00 lei

Pe lîngă costurile directe, în valoarea produsului mai intră și costurile indirecte și anume salariul angajaților în secția de beton, arenda spațiului unde

are loc fabricarea produselor din beton, materialele indirecte utilizate (mănuși, lentă, sîrmă ect.)

După acumularea și repartizarea tuturor costurilor are loc crearea produsului finit prin următoarea înregistrare contabilă (anexa 17):

Debit contul 216 „Produse”, subcontul 2161 „Produse finite” 26 989,99 lei

Credit contul 811„Activități de bază”, subcontul 8111 „Producerea pietre de beton 100-20-8” – la suma materialelor directe

8 216,20 lei

Credit contul 811„Activități de bază”, subcontul 8111 „Producerea proprie beton” – la suma costurilor indirecte

18 773,79 lei

Mărfuri

Mărfurile reflecta bunurile cumpărate de către întreprinderile în scopul revînzării. Evidenţa operaţiilor economice privind existenţa, mişcarea

mărfurilor se realizează prin intermediul contului sintetic de gradul I, ce face parte din sistemul de conturi din clasa 2 „Active curente” grupa 21 „Stocuri de mărfuri şi

materiale” şi anume 217 „Mărfuri”.

Entitatea analizata practică și activitatea de comerț, și anume comerțul cu chimicate (insecticide, fungicide ect.)

Mărfurile reprezintă o categorie importantă de stocuri, care, în circuitul lor de la producători pînă la consumatori, generează un volum foarte mare de

operații economico-financiare ce se efectuează prin intermediul unui număr deosebit de mare agenți economici, cu diferite profiluri de activitate comercială. Astfel, se

poate considera ca exista 3 categorii importante de unități patrimoniale cu profil comercial și anume: en gros sau cu ridicata, en detail sau cu amanuntul și mixte.

Unitățile comerciale mixte efectuează atît operații cu comerț en gros, cît și en detail. Entitatea analizată Vagamex SRL este o unitate comercială

mixtă.

Stocul de mărfuri la finele anului 2016 constituie 2 121 989,99 lei (anexa 18)

Entitatea analizată procură mărfuri atît de pe teritoriul țării cît și de peste hotarele ei. La «Vagamex” S.R.L. intrarea de mărfuri de pe teriotoriul țării

are loc în baza facturii fiscale sau în baza facturii.

24
 Astfel entitatea a primit în baza facturii fiscale JV2868898 din 06.06.16 (anexa 19) chimicate pentru a fi revîndute, în baza facturii fiscale au fost

introduse în contabilitate următoarele înregistrări contabile (anexa 19a):

Debit contul 217 „Mărfuri”, subcontul 2171 „Novathrin 10EC” 4 750,00 lei

Debit contul 217 „Mărfuri”, subcontul 2171 „Novarion” 17 916,67 lei

Debit contul 217 „Mărfuri”, subcontul 2171 „Canyon” 25 000,00 lei

Debit contul 217 „Mărfuri”, subcontul 2171 „Combat” 14 333,33 lei

Debit contul 534 „Datorii faţă de buget”, subcontul 5344 „Datorii privind taxa pe valoare adăugată ”

12 400,00 lei

Credit contul 521 „Datorii comerciale curente”, subcontul 5211 „Datorii comerciale în ţară”

74 400,00 lei

După cum am menționat la entitatea analizată intrarea de mărfuri are loc şi la importul acestora din străinătate.

Conform pct. 26 din SNC „Stocuri”, evaluarea stocurilor importate se efectuează în lei moldoveneşti prin recalcularea valutei străine la cursul de

schimb al Băncii Naţionale a Moldovei stabilit:

1) la data întocmirii declaraţiei vamale;

2) la o altă dată de trecere către entitate a dreptului de proprietate asupra stocurilor procurate, prevăzută în contract.

Astfel entitatea analizată a importat chimicate din India în 11 aprilie 2016 în valoare de 85  225,00 euro de la compania THE Scientific Fertiliser

Company în baza invoice (anexa 20) și a declarației vamale (anexa 20a) în contabilitate au fost introduse următoare înregistrări contabile:

Înregistrarea datoriilor faţă de furnizorul străin pentru mărfurile importate (85 225.00 EUR x 19,6577 lei):

Debit contul 217 „Mărfuri”, subcontul 2171 „Chimicate” – pentru fiecare tip de marfă separat

1 675 327,50 lei

Credit contul 521 „Datorii comerciale curente”, subcontul 5212 „Datorii comerciale în străinătate”

1 675 327,50 lei

Reflectarea sumei taxei vamale:

Debit contul 217 „Mărfuri”, subcontul 2171 „Chimicate” 6 924,78 lei

Credit contul 544 „ Alte datorii calculate”, subcontul 5442 „Alte datorii calculate curente”

6 924,78 lei

La determinarea costului de intrare a stocurilor importate, precum şi la comercializarea acestora, trebuie să se ia în considerare prevederile pct. 3 din

Hotărîrea Guvernului nr. 547 din 04.08.1995, potrivit cărora mărfurile din import se comercializează pe teritoriul Republicii Moldova la preţurile de achiziţie, cu

aplicarea adaosului comercial ce nu depăşeşte 20%, iar pentru mărfurile supuse procesării în unităţile comerciale, suma adaosului comercial cumulativ nu va depăşi

40% de la preţul de achiziţie.

25
 2.2 Evidenţa analitică şi sintetică a stocurilor la depozit şi în contabilitate

Evidența constituirii și mișcării stocurilor și producției în curs de execuție se realizează prin conturile ce formează conținutul clasei a-2-a din Planul

de conturi general, denumita "Active circulante".

Acestea sunt conturi de bilanț sau de inventar, care furnizează informația de reflectare și control gestionar privind situația și mișcarea stocurilor și

producției în curs de execuție. Soldul lor debitor se preia în activul bilanțului. Aceste conturi asigură:

 Condiții pentru organizarea contabilității activelor circulante de natura materială, pe structură, categorii de stocuri prevăzute de regulamentul

pentru aplicarea legii contabilității.

 Realizarea normelor specifice de gestiune a stocurilor pentru:

o Stocurile din depozitele proprii;

o Stocurile aflate la terți;

o Decalajele între aprovizionarea și recepția bunurilor; Decalajele între vînzarea și livrarea bunurilor;

o Bunurile aprovizionate sau vîndute cu clauze de rezerve de proprietate

 Aplicarea regulilor contabile la evaluarea si înregistrarea stocurilor;

 Promovarea principiului prudenței la inventarierea și evaluarea prin bilanț a activelor circulante

La organizarea contabilității sintetice a stocurilor poate fi adoptată una din cele două metode recomandate de normele de aplicare a Legii

contabilității.

Metoda inventarului permanent

În cazul utilizării inventarului permanent în contabilitate, în conturile de stocuri se înregistreaza toate operațiile de intrare și ieșire a stocurilor

cantitativ și valoric, ceea ce permite stabilirea și cunoașterea în orice moment a stocurilor, atît cantitativ cît și valoric.

Conform normelor contabile din țara noastră, în condițiile utilizării inventarului permanent, unitățile patrimoniale își pot organiza contabilitatea

analitică a stocurilor în funcție de specificul activității și de necesitățile proprii.

În cazul utilizării inventarului permanent, conturile de stocuri se debitează cu intrările de bunuri și se creditează cu ieșirile din stoc aferente perioadei

de gestiune. La sfîrșitul exercițiului financiar soldurile conturilor de stocuri sunt comparate cu stocurile faptice stabilite prin inventariere. Dacă exista diferențe în plus

sau minus la inventar, acestea se vor regulariza aducîndu-se stocurile la nivelul lor real.

În principiu, evaluarea intrărilor în stoc trebuie sa se facă la costul istoric dat de costul efectiv de producție, în cazul stocurilor provenite din producție

proprie, iar ieșirile din stoc la costurile la care au fost evaluate la intrare elementele destocate. Evaluarea ieșirilor din stoc se poate face după multiple metode dintre

care cele mai uzuale sunt: CMP, FIFO.

Reglementările contabile dau posibilitatea unităților patrimoniale, de a continua practica contabilă anterioară de a evalua atît intrările cît și ieșirile din

stoc la prețuri standard sau prestabilite, denumite și prețuri de înregistrare. Acceptarea continuării acestei practici a impus instituirea în contabilitatea generală a

conturilor de diferențe de preț care să reflecte distinct:

La intrarea elementelor în stoc, diferentele dintre costul istoric si preturile de înregistrare;

La iesirea elementelor din stoc, repartizarea diferentelor de pret asupra valorii de înregistrare a elementelor iesite, cu ajutorul coeficientului K.

            (Si+Rc) cont de diferente de preț

K= ____________________________________

26
 (Si+Rd) cont de stoc la preț de înregistrare

Coeficientul K se aplică asupra valorii elementelor ieșite din stoc, la preț de înregistrare.

Metoda inventarului permanent este utilizată de unitățile mari și mijlocii, și consta în utilizarea conturilor de stocuri pentru a determina și urmări în

permanență stocul scriptic al acestora dupa fiecare operație de intrare și de ieșire, astfel, contabilitatea sintetică a stocurilor va reflectă:

 stocul inițial, de la începutul lunii, care va fi cel final din luna precedentă și care nu poate fi decît debitor,

 intrările în cursul lunii, pe baza documentelor de intrare, care se vor înregistra în debitul contului,

 ieșirile din cursul lunii, pe baza documentelor de ieșire, vor forma rulajul creditor al contului,

 în baza elementelor menționate: stoc inițial, intrări, ieșiri - se va stabili în permanență stocul scriptic al bunurilor, care vor putea în perioadele

de inventariere cu stocurile faptice, din a căror comparare se pot stabili plusuri sau minusuri la inventar.

Folosirea acestei metode presupune:

 utilizarea fiecăruia dintre prețurile de înregistrare a stocurilor,

 

 folosirea conturilor de diferențe de preț aferente stocurilor,

 conducerea unei contabilități analitice a stocurilor prin adoptarea uneia dintre metodele de contabilitate analitică .

Metoda inventarului permanent, presupune un volum mai mare de muncă, dar asigură o mai riguroasă cunoaștere, în orice moment a mărimii

stocurilor și un mai bun control al integrității lor.

Metoda inventarului intermitent

Unitățile patrimoniale pot opta și pentru inventarul permanent al stocurilor, cu condiția că inventarul permanent al acestora să fie condus în

contabilitatea de gestiune, în cazul întreprinderilor mari, sau extracontabil în cazul întreprinderilor mici și mijlocii.

Această metodă presupune stabilirea ieșirilor și înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii lor la finele fiecărei luni. În acest caz, ieșirile se

determină ca diferența între valoarea stocurilor inițiale plus valoarea intrărilor, pe deoparte și valoarea stocurilor finale stabilite prin inventariere, pe de altă parte.

Relația de calcul a ieșirilor ar putea fi următoarea:

E = Si + I -Sf

În cazul utilizării acestei metode, se renunță la utilizarea în cursul lunii a conturilor de stocuri pentru evidențierea intrărilor și , respectiv, a recalculării

stocurilor scriptice după fiecare intrare. Prin urmare conturile de stocuri se utilizează numai la începutul și sfîrșitul lunii, iar intrările de stocuri, din timpul lunii sunt

contabilizate direct în conturile de cheltuieli corespunzătoare, la cost de achiziție, preț de factură sau preț prestabilit, dupa caz. La sfîrșitul fiecărei luni se stabilesc

stocurile finale prin inventariere și se înregistrează în conturile de stocuri inițiale ale lunii următoare și ele se vor anula prin includerea lor pe cheltuieli la începutul

lunii următoare.

Metoda inventarului intermitent constă în:

 înregistrarea tuturor intrărilor de stocuri, din cursul unui exercițiu financiar, direct în conturile de cheltuieli privind consumul acestor stocuri,

 regularizarea stocurilor la finele exercițiului financiar pe baza de inventare faptice prin:

- destocarea stocului inițial reprezentat de soldul contului de stocuri, sub premiza că acesta s-a consumat în cursul exercițiului financiar,

27
 - restocarea stocului faptic determinat pe baza inventarului de la finele exercițiului financiar, prin corectarea cheltuielilor privind

consumurile de stocuri.

În urma acestei tehnici de înregistrare, conturile de stocuri reflectă mărimea reală a acestora, iar conturile de cheltuieli privind consumurile de stocuri

reflectă cheltuielile efective cu aceste consumuri.

Metoda inventarului intermitent poate fi utilizat de unitățile mici și mijlocii, și constă în neurmărirea prin contabilitatea sintetică a intrărilor și ieșirilor

de stocuri în cursul perioadelor. Conturile de stocuri se utilizează numai la finele perioadelor de gestiune cînd se debitează cu soldurile finale existente la locurile de

depozitare stabilite prin inventariere. Mișcările de stocuri din cursul perioadei nu afectează conturile de stocuri, ci direct conturile de cheltuieli.

Tehnica aplicării inventarului intermitent diferă la stocurile procurate din afara unității față de cele provenite din producția proprie și anume:

a) pentru stocurile aprovizionate din afara unității se parcurg următoarele etape:

 se stornează stocurile inițiale ale perioadei din conturile de stocuri pentru a reveni asupra conturilor de cheltuieli, unde au fost înregistrate la

început;

- achizițiile de bunuri efectuate de la furnizori se înregistrează direct asupra conturilor de cheltuieli;

- la finele perioadei se inventariază bunurile aprovizionate sau provenite din perioada precedentă, neconsumate, cu care se degrevează

cheltuielile prin trecerea lor asupra conturilor de stocuri.

Prin parcurgerea acestor etape, soldurile conturilor de cheltuieli reflectă bunurile consumate în timpul perioadei, calculate după relația:

Ieșiri = Stoc inițial + Intrări - Stoc final

În perioada următoare operațiile descrise mai sus se repetă.

b) pentru stocurile provenite din producție proprie se parcurg urmatoarele etape:

 se storneaza stocurile initiale ale perioadei din conturile de stocuri pentru a anula veniturile constituite cu acestea la finele perioadei

precedente;

 bunurile obtinute din productie proprie nu se înregistreaza în contabilitatea sintetica, ci numai în evidenta operativa de la locurile de

depozitare;

 pe masura vînzarii stocurile se vor înregistra asupra conturilor de venituri, fara sa fie nevoie destocarea lor;

 la finele perioadei se inventariaza bunurile obtinute din productie proprie, inclusiv cele provenite din perioada precedenta, dar nevînduta, si se

înregistreaza asupra conturilor de venituri din productia stocata.

Prin parcurgerea acestor etape, soldurile conturilor de venituri reflectă bunurile produse în unitate, calculate dupa relația:

Intrări = Stoc inițial +Vînzări - Stoc final

În perioada următoare operațiile descrise mai sus se repetă.

c) pentru producția în curs de execuție, determinarea ei se face numai la sfîrșitul perioadei prin metode diferite și se înregistrează în contabilitate ca

stocuri la costurile corespunzătoare, dar la începutul perioadei următoare operația respectivă se stornează în "roșu".

28
 Folosirea acestei metode presupune:

 utilizarea ca prețuri de înregistrare în contabilitate a stocurilor, a costului

 de achiziție pentru bunurile achiziționate din afara unității și respectiv a prețurilor de producție pentru bunurile obținute din producție proprie;

 nu trebuie utilizate conturi de diferențe de preț aferente stocurilor;

 nu este necesara organizarea unei contabilități analitice a stocurilor.

Metoda inventarului intermitent ar aduce simplificări în munca de contabilitate, dacă inventarierile faptice ar fi efectuate anual si nu lunar. Ea nu

permite, însă, un control riguros al gestionării și al asigurării integrității lor.

Entitatea analizată Vagamex SRL utilizează metoda inventarului permanent.

Organizarea contabilității analitice a stocurilor, se realizează la întreprinderile mari și mijlocii, care folosesc metoda inventarului permanent pentru

contabilitatea sintetică a stocurilor.

Contabilitatea analitică a stocurilor trebuie astfel organizată încît să permită cunoașterea acestora cantitativ și valoric pe fiecare loc de depozitare în

parte și pe feluri de materiale, produse, mărfuri

Contabilitatea analitică este o evidență completă, întrucît se folosește atît etalonul valoric cît și etalonul cantitativ, spre deosebire de evidența

operativă a depozitelor, care utilizează numai etalonul cantitativ.

Contabilitatea analitică se poate ține în funcție de specificul activității și necesitățile proprii ale întreprinderii, dupa una din urmatoarele metode:

 Cantitativ-valorică;

 Operativ-cantitativă;

 Global valorică.

Indiferent de metoda de lucru adoptată, contabilitatea analitică trebuie să asigure o concordanță deplină cu contabilitatea sintetică.

Metoda cantitativ valorică 

În cazul utilizării acestei metode la locul de depozitare se ține evidența cantitativă pe categorii de bunuri, iar în contabilitatea generală se ține o

evidență cantitativ valorică, care prezintă următoarele caracteristici:

o Documentele de intrare și ieșire se înregistrează mai întîi cantitativ în fișele de magazie, care se țin la locurile de depozitare;

o Aceleași documente, grupate pe operații de intrare și ieșire, se înborderează separat și împreună cu acesta se predau la biroul contabilității

stocurilor și materialelor;

o La biroul contabilității materialelor aceste documente se prelucrează conform necesităților, sunt evaluate cantitățile la prețul de înregistrare și

se stabilesc conturile în care urmează să se înscrie operațiile respective;

o După prelucrarea datelor din documente, materialele se înregistrează cantitativ și valoric în fișele de conturi analitice, deschise pe feluri de

materiale și pe locuri de depozitare;

Verificarea concordanței dintre datele înregistrate în conturile sintetice și cele analitice de materii și materiale se realizează la sfîrșitul lunii prin

compararea datelor înregistrate în fișele de magazie cu cele din fișele de cont analitic din contabilitate și întocmirea balanțelor de verificare a conturilor analitice.

Metoda operativ-cantitativă

29
 În cazul utilizării acestei metode, la locul de depozitare se, ține evidența cantitativă a bunurilor materiale pe categorii, în contabilitatea generală se

ține evidența valorică pe gestiuni, iar în cadrul gestiunilor pe grupe și subgrupe de bunuri. Verificarea exactității și concordanței înregistrărilor din evidența depozitelor

cu cele din contabilitatea generală se face lunar prin evaluarea stocurilor cantitative transcrise din fișele de magazie în registrul stocurilor.

Tehnica de lucru este următoarea:

        Documentele justificative sunt înregistrate de gestionar în fișele de magazie, stabilind stocul după fiecare operație;

        Serviciul contabil, verifică periodic înregistrările făcute în fișele de magazie și preia documentele respective, împreună cu borderourile

întocmite de gestionar, care sunt centralizate pe grupe de material și pe conturi corespondente

        Totalurile stabilite se înscriu în "Situația de mișcări", întocmită separat pentru intrări și pentru ieșiri.

        La sfîrșitul fiecărei luni se totalizează situațiile și se stabilesc doua categorii de totaluri, pe gestionari și pe grupe de materiale, atît la intrări cît

și la ieșiri, iar stocurile din fișele de magazie se înscriu în Registrul stocurilor și se înmulțesc cu prețul lor. Existențele fizice înscrise în acest registru trebuie să

concorde cu stocul stabilit prin fișele de magazie, iar soldurile pe grupe și gestiuni cu valorile din Situația de mișcări lunară, care trebuie să concorde cu contabilitatea

sintetică.

Metoda global-valorica

În cazul utilizării acestei metode, evidența se ține numai valoric, atît la nivelul gestiunii, cît și în contabilitate, iar periodic se face controlul

concordanței înregistrărilor din evidența lor.

Potrivit acestei metode, fișele de magazie sunt înlocuite cu Registru de gestiune, în care zilnic sunt înregistrate valoric intrările și ieșirile, pe baza

documentelor justificative și se stabilește soldul la sfîrșitul zilei. Raportul de gestiune se întocmește zilnic, iar, împreună cu documentele justificative, sunt transmise la

compartimentul de contabilitate.

La serviciul de contabilitate se verifică legalitatea și realitatea documentelor înscris în raportul de gestiune, prețurile, precum și evaluarea împreuna

cu celelalte calcule, astfel că după ce se constată corecta și legala lor alcătuire le vizează și le înregistrează în fișa contabilă analitica ținută pentru fiecare gestiune în

parte.

Controlul concordanței înregistrărilor din evidența gestiunii, cu cea din contabilitate se face periodic, prin confruntarea soldurilor din raportul de

gestiune cu soldurile din fișa contabilă analitică.

2.3. Documentarea şi contabilitatea operaţiilor de ieşire a stocurilor

Stocurile reprezintă active circulante ale entității, de aceea stocurile au tendința de a se modifica și anume de a crește în cazul achiziționării de stocuri

noi sau de a se micșora în cazul utilizării stocurilor, astfel vom analiza în continuare ieșirea stocurilor pe fiecare tip de stoc separat.

Materiale

Ceaa mai mare parte a materialelor la entitatea „Vagamex” S.R.L. constituie materia primă care este utilizată la fabricarea produselor, astfel în baza

fișei de consum întocmite de către betonist are loc casarea materialelor în baza actului de casare (anexa 20). Astfel în data de 30 noiembrie 2016 entitatea a casat

materiale în sumă de 82 080,79 lei.

30
 În contabilitate la casarea materialelor se utilizează următoarele înregistrări contabile:

Debit contul 811 „Activități de bază”, subcontul 8111 „Producere pietre de beton 100.20.8 presate”

82 080,79 lei

Credit contul 211 „Materiale”, subcontul 2111 „Ciment” 67 355,28 lei Credit contul 211 „Materiale”, subcontul 2111

„Nisip” 14 725,51 lei

Conform analizei contului 211 (anexa 21) entitatea analizată utilizează materiale și în sxcopuri administrative, și anume utilizează conbustibil pentru

mașina de serviciu a directorului companiei Vagamex SRL, astfel casarea motorinei la entitatea are loc în baza foii de parcurs a autoturismului (anexa 21a), iar în

contabilitate se înregistrează următoarele operațiuni contabile:

Debit contul 713 „Cheltuieli administrative”, subcontul 7138 „Alte cheltuieli administrative”

2 917,90 lei

Credit contul 211 „Materiale”, subcontul 2114 „Motorină” 2 917,90 lei

Deasemenea putem observa că entitatea utilizează în activitatea sa și motorină în scopuri de distribuire astfel motorina utilizată pentru

autocamioanele care transportă marfa în același mod este casată în baza foi de parcurs a autocamionului (anexa 22) prin întocmirea următoarelor înregistrări contabile:

Debit contul 712 „Cheltuieli de distribuire”, subcontul 7124 „Cheltuieli de transportare a produselor și mărfurilor”

7 934,20 lei

Credit contul 211 „Materiale”, subcontul 2114 „Motorină” 7 934,20 lei

Entitatea analizată în mare parte utilizează materialele în procesul tehnologic pentru fabricarea produselor.

Obiecte de mică valoare şi scurtă durată

OMVSD reprezintă activele a căror valoare de intrare nu depăşeşte plafonul stabilit de legislaţie (anul curent 6000 lei) şi durata de utilizare 1 an.

Acestea cuprind: instrumente şi dispozitive, utilaj şi inventar de producţie şi gospodăresc, îmbrăcăminte şi încălţăminte specială, inventar sportiv etc.

OMVSD pot fi transmise în exploatare sau utilizate în alte scopuri, inclusiv şi vîndute. Evidenţa în exploatare a OMVSD depinde de valoarea unitară

a acestora. Astfel pentru OMVSD cu valoarea mai mică de 1000 de lei uzura nu se calculează iar acestea se trec direct la cheltuieli.

Debit contul 713 „Cheltuieli administrative”, subcontul 7138 „Alte cheltuieli administrative”

20 000,00 lei

Credit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”, subcontul 2132 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată în exploatare”

20 000,00 lei

Iar pentru OMVSD cu valoare mai mare de 1000 de lei se întocmeşte actul de trecere în folosinţă a acestora și se calculează uzura în mărime de 50 %

la darea în exploatare iar restul la scoaterea din funcțiune (casare) prin întocmirea următoarelor înregistrări contabile:

31
 Ținînd cont că entitatea analizată în anul de gestiune nu a procurat OMVSD cu o valoare unitară mai mare de 1000 de lei, vom apela la un exemplu

convențional:

Exemplu convențional

Entitatea X a procurat îmbrăcăminte specială cu valoarea unitară de 1600 lei, în contabilitatea se întocmesc următoarele înregistrări contabile:

- Trecerea OMVSD în exploatare:

Debit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”, subcontul 2132 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată în exploatare”

1 600,00 lei

Credit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”, subcontul 2131 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată în stoc”

1 600,00 lei

- Calcularea uzurii în proporţie de 50% din valoarea acestora:

Debit contul 713 „Cheltuieli administrative”, subcontul 7138 „Alte cheltuieli administrative”

800,00 lei

Credit contul 214 „Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată”, subcontul 2141 „Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată”

800,00 lei

Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se constată ca cheltuieli sau consumuri, ori poate fi inclusă în valoarea activelor în funcţie de locul

utilizării acestora.

Produse

La entitatea analizată ieșirea produselor are loc prin realizarea acestora cu ridicata către terțe persoane prin întocmirea facturii fiscale de vînzare.

Astfel în luna decembrie, în data de 08 entitatea livrează pietre de beton către entitatea Genesis International SRL conform facturii fiscale AAA1372130 (anexa 24), iar

în contabilitatea aceasta se reflectă prin întocmirea următoarelor înregistrări contabile (anexa 24a):

- Înregistrarea veniturilor din vînzări

Debit contul 221 „Creanțe comerciale”, subcontul 2211 „Creanțe comerciale din țară”

5 180,00 lei

Credit contul 534 „Datorii față de buget”, subcontul 5344 „Datorii privind taxa pe valoare adăugată”

863,33 lei

Credit contul 611 „Venituri din vînzări”, subcontul 6111 „Venituri din vînzarea produselor”

4 316,67 lei

- Casarea produselor vîndute

32
 Debit contul 711 „Costul vinzării”, subcont 7111 „Valoarea contabilă a produselor vîndute”

2 465,81 lei

Credit contul 216 „Produse” , subcontul 2161 „Pietre de beton pentru bordura БР 100-30-15 pres”

640,93 lei

Credit contul 216 „Produse” , subcontul 2161 „Pietre de beton pentru bordura БР 100-20-8 pres”

1 824,88 lei

Mărfuri

Formele de vînzare a mărfurilor se pot împărţi în două categorii şi anume:

- vînzarea către consumatori colectivi sau terţi (cu ridicată – se referă la vînzarea mărfurilor de către terţi în partizi mari);

- vînzarea către consumatori individuali (cu amănuntul – se referă la desfacerea mărfurilor către populaţie).

După modalitatea de încasare a banilor, vînzarea poate fi în numerar sau prin virament.

La entitatea analizată ieşirea mărfurilor are loc prin livrarea acestora către terţe persoane pentru care se întocmeşte factura fiscală de livrare.

Astfel entitatea analizata „Vagamex” S.R.L. la ieşirea mărfurilor a întocmit factura fiscală AAA1372134 din 04.11.2016 către gospodăria țărănească

GT Narolschii Verjil

În baza facturii în contabilitate se întocmesc următoarele înregistrări contabile aferente livrării mărfurilor:

 Decontarea valorii de bilanţ a materialelor vîndute:

Debit contul 711 „Costul vinzării”, subcont 7112 „Valoarea contabilă a mărfurilor vîndute”

1 251,97 lei

Credit contul 217 „Mărfuri” , subcontul 2171 „Karathrin 5L” 1 251,97 lei

 Concomitent se înregistrează venitul din vînzarea mărfurilor:

Debit 221 „Creanţe comerciale”, subcontul 2211 „Creanțe comerciale din ţară”

2 750,00 lei

Credit 611 „Venituri din vînzări”, subcontul 6112 „Venituri din vînzarea mărfurilor”

2 750,00 lei

 Reflectarea TVA aferent livrării:

Debit 221 „Creanţe comerciale”, subcontul 2211 „Creanțe comerciale din ţară”

550,00 lei

33
 Credit 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”, subcontul 5344 „Datorii privind taxa pe valoare adăugată”

550,00 lei

Conform noilor SNC în cazul schimbării destinaţiei stocurilor procurate (de exemplu, în cazul utilizării produselor şi mărfurilor pentru fabricarea

produselor/prestarea serviciilor, vinzării materialelor etc.), transferarea acestora dintr-o categorie a stocurilor în alta nu este obligatorie.

Capitolul III. INVENTARIEREA ŞI CONTROLUL DE GESTIUNE A STOCURILOR

3.1. Inventarierea stocurilor şi reflectarea rezultatelor în contabilitate

Inventarierea reprezintă procedeul de control şi autentificare documentară a existenţei elementelor contabile care aparţin şi/sau se află în gestiunea

temporară a entităţii.

Inventarierea are următoarele sarcini:

 determinarea existenţei efective a elementelor patrimoniale (active nemateriale, mijloace fixe, stocuri de mărfuri şi materiale, creanţe,

mijloace băneşti, datorii etc.);

 controlul asupra stării activelor prin compararea realităţii cu informaţia furnizată de contabilitate;

 depistarea valorilor care şi-au pierdut parţial calităţile iniţiale sau sîn învechite din punct de vedere moral;

 verificarea respectării regulilor şi condiţiilor de păstrare a stocurilor de mărfuri şi materiale, mijloacelor băneşti, precum şi a maşinilor,

utilajelor şi a altor mijloace fixe;

 verificarea realităţii valorii de bilanţ a elementelor patrimoniale.

34
 Cu ocazia fiecărei inventarieri, se întocmește un proces verbal de inventariere care conține în principal, următoarele elemente: data începerii

inventarierii, perioada și gestiunile inventariate, persoanele care au efectuat inventarierea, plusurile și minusurile de inventar constatate, compensările efectuate,

bunurile depreciate, concluziile comisiei de inventariere cu referire la plusurile și minusurile constatate, creanțele și datoriile incerte și în litigiu, valorificarea

rezultatelor inventarierii și constituirea și regularizarea provizioanelor;  precum și listele de inventariere.

Pe baza documentelor întocmite de comisiile de inventariere, compartimentul contabilitate trebuie să pună de acord datele evidenței contabile cu

realitatea, concretizată în datele inventarierii. Pentru aceasta trebuie efectuate înregistrări menite să corecteze în plus sau în minus datele evidenței contabile cu

plusurile și respectiv cu minusurile constatate.

Înregistrarea acestor diferențe este în funcție de modul de regularizare a plusurilor și minusurilor, de cauzele acestora precum și de imprejurările în

care ele au apărut. Plusurile constatate la inventariere, se înregistrează ținînd seama de felul mijloacelor la care s-au constatat, considerîndu-se ca o intrare de

imobilizări corporale, materiale sau disponibilități bănești, concomitent cu majorarea surselor proprii pentru plusul de imobilizări corporale sau reducerea cheltuieililor

de producție pentru plusurile activelor circulante.

Lipsurile de mijloace economice se înregistreaza ca o ieșire a acestor mijloace. Astfel, diferențele rezultate în urma inventarierii elementelor de pasiv,

a relațiilor cu bugetul statului, cu băncile, cu furnizorii etc., se regularizează mărind sau micșorînd soldul conturilor de surse în funcție de sensul pozitiv sau negativ al

diferențelor.

După ce au fost efectuate toate inregistrările privind punerea de acord a datelor contabilității cu realitatea, soldurile conturilor sintetice și analitice

precum și datele din evidența operativă trebuie să corespundă cu totalurile stabilite în listele de inventariere pe feluri de valori materiale, creanțe și datorii, etc.

 Modul de efectuare a inventarierii şi de reflectare în contabilitate a rezultatelor acesteia sînt reglementate de Legea contabilităţii nr. 113-XVI din

27.04.2007 şi Regulamentul cu privire la inventariere nr. 60 din 29.05.12 []

Numărul inventarierilor pe parcursul anului, momentele efectuării acestora şi lista elementelor patrimoniale ce trebuie supuse inventarierii se stabilesc

de către conducătorul întreprinderii, cu excepţia cazurilor cînd efectuarea inventarierii este obligatorie în conformitate cu legislaţia în vigoare. Inventarierea

patrimoniului se efectuează în mod obligatoriu în următoarele cazuri:

 la începutul activitatii;

 cel puţin o dată pe an, de regulă, la sfîrşitul anului;

 în caz de înlocuire a gestionarului;

 în caz de furt, delapidare, sustragere sau abuz, precum si în caz de deteriorare a bunurilor;

 în caz de incendiu sau calamitate naturala (inundatie, cutremur de pamint etc.);

 la reevaluarea mijloacelor fixe, a stocurilor de marfuri şi materiale etc.;

 în cazul reorganizarii, lichidarii sau încetarii activitatii;

 în cazul modificarii preturilor;

 în baza hotărîrii organelor de control, în cazul efectuării unui control, sau în baza hotărîrii altor organe prevazute de lege.

Inventarierea se clasifică după următoarele criterii:

35
 În dependenţă de gradul de cuprindere al elementelor patrimoniale:

 inventariere totală, cuprinde toate elementele patriomoniale

 inventariere parţială, cuprinde doar anumite tipuri de active sau pasive. De exemplu, invetarierea stocurilor

După caracterul inventarierii:

 inventariere planificată – se efectuează periodic conform graficului existent la întreprindere

 inventariere inopinată – se efectuează pe neaşteptate pentru gestionari cu scopul depistării fraudelor

După modalitatea de efectuare:

inventariere totală – se extinde asupra tuturor sortimentelor care formează un element patrimonial, sau asupra tuturor bunurilor dintr-o gestiune

inventariere prin sondaj – cuprinde numai anumite sortimente a unui element patrimonial sau numai anumite bunuri dintr-o gestiune. Astfel de

inventariere se aplică în cazul unui volum mare de lucru şi necesită mai puţin timp, însă nu asigură obiectivitatea rezultatelor. Dacă pe parcursul invetarierii prin sondaj

se depistează nereguli semnificative, atunci se efectuează inventarierea totală.

Responsabilitatea pentru efectuarea corectă şi oportună a inventarierii o poartă conducătorul întreprinderii. Contabilul-şef împreună cu conducătorii

subdiviziunilor şi serviciilor sînt obligaţi să verifice respectarea regulilor de efectuare a inventarierii.

Stocurile intrate în subdiviziune în timpul efectuării inventarierii, se primesc de gestionari în prezenţa membrilor comisiei de inventariere. Aceste

stocuri se trec într-o listă de inventariere separată. În listă se indică data primirii acestora, denumirea furnizorului, seria şi numărul documentului primar de intrare,

denumirea stocurilor, cantitatea, preţul şi valoarea. Totodată, pe documentul primar de intrare, după semnătura preşedintelui comisiei de inventariere, se face menţiunea

“Primite în timpul inventarierii”. Inventarierea stocurilor de mărfuri şi materiale se efectuează în baza aranjării lor în încăperea dată. Se interzice în timpul inventarierii

trecerea haotică de la un fel de mărfuri şi materiale la altele.

În cazul păstrării stocurilor de mărfuri şi materiale în diferite încăperi izolate de unul şi acelaşi gestionar, inventarierea se efectuează în mod succesiv,

după locul de depozitare. După efectuarea inventarierii unei încăperi, intrarea în ea se sigilează şi comisia trece în următoarea. În cadrul entităţii „Vagamex” SRL,

stocurile se ţin pe depozite separat, pentru fiecare loc de păstrare este gestionat de diferite persoane.

Rezultatele inventarierii se stabilesc prin metoda de comparare a datelor constante efectiv şi înscrise în listele de inventariere cu cele de evidenţă

analitică din contabilitate pentru fiecare poziţie în parte. Totodată, în balanţa de verificare a rezultatelor inventarierii care se completează pentru fiecare gestionar în

parte, se introduc numai acele poziţii pentru care au fost depistate divergenţe între datele efective, incluse în lista de inventariere şi datele evidenţei analitice în

contabilitate.

Entitatea analizată nu a efectuat inventarierea în anul 2016, ceea ce contravine legislației în viguare, care prevede efectuarea inventarierii cel puțin o

dataa în an.

Obiectele de mică valoare şi scurtă durată, care se află în exploatare, se inventariază la locul aflării lor şi se trec în liste separate, cu specificarea

persoanelor responsabile de păstrarea acestora. Pentru obiectele de mică valoare şi scurtă durată deteriorate comisia de inventariere întocmeşte acte după modelele

stabilite, cu indicarea perioadei de exploatare, cauzelor deteriorării, posibilităţilor utilizării acestor obiecte în scopuri gospodăreşti.

36
 Mărfurile entităţii sunt deţinute în subdiviziunea Soroca, această subdiviziune nu a fost supusă inventarierii în anul 2016.

În urma inventarierii deseori se înregistrează abateri, deseori apar situaţii de diferenţe (plusuri sau lipsuri), iar în contabilitate în cazurile respective

este necesar de întocmit înregistrări contabile, astfel pentru plusurile depistate în urma inventarierii se întocmesc următoarele înregistrări contabile:

- Plusuri de marfă:

Debit contul 217 „Materiale”

Credit contul 612 „Alte venituri din activitatea operaţională”

- Plusurilor de obiecte de mică valoare şi scurtă durată:

Debit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”

Credit contul 612 „Alte venituri din activitatea operaţională”

- Plusuri de materiale:

Debit contul 211 „Materiale”

Credit contul 612 „Alte venituri operaţionale”

În cazul depistării lipsurilor, acestea sunt imputate persoanei vinovate prin următoarea înregistrare contabilă:

Debit contul 226 „Creanţe ale personalului”

Credit contul 612 „Alte venituri operaţionale”

Reflectăm lipsurilor de materiale, obiecte de mică valoare şi scurtă durată la valoarea de bilanţ:

Debit contul 714 „Alte cheltuieli din activitatea operaţională”

Credit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”

Sau

Debit contul 714 „Alte cheltuieli din activitatea operaţională”

Credit contul 211 „Materiale”

Sau

Debit contul 714 „Alte cheltuieli din activitatea operaţională”

Credit contul 217 „Mărfuri”

Are loc casarea sumei uzurii calculate aferente obiectelor de mică valoare şi scurtă durată constatate lipsă:

Debit contul 214 „Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată”

Credit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”

De asemenea are loc calcularea (restabilirea) TVA de la valoarea de bilanţ a stocurilor constate lipsă:

Debit contul 714 „Alte cheltuieli din activitatea operaţională”

Credit contul 534 „Datorii faţă de buget”

37
 La entitatea analizată nu se efectuează inventarierea anual, cel puțin în ultimii 2 ani nu a avut loc nici o inventariere. În acest scop se recomanda ca

entitatea analizată Vagamex SRL sa-și schimbe politica și să efectueze inventarierea mai ales a activelor circulante cel puțin o dată pe an.

3.2. Controlul de gestiune a stocurilor

Stocurile se definesc ca cantităţi de resurse materiale care se acumulează în depozitele şi

m a g a z i i l e u n i t ă ţ i l o r e c o n o m i c e , î n t r- u n a n u m i t v o l u m ş i o a n u m i t ă s t r u c t u r ă , p e o p e r i o a d ă d e t i m p , c u

un anumit scop.

Întreprinderea îşi constituie stocurile de materiale sau produse pentru a asigura alimentarea

continue a subunităţilor sale cu resurse materiale în vederea desfăşurării normale a activităţii şi

realizării obiectivelor propuse. Stocurile de materiale se exprimă în următoarele unităţi de măsură:

 unităţi naturale (tone, kg, buc., m2)ce permite determinarea potenţialului de producţie care poate fi
realizat, de asemenea determină necesarul de spaţii pentru depozitare;
 unităţile valorice (lei, mii lei) – asigură evaluarea resurselor financiare, determinarea capitalului
circulant;
 în zile, arată perioada de timp în care stocul format acoperă necesitatea pentru consum.

În ceea ce priveşte gestiunea stocurilor o unitate economică trebuie să se bazeze pe cercetare, în

funcţie de necesităţile şi intensitatea consumului din punct de vedere al echilibrului optim dintre frecvenţa

achiziţiilor şi imobilizările fizice şi financiare a stocurilor ale căror menţinere la nivel de securitate trebuie

să protejeze contra riscului de ruptură.

Gestiunea stocurilor reprezintă procesul cumpărării bunurilor şi / sau serviciilor în cantităţile

necesare, de calitate corespunzătoare şi la momentul potrivit.

Obiectivele gestiunii stocurilor sunt:

 Asigurarea continuităţii procesului de producţie, ceea ce duce la obţinerea unor venituri constante, prin
comercializarea bunurilor produse, şi menţinerea numărului clienţilor firmei.
 M a x i m i z a r e a v â n z ă r i l o r. Î n c o n d i ţ i i l e u n e i c e r e r i s u f i c i e n t e , v â n z ă r i l e p o t f i m u l t m a i m a r i , d a c ă b u n u r i l e
sunt furnizate la timp şi în cantităţile solicitate de către consumatori.

 Protejarea activelor unităţii economice se poate obţine prin controlul stocurilor împotriva risipei şi
d e t e r i o r ă r i l o r, d e p o z i t a r e a c a n t i t a t i v ă ş i c a l i t a t i v ă a m a t e r i i l o r p r i m e ş i m a t e r i a l e l o r.

 Investiţiile minime în stocuri presupun costuri de depozitare şi de asigurare minime.

 Furnizarea de informaţii de către compartimentul de aprovizionare conducerii unităţii economice. Aceasta
se poate obţine prin determinarea cantităţilor optime de aprovizionat şi momentelor de reaprovizionare,

38
 stabilirea ratei de rotaţie a stocurilor şi diminuarea erorilor în documentaţia privind stocurile din cadrul
firmei.

 Menţinerea stocurilor de producţie a întreprinderii la nivelurile planificate.

 Satisfacerea necesităţilor de consum ale unităţii economice şi a subdiviziunilor sale în resurse materiale
necesare.

 Păstrarea caracteristicilor calitative a materiilor prime şi materialelor pe timpul depozitării.

 Prevenirea apariţiei lipselor de stoc sau suprastocării de resurse materiale.

Asupra mărimii şi dinamicii stocurilor îşi exercită influenţa un foarte mare număr de factori, de

diverse maturii dintre care principalii sunt:

 F re c v e n ţ a l i v r ă r i l o r ( a p ro v i z i o n ă r i l o r ) d e l a f u r n i z o r i :

se stabileşte luându-se în consideraţie atât condiţiile de livrare ale furnizorului, cât şi cele de primire

a l e c o n s u m a t o r u l u i . C o n d i ţ i i l e s e r e f e r ă l a n a t u r a c e r e r i i , m o m e n t e l e d e c o n s u m , n a t u r a r e s u r s e l o r, c i c l i t a t e a

producţiei ş. a.

Strategiile care pot fi aplicate de furnizori în organizarea şi derularea livrărilor către beneficiarii săi

sunt: livrarea alternativă sau simultană.

Livrarea alternativă determinată formarea de stocuri mai mari la beneficiari pentru perioade de timp

mai lungi. Livrarea simultană acţionează invers fiind mai eficientă pentru beneficiari, însă această strategie

necesită organizarea mai complexă şi mai amplă a activităţii de desfacere, implicând un efort suplimentar din

partea furnizorului, ceea ce nu întotdeauna este favorabil.

 C a n t i t a t e a m i n i m ă c a re p o a t e f i c o m a n d a t ă ş i c u m p ă r a t ă d e u n b e n e f i c i a r d e l a f u r n i z o r î n

condiţii economice avantajoase. De obicei, aceasta este stabilită de producător ca reprezentând limita sub
care fabricaţia unui produs ar antrena cheltuieli de producţie mai mari şi preţuri de realizare mai ridicate.

 C a p a c i t a t e a d e t r a n s p o r t a m i j l o a c e l o r f o l o s i t e î n a d u c e re a re s u r s e l o r m a t e r i a l e î n c o re l a ţ i e c u
distanţa de trans port; condiţionare reciprocă asigură realizarea procesului de trans port a resurselor
materiale cu cheltuieli cât mai mici. Ca rezultat, mărimea stocurilor este condiţionată de capacitatea de
transport în special pentru resursele care se asigură din import.

 Condiţiile naturale şi climaterice determină de regulă, formarea stocurilor sezoniere la resursele

materiale a căror exploatare sau transport se întrerupe, ca urmare a influenţei nefavorabile specifice sezonului
de iarnă.

 P ro p r i e t ă ţ i l e f i z i c o - c h i m i c e . L i m i t e a z ă d u r a t a d e s t o c a r e î n t i m p a r e s u r s e l o r m a t e r i a l e p e r i s a b i l e , a
celor cu termene scurte de garanţie sau a celor care prin compoziţia şi structura specifică se degradează, dacă
sunt staţionate în stocuri pe o perioadă mai mare de timp decât cea admisă de caracteristicile specifice.

 C a p a c i t a t e a d e d e p o z i t a re e x i s t e n t ă d i s p o n i b i l ă s a u c a re p o a t e f i î n c h i r i a t ă l i m i t e a z ă c a n t i t a t e a
maximă de materiale ce poate fi stocată la un moment dat.

39
  P e r i o d i c i t a t e a f a b r i c a ţ i e i l a p ro d u c ă t o r i c o n d i ţ i o n e a z ă i n t e r v a l u l m i n i m l a c a r e s e p o t a p r o v i z i o n a

resursele materiale de la sursa directă. Deci, intervalul între două reaprovizionări succesive,

 N i v e l u l p l a n i f i c a t a l v o l u m u l u i p ro d u c ţ i e i re a l i z a t e .

 D u r a t a p ro c e s u l u i d e p ro d u c ţ i e .

 Vo l u m u l ş i s t r u c t u r a p ro d u c ţ i e i .

 N o r m e l e s p e c i f i c e d e c o n s u m a re s u r s e l o r m a t e r i a l e ş i c o n s u m u r i l e s t a n d a r d .

 C h e l t u i e l i l e d e l a n s a re a c o m e n z i l o r d e a p ro v i z i o n a re .

 A m p l a s a m e n t u l s t o c u r i l o r d e re s u r s e m a t e r i a l e .

 Te r m e n u l d e g a r a n ţ i e ( v a l a b i l i t a t e ) a p ro d u c ţ i e i f i n i t e .

 U ş u r i n ţ a î n l o c u i r i i re s u r s e l o r m a t e r i a l e ( d i n s t o c u r i ) c u re s u r s e s u b s t i t u i b i l e .

 Consecinţele nedispunerii la timp de un stoc anumit.

 D u r a t a d e c o m a n d ă - a p ro v i z i o n a re .

 D u r a t a d e c o n d i ţ i o n a re - p re g ă t i re .

Entitatea analizata IM „Kelley Grains Impex” SRL dispune de un control de gestiune la nivel mediu care tinde spre creştere cu scopul de a atinge

nivelul înalt în problema controlului de gestiune a stocurilor, dat fiind faptul că pe viitor entitatea îşi planifică ramificarea genurilor de activitate şi preconizează de a

deschide un proces tehnologic de fabricarea a produselor proprii.

CONCLUZII

Contabilitatea stocurilor este considerată una dintre cele  mai  importante  secţiuni  ale contabilităţii deoarece ea priveşte situaţia efectivă a producţiei,

în urma ei putîndu-se stabili efectiv costurile de producţie ale bunurilor produse, costul mărfurilor respectiv preţurile de vînzare a acestora astfel încît firma să poată

obţine profit.

În ceea ce  priveşte  materiile  prime, este  foarte important de  analizat  toate  ofertele furnizorilor, deoarece acestea pot diferii atît la preţ, cît şi la

calitate. Este foarte important ca firma să obţină materii prime şi materiale la cele mai bune preţuri şi avînd o bună calitate. În contabilitate preţul materiilor prime

constituie baza de calculaţie a preţului de producţie.

În contabilitate, stocurile sunt tratate drept componente ale activelor circulante şi care rămîn în unitate pe o perioadă scurtă de timp, schimbîndu-şi

forma materială şi utilitatea în cadrul circuitului economic.

40
 În ceea ce priveşte stocurile, entitatea analizata IM „Kelley Grains Impex” SRL îşi desfăşoară activitatea în cele mai bune condiţii. Stocul  pe care îl

deţine este unul relativ mic, aceasta datorîndu-se şi naturii mărfurilor realizate de ea, dar şi datorită preţurilor excelente pe care le practică, ceea ce face ca aceste

mărfuri să poată fi cumpărate de o gama foarte variată de clienţi.

Entitatea analizata poate fi caracterizată prin multe puncte forte pe care le deţine, autorul ţine să menţioneze cele mai importante atuuri ale entităţii:

- Entitatea ţine evidenţa contabilităţii în mod automatizat utilizînd baza de contabilitate 1C versiunea 8.2, aceasta le permite o evidenţă mai

strictă şi mai corectă a stocurilor cu evitarea posibelelor erori umane;

- Entitatea analizata efectuează inventarierea de mai multe ori pe an, iar la sfîrşitul anului face o inventariere generală, astfel inventarierea

sistematică a stocurilor a permis evitarea divergenţelor la inventariere, astfel lipsa abaterilor în urma inventarierii este un factor al bunei gestiuni a stocurilor entităţii;

- Entitatea nu deţine stocuri mari de mărfuri şi materiale aceasta denotă o rotaţie a acestora corectă, astfel stocurile sunt realizate sau utilizate în

cadrul entităţii într-un ciclu mic ceea ce arată că activitatea entităţii este de succes.

Pe lîngă punctele forte putem menţiona şi careva puncte negative în contabilitatea stocurilor la entitatea analizata:

- Entitatea IM „Kelley Grains Impex” SRL, nu are întocmită politica de contabilitate, entitatea a fost creată în anul 2004 tot atunci sa întocmit

şi politica de contabilitate care de atunci nu a mai fost revizuită cu toate că în legislaţia fiscală au avut loc schimbări esenţiale în modul de contabilitate a activităţii

entităţilor din R. Moldova.

- De asemenea entitatea analizata procură piese de schimb auto, astfel reparaţia autoturismelor se efectuează de entitate IM „Kelley Grains

Impex” SRL prin casarea acestora în baza actului de casare şi trecerea la cheltuielile perioadei de gestiune fără însă a deţine un mecanic specializat sau o secţie de

reparaţie.

Stocurile deţin cel mai important rol în activitatea firmelor. Din acest motiv este foarte important ca gestiunea stocurilor sa vizeze menţinerea unui

nivel corespunzător al acestora din punct de vedere al calităţii, cantităţii, şi al volumului producţiei şi al modului de realizarea al acestuia.

Nu orice nivel al stocurilor este favorabil întreprinderilor. Un nivel  minim  poate genera disfuncţionalităţi pe relaţia furnizor- beneficiar şi opriri ale

procesului de producţie. Un nivel ridicat al acestora, poate determina imobilizări importante de stocuri care vor fi lipsite de mişcare o anumita perioada, fapt ce

generează dificultăţi în fluxurile financiare ale firmei

Stocurile rămîn a fi o parte esenţială în dezvoltarea activităţii oricărei entităţi, iar o bună gestionare a acestora va duce la creştere profitului entităţii.

În viitorul apropiat întreprinderea planifică de a-şi majora volumul vînzărilor, deoarece anume acesta este şi domeniul principal de activitate. În acest scop este

efectuată cu aplicarea tehnologiilor comerciale moderne, cu investirea mijloacelor suplimentare în dezvoltarea bazei tehnico – materiale şi în dezvoltarea resurselor umane, prin

îmbunătăţirea considerabilă a condiţiilor de muncă, prin ridicarea calificării personalului. Aceste tendinţe vor permite majorarea vînzărilor şi sporirea productivităţii muncii, a

nivelului de deservire a consumatorilor şi a calităţii deservirii.

În scopul accelerării vitezei de rotaţie a stocurilor, sînt propuse următoarele căi:

 perfecţionarea planului aprovizionărilor cu stocuri de mărfuri şi materiale;

 încheierea la timp a contractelor de vînzare – cumpărare a mărfurilor, asigurarea ritmicităţii aprovizionărilor;

41
  reducerea pierderilor marfare prin îmbunătăţirea condiţiilor de depozitare, păstrare, modernizarea operaţiunilor de încărcare/descărcare a

mărfurilor, asigurarea securităţii bunurilor materiale;

 controlul operativ al modului în care sînt respectate clauzele contractuale;

 evita creareării condiţiilor de stagnare a stocurilor de mărfuri, care vor duce la micşorarea veniturilor din vînzări ale întreprinderii;

 accelerarea ritmului de decontare a mărfurilor vîndute.

În general, activitatea întreprinderii este satisfăcătoare, clienţii şi consumatorii sunt mulţumiţi şi fideli.

BIBLIОGRАFIА

I. АCTE NОRMАTIVE

1. Legeа cоntаbilităţii: nr. 113 - XVI din 27.04.2007. În: Mоnitоrul Оficiаl аl Republicii Mоldоvа. 2007, nr. 90-93/399.

2. Cоdul fiscаl аl Republicii Mоldоvа şi legile pentru punereа în аplicаre а titlurilоr аcestuiа nr. 1163-XIII din 24.04.1997. În: Mоnitоrul Оficiаl аl

Republicii Mоldоvа. Ediţie Speciаlă, 08 februаrie 2007.

3. Indicаţii metоdice privind cоntаbilitаteа cоsturilоr de prоducţie şi cаlculаţiа cоstului prоduselоr şi serviciilоr. Оrdin nr.118 din 06.08.2013 privind

аprоbаreа Stаndаrdelоr Nаţiоnаle de Cоntаbilitаte. În: Mоnitоrul Оficiаl al Republicii Moldova 177-181/1224, 16.08.2013.

4. Recоmаndărilоr metоdice privind trаnziţiа lа nоile Stаndаrde Nаţiоnаle de Cоntаbilitаte, аprоbаt prin оrdinul Ministerului Finаnţelоr аl Republicii

Mоldоvа nr. 166 din 28.11.2013. În: Mоnitоrul Оficiаl al Republicii Moldova Nr. 291-296.

5. Standardul Naţional de Contabilitate „Stocuri”, publicat : 16.08.2013. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 177-181, art Nr : 1224.

6. SNC „Costurile îndatorării” publicat : 16.08.2013 În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 177-181     art Nr : 1224.

42
 7. Regulamentului de inventariere aprobat prin Ordinul ministrului finanţelor nr. 60 din 29 mai 2012. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr.

166-169 art Nr : 953 din 10.08.2012.

II. MАNUАLE, MОNОGRАFII, LUCRĂRI DIDАCTICE, BRОŞURI

1. Nederiţа, А. „Cоntаbilitаte finаnciаră”. Ed. 2-а, rev. şi cоmpl. Chişinău: АCАP, 2003. 637 p. CZU 657.15 (075.8) C69

2. Cаrаmаn, R. Cuşmăunsă „Cоntаbilitаteа mаnаgeriаlă”, Chişinău-2007, 216 p., ISBN 978-9975-78-537-2;

3.   Ionel Jianu „Evaluarea în contabilitate”. Teorie si metoda, ISBN: 978-973-709-582-4 

4. Virginia Greceanu - Cocos „Contabilitatea în partidă dublă şi legislaţia persoanelor juridice fără scop patrimonial, simplificată şi actualizată” ,

ISBN: 978-606-280-077-2 

III. P U B L I C А Ţ I I Î N M А T E R I А L E L E C О N F E R I N Ţ E L О R , S I M P О Z I ОА N E L О R

1. Ing. Cezara V. FAUR, „Managementul stocurilor în condiţii de incertitudine”. Teza de doctorat Ministerul educaţiei, cercetării, tineretului şi

sportului Universitatea “Transilvania” din Braşov.

2. Enciclopedia lui Diaconovici, 1904, Editura si tiparul lui W. Kraft

IV. АRTI CОLE D IN ED IŢ I I PER I ОD I CE

1. Nederiţа, Аlexаndru, Recomandări practice privind aplicarea SNC „Stocuri” Cоntаbilitаte şi аudit. 2014, nr. 9.

2. Andrei APOSTU privind modul de reflectare a returnării mărfurilor procurate în perioada cînd întreprinderea nu avea statut de plătitor al TVA,

Contabilitate şi audit 2014, nr.2

V. SITE-ОGRАFIА

1. Regulamentului de inventariere aprobat prin Ordinul ministrului finanţelor nr. 60 din 29 mai 2012 [online]. Disponibil:

http://lex.justice.md/md/344361/

2. Cоntаbilitаteа şi аuditul în cоntextul integrării ecоnоmice eurоpene: prоgrese şi аşteptări [Online]. Disponibil:

http://www.аse.md/files/cаtedre/cоntаbil/cоnf_25.04.14/cоnf_bооk.pdf

43
ANEXE

44