ANATOMIA TOPOGRAFICĂA CAPULUI ȘI GÂTULUI

ANATOMIA TOPOGRAFICĂA CAPULUI

Din punct de vedere morfofuncțional, la nivelul capului se observă suprapunerea de
sus în jos a patru etaje:
1.etajul neural care cuprinde: neurocraniul ce adăposteşte encefalul, conținut în cutia
craniană, şi părțile moi care acoperă bolta craniană (calvaria);2. etajul statoacustic şi
vizual care cuprinde: stânca temporalului cu urechea (medie şi internă) şi orbita cu
ochiul;3.etajul respirator şi olfactiv care cuprinde: nasul extern, fosele nazale şi
mucoasa olfactivă;4.etajul digestiv şi gustativ care cuprinde: vestibulul cavității orale,
cavitatea orală şi limba.
Limita dintre cap şi gât este dată de o linie convențională care porneşte de la
punctulcraniometric gnation (GN) situat la partea inferioară a sinostozei mentoniere,
se continuă pemarginea inferioară a corpului mandibulei până la unghiul mandibulei,
ce corespunde punctului craniometric gonion (GO), apoi urmează o linie orizontală
dusă până la marginea anterioară amuşchiuluisternocleidomastoidian, urcă
dealungul acestei margini până la baza procesuluimastoid şi se continuă pe linia
nuchală superioară până la protuberanța occipitală externă (inion -I), locul unde se
întâlneşte cu o linie simetrică ce vine din partea opusă.
Topografic se consideră capul fiind alcătuit dinregiunile ale capului și regiunile feței.
Regiunile capului
- regiuni mediane, neperechi:-regiuneafrontală,- regiuneaparietală, -
regiuneaoccipitală
- regiuni laterale, perechi:- regiuniletemporale, - regiunileauriculare, -
regiunilemastoidiene
Regiunile feței
regiuni mediane impare:
- r.nazală (de suprafață şi profundă); - r.orală (de suprafață şi profundă);- r.mentală
(de suprafață);
regiuni laterale, perechi
- r.orbitale (de suprafață şi profundă); - r.infraorbitale (de suprafață);- r.zigomatice
(de suprafață);- r.bucală (de suprafață);- regio parotido-maseterică(de suprafață);
regiuni profunde, simetrice, denumite distinct față de regiunile de suprafață şi care
nucorespund strict celor de suprafață: - regiunea infratemporală;- regiunea latero-
faringiană(cu spațiile prestilian şi retrostilian).
REGIUNILE MEDIANE ALE CAPULUI
REG. FRONTALĂ, REG. PARIETALĂ, REG. OCCIPITALĂ
Limite:
- anterior: glabela şi marginile supraorbitare;- posterior: protuberanța occipitală
externă şi liniile nucale superioare;- lateral: liniile temporale superioare şi baza
procesului mastoidian.
Stratigrafie:
Planul tegumentar: relativ gros lipsit de păr la nivelul frunții şi păroasă în rest
(calviția mai frecventă la bărbați);
Planul subcutanat cu puțină grăsime şi multe fibre conjunctive care
unesctegumentul cu aponevroza epicraniană;
Planul musculo-aponevrotic este format din aponevroza epicraniană şi muşchii
occipito-frontali şi temporo- parietali care se inseră pe aceasta.
Cele trei planuri enumerate formează scalpul care conține elemente vasculare şi
nervoasesuperficiale.
Arterele sunt reprezentate de a. supratrohleară şi supraorbitară (din a. oftalmică),a.
temporală şi a. frontală (din a. temporală superficială ), a. occipitală şi auriculară
posterioară(din a. carotidă externă ) care se distribuie porțiunii frontale, parietale şi
respectiv occipitale aregiunii, anastomozându-se între ele şi cu cele de partea
opusă. Venele formează o rețea bogatăcare drenează fie spre venele extracraniene
fie spre sinusurile durei mater (prin venele diploideşi emisare) explicându-se
propagarea infecțiilor exocraniene spre sinusurile venoase ale dureimater.
Limfaticele drenează spre nodurile submandibulare (anterioare), occipitale
(posterioare)mastoidiene şi parotidiene (mijlocii). Nervii senzitivi sunt: supratrohlearul
şi supraorbitalul (dinn. oftalmic) pentru porțiunea frontală; n. auriculo- temporal (din
n. mandibular) ramuri dinplexul cervical şi ramuri dorsale ale nervilor spinali C2 – C3
pentru porțiunea parietală şioccipitală ale regiunii.
Planul subaponevrotic este format din țesut conjunctiv lax.
Planul periostal este slab aderent la oasele calvariei aderând însă puternic de
țesutulfibros al suturilor ca şi la membranele fontanelare ale copilului.
Planul osos este reprezentat de calvarie cu suturile sale: sutura sagitală (între
oaseleparietale), sutura coronară (între oasele parietale şi frontal), sutura lambdoidă
(între oasele parietale şi occipitale), şi uneori sutura metopică (între cele două
jumătăți ale solzului frontal).
La întretăierea suturilor se întâlnesc la făt şi nou-născut fontanelele:
-anterioară (între cele douăpiese frontale şi oasele parietale; răspunde în profunzime
sinusul sagital superior, care poate fipuncționat), -posterioară (între cele două oase
parietale şi occipital).
Suprafața exocraniană prezintă arcurile supraciliare anterior şi liniile nucale
supremeposterior. Pe suprafața endocraniului se observă pe linia mediană: foramen
cecum, creastafrontalului şi şanțul sinusului sagital superior; pe părțile laterale:
şanțuri arteriale, impresiunidigitiforme, eminențe mamilare şi cele două fose
cerebrale ale solzului occipital.
Planul durei mater craniană.
Dura mater craniană aderă puternic la nivelul suturilor fiinduşor decolabilă în rest,
favorizând astfel formarea hematoamelorextradurale (leziunitraumatice ale unor
ramuri ale arterelor meningeale, mai ales ale arterei meningee medii,ramuri care
sunt conținute într-o dedublare a durei mater). Pe linia mediană, dura mater
esteparcursă de sinusul longitudinal superior, care se varsă în confluentul sinusurilor
situat lanivelul protuberanței occipitale interne. Trepanațiile acestor regiuni reprezintă
calea de acces asupra cavității craniene.
Pielea scalpului este bogata în glande sebacee ale căror canaliculi sunt expuşi
microtraumatismelor şi infecțiilor. Din acest motiv chisturile sebacee ale
scalpuluisunt frecvente.
Scalpul este foarte bine vascularizat pentru a hrani foliculii piloşi.
Chiar şi o mică ulcerație a scalpului poate determina o sângerare abundentă. Este
dificil de a stopa o sângerare la nivelul scalpului, acest lucru realizându-se numai
prin presiune locală direct pe scalp.
Infecțiile scalpului au tendința de a rămâne localizate şi sunt de obicei dureroase.
Rarinfecții ale scalpului se propagă prin vene emisare lipsite de valve la craniu
producândosteomielite. Prin venele diploice infecția se propagă şi prin vene emisare
ajung la sinusurilevenoase determinând tromboze de sinusuri venoase.
REG. AURICULARĂ
Este o regiune pereche a capului, situată la limita dintre regiunile temporală
mastoidianăşi parotideo maseterină la nivelul căreia se află urechea externă. În
cadrul acesteiregiuni se studiază pavilionul urechii şi meatul acustic extern.Pe fața
laterală pavilionul prezintă conca auriculară. Din dreptul acesteia pleacă o
proeminență numită helix care constituie marginea liberă a pavilionului
urechii.Helixul se termină în dreptul lobului urechii. Lobulul urechii poate fi
rotund,unghiular şi mai mult sau mai putin aderent medial de părțile moi ale capului.
Anterior de helixse află o proeminență paralelă cu acesta numită antehelix.
Inferior antehelixul se termină printroproeminentă numită antitragus. Anterior de
antitragus se găseste tragusul. Tragusul esteseparat de rădăcina helixului prin
incizura anterioară a urechii iar de antitragus prin incizuraintertragiană.
Stratigrafie:
Planul tegumentar este fin, aderent de cartilajul subiacent, cu peri rudimentari, cu
rare glande sudoripare şi sebacee.
Cartilajul urechii prezent la nivelul pavilionului şi meatului acustic extern, lipseste la
nivelul lobului urechii. Pavilionul poate fi sediul degeraturilor, arsurilor saual
pericondritelor inflamatorii sau traumatice.
Meatul acustic extern vine în raport superior cu baza craniului (fosa craniană
medie),inferior cu glanda parotidă, anterior cu articulația temporo mandibulară,
posterior cu procesulmastoid.
Alături de structura fibrocartilaginoasă există şi structura osoasă reprezentată de
porțiunile timpanică şisolzoasă a temporalului. Aceste formatiuni sunt acoperite de
piele cu peri fini, glande sebacee şisudoripare modificate, ceruminoase.
Cerumenul acumulat poate produce dopuri, iar la nivelulpielii pot apare furuncule sau
foliculite.
Vascularizația regiunii este asigurată de arterele auriculare anterioare (din
atreratemporală superficială) şi auriculare posterioare (ramura directa din artera
carotidă externă).
Sângele venos drenează în vena jugulară externă şi în plexul pterigoidian.
Limfaticele sunt tributare limfonodulilor parotidieni, retroauriculari şi cervicali
profunzi.
Inervația senzitivă este asigurată de n. auriculotemporal (ram din n. mandibular), n.
auricular mare (din plexul cervical) şi ramul auricular al nervului vag.
Inervația motorie a muşchilor rudimentari periauriculari este asigurată de nervul
facial.
REG. MASTOIDIANĂ
Este o regiune pereche care corespunde feței laterale a procesului mastoid fiind
situatăretroauricular.
În aceasta regiune se practică trepanația mastoidei pentru accesul chirurgical în
antrulmastoidian şi în cavitatea urechii medii pentru realizarea operației de evidare
petromastoidianăîn cazurile de otită medie supurată, când se îndepartează cele 3
oscioare afectate(ciocan, nicovală, scarită ) şi se chiuretează mucoasa urechii medii.
Tratarea inadecvată a infecțiilor urechii medii se poate complica cu mastoidite
acuteurmate, datorită vecinatatii superioare cu lobul temporal, de meningită sau
abces cerebral.
Peretele posterior al cavității mastoide este în raport cu sinusul sigmoid al durei
mater,propagarea infecției în acest sens ducând la tromboza de sinus sigmoid.
REG. TEMPORALĂ
Este o regiune simetrică situată pe părțile laterale ale bolții craniene.
Limite:
- superior: linia temporală superioară, cu concvitatea în jos de la pterion (PT) la
asterion (AS).
- inferior: marginea superioară a arcului zigomatic;
- anterior: procesul zigomatic al frontalului şi procesul frontal alzigomaticului.
Stratigrafie
Planul tegumentar este subțire şi mobil.
Planul subcutanat: cuprinde muşchi pieloşi (temporo-parietali, auriculari anterior şi
superior), vase de sânge (artera temporală superficială cu ramurile sale terminale
frontală şiparietală; venele temporale superficiale), limfatice (drenează spre nodurile
parotidiene şimastoidiene) şi nervi (n. auriculo-temporal şi ramuri temporale ale
nervului facial).
Arteratemporală superficială, venele temporale superficiale şi nervul auriculo-
temporal situatposterior de vase se găsesc la 1- 1,5 cm anterior de tragus.
Planul aponevrotic: conține porțiunea laterală a aponevrozei epicraniene.
Planul fascial: reprezentat de fascia temporală
Planul muscular: muşchiul temporal
Planul osos este reprezentat de fosa temporală.
La nou- născut se găsesc fontanela sfenoidală sau pterică (la întâlnirea sfenoidului,
frontalului, temporalului şi parietalului) şi fontanela mastoidiană sau asterică (la
unirea occipitalului, parietalului şi mastoidei), care seosifică la scurt timp după
naştere.
Dura mater craniană este foarte decolabilă , favorizând apariția
hematoamelorextradurale. Artera meningee mijlocie care a intrat în craniu prin
orificiul spinos urcă împreunăcu ramurile sale – anterioară, mijlocie şi posterioară –
în grosimea durei mater.
În regiunea temporală se practică trepanații pentru abordarea
conținutuluineurocraniului.
REGIUNILE FEȚEI
REG. NAZALĂ
Limite:
- superior o linie transversală situată între arcadele sprâncenoase ce corespund
suturii frontonazale;
- inferior o linie transversală care marchează şanțul nazolabial ;
- lateral şanțul nazogenian, linie oblică în jos şi în afară ce uneşte unghiul intern al
ochiului cu partea laterală a aripii nasului.
Se învecinează superior cu regiunea frontală, inferior cu regiunea labială şi lateral
cu regiunile orbitale şi geniene.
Nasul extern participă la determinarea fizionomiei individului, are formă de piramidă
aripile nasului dispuse paramedian, iar median de sus în jos prezintă:− rădăcina
nasului separată de glabelă prin şanțulnazofrontal− dorsul nasului – cu deviație
variabilă, se descriu trei tipuri de nas: drept (grec), convex (coroiat), concav (cârn)−
vârful nasului − aripile nasului delimitează cele două narine şi separate posterior de
porțiunea membranoasă a septului nazal.
Stratigrafie:
Tegumentul este subțire, bogat în galnde sebacee şi sudoripare.
Planul muscular este format de:
- muşchiul procerus (piramidal), care prin contracție determină cute şi dă fizionomiei
uncaracter agresiv- muşchiul nazalis cu cele două porțiuni: constrictorul orificiilor
narinare și mușchiul dilatator al narinelor; - muşchiul coborâtor al septului nazal-
muşchiul ridicător al buzei superioare şi aripii nasului.
Planul periostal şi pericondral acoperă şi solidarizează cartilajele între ele.
Planul osos format de porțiunea nazală a frontalului, oasele nazale, procesul frontal
almaxilei, spina nazală anterioară.
Planul cartilaginos este format de cartilajele nazale anterioare: alare mari, alare
mici,accesorii.
Vase şi nervi.
Artere :
- artera unghiulară – ram terminal al arterei faciale- infraorbitală – ram din maxilară-
dorsală a nasului – ram din oftalmică – se anastomozează cu artera angulară.
Venele sunt tributare venelor faciale şi oftalmice.
Limfaticele drenează în: ganglionii parotidieni, cervicali profunzi,submandibulari
Nervii:- motori – ramuri din facial- senzitivi – nervul nazal extern ram din etmoidal
anterior, ram din oftalmic; supratrohlear şi infratrohlear - ramuri din oftalmic;
infraorbital- ram din maxilar.
REGIUNEA NAZALĂ PROFUNDĂ
În profunzime, cavitatea nazală este subîmpărțită prin septul nazal în două fose
nazale, fiecare alcătuită din vestibulul nazal şi fosa propriu-zisă.
Pereții foselor nazale:
- medialeste septul nazal, alcătuit din componenta osoasă formatăsuperior de lama
perpendiculară a etmoidului, posterior de vomer, de porțiunea cartilaginoasă între
celedouă oase, precum şi de porțiunea membranoasă, dispusă în partea anterioară
şiinferioară a septului.
- lateral: procesul frontal al maxilei, osul lacrimal, fața nazală a corpului maxilei
(baza),fața medială a labirintului etmoidal, cornetul nazal inferior, lama verticală a
osuluipalatin şi lama procesului pterigoidian al sfenoidului. Prezența cornetelor
nazale,împreună cu peretele lateral, formează meaturile. Spre tavanul fosei nazale
se aflărecesul sfenoetmoidal, care comunică cu sinusul sfenoidal. În meatul superior
se deschidcelulele etmoidale superioare şi sinusul sfenoidal. În meatul mijlociu se
deschid sinusulfrontal, sinusul maxilar, precum şi celulele etmoidale anterioare şi
mijlocii. În meatulinferior se deschide canalul lacrimonazal.
- superioreste format de oasele nazale, spina nazală a frontalului, lama ciuruită
aetmoidului, fața inferioară a corpului sfenoidului.
- inferior este reprezentat de procesul palatin al maxilei şi lamaorizontală a
palatinului
Comunicările cavității nazale
- prin lamina cribrosa, cu fosa craniană anterioară;- prin foramen etmoidale anterior
şi posterior, cu fosa craniană anterioară (trec artera şi nervul etmoidal anterior);- prin
foramen sfeno-palatinum, cu fosa pterigopalatină (trec artera şi nervii nazali
posteriori);- prin meatul nazal inferior şi canalul lacrimo-nazal cu orbita;- prin orificiul
posterior al foselor nazale(choanele) cu nazofaringele ;- prin canalul incisiv cu
cavitatea orală (nervul nazopalatin);- cu sinusurile paranazale: sinusul sfenoidal (prin
recesulsfenoetmoidal), cu celulele etmoidale posterioare (prin meatul nazal superior)
cu sinusul frontal, cu sinusul maxilarşi celulele etmoidale anterioare (prin meatul
nazal mijlociu).
Vascularizație
Arterele etmoidale anterioare, din a. oftalmică (pentru partea antero-superioară a
foselor nazale), arterele nazale posterioare laterale şi mediale (ramuri din artera
sfenopalatină, dinmaxilară), precum şi ramuri din a. facială pentru vestibulul nazal.
Venele formează plexurivenoase anastomozate spre vena etmoidală anterioară, ce
se varsă în vena oftalmică superioarăşi apoi în sinusul cavernos, precum şi plexul
venos pterigoidian.
Limfaticele drenează înnodurile retrofaringiene şi cervicale profunde.
Inervație
Nervii nazali
- posteriori şi superiori – ramuri din maxilar (senzitivi şi vegetativi), - postero-inferiori
– ramuri din nervul palatin mare şi - antero-superior – ramuri din etmoidal – ram din
n.oftalmic.
REG. ORALĂ
Conține două părți: o parte de suprafață (regiunealabială) şi o regiune de profunzime
(cavitateaorală).

Regiunea labială
Conține totalitatea părților moi ce formează buzele, peretele anterior al cavității orale.
Limite:
- superior –șanțul nazolabial, continuat prin şanțul labio-genian cu traiect oblic,
lateral şi în jos; - lateral – două linii verticale trasate la 1cm lateral de comisurile
labiale;- inferior – sanțul mentolabial.
Regiunea labială se învecinează superior cu regiunea nazală, inferior cu
regiuneamentonieră, lateral cu regiunile geniene.
Forma:
Fiecare buză prezintă – margine aderentă, margine liberă, față anterioară cutanată,
fațăposterioară mucoasă.
Prin marginea liberă circumscriu rima oris; se unesc de fiecare parte pentru a
formacomisurile buzelor.
Buza superioară este separată de nas prin şanțulnazolabial. Prezintă un şanț vertical
– filtrum care coboară spre marginea liberă a buzeisuperioare unde se termină
printr-un tubercul median. Joncțiunea cutaneo-mucoasă a buzeisuperioare descrie
forma arcului lui Cupidon.
Buza inferioară este separată de regiunea mentonieră prin şanțul mentolabial. Este
puținrăsfrântă şi prezintă pe linia mediană o fosetă.
Stratigrafie:
Planul cutanat este gros, aderent, prezent pe fața anterioară; conține glande
sudoripare şisebacee; la bărbat conține păr.
Planul mucos.
Marginea liberă şi fața posterioară a buzelor, de culoare roz, se continuă lanivelul
comisurilor labiale cu mucoasa bucală. La nivelul marginilor aderente mucoasa de
pefața posterioară a buzelor se reflectă şi se continuă cu mucoasa gingivală,
realizând pe liniamediană frâul buzelor.
La nivelul marginii libere a buzelor, planul mucos este mai subțire, roşiatic, mai
aderent,se continuă cu porțiunea cutanată a buzelor.
Planul muscular
Muşchiul orbicular al buzelor este situat în grosimea buzelor; fasciculele de fibre
musculare descriu două elipse cu diametru mare dispus transversal.
Muşchiul orbicular al buzelor are două părți:
- porțiunea principală – m. orbicular intern, care formează porțiunea labială liberă.
- porțiunea accesorie – m. orbicular extern este mai subțire, iar prin fibrele
terminaleasigură fixarea muşchiului de fața profundă a tegumentului buzelor.
Muşchiul orbicular al guriiformează un sfincter fiind un constrictor al cavității orale.
Prin contracția orbicularului intern
buzele se alipesc, iar prin contracția orbicularului extern se închidegura şi se
anteproiecteazăbuzele.
Arterele regiunii provin din artera facială.
Arterele labiale superioare anastomozateformează arcada arterială a buzei
superioare, la care mai participă ramuri din arterainfraorbitală, bucală şi transversă a
feței. Arterele labiale inferioare prinanastomoză formeazăarcada arterială a buzei
inferioare la care participă şi ramuri din artera mentală.
Cele două arcade formează cercul arterial perioaral, situat la 7-8 mm de marginea
liberă abuzelor, între planul muscular şi mucos.
Venele regiunii sunt reprezentate de venele labiale,care sunt tributare venei faciale.
Limfaticele drenează în ganglionii submandibulari, submentali şi cervicali profunzi.
Nervii:
- motori: ramuri bucale din nervul facial
- senzitivi: pentru buza superioară infraorbitalul – ram din n. maxilar, pentru buza
inferioară – nervul mental, ram din n. mandibular.
Cavitatea orală
Arcadele alveolo-dentare separă vestibulul oral de cavitatea orală propriu-zisă. Cele
douăcomponente pot comunica chiar şi când fălcile suntîncleştate (trismus), prin
spațiileretromolare.
Pereți:
1.Peretele superioreste alcătuit din procesul palatin al maxilei şi lama orizontală
apalatinului. Este vascularizat de ramuri din a. palatina descendentă şi ramuri din
a.sfenopalatină (din a. maxilară). Inervația aparține nervilor palatini mari – ramuri din
maxilar.
2.Peretele inferioreste alcătuit din diafragma gurii, lojile glandelor sublinguale şi
limbă.
Diaphragma oris separă regiunea orală de regiunea cervicală anterioară şi este
alcătuită din pântecele anterioare ale muşchilor digastrici,de muşchii milohioidieni şi
geniohioidieni.
Lojaglandei sublinguale este delimitată medial de m. genioglos, lateral de mandibulă,
superior demucoasa orală şi inferior de m. milohioidian. Conține glanda
sublinguală,canalul său excretor,canalulsubmandibular, artera şi vena sublinguală,
nervul sublingual şi lingual.
Limbaeste un organ musculo-membranos, acoperit de mucoasă. Este vascularizată
dearterele linguale (din a. carotidă externă), de artera profundă a limbii (ram din
palatină şifaringiană ascendentă. Venele (linguale şi profunde ale limbii) drenează în
v. jugulară internă.
Limfaticele drenează în nodurile submentale, submandibulare şi cervicale profunde.
Inervațiamotorie este dată de n. hipoglos, iar cea senzitivă generală de n. lingual (din
n. mandibular).
Sensibilitatea gustativă este deservită în 2/3 anterioare de n. facial prin n. coarda
timpanului, în1/3 posterioară de n. glosofaringian şi la rădăcina limbii de vag.
3.Peretele posterioreste repezentat superior de vălul palatin, iar inferior de structurile
cemărginesc istmul orofaringian.
REG. MENTONIERĂ
Regiunea mentonieră este o regiune mediană, superficială, al cărei schelet este
reprezentatde porțiunea mijlocie a corpului mandibulei. Mai mult sau mai puțin
proeminentă, regiuneapoate prezenta uneori median foseta mentonieră.
Limite:
- inferior: marginea inferioară a corpului mandibulei;
- superior: şanțul mentolabial, prelungit până la liniile verticale coborâte la 1 cm
lateral de comisurile gurii;
- lateral: verticale coborâte la 1 cm lateral de comisurile gurii.
Stratigrafie:
Planul tegumentar : gros, cu glande sebacee şi sudoripare, la bărbați conține
foliculi piloşi şi fire de păr (barba).
Planul subcutanat conține tracturi conjunctive şi fibre ale unor muşchi ai mimicii
(platisma).
Planul muscular: dinspre lateral spre medial este format de m. depresor al
unghiului gurii , m. Depresorul buzei inferioare, m. mental.
Planul subcutanat şi planul muscular conțin elemente vasculo- nervoase; vasele
mentoniere, submentale şi labiale inferioare; nervul mentonier,ramuri ale nervului
facial.
REG. ORBITALĂ
Regiunea palpebrală este alcătuită din celedouă pleoape, care delimitează fanta
palpebrală.
Se descriu două pleoape:superioară şi inferioară, care prezintă: o față anterioară, o
față posterioară, o margine aderentă şi o margine liberă. Prin marginea aderentă,
pleoapa răspunde aditusului orbitar.
Porțiunea liberăeste împărțită de papila lacrimală în două părți: medială – lacrimală
şi laterală – ciliară.
Celedouă margini libere delimitează unghiurile ochiului (medial şi lateral).
Unghiul medialmărgineşte lacul lacrimal, în aria căruia se observă două formațiuni
ale conjunctivei bulbare:caruncula lacrimală şi plica semilunară.
Stratigrafiapleoapelor:
Planul tegumentar: fin, mobil, la marginea liberă conține gene şi canalele
excretoare aleglandelor Mebonius; se continuă cu conjunctiva.
Planul subcutanat: țesut conjunctiv lax care se infiltrează cu uşurință
determinândedemele palpebrale.
Planul muscular striat: muşchiul orbicular al ochiului cu cele trei porțiuni: pars
orbitalis,periferică; pars palpebralis, dispusă ca două semi-inele în jurul marginilor
libere ale pleoapelor;pars lacrimalis (muşchiul Horner), dispus înapoia sacului
lacrimal.
Planul conjunctiv submuscular: conține ramurile arterelor palpebrale şi principalii
nervisenzitivi şi motori; la pleoapa superioară se continuă cu planul subaponevrotic
al regiuniifrontale.
Planul fibros: are două părți : una centrală - tarsurile palpebrale (extremitățile lor se
prindpe ligamentele palpebrale medial şi lateral, care se inseră pe marginile
aditusului orbitar) şi altaperiferică – septul orbitar (se inseră pe de o parte pe
marginile celor două tarsuri, iar pe de altase continuă cu periorbita).
Planul muscular neted : muşchii tarsali, superior şi inferior, cu fibre dispuse
vertical.
Planul mucos: conjunctiva palpebrală.
Vascularizația şi inervația pleoapelor
Ramurile arteriale provin din artera infraorbitară (artera maxilară), arterele palpebrale
laterale (artera maxilară), artera supraorbitară, lacrimală şi palpebrale mediale
(arteraoftalmică).
Venele pretarsale sunt afluenți ai venelor facială şi temporală superficială, iar
celeretrotarsale sunt afluenți ai venelor orbitei comunicând prin ele cu circulația
endocraniană.
Limfaticele drenează spre nodurile preauriculare, parotidiene şisubmandibulare.
Inervația motorie este realizată de ramuri ale nervului facial. Sensibilitatea este
tributarătrigemenului prin nervii: infraorbitar, zigomatic, nazociliar (prin ramura
infratrohleară), frontal(prin ramura supraorbitară şi supratrohleară) şi lacrimal.
Regiunea orbitală propriu-zisă
Este situată de o parte şi de alta a cavității nazale fiind delimitată de pereții osoşi ai
orbitei.
Orbita osoasă, de forma unei piramide patrulatere cu axul oblic spre posterior şi
medial prezintă:
- baza orbitei: aditusul orbitar, orientat anterior;
- vârful orbitei, situat la extremitatea medială a fisurii orbitaresuperioare;
- peretele superior, răspunde etajului anterior al bazei craniului, conține fosa glandei
lacrimale; este format de porțiunea orbitară a frontalului şi de aripa mică a osului
sfenoid;
- peretele medial răspunde cavității nazale; conține fosa sacului lacrimal, fiind format
deprocesul frontal al maxilei, osul lacrimal, fața orbitară a labirintului etmoidal,
corpulsfenoidului;
- peretele inferiorcare răspunde sinusului maxilar; este alcătuit de fața orbitală
acorpului maxilei, fața orbitala a osului zigomatic, procesul orbital al lamei
perpendiculare aosului palatin;
- perete lateralcare răspunde fosei temporale; este alcătuit din procesul zigomatic
alfrontalului, fața orbitala a zigomaticului, fața orbitală a aripii mari a sfenoidului.
Comunicările orbitei:
- prin canalul optic cu fosa craniană anterioară (nervul optic, artera oftalmică).
- prin fisura orbitală superioară cu fosa craniană medie (nervii oculomotor, trohlear,
ramura oftalmică din trigemen, abducens, precum şi vena oftalmică superioară).
- prin fisura orbitală inferioară cu fosa infratemporală şi pterigopalatină (artera şi
vena infraorbitală, nervul zigomatic, vena oftalmică inferioară).
- prin canalul lacrimonazal cu meatul inferior şi fosele nazale.
- prin canalul zigomatic cu regiunea temporală şi zigomatică (nervul zigomatico-
temporal şi zigomatico-facial).
- prin canalele etmoidale anterioare cu fosa craniană anterioară (artera şi nervul
etmoidal anterior).
- prin canalul infraorbital cu regiunea infraorbitală (a. v. şi n. infraorbitali).
Conținutul orbitei:
Capsula Tenon compartimentează orbita în două spații:
- loja precapsulară, ce conține bulbul ocular
- loja retrocapsulară cu muşchii extrinseci, care, la rândul lor delimitează un spațiu
intermuscular şi unul perimuscular şi contine:
- nervii optic, oculomotor, trohlear, abducens, oftalmic (cu ramurile nazociliar,
lacrimal şi frontal), zigomatic (din maxilar);
- artera şi venele oftalmice;
Aparatul lacrimal: glanda lacrimală este situată în foseta glandei lacrimale, în
porțiuneasupero-laterală şi anterioară a orbitei. Canaliculele excretoare se deschid
în fundurile de sacconjunctivale, ce converg în lacul lacrimal între marginile mediale
palpebrale şi unghiul internal lor. Lacrimile merg în punctele lacrimale, situate pe
marginea pleoapelor (orificii ce absorb lacrima din lac) şi apoi spre canaliculele
lacrimale superioare şi inferioare, de unde se varsă însacul lacrimal, care la rândul
lui se varsă în canalul lacrimonazal.
REGIUNEA GENIANĂ
Are formă patrulateră şi cuprinde trei regiuni laterale perechi –infraorbitală, bucală,
zygomatică – care formează pereții laterali ai cavității orale.
Limite:
- anterior: şanțul nazo-genian continuat cu şanțul nazo-labial şi apoi cu linia
verticalăconvențională coborâtă la un centimetru lateral de comisura orală;
- posterior: marginea anterioară a muşchiului maseter;
- superior: marginea infraorbitală (marginea inferioară a bazei orbitei);
- inferior: marginea inferioară a corpului mandibulei (baza mandibulei).
Stratigrafie:
Planul tegumentar – neted şi mobil, prezintă peri mai ales la bărbați, conține glande
sebacee şi sudoripare; la bătrânețe apar riduri;
Planul subcutanat – în această regiune se formează inferior de muşchiul zigomatic
corpul adipos al obrazului Bichat care se întinde spre posterior între muşchiul
maseter şi buccinator şieste înconjurat dinapoi înainte de ductul parotidian;
Planul muscular – este reprezentat de muşchii mimicii dispuşi în două planuri:
- muşchii superficiali, situați în planul subcutanat care iradiază spre orificiul orbicular:
m. ridicător albuzei superioare și aripii nasului, m. ridicător al buzei superioare, m.
zigomatic mic, m.zigomatic mare, m. risorius, m. ridicător al unghiului gurii, m.
depresor al unghiului gurii, m.coborâtor al buzei inferioare, m. platysma şi porțiunea
orbitară a m. orbicular al gurii.
- muşchi profunzi: m. buccinator acoperit de fascie şi perforat de ductul parotidian.
Planul mucos – reprezentat de mucoasa vestibulului oral, aderă de
muşchiulbuccinator între ei găsindu-se glande salivare mici, în dreptul colului celui
de al doilea molarsuperior se află papila parotidiană, unde se deschide ductul
parotidian Stenon.
Vase şi nervi:
Vasele faciale: artera şi vena facială.
Artera facială are traiect ascendent pe marginea anterioară a muşchiului maseter ,
pe planul osos al bazei mandibulei (unde se palpează),îndreptându-se sinuos pe sub
muşchii superficiali ai feței; urcă apoi spre unghiul medial al ochiului unde se
continuă cu artera angularăcare se anastomozează cu artera dorsală a nasului
(ramură a artereioftalmice).
Vena facialăînsoțeşte artera având traiect oblic din unghiul medial al ochiului, unde
se anastomozează cuvena oftalmicăsuperioară.
Vasele infraorbitare: artera infraorbitală (artera maxilară) şi venainfraorbitală.
Vasele bucale: artera bucală (artera maxilară) şi vena bucală.
Vasele transverse ale feței: artera transversă a feței (artera temporală superficială) şi
vena transversă a feței.
Nervul facial prin fibrele somatomatorii din plexul parotidian inervează muşchii
mimicii.
Nervul infraorbital (nervul maxilar) inervează senzitiv tegumentul pleoapei inferioare,
aripii nasului şi buzei superioare.
Nervul bucal (nervul mandibular) inervează senzitiv tegumentul şi mucoasa din
dreptul primului molar superior.
REGIUNEA PAROTIDOMASETERINĂ
Este o regiune pereche aşezată în partea laterală şi posterioară a feței. Superficial
ea are oformă patrulateră.
Limite:
- anterior: marginea anterioară a muşchiului maseter
- posterior: marginea anterioară a muşchiului sternocleidomastoidian
- superior: arcul zigomatic
- inferior: marginea inferioară a corpului mandibulei şi orizontală de la unghiul
mandibulei la marginea anterioară amuşchiuluisternocleidomastoidian.
Un plan frontal, tangent la marginea posterioară a ramurii mandibulei, împarte
regiunea în regiunea maseterină şi regiunea parotidiană.
Regiunea maseterină
Limite:
- anterior: marginea anterioară a muşchiului maseter
- posterior: marginea posterioară a ramurii mandibulei
- superior : arcul zigomatic
- inferior: marginea inferioară a mandibulei.
Stratigrafie:
Planul tegumentar: subțire, mobil şi acoperit de foliculi piloşi la bărbat.
Planul subcutanat prezintă următoarele elemente anatomice:
- în partea inferioară fibre posterioare ale muşchilor platisma şi rizorius, iar superior
muşchii zigomatici;
- sub arcada zigomatică se găsesc vasele transverse ale feței care împreună cu
ductul parotidian formează pediculul anterior al glandei parotide;
- ramurile bucale şi zigomatice ale nervului facial;
- prelungirea anterioară a glandei parotide;
- în porțiunea postero-superioară, vasele temporale superficiale şi nervul
auriculotemporal.
Fascia maseterică: delimitează împreună cu ramura mandibulei loja maseterină
care conține muşchiul maseter.
Planul muscular: muşchiul maseter
Planul osteo- articular:
arcul zigomatic, ramura mandibulei, articulațiatemporomandibulară. Articulația
temporomandibulară este o articulație de tip condilianîntrefosa mandibulară a
temporalului şi capul mandibulei.

Regiunea parotidiană (fosa retromandibulară sau loja parotidiană)

Limite:
- anterior marginea posterioară a ramurii mandibulei;
- posterior procesul mastoidian şi marginea anterioară a muşchiului
sternocleidomastoidian;
- superior porul acustic extern;
- inferior orizontală trasată de la unghiul mandibulei la marginea anterioară a
muşchiului sternocleidomastoidian.
În profunzime regiunea se întinde până la procesul stiloid şi la fața laterală a
faringelui.
Stratigrafie:
Planul tegumentar: subțire, mobil.
Planul subcutanat : slab reprezentat, conține fibre ale muşchiului platisma şi nervul
auricular mare (plexul cervical).
Planul fascial : fascia parotidea (lama superficială a fasciei cervicale).
Planul profund conține glanda parotidă situată în loja parotidiană
Spațiul mandibulo-vertebro-faringian este separat de lama profundă a
fascieiparotidiene într-un spațiu glandularocupat de glanda parotidă şi un spațiu
subglandular saulatero-faringian.
Spațiul latero-faringian este divizat prin diafragma stiliană în două loji: loja
prestilianăşi lojaretrostiliană.
Raportul cu vena jugulara internă este important în extirpareaglandei parotide,
raporturile superioare explică interesarea articulației temporo mandibulare şi
meatului acustic intern în afecțiunile inflamatorii sau tumorale ale glandei.
Prin glanda parotidă trec:
Artera carotidă externă cu ramurile sale terminale: artera maxilară şi artera
temporală superficială.
Vena retromandibulară care primeşte venulele parotidiene şi maseterine şi vena
auriculară posterioară.
Nervul facial formează plexul parotidian împărțind parotida într-o porțiune
superficială şi una profundă. Ramurile plexului parotidian se vor răspândi ca un
evantai muşchilor mimicii.
Nervul auriculo-temporal este purtătorul fibrelor secretorii din ganglionul otic.
Vase limfatice care drenează în nodurile parotidiene superficiale şi profunde.
REGIUNEA INFRATEMPORALĂ
Regiunea infratemporală este o regiune facială profundă, pereche.
Limite:
Perete medial: lama laterală a procesului pterigoid, tuberozitatea maxilei, peretele
lateral alfaringelui, spațiul prestilian.
Perete lateral: fața medială a ramurii mandibulei cu orificiul canalului mandibulei şi
lingulamandibulei (reper pentru anestezierea nervului alveolar inferior).
Perete anterior: tuberozitatea maxilei şi rafeul pterigomandibular pe care se
inserămuşchiul buccinator şi constrictorul superior al faringelui.
Perete posterior : fața profundă a fasciei parotidiene, procesul stiloid, articulația
temporomandibulară.
Un plan conventional care trece tangent la margineaposterioară a ramurii mandibulei
delimitează regiunea infratemporală de loja prestiliană.
Perete superior: baza este alcătuită medial de fața infratemporală a aripii mari a
sfenoidului,iar lateral prezintă un orificiu larg prin care comunică cu regiunea
temporală. Prin acest orificiudelimitat între arcul zigomatic, osul zigomatic, creasta
infratemporală a aripii mari asfenoidului şi tuberculul articular al temporalului , trec
tendonulmuşchiului temporal şi celetrei mănunchiuri vasculo-nervoase profunde.
Perete inferior: vârful răspunde unghiului mandibulei, unde se inseră
muşchiulpterigoidian medial.
Conținutul regiunii:
Muşchii pterigoidieni:
-medial (trece oblic din fosa pterigoidiană la fața medială a unghiului mandibulei) şi
-lateral (cu direcție orizontală de la fața infratemporală a aripii mari a sfenoiduluişi
procesul pterigoid la colul mandibulei).
- Artera maxilară este situată superficial între ramura mandibulei şi muşchii
pterigoidieni,având traiect sinuos, ascendent, spre anterior spre fisura orbitară
inferioară.
- Plexul venos pterigoidian.
- Nervul mandibular cu ramurile sale colaterale şi terminale şi ganglionul otic.
În partea medială regiunea infratemporală este un diverticul osos- fosa
pterigopalatină, de forma unei piramide patrulatere care conține:
Porțiunea terminală a arterei maxilare şi ramurile ei (a a. palatine descendente,
sfenopalatină, a. alveolară superioară şi posterioară, a. canalului pterigoidian).
Nervul maxilar are traiect de la foramen rotund până la fisura orbitară inferioară.
Ganglionul pterigopalatin
REGIUNEA MUŞCHILOR MASTICATORI
Este o regiune complexă ce înglobează patru regiuni topografice clasice:
- superficiale:
- temporală
- parotidomaseterină
- zigomatică
- profundă:
- infratemporală
Este divizată în:
- regiunea masticatorie superficială sau temporomaseterină
- regiunea masticatorie profundă sau pterigoidiană
Regiunea temporomaseterină
Limite:
- superior linia temporală superioară
- inferior marginea inferioară a corpului mandibulei
- posterior baza procesului mastoidian, conductul auditiv extern, marginea
posterioară a ramurii mandibulei
- anterior marginea anterioară a muşchiului maseter continuat până la procesul
zigomatic al frontalului
Forma:
- în partea temporală este plană la bărbat şi uşor bombată la femeie. Devine
escavată încaz de slăbire pronunțată.
Stratigrafie
Tegumentul: în porțiunea temporală – anterior este fin, posterior mai rezistent şi cu
foliculi piloşi.
Planulul subcutanat: conține vase şi nervi.
Vase:
Artera temporală superficială dă ramul frontal şi ramuricolaterale: temporala medie,
zigomatico-orbitală, artera transversă a feței, care nu aparțineacestei regiuni. Artera
temporală superficială poate fi sediul aterosclerozei precum şi arteriteiHorton.
Vena temporală superficială, situată posterior de arteră, se uneşte cu vena maxilară
trec înretromandibulară şi apoi în jugulara externă.
Limfaticele din regiune drenează în ganglionii auriculari şi ganglionii mastoidieni.
Nervii
- Motori: ramura temporală a facialului
- Senzitivi : nervul auriculotemporal, zigomatic și ramuri din plexul cervical
superficial: auricular mare, occipital mic.
Stratul musculoaponevrotic
- în porțiunea temporală: muşchiul temporal situat în lojă temporală
- în porțiunea maseterină – muşchiul maseter ocupă loja maseterină
Planul vasculo-nervos profund.
- în regiunea temporală:
- arterele temporale profunde: anterioară şi posterioară ramuri din maxilară şi
arteratemporală profundă medie ram din temporalasuperficială.
- nervii temporali profunzi: anterior şi posterior ramuri din mandibular.
- în regiunea maseterină:
- artera maseterină şi nervul maseterin pe ramura mandibulei.

Planul osos
- osul parietal inferior de linia temporală superioară
- fața temporală a aripii mari a sfenoidului
- fața temporală a squamei frontalului
Regiunea pterigoidiană
Limite:
- lateral – fața medială a ramurii mandibulei, fața temporală a zigomaticului şi a
arcadeizigomatice.
- medial – fața laterală a lamei laterale a procesului pterigoidian, tuberozitatea
maxilei
- anterior – fața temporală a osului zigomatic, fața infratemporală a maxilei.
- superior – fața infratemporală a aripii mari a sfenoidului
- inferior comunică cu loja paratiroidiană prin butoniera retrocondilian, artera şi vena
maxilară, nervul auriculotemporal.
Ganglionul otic – este un ganglion parasimpatic ataşat nervului mandibular,
funcționalaparținând glosofaringianului.
În partea medială a regiunii apare fosa pterigopalatinăîn formă de piramidă
patrulateră avândurmătorii pereți:
- baza – superior – formată de fața maxilară a aripii mari a sfenoidului şi fața
inferioară acorpului sfenoidului.
- vârful – format prin unirea tuberozitatii maxilei cu procesul pterigoidian, se continuă
cucanalele palatine: mari prin care trec nervii palatini mari şi mici prin care trec
nerviipalatini mici.
- peretele anterior – format de tuberozitatea maxilei
- peretele posterior – fața anterioară a procesului pterigoidian.
- peretele medial – lama perpendiculară a osului palatin.
În fosă găsim porțiunea terminală a arterei maxilare, nervul maxilar şi ganglionul
pterigopalatin ataşat nervului maxilar.
CRANIOMETRIE ŞI PROIECȚII LA NIVELUL CAPULUI
Orizontala de la Frankfurt este o linie ce uneşte punctul cel mai decliv al
marginiiinferioare a orbitei cu tragion. Pentru a pune capul în poziție anatomică se
orientează aceastălinie paralel cu solul.
Puncte craniometrice:
A. Mediane:
- punctul mentonier = Gnation (Gn) - situat în partea antero-inferioară a sinostozei
mentoniere.
- punctul nazal = Nazion (N) - situat la rădăcina nasului, pe suturanazofrontală.
- Glabella (Gl) – proeminență situată între cele două arcade sprâncenoase
- Inion (I) – protuberanța occipitală externă.
- Vertex (V) – punctul extrem superior pe axa verticală (intersecția cu planul
orizontal).
- Opistocranion (Op) – punctul extrem posterior (intersecția cu planul frontal).
B. Laterale:
- Gonion (Go) – vârful unghiului mandibulei, ramurile unghiului fiind baza mandibulei
şi marginea posterioară a ramurii mandibulei.
- Tragion (Tr) – depresiunea situată deasupra tragusului = cartilaj ce mărgineşte
anterior porul acustic extern.
- Zygion (Zy) – punctul extrem lateral pe arcul zigomatic (intersecția cu planul
paramedian).
- Eurion (Eu) – punctul extrem lateral al calotei (intersecția cu planul paramedian).=
tuberozitățile parietale.
Parametri craniometrici:
A. Etajul neural:
- Lungimea calotei – diametrul antero-posterior sau longitudinal (Gl-Op); tipologic:
craniu foarte scurt, scurt, mijlociu, lung, foarte lung.
- Lățimea calotei – diametru transversal (Eu-Eu); tipologic: craniu foarte îngust,
îngust,mijlociu, lat şi foarte lat.
- Înălțimea calotei – diametrul vertical (Ve-Tr); tipologic: cranii joase, mijlocii,
înalte,foarte înalte.
- Circumferința calotei – Gl-Op = 45-57 cm;
- Volumul cutiei encefalice: microcefalie – 1100-1400 cm, mezocefalie – 1400 –1900
cm,macrocefalie - peste 1900cm.
B. Etajul facial:
- Înălțime – (N-Gn) = 11-12 cm; tipologic: față joasă, mijlocie, înaltă, foarte înaltă.
- Lățimea – (Zy-Zy) =13-14 cm; tipologic: față foarte îngustă, îngustă, mijlocie, lată,
foarte lată.
- Lățimea mandibulei – (Go-Go) = 6-11 cm;
Proiecții pe suprafața capului:
Sinusurile paranazale:
- sinusurile frontale – de o parte şi de alta a glabellei, pe o întindere variabilă;
- celulele etmoidale anterioare – în unghiul medial al orbitelor;
- sinusurile maxilare – în regiunile infraorbitare (fosele canine).
Arterele:
- a. facială se proiectează de la intersecția marginii inferioare a mandibulei cu
marginea anterioară a maseterului;
- a. temporală superficială poate fi urmărită de la extremitatea posterioară a arcului
zigomatic, vertical pe o distanță de 3-5 cm, după care se divide în ramurile
terminale(frontală şi parietală); adeseori, pulsațiile ramurii frontale pot fi vizibile la
marginealaterală a frunții.
- a. supraorbitară poate fi percepută imediat deasupra incizurii supraorbitare,
pemarginea superioară a bazei orbitei.
- a. occipitală este palpabilă (pulsații) la 3-4 cm lateral deprotuberanță occipitală
externă.
Suturile bolții craniene se proiectează după următoarele repere:
- Bregma (intersecția dintre sutura frontoparietală şi cea interparietală) este punctul
situatla unirea 1/3 anterioare cu 2/3 posterioare ale liniei mediane a craniului dusă
dinglabella până la inion.
- Lambda (intersecția dintre sutura interparietală şi cea parietooccipitală) e află la
unirea1/3 posterioare cu 2/3 anterioare ale liniei mediane a craniului dusă din inion
până labregma.
- Asterion este punctul ce se găseşte la unirea 1/3 posterioare cu 2/3 anterioare
aleorizontalei de la Frankfurt.
- Pterion este situat la întretăierea verticalei ridicată din mijlocul arcadei zigomatice
cuorizontala dusă prin marginea superioară a orbitei, care trebuie să fie paralelă
cuorizontala de la Frankfurt.
- Sutura frontoparietală (coronară) se proiectează pe linia de intersecție a scalpului
cu unplan frontal ce trece prin bregma şi coboară până la arcul zigomatic,
TOPOGRAFIA CRANIOENCEFALICĂ
Permite realizarea proiecților encefalului în funcție de reperele craniometrice.
Fisurainteremisferică corespunde unei linii mediane pe suprafața scalpului, cuprinsă
între nasion şiinion.
Şanțul lateral : pterion corespunde punctului de ramficareal şanțului (punctulSylvian),
iar unirea lui cu un punct situat la 2 cm sub tuberozitatea parietalărepezintă proiecția
ramurii sale posterioare.
Şanțul central Rolando se proiectează pe o linie ce uneşte jumătatea distanței
măsurate pe calotă dintre nasion şi inion (în plan median) cu punctul de intersecție a
proiecției şanțului lateral cu verticala urcată din tragion; formează un unghi de
aproximativ 70° cu linia mediană a
scalpului.
Şanțul parietooccipital este proiectat în continuarea posterosuperioară a proiecției
şantuluilateral. Astfel putem delimita şi proiecțiile lobilor emisferelor cerebrale, care,
evident, nu sesuprapun perfect oaselor bolții al căror nume le poartă, dar şi unele
artere cerebrale, care străbataceste şanțuri.
Artera meningee mijlocieurmăreşte procesul frontal al zigomaticului, la 4-5 cm
posterior.
Sinusul tansvers se proiectează pe o linie oblică ce porneşte de la inion şi se termină
la 2,5cm retroauricular.

ANATOMIA TOPOGRAFICĂA GÂTULUI

LIMITELE, PĂRȚILE ŞI REGIUNILE TOPOGRAFICE ALE GÂTULUI
LIMITELE GÂTULUI
Limita superioară a gâtului este reprezentată de linia convențională trasată
prinurmătoarele repere topografice: gnation (punct antropometric situat la intersecția
marginiiinferioare a mandibulei cu planul sagital), marginea inferioară a mandibulei,
gonion (punctantropometric situat la nivelul vârfului unghiului mandibulei), orizontala
ce uneşte gonionul cumarginea anterioară a muşchiuluisternocleidomastoidian,
marginea anterioară a acestuia pânăla procesul mastoid, linia nucală superioară,
inion (punct antropometric situat la nivelulprotuberanței occipitale externe).
Limita inferioară a gâtului este reprezentată de linia convențională trasată la
nivelulincizurii jugulare a sternului, fața superioară a articulației sternoclaviculare,
margineaanterioară a claviculei, articulația acromioclaviculară, linia care uneşte
această articulație cuprocesul spinos al vertebrei cervicale C7 (proeminens).
REGIUNEA ANTERIOARĂ A GÂTULUI
TRIUNGHIUL SUBMENTAL sau SUBMENTONIER
Este delimitat:
lateral- de pântecele anterioare ale muşchilor digastrici;
inferior – demarginea superioară a osului hioid.
Stratigrafie:
Tegumentul este mobil şi prezintă la bărbat foliculi piloşi.
Planul subcutanat este reprezentat de o lamă de țesut fibroadipos la nivelul căreia
se află muşchii platisma, ramuri ale nervilor faciali şi transverşi ai gâtului, ramuri ale
vaselorsubmentale, ganglionii limfatici submentali şi originea venelor jugulare
anterioare.
Planul fascial este reprezentat de lama superficială a fasciei cervicale.
Planul muscular este reprezentat de muşchii milohioidieni împreună cu
mănunchiurilevasculo-nervoase milohioidiene, iar mai profund demuşchii
geniohioidieni.
TRIUNGHIUL SUBMANDIBULAR
Are următoarele limite:
anterior- pântecul anterior al muşchiului digastric;
posterior - pântecul posterior al muşchiului digastric;
superior - marginea inferioară a mandibulei.
Stratigrafie
Tegumentul este mobil şi prezintă la bărbat foliculi piloşi.
Planul subcutanat conține muşchiul platisma şi ramuri ale nervilor facial şi transvers
al gâtului.
Planul fascial este reprezentat de lama superficială a fasciei cervicale.
În aria triunghiului submandibular, lama superficială a fasciei cervicale se
dedublează şi dă naştere unei foițe subțiri profunde, care se inseră la nivelul
linieimilohioidiene a mandibulei şi delimitează loja glandei submandibulare.
Loja glandei submandibulare conține într-un prim plan vena facială, vasele
submentale şi ganglionii limfatici submandibulari superficiali și glanda
submandibulară, iar profund de aceasta artera facială şi ganglionii submandibulari
profunzi.
Planul muscular este dispusîn două straturi.
Primul strat este reprezentat de muşchiuldigastric şi muşchiul stilohioidian.
Al doilea strat este reprezentat de muşchiulhioglos şi fibreleposterioare ale
muşchiului milohioidian.
TRIUNGHIUL OMOTRAHEAL sau TIROIDIAN
Are următoarele limite:
anterior- linia mediană a gâtului, cuprinsă între osul hioid şi stern;
superolateral- pântecul superior al muşchiului omohioidian;
inferolateral - marginea anterioarăa muşchiului sternocleidomastoidian. Împreună cu
cel de partea opusă delimitează o regiune deformă rombică la nivelul căreia, în
profunzime se află glanda tiroidă, complexul laringo-trahealşi complexul faringo-
esofagian.
Stratigrafie
Tegumentul este subțire, mobil pe planurile subiacente, cu pliuri transversale ce se
accentuează cu înaintarea în vârstă. La bărbați conține foliculi piloşi.
Planul subcutanat este reprezentat de un strat de țesut adipos cu grosime
variabilă, care conține în părțile superioară şi laterală fibre ale muşchilor platisma. La
acest nivel sunt prezentevenele jugulare anterioare împreună cu ganglionii limfatici
jugulari anteriori, ramuri inferioareale nervului transvers al gâtului şi artere cu origine
în ramura infrahioidiană a arterei tiroidienesuperioare.
Planul fascial superficial este reprezentat de lama superficială a fasciei cervicale
Venele jugulare anterioare perforează lama superficială şipătrund în spațiul
suprasternal unde se anastomozează şi formează arcul venos jugular
(arcusvenosusjugularis). Spațiul suprasternal mai conține țesut adipos şi ganglionii
limfaticisuprasternali.
Planul muscular conține muşchii infrahioidieni dispuşi în două planuri:
muşchiisternohioidieni şi pântecele superioare ale muşchiloromohioidieni în primul
plan, iar muşchii sternotiroidieni şi muşchii tirohioidieni în planul al doilea.
Toți aceşti muşchi sunt înveliți de lama pretraheală a fasciei cervicale.
Planul visceral conține pe linia mediană într-un plan anterior complexul hio-laringo-
traheal, într-un plan posterior laringofaringele care se continuă cu porțiunea cervicală
a esofagului, iar lateral lobii glandei tiroide şi glandele paratiroide.
Complexul hio-laringo-traheal este format de osul hyoid, laringe şi porțiunea
cervicală a traheei.
Osul hioid se proiectează posterior la nivelul corpului vertebrei cervicale C3.
Cartilajul tiroid prezintă median proieminența laringiană, superior de care se
palpeazăincizura tiroidiană superioară. Aceasta corespunde posterior corpului
vertebrei cervicale C4.
Cartilajul cricoid reprezintă un punct de reper important la nivelul gâtului. Se
proiectează lanivelul corpului vertebrei cervicale C6.
Lateral de cartilajul cricoid se palpează tuberculii carotidieni ai vertebrei cervicale
C6, anteriorde aceştia încrucişându-se arterele carotide comune cu arterele
tiroidiene inferioare şi arterelevertebrale. Inferior de cartilajul cricoid se află
ligamentul cricotraheal care realizează joncțiuneadintre acesta şi primul inel traheal.
Traheea cervicală este cuprinsă între două plane orizontale ce trec prin marginea
inferioară acartilajului cricoid, respectiv prin incizura jugulară a sternului.
Anterior de inelele traheale 2-3 se află istmul glandei tiroide, iarinferior de acesta
artera tiroidiană ima (prezentă în 5-10 % din cazuri) şi plexul venos tiroidianinferior.
Cunoaşterea dispoziției şi raporturilor anterioare ale traheei cervicale au
importanțăpractică, la acest nivel practicându-se traheotomia, intervenție chirurgicală
care se poate efectuala nivelul ligamentului cricotraheal (laringotomie
intercricotraheală), la nivelul inelelor traheale2-3 (traheotomie înaltă, necesită
secționarea istmului tiroidian) sau inferior de istmul tiroidian(traheotomie joasă,
necesită secționarea plexului venos tiroidian inferior).
În traheotomia înaltă se practică o incizie verticală care secționează: tegumentul,
planulsubcutanat care conține la acest nivel venele jugulare anterioare situate de o
parte şi de alta aplanului median, lama superficială a fasciei cervicale, lama
pretraheală a fasciei cervicale,traheea.
În traheotomia joasă se practică o incizie verticală care secționează: tegumentul,
planul subcutanat, lama superficială a fasciei cervicale, elementele spațiului
suprasternal (arculjugular, plexul venos infratiroidian, artera tiroidiană ima), fascia
pretraheală, traheea.
Complexul faringo-esofagian, reprezentat de laringofaringe (pars laryngea
pharyngis) şiporțiunea cervicală a esofagului (pars cervicalis oesophagus), este
situat într-un spațiu delimitatanterior de laringe şi trahee, iar posterior de lama
prevertebrală (lamina prevertebralis) a fascieicervicale.
Laringofaringele (porțiunea inferioară a faringelui) are un perete anterior format de
fațaposterioară a laringelui.
Prin reflexia mucoasei faringiene pe fața posterioară a laringelui seformează cele
două recesuri piriforme. Între faringe şi lama prevertebrală afasciei cervicale se
delimitează spațiul retrofaringian ce conține țesutconjunctiv lax, care conferă
mobilitate faringelui, ganglionii limfatici retrofaringieni şi ramuriale vaselor faringiene
ascendente. La nivelul marginii inferioare a cartilajului cricoid, faringelese continuă
cu porțiunea cervicală a esofagului.
Porțiunea cervicală a esofagului este situată anterior de coloana vertebrală şi uşor
deplasatla stânga planului median. Joncțiunea faringo-esofagiană este înconjurată
de porțiuneacricofaringiană a muşchiului constrictor inferior al faringelui, care
determină îngustareacalibrului esofagului la acest nivel şi funcționează ca un
sfincteresofagian incomplet.
Posterior de esofag se delimitează spațiul retroesofagian care continuă inferior
spațiul retrofaringian şi conține la rândul său un plex venos şi ganglioni limfatici.
Lobii glandei tiroide sunt situați pe fețele laterale ale laringelui şi traheei,respectiv
faringelui şi esofagului într-un spațiu delimitat de o prelungire a lamei pretraheale
afasciei cervicale. Aceasta formează fascia sau capsula peritiroidiană, care este
uşor detaşabilă de glandă. Vârful lobilor tiroidieni se proiectează la nivelul cartilajului
tiroid, iar baza lobilortiroidieni la 1,5-2 cm superior deincizura jugulară a sternului.
Arterele tiroidiene superioare pătrund în glandă la nivelul vărfului lobilor tiroidieni, iar
arterele tiroidiene inferioare pătrund la nivelul bazei lobilor tiroidieni.
În spațiul dintre capsula peritiroidiană şicapsula proprie a glandei tiroide se află
glandele paratiroide situate la mijlocul fețeiposterolaterale a lobilor tiroidieni
(glandele paratiroide superioare), respectiv în unghiul dintrebaza lobului tiroid şi
esofag (glandele paratiroide inferioare).
Planul fascial profund este reprezentat de lama prevertebrală a fasciei cervicale.
TRIUNGHIUL CAROTIDIAN
Este delimitat:
posterior- de marginea anterioară a muşchiului sternocleidomastoidian;
antero-superior- de pântecul posterior al muşchiului digastric şi muşchiul
stilohioidian;
antero-inferior-depânteculsuperioralmuşchiuluiomohioidian.
Stratigrafie
Tegumentul este fin, mobil şi conține foliculi piloşi la bărbat.
Planul subcutanat conține țesut adipos în cantitate redusă, fibre ale muşchiului
platisma, ramurile cervicale ale nervului facial.
Planul fascial este reprezentat de lama superficială a fasciei cervicale.
La nivelul unghiului superior al regiunii carotidiene sunt prezenteuneori părțile
inferioare ale glandelor submandibulară şi parotidă, conținute în dedublări aleacestei
lame.
Planul vasculo-nervos este reprezentat de:
- porțiunea terminală a arterei carotide comune;artera carotidă externă cu ramurile
sale (arterele:faringiană ascendentă, tiroidiană superioară,linguală, facială şi
occipitală);
- porțiunile terminale ale venelor facială, linguală, tiroidianăsuperioară şi faringiană
ascendentă;
- nervul hipoglos şi ramurile cervicale ale acestuia; nervullaringeu intern şi nervul
laringeu extern.
La nivelul marginii superioare a cartilajului tiroid, artera carotidă comună se bifurcă şi
dănaştere arterei carotide interne şi arterei carotide externe (situată anteromedial
deartera carotidă internă). Înainte de bifurcare, artera carotidă comună prezintă o
porțiune maidilatată – sinusul carotic , a cărui adventice conține numeroase
terminațiinervoase senzitive ale nervului glosofaringian.
Sinusul carotic are funcțiebaroreceptoare, intervenind în controlul presiunii sanguine
intracraniene.
Posterior de bifurcația carotidei se află glomusul carotic, formațiune glandulo-
nervoasă ovalară care primeşte ramuri de la nervii glosofaringian, vag şi de la
simpaticul cervical. Are rol de chemoreceptor, intervenind în reglarea presiunii
sanguine şi ventilației pulmonare.
La nivelul triunghiului carotidian vena jugulară internă are ca afluenți venele facială,
linguală şitiroidiană superioară, care se deschid în vena jugulară internă fie separat,
fie sub forma unuitrunchi venos comun - trunchiul tirolingofacial.
Partea superioară a triunghiului carotidian este transversată de nervul hipoglos care
treceprintre vena jugulară internă şi artera carotidă internă, apoi încrucişează
anterior artera carotidăexternă înainte de a pătrunde în triunghiul submandibular. La
acest nivel se desprind din
nervul hipoglos ramurile sale cervicale: rădăcina superioară a ansei cervicale, ramul
pentrumuşchiul tirohioidian şi uneori un ram pentru muşchiul omohioidian.
REGIUNEA STERNOCLEIDOMASTOIDIANĂ
Corespunde la suprafață reliefului muşchiului sternocleidomastoidian şi are ca
limite:anterior şi posterior - marginile respective ale acestui muşchi; superior - baza
procesuluimastoidian; inferior- incizura jugulară a sternului şiextremitatea medială a
claviculei.
Întreinserția claviculară şi cea sternală a muşchiuluisternocleidomastoidian se
delimitează odepresiune triunghiulară numităfosasupraclaviculară mică.
Stratigrafie
Tegumentul este fin şi mobil în partea inferioară a regiunii. În partea superioară este
mai grosşi conține foliculi piloşi.
Planul subcutanat este reprezentat de o lamă de țesut conjunctiv, care în partea
superioară a regiunii este mai dens şi dispus sub formă de tracturi ce unesc
tegumentul de lamasuperficială a fasciei cervicale.
Planul fascial este reprezentat de lama superficială a fasciei cervicale, care se
dedublează laacest nivel şi înconjoară muşchiulsternocleidomastoidian pe ambele
fețe. Este perforată de vena
jugulară externă şi de ramurile cutanate ale plexului cervical: n. occipital mic, n.
auricular mare,n. transvers al gâtului, nn. supraclaviculari (aceste ramuri devin
superficiale într-o zonă situată
la mijlocul marginii posterioare a muşchiului sternocleidomastoidian).
Planul muscular este dispus sub forma a două straturi musculare. Stratul superficial
- muşchiul sternocleidomastoidian cu fascia sa.
Stratul profund este formatîn partea inferioară de muşchii sternohioidian şi
omohioidian, înveliți de lama pretraheală a fascieicervicale, iar în partea superioară
de pântecul posterior al muşchiului digastric.
Planul vasculo-nervos. Inferior de tendonul intermediar al muşchiului
omohioidian,elementele vasculo-nervoase au următoarea dispoziție:
- un prim plan venos reprezentat de joncțiunea venei jugulare interne cu vena
subclavie.
Înconfluentul jugulo-subclavicular se deschid vena jugulară anterioară, vena jugulară
externă,vena vertebrală precum şi ductul toracic (în partea stângă), respectiv ductul
limfatic drept(în partea dreaptă).
- un plan arterial reprezentat de artera carotidă comună şi porțiunea prescalenică a
artereisubclaviculare.
- un plan nervos reprezentat de porțiunea inferioară a trunchiului simpatic cervical şi
anume:ganglionul simpatic cervical mijlociu (când există); ganglionul vertebral;
ganglionul stelat.
Planul musculo-fascial profund este reprezentat de fascia prevertebrală care
acoperă ramurile plexului nervos cervical, muşchii lungul capului şi lungul gâtului
precum şi inserția muşchilor scaleni, ridicător al scapulei şi splenius al gâtului.
REGIUNEA LATERALĂ A GÂTULUI
Este o regiune de formă triunghiulară delimitată:
-anterior de marginea posterioară amuşchiului sternocleidomastoidian; -posteriorde
marginea anterioară a muşchiului trapez;-inferiorde marginea anterioară a claviculei.
Stratigrafie
Tegumentul este fin, mobil şi lipsit de foliculi piloşi.
Planul subcutanat are grosime variabilă şi conține în partea inferioară a regiunii
fibre ale muşchiului platisma, ramuri ale vaselorsuprascapulare şi cervicale
superficiale, nerviisupraclaviculari laterali şi mijlocii precum şi segmentul terminal al
venei jugulare externe, de-alungul căreia sunt câțiva ganglioni limfatici din grupul
cervicalsuperficial.
Planul fascial este reprezentat de lama superficială a fasciei cervicale, perforată în
parteainferioară de vena jugulară externă care se îndreaptă către confluentul jugulo-
subclavicular.
Planul musculo-fascial este reprezentat de pântecul inferior al muşchiului
omohioidian pecare se prinde lama pretraheală a fasciei cervicale.
Întremuşchii scalen mijlociu şi scalen anterior se delimitează spațiul interscalenic, iar
între scalenulanterior şi sternocleidomastoidian spațiul prescalenic.
Planul profund este format de spațiul sau loja supraclaviculară cu aspect de
piramidătriunghiulară cu vârful situat superior, peretele lateral format de planurile
superficiale descrismai înainte, peretele posterior format de muşchii scalen mijlociu,
scalen posterior, ridicător al
scapulei şi spleniusul gâtului, iar peretele medial format de muşchiul scalen anterior.
leural pătrunde în spațiul supraclavicular.
NOȚIUNI DE ANATOMIE CLINICĂ A GÂTULUI
Artera carotidă comună se palpează la nivelul şanțului format de marginea
anterioară a muşchiului sternocleidomastoidian şi complexul laringo-traheal. Locul
de elecție pentrupalparea, hemostaza sau ligatura arterei carotide comune
corespunde tuberculului carotidian
(Chassaignac) al vertebrei cervicale C6, situat lateral de cartilajul cricoid. La acest
nivel arteracarotidă comună este încrucişată profund de artera tiroidiană inferioară şi
artera vertebrală.
Deasemenea, artera carotidă comună se poate palpa la nivelul fosei
supraclaviculare mici(delimitată de capetele inferioare de inserție ale
muşchiuluisternocleidomastoidian).
Artera subclaviculară se proiectează la nivelul trigonului omoclavicular, iar palparea
sauhemostaza provizorie a sa se poate realiza prin inserarea indexului între
claviculă şi margineaposterioară a muşchiului sternocleidomastoidian, apăsând spre
medial şi inferior.
Vena jugulară externă se proiectează pe o linie ce uneşte gonionul cu mijlocul
claviculei. Sepoate observa cu uşurință traiectul său în timpul manevrei Valsava
(expir forțat cu glotaînchisă).
Limfaticele cervicale
Ganglionii limfatici submandibulari se palpează de-a lungul marginiiinferioare a
mandibulei.
Ganglionii limfatici submentali se palpează în aria triunghiuluisubmental, în
vecinătatea mentonului.
Ganglionii limfatici cervicali anteriori se palpează de-alungul venei jugulare
anterioare.
Ganglionii limfatici laringieni sunt situați şi se palpează anteriorde laringe la nivelul
ligamentului cricotiroidian. Unul sau doi ganglioni mici pot fi situațianterior de
membrana tirohioidiană.
Ganglionii limfatici pretraheali se palpează anterior detrahee. Ganglionii limfatici
cervicali superficiali se palpează de-a lungul venei jugulare externe, pefața laterală a
muşchiului sternocleidomastoidian.
Grupul ganglionar cervical profund superior sepalpează de-a lungul porțiunii
superioare a venei jugulare interne, profund de muşchiulsternocleidomastoidian.
Grupul ganglionar cervical profund inferior este situat profund de porțiunea inferioară
a muşchiuluisternocleidomastoidian extinzându-se şi la nivelul fosei
supraclaviculare, fiind în relație strânsăcu plexul brahial şi vasele subclaviculare. Un
ganglion mai voluminos din acest grup este situatdeasupra tendonului intermediar al
m. omohioidian şi poartă numele de ganglionjuguloomohioidian (colectează limfa de
la nivelul limbii).
Ramurile superficiale ale plexului cervical pot fi abordate într-un punct situat la
mijloculmarginii posterioare a muşchiuluisternocleidomastoidian („punctum
nervosum”).
Nervul frenic se proiectează la nivelul fosei supraclaviculare mici. Compresiunea
nervuluila nivelul acestei fose provoacă dureri înnevralgiile frenice. Tot la acest nivel
se practicăfrenicectomiile.
Trunchiurile nervoase ale plexului brahial se proiectează pe o linie oblică ce
uneştemijlocul marginii posterioare a muşchiuluisternocleidomastoidian cu mijlocul
claviculei.
Rădăcinile superioare ale plexului brahial se palpează în punctul Erb situat pe
margineaposterioară a muşchiului sternocleidomastoidian la 1-2 cm superior de
claviculă. Durerea înacest punct apare în leziunile radiculare superioare.