Regim alimentar pentru

afecțiunea tiroidei

Nume: KAZIMIR NICOLE-DENISE

Profesor: SFERCOCI DANIELA
CLASA: ||-C
Nu există o „dietă-minune” pentru glanda tiroidă, majoritatea
pacienților nu vor beneficia de pe urma unor modificări dietetice,
dar sunt anumite excepții de care putem ține seama.
Iodul
Element-cheie în buna funcționare a glandei tiroide, iodul intră în
alcătuirea hormonilor tiroidieni. Sursele cele mai importante din
alimentație sunt sarea iodată, peștele oceanic, fructele de mare,
algele marine. De asemenea, o cantitate apreciabilă de iod se
găsește în unele medicamente, antiseptice, substanțe de contrast
folosite pentru investigații radiologice. Iodarea sării de bucătărie
asigură un aport predictibil de iod pentru întreaga populație,
totuși persoanele care urmează regimuri alimentare restrictive
(vegetarieni, vegani) ar putea să nu își asigure necesarul de iod,
deoarece vegetalele nu sunt alimente bogate în acest element.
Există în comerț diverse suplimente alimentare „pentru sănătatea tiroideiʺ care conțin
doze suprafiziologice de iod (necesarul zilnic este de 150µg/zi la adulți, 220µg/zi la
gravide și 290µg/zi la femei care alăptează). Adăugarea unor asemenea suplimente nu
este necesară pentru că, așa cum am spus, un regim alimentar echilibrat asigură
suficient iod organismului.
Dimpotrivă, dozele excesive de iod pot fi periculoase, putând determina dereglarea
funcționării tiroidei, fie în sensul blocării ei (hipotiroidism), fie în sensul intensificării
producției de hormoni (hipertiroidism) iar la persoanele susceptibile pot favoriza
apariția tiroiditei autoimune.
Seleniul
Este un alt microelement implicat în sinteza hormonilor tiroidieni. Sursele alimentare
principale sunt fructele de mare, peștele, carnea, cerealele, ouăle, nucile braziliene.
Nivelul scăzut de seleniu a fost asociat în unele studii cu un risc mai mare de apariție
a nodulilor tiroidieni și a gușei (mărirea în dimensiuni a tiroidei), dar suplimentarea cu
seleniu nu este recomandată decât la unii pacienți cu tiroidită autoimună și la cei
diagnosticați cu boala Basedow-Graves (o formă de hipertiroidie) cu afectare oculară.
Pentru populația generală suplimentarea de rutină nu este fundamentată științific.
Soia
Conține izoflavone, substanțe ce pot inhiba formarea hormonilor
tiroidieni, dar studiile de până acum nu au indicat efecte semnificative
clinic ale consumului de soia. De asemenea, soia poate diminua absorbția
intestinală a hormonilor tiroidieni la pacienții aflați în tratament pentru
hipotiroidism, așa că, în cazul unui consum crescut de soia poate fi
necesară creșterea dozei de substituție.
Un caz particular, care trebuie să intre în atenția pediatrilor și a părinților,
este cel al bebelușilor hrăniți cu lapte de soia, care pot dezvolta
hipotiroidism manifest.
Cruciferele
Varza, conopida, broccoli, varza de Bruxelles, etc. conțin tiocianați care
inhibă sinteza hormonilor tiroidieni. Nu există în prezent studii suficiente
care să stabilească de la ce cantitate zilnică ingerată devin cruciferele
periculoase pentru buna funcționare a tiroidei, dar situațiile în care s-a
putut documenta o influență negativă a acestor alimente sunt puține.