Delia Mira BERCEANU VĂDUVA

Matilda RĂDULESCU

INFECŢII ASOCIATE
ASISTENŢEI MEDICALE

PREVENIRE, SUPRAVEGHERE ŞI CONTROL

1
Editura „Victor Babeş”
Piaţa Eftimie Murgu 2, cam. 316, 300041 Timişoara
Tel./ Fax 0256 495 210
e-mail: evb@umft.ro
www.umft.ro/editura

Director general: Prof. univ. emerit dr. Dan V. Poenaru

Colecţia: HIPPOCRATE
Coordonator colecţie: Prof. univ. dr. Andrei Motoc

Referent ştiinţific: Prof. univ. dr. Victor Dumitraşcu

Indicativ CNCSIS: 324

© 2020 Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate.

Reproducerea parţială sau integrală a textului, pe orice suport, fără acordul scris al
autorilor este interzisă şi se va sancţiona conform legilor în vigoare.

ISBN 978-606-786-201-0

2
 CUPRINS

1. ISTORIC 8
2. GENERALITĂŢI 12
3. CADRU LEGISLATIV, DEFINIŢIE, RAPORTARE 26
3.1. CADRU LEGISLATIV 26
3.2. DEFINIŢIE 28
3.2.1. CLASIFICAREA CAZURILOR DE IAAM 29
3.3. RAPORTAREA CAZURILOR DE IAAM 33
3.3.1. ORGANIZAREA SUPRAVEGHERII IAAM ÎN SPITAL 33
3.3.2. ANALIZA ȘI DISEMINAREA DATELOR 35
3.3.3. ATITUDINEA ÎN CAZ DE FOCAR, IZBUCNIRE EPIDEMICĂ
SAU ALTE SITUAȚII CU RISC EPIDEMIOLOGIC 39
3.3.4. SUPRAVEGHEREA BOLILOR TRANSMISIBILE CU
POTENŢIAL NOSOCOMIAL - METODOLOGIA DE IDENTIFICARE
ȘI RAPORTARE 41
4. SCREENINGUL PACIENŢILOR ŞI AL PERSONALULUI
MEDICAL 49
4.1. SCREENINGUL PACIENȚILOR PENTRU DEPISTAREA
COLONIZĂRII / INFECȚIILOR CU GERMENI MULTIREZISTENȚI 49
4.2. SCREENINGUL PERSONALULUI 52
4.2.1. SCREENINGUL PERSONALULUI LA INTRAREA ÎN
ACTIVITATE 52
4.2.2. SCREENINGUL PERSONALULUI PENTRU DEPISTAREA
PURTĂTORILOR SĂNĂTOŞI DE GERMENI 53
5. IDENTIFICAREA ZONELOR ŞI A PRACTICILOR
MEDICALE CU RISC INFECŢIOS - HARTA PUNCTELOR ȘI
ZONELOR DE RISC 54
6. SUPRAVEGHEREA EXPUNERII ACCIDENTALE LA
SÂNGE ŞI ALTE PRODUSE BIOLOGICE A PERSONALULUI
CARE LUCREAZĂ ÎN SISTEMUL SANITAR 61
6.1. ETAPELE DECLARĂRII EXPUNERII ACCIDENTALE LA SÂNGE
ŞI ALTE PRODUSE BIOLOGICE A PERSONALULUI 64
7. IGIENA MÂINILOR 72

3
8. CURĂȚENIA, DEZINFECȚIA, DEZINSECȚIA ȘI
DERATIZAREA ÎN MEDIUL DE SPITAL 81
8.1. REGULI GENERALE PENTRU CURĂȚENIE ȘI DEZINFECȚIE 82
8.2. TIPURI DE DEZINFECȚIE A MEDIULUI DE SPITAL 91
8.3. CURĂȚENIA ȘI DEZINFECȚIA MEDIULUI DE SPITAL ÎN FUNCȚIE
DE ORGANIZAREA SPAȚIAL - FUNCȚIONALĂ 93
8.4. DEZINFECȚIA AERULUI 95
8.5. CURĂȚENIA ȘI DEZINFECȚIA PAVIMENTELOR 96
8.6. CURĂȚENIA ȘI DEZINFECȚIA SUPRAFEȚELOR VERTICALE, A
PATURILOR ȘI CAZARMAMENTULUI, PRECUM ȘI A MIJLOACELOR
DE TRANSPORT DIN SPITAL 97
8.7. IGIENIZAREA - DEZINFECȚIA, DEZINSECȚIA ȘI DERATIZAREA
SPAȚIILOR GENERATE DE PLAFOANE FALSE CASETATE 98
8.8. CURĂȚENIA ȘI DEZINFECȚIA GRUPULUI SANITAR 100
8.9. CURĂȚENIA ȘI DEZINFECȚIA ÎN SALOANE, SĂLI DE
TRATAMENTE ȘI PANSAMENTE 101
8.10. CURĂȚENIA ȘI DEZINFECȚIA LIFTULUI 103
8.11. CURĂȚENIA ȘI DEZINFECȚIA BLOCULUI OPERATOR 103
8.12. IGIENIZAREA ȘI DEZINFECȚIA SPAȚIILOR SERVICIULUI DE
BUCĂTĂRIE 106
8.13. TIPURILE ȘI DEPOZITAREA ȘI ÎNTREȚINEREA PRODUSELOR ȘI
A USTENSILELOR FOLOSITE LA EFECTUAREA CURĂȚENIEI ȘI
DEZINFECȚIEI ÎN MEDIUL DE SPITAL 107
8.14. CURĂȚAREA ȘI/SAU DECONTAMINAREA ZONELOR CU RISC
DE CONTAMINARE PROFESIONALĂ CHIMICĂ SAU BIOLOGICĂ 110
8.15. DEZINSECȚIA 112
8.16. DERATIZAREA 114
9. STERILIZAREA ŞI DEZINFECŢIA DE NIVEL ÎNALT A
MATERIALELOR, A DISPOZITIVELOR ȘI A
ECHIPAMENTELOR MEDICO-CHIRURGICALE
REUTILIZABILE 117
9.1. GENERALITĂȚI 117
9.2. STERILIZAREA 118
9.3. DEZINFECȚIA DE NIVEL ÎNALT PRIN METODE CHIMICE 135
9.4. DECONTAMINAREA BARBOTOARELOR 137
10. REGULI DE ASEPSIE ȘI ANTISEPSIE ÎN SPITAL 139
10.1. GENERALITĂŢI 139
10.2. PRINCIPII DE IGIENĂ ŞI REGULI DE ASEPSIE ÎN INTERVENŢIILE
CHIRURGICALE 142
10.3. PRINCIPII DE IGIENĂ ŞI REGULI DE ASEPSIE ÎN PREGĂTIREA ŞI
ADMINISTRAREA TRATAMENTELOR PARENTERALE 145

4
11. GESTIONAREA DEŞEURILOR ÎN UNITĂŢILE
SANITARE 147
11.1. CLASIFICAREA DEȘEURILOR MEDICALE 147
11.2. DEȘEURILE PERICULOASE REZULTATE DIN ACTIVITĂȚILE
MEDICALE 148
11.2.1. COLECTAREA DIFERENȚIATĂ A DEȘEURILOR MEDICALE
LA LOCUL DE PRODUCERE 148
11.2.2. AMBALAREA DEȘEURILOR MEDICALE 149
11.2.3. STOCAREA TEMPORARĂ A DEȘEURILOR MEDICALE 154
11.2.4. TRANSPORTUL ȘI ELIMINAREA DEȘEURILOR 156
11.3. DEȘEURILE NEPERICULOASE REZULTATE DIN ACTIVITĂȚILE
MEDICALE 157
11.4. EVIDENȚA CANTITĂȚII DE DEȘEURI GENERATE ÎN UNITĂȚILE
SANITARE 158
11.5. INSTRUIREA ȘI FORMAREA PERSONALULUI 159
12. CIRCUITELE FUNCȚIONALE ALE SPITALULUI 161
13. BIBLIOGRAFIE 176

5
 DEFINIŢII ŞI ABREVIERI
Definiţia şi/sau, dacă este cazul, actul care defineşte
Termenul
termenul
DEFINIŢII
Politici și proceduri stabilite să identifice/abordeze
riscurile și să îndeplinească obiectivele entităţii.
Procedurile pe care o entitate le aplică pentru
Activități de control tratarea riscului sunt denumite activităţi de control
intern. Activităţile de control intern sunt un răspuns
la risc în sensul că sunt proiectate să conţină
nesiguranţa rezultatelor ce au fost identificate.
Un ansamblu de sarcini de acelaşi tip, necesare
pentru realizarea unei anumite activităţi sau unei
Atribuţie părţi a acesteia, care se execută periodic sau
continuu şi care implică cunoştinţe specializate
pentru realizarea unui obiectiv specific.
Orice persoană care lucrează în sistemul sanitar și
Caz de expunere care a suferit o expunere accidentală cu risc de
profesională infecție HIV, VHB, VHC prin contact cu sânge sau
produse biologice considerate cu risc de infecție.
Act prin care se adevereşte, se constată sau se
preconizează un fapt, se conferă un drept, se
Document recunoaşte o obligaţie, respectiv text scris sau
tipărit, inscripţie sau altă mărturie servind la
cunoaşterea unui fapt real actual sau din trecut.
Gradul de îndeplinire a obiectivelor programate
pentru fiecare dintre activităţi şi raportul dintre
Eficacitate
efectul proiectat şi rezultatul efectiv al activităţii
respective.
Maximizarea rezultatelor unei activităţi în relaţie cu
Eficienţă
resursele utilizate.
Evaluarea impactului materializării riscului, în
combinaţie cu evaluarea probabilităţii de
Evaluarea riscului
materializare a riscului. Evaluarea riscului o
reprezintă valoarea expunerii la risc.
Expunere cu risc
Accidentarea transcutană, contactul mucoaselor
de infecție HIV,
sau al pielii care prezintă leziuni ce îi afectează
VHB, VHC, care
integritatea sau contactul cutanat pe o piele intactă,
necesită profilaxie
dar cu o durată prelungită sau implicarea unei
postexpunere
suprafețe întinse de contact cu sânge, țesuturi sau
profesională
alte produse biologice contaminate vizibil cu sânge.
(PPEP)

6
 Expresie numerică/calitativă ce caracterizează din
punct de vedere cantitativ/calitativ un fenomen sau
un proces economic, social, financiar etc. sau îi
Indicator definește evoluţia în funcție de condiţiile concrete
de loc şi timp şi legatura reciprocă cu alte
fenomene. Indicatorii se pot exprima în marime
absolută, medie sau relative.
Stabilirea unor acţiuni în vederea monitorizării şi
verificării permanente sau periodice a unei activităţi,
Măsuri de control
a unei situaţii ş.a., pentru a evidenţia progresele şi
pentru a asigura îmbunătăţirea activităţii.
Activitatea continuă de colectare a informaţiilor
Monitorizare relevante despre modul de desfăşurare a
procesului sau a activităţii.
Ansamblul proceselor de muncă prin care se
stabilesc principalele obiective ale organizaţiei şi
Planificare
ale componentelor sale, resursele şi mijloacele
necesare realizării obiectivelor.
1. sperma, secreții vaginale;
2. fluide (lichid cefalorahidian, sinovial, pleural,
peritoneal, pericardic, amniotic);
3. concentrate de HIV (în laboratoare).
Produse biologice În absența sângelui vizibil în salivă, lacrimi,
sudoare, urină, fecale, lapte aceste produse
biologice nu sunt considerate cu risc de infecție HIV
și nu impun măsuri de profilaxie antiretrovirală și de
supraveghere medicală PPEP.
ABREVIERI
B.M.C.S.M. Biroul managementul calităţii serviciilor medicale
Centrul Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor
CNSCBT
Transmisibile
DSP Direcţia de Sănătate Publică
FOCG Foaie de observație clinică
IAAM Infecții asociate asistentei medicale
INSP Institutul Naţional de Sănătate Publică
ITM Inspectoratul Teritorial de Muncă
PPEP Profilaxie postexpunere profesională
PV Proces verbal
Secţie/Compartiment Prevenire a Infecțiilor Asociate
S/CPIAAM
Asistenței Medicale

7
 1. ISTORIC

Infecţia asociată asistenţei medicale (IAAM), cunoscută şi sub

denumirile de infecţie nosocomială, infecţie intraspitalicească este una din
problemele majore ale asistenței medicale contemporane, atât în ţara
noastră, cât şi pe plan mondial.
Consecinţele negative privind starea de sănătate , precum şi
creşterea costurilor economice rezultate din îngrijirile suplimentare, impun
adoptarea unor strategii fezabile, cu obiective orientate spre implementarea
unor măsuri de prevenire, limitare şi control ale IAAM.
Etimologia cuvântului "nosocomial" (spitalicesc) se regăsește în
limba greacă, în cuvântul nosokomeion (νοσοκομειων), în care (nosos =
boală, iar komeo = a îngriji).
IAAM a cunoscut de-a lungul timpului, trei etape importante:
 etapa antepasteuriană,
 etapa pasteuriană,
 etapa modernă.
În etapa antepasteurină, Hippocrate observă legătura dintre boală și
condițiile de mediu, Paracelsus stabilește că bolile sunt cauzate de agenți
externi, iar Ambroise Pare, renumitul chirurg francez atestă transmiterea
“infecției putrede de spital” prin contactul dintre bolnav și personalul de
îngrijire.
Pionierii controlului infecțiilor, Semmelweis, Nightingale și Lister, au
apreciat în mod indirect necesitatea limitării transferului de microbi de pe

8
mâinile personalului medico-sanitar în mediul de spital pentru a îmbunătăți
starea de sănătate a pacienților.
Ignaz Philipp Semmelweiss a introdus noţiunea de asepsie în
practica medicală. Tot el stabilește noțiunea de infecție de contact. Acesta
face legătuta între infecțiile puerperale ale femeilor și medicii și studenții
care practicau examinările ginecologice fără o antisepsie prealabilă a
mâinilor, după ce autopsiau cadavrele femeilor decedate prin sepsis.
Semmelweiss concepe și introduce în practică un protocol strict de spălare a
mâinilor cu apă clorinată de var, înaintea intrării în sala de naştere, precum
și fierberea instrumentarului. Rezultatele au fost spectaculoase, numărul
infecțiilor puerperale scăzând simțitor.
Nightingale în observațiile sale a menţionat că atunci când secțiile
spitalului au fost menținute curate, decesele atribuite holerei, tifosului și
dizenteriei au fost reduse semnificativ de la 42% la 2%.
Joseph Lister este considerat tatăl antisepsiei moderne, acesta
folosind fenolul pentru prima dată ca aniseptic şi ca dezinfectant pentru
instrumentarul chirurgical.
În etapa pasteuriană etiologia microbiană a bolilor infecțioase este
demonstrată de către Louis Pasteur. El a arătat că “supurațiile de spital”
sunt infecții și pune bazele vaccinoterapiei și a medicinei aseptice.
Alexander Fleming, în 1929 descoperă penicilina și deschide etapa
tratamentelor antibacteriene, fiind cel mai important reprezantant al etapei
moderne.
Termenul de antibiotic a fost introdus de Selman Waksman în anul
1941. Tirotricina şi actinomicina, descoperite de acesta, s-au dovedit a fi
prea toxice pentru organism. După eforturi repetate, a descoperit în 1943
streptomicina, care a reprezentat o descoperire majoră în tratamentul
tuberculozei.

9
 Joseph Felsen, medicul în New York, a fost primul care a folosit
termenul de „epidemiolog de spital” pentru a descrie un expert în
„investigarea focarelor de boli infecțioase apărute sau răspândite în cadrul
unei instituții”. Într-o prezentare din 1939 a Asociației Americane de
Sănătate Publică, Felsen a solicitat numirea unui epidemiolog în fiecare
spital, ca parte a unui program cuprinzător pentru prevenirea diareei
infecțioase.
În 1962, autoritățile de sănătate publică din New York au creat un
program local de epidemiologie spitalicească. Ca parte a unui proiect pilot,
16 spitale din districtul Brooklyn au desemnat fiecare un membru al
personalului medical pentru a îndeplini funcția de epidemiolog al spitalului.
Acești medici au participat la un program de pregătire standardizat și au
fost plătiți ca angajați cu normă parțială ai departamentului de sănătate.
Sarcinile lor se regăsesc şi în prezent în activitatea epidemiologilor. Aceştia
au identificat și investigat focare, au dezvoltat un sistem de raportare a
anumitor boli la departamentul de sănătate, inclusiv IAAM și au instruit
personal medico-sanitar. De asemenea, au instituit comitetele de control al
infecțiilor și au coordonat programe de imunizare. În urma rezultatelor
obţinute, s-a propus extinderea programului.
Studiul privind eficiența controlului infecției nosocomiale [SENIC],
realizat de Centrul pentru controlul și prevenirea bolilor (CDC) în 1976–
1977, a adus dovezi suplimentare despre valoarea epidemiologului medical.
SCENIC a demonstrat că programele de prevenire a infecțiilor spitalicești,
conduse de un medic cu expertiză în epidemiologia asistenței medicale, au
rate mai mici de IAAM. Majoritatea medicilor lideri au fost patologi (40%),
chirurgi (11,7%), internişti (9,2%) sau specialiști în boli de infecțioase
(8,7%). Peste un sfert dintre ei au avut pregătire oficială completă în
epidemiologia asistenței medicale și majoritatea (62%) şi-au dedicat între 1
și 4 ore săptămânal activităților de supraveghere și control a infecțiilor.

10
 Începând din anii 1970 s-a constatat o creștere a prevalenței IAAM
datorită utilizării excesive a antibioticelor și cefalosporinelor cu spectru larg,
sub presiunea cărora s-au selectat tulpini microbiene multirezistente (de
exemplu, methicilin-resistant Staphylococcus aureus - MRSA, extended-
spectrum beta-lactamase – BLSE, vancomycin–resistant enterococcus -
VRE).
Creşterea prevalenţei IAAM a fost asociată cu:
- creșterea invazivității procedurilor de diagnostic și terapie,
- îngrijirea unui număr tot mai mare de persone cu risc individual
crescut (persoane imunosupresate sau cu morbiditate cronică preexistentă),
- creșterea incidenței patologiei infecţioase de etiologie virală sau
micotică,
- apariția unor infecții emergente,
- neglijarea sistemului de control prin nerespectarea de către
personalul medical a precauțiilor standard,
- neadaptarea la sistemul de supraveghere al IAAM.
IAAM rămân în continuare o realitate contemporană tangibilă în
toate structurile spitaliceşti. Există o corelare strictă a acestor infecţii cu
structura arhitecturală, potenţialul de îngrijire al spitalului, capacitatea de
prevenire a infecţiilor şi nu în ultimă instanţă şi cu nivelul de educaţie sau de
formare a personalului medico-sanitar.

11
 2. GENERALITĂŢI

Infecţiile asociate asistenţei medicale (IAAM), constituie o

problemă de sănătate, iar rata IAAM este un indicator al calității și
siguranței pacientului (Figura 1). În spitalele din SUA în fiecare an,
aproximativ 2 milioane (10%) de pacienţi dobândesc o IAAM, care crește
riscul de deces, prelungeşte durata spitalizării și creşte costul tratamentului
cu aproape 5 miliarde de dolari pe an per spital.
Până la 15% dintre pacienți dezvoltă o IAAM în timp ce sunt
internați. La pacienţii din secţiile cu risc crescut (chirurgie şi terapie
intensivă), IAAM au valori superioare, variind între 15-45%.
Distribuţia clinică a IAAM variază în funcţie de sediul lor anatomic:
- bacteriemii 6 - 8%
- infecţii tegumentare 7 - 15%
- infecţii tract respirator 15 - 20%
- infecţii ale plăgilor chirurgicale 19 - 30%
- infecţii ale tractului urinar 36 - 41%
- alte localizări ale IAAM 6 - 16%.
Un raport recent al CDC evidențiază faptul că cel puțin două
milioane de americani se infectează cu microorganisme rezistente la unul
sau mai mulți agenți antimicrobieni în fiecare an, fiind a cincea cauză de
deces în spitalele din SUA.

12
 Conform unui raport al Centrului European pentru Prevenirea și
Controlul Bolilor (ECDC), numărul anual de pacienți cu cel puțin o infecție
nosocomială în UE este estimat la 4,1 milioane, cu 4,5 milioane de infecții
nosocomiale responsabile direct pentru aproximativ 37.000 decese (0,9%)
și contribuie la un număr suplimentar de 111 000 de decese.
IAAM generează aproximativ 16 milioane de zile în plus în spital pe
an (o medie de 4 zile pe infecție) cu un cost anual estimat de 7 miliarde de
euro.

Figura 1: IAAM – problemă de sănătate

1.
NIVEL
CRESCUT DE
MORBIDITATE

5. 2.
PRELUNGIREA TENDINŢĂ DE
SPITALIZĂRII, EXTINDERE ŞI
CONSECINŢE: AGRAVARE A
SOCIALE ŞI BOLII DE BAZĂ
ECONOMICE IAAM,
PROBLEMĂ
DE
SĂNĂTATE

4. 3.
APARIŢIA DE MORTALITATE
TULPINI ÎN SPITALE
REZISTENTE LA COPII
LA ŞI BĂTRÂNI
ANTIBIOTICE

13
 Cu toate progresele realizate în diagnosticul şi tratamentul medical,
IAAM rămân în continuare o consecinţă a utilizării cateterelor intravenoase,
urinare și de altă natură, precum şi a manevrelor diagnostice invazive şi a
procedurilor chirurgicale complexe, care cresc probabilitatea pătrunderii în
organism a agenților patogeni. Utilizarea intensivă a antibioticelor contribuie
la dezvoltarea tulpinilor multirezistente. De asemenea, tratamentele
imunosupresoare administrate pacienţilor transplantaţi pentru a reduce
șansele de respingere a organelor transplantate, afectează răspunsul imun
şi cresc riscul de apariţie a IAAM.
Profesioniștii din domeniul sănătății s-au confruntat întotdeauna cu
infecțiile cauzate de bacterii, iar apariţia antibioticelor a fost inițial
considerată că ar controla toate infecțiile bacteriene şi că ar reprezenta
sfârșitul luptei cu aceşti germeni. Cu toate acestea, imediat introducerea
antibioticelor în terapie, a apărut fenomenul de rezistență naturală şi
dobândită la antibiotice. Spitalele au devenit terenuri de reproducție pentru
tulpini rezistente la multe antibiotice.
În prezent se consideră că rezistența bacteriană a crescut într-o
asemenea măsură, încât durata de utilizare a antibioticelor este
considerată de aproximativ 10 ani.
Amploarea fenomenului de rezistență la antibiotice este considerată
o problemă majoră la nivel mondial. Tratarea infecțiilor cu germeni
multirezistenţi a devenit o provocare pentru medicii clinicieni. Peste
700.000 de oameni mor în fiecare an din cauza infecțiilor cu germeni
multirezistenţi la antibiotice.
Costul dezvoltării de noi antimicrobiene este extrem de mare pentru
companiile farmaceutice.
Rezistenţa la antibiotice a tulpinilor bacteriene circulante într-un
spital reflectă direct competenţa medicilor în terapia cu antibiotice.

14
 În ciuda riscului de IAAM, tratamentele medicale disponibile la ora
actuală, ajută la tratarea şi salvarea mai multor pacienţi, comparativ cu
numărul celor expuşi riscului nosocomial.

Principalele cauze implicate în producerea IAAM:

- terenul biologic privind receptivitatea la bolnavi și la vârste extreme;
- boli predispozante (neoplasme, boli virale, diabet, boli degenerative
etc.);
- tehnici investigatorii (sondaje uretrale, intubații traheale, perfuzii
intravenoase etc.);
- intervenții terapeutice (antibioterapia de protecție a actului
chirurgical, röntgenterapia, terapia cu imunosupresoare și citostatice,
automedicația etc.);
- circuite necorespunzătoare:
 ale bolnavilor, cu deplasarea lor în mai multe servicii:
chirurgie, interne, explorări funcționale și radioscopice, laborator
etc.;
 deficiențe de construcție ale unor spitale care nu permit
stabilirea circuitelor: deşeurilor, lenjeriei, veselei, alimentelor,
produselor patologice;
- spitalizarea de lungă durată face posibil contactul cu alți bolnavi,
cadre medico-sanitare, studenți, care uneori pot fi purtători de germeni
patogeni;
- accesul vizitatorilor în saloanele de reanimare, în sălile de operație
sau de mică chirurgie;
- supraaglomerarea saloanelor;
- neutilizarea echipamentului de protecție (halat, sorț, bonetă, mască,
încălțăminte de spital);

15
 - nerespectarea igienei intrainstituționale: lipsa de curățenie în
saloane, bloc alimentar, săli de pansamente, săli de operație, igiena
defectuoasă a bolnavilor, lipsa educației sanitare;
- insuficienta sterilizare a aerului (prin raze UV) din săli de operație
etc.;
- deficiențe de funcționare a serviciului de sterilizare;
- nedepistarea și neasanarea purtătorilor de germeni patogeni;
- lipsa de pregătire profesională a personalului medical.
Utilizarea de rutină a agenților antimicrobieni pentru prevenirea
IAAM s-a dovedit a fi un efort greșit, deoarece contribuie la dezvoltarea
microorganismelor rezistente. Administrarea profilactică a antibioticelor este
justificată numai în situații speciale, de exemplu în intervenţiile chirurgicale,
care implică tractul intestinal sau repararea leziunilor traumatice, la care
situsul chirurgical este contaminat cu agenţi patogeni.

Etiopatogenie
Principalele categorii de microorganisme implicate în etiologia IAAM
sunt bacteriile, urmate de virusuri, fungi şi paraziţi.
În ultimii ani s-au produs modificări în etiologia IAAM. Dacă în
perioada anilor 1950 etiologia era dominată de stafilococi, în anii 1960 s-a
observat o creştere a incidenţei bacilor gram-negativi şi o scădere a
ponderii germenilor gram-pozitivi. În anii 1980 raportul germenilor s-a
inversat din motive inexplicabile, etiologia IAAM fiind din nou dominate de
cocii gram-pozitivi, în defavoarea bacililor gram-negativi.
IAAM pot fi:
- infecţii exogene, sursa de contaminare fiind reprezentată de
mediul exterior – alţi pacienţi, personalul medico-sanitar,
vizitatori/aparţinători, din aeromicrofloră, suprafețe contaminate,

16
instrumentar insuficient sterilizat, echipamente utilizate în terapia
respiratorie sau intravenoasă, soluţii contaminate, insecte;
- infecţii endogene, sursa de infecţie fiind reprezentată microflora
normală a organismului, care devine patogenă în condiţiile scăderii
rezistenţei antiinfecţioase a organismului.
În comparație cu populația generală, pacienții internaţi sunt mult
mai susceptibili la infecții, aceştia fiind în general cu imunitatea
compromisă. Mulți pacienți au bariera tegumentară întreruptă (leziuni
chirurgicale sau accidentale), aceasta constituind principala cale de
pătrundere a germenilor. Lipsa pielii intacte și a integrității mucoaselor
asigură un acces ușor pentru agenţii infecțioşi.
Pacienții cu transplant de organe, care primesc medicamente
imunosupresoare, pacienții cu SIDA, pacienţii cu alte tulburări ale
sistemului imunitar au, de asemenea, o rezistență antiinfecţioasă scăzută,
fiind susceptibili la apariţia IAAM.

Prevenirea și controlul IAAM

Problema IAAM este larg recunoscută și aproape toate spitalele au
acum programe de prevenire şi control al infecției. Spitalele trebuie să aibă
programe care includ prevenirea şi supravegherea IAAM, atât la pacienți,
cât și la întregul personal. De aceea, fiecare spital trebuie să elaboreze şi
să-şi implementeze propriile proceduri/protocoale/reglementări.
Începând cu anul 1988, CDC, preocupat de posibilitățile ca virusul
SIDA să fie transmis în mediul de sănătate, a emis linii directoare pentru
reducerea riscurilor – precauţiuni universale. Pe lângă măsurile
recomandate, spitalele pot să-şi stabilească şi alte măsuri de prevenire a
IAAM. Precauțiunile universale se aplică tuturor pacienților, de unde și
termenul de universalitate.

17
 Câteva precauții universale și recomandări importante de la CDC:
1. Purtarea echipamentului de protecţie și a mănușilor pentru a evita
contaminarea mâinilor, a pielii expuse cu sânge sau lichide/secreţii
corporale.
2. Purtarea măștilor și protecţia ochilor (ochelari/viziere/protectoare faciale),
ori de câte ori este posibilă stropirea cu sânge sau lichide/secreţii
corporale. Doar masca nu este întotdeauna suficientă.
3. Spălarea mâinilor înainte și după contactul cu pacientul, precum şi după
îndepărtarea mănușilor. Schimbarea mănușilor după fiecare pacient.
4. După utilizare, acele sau alte obiecte ascuțite se aruncă într-un recipient
special standardizat, din material plastic, rezistent la acţiuni mecanice, cu
un capac cu închidere definitivă. Acele nu se recapişonează.
5. Curățarea şi dezinfecţia zonei contaminate prin vărsarea/împrăştierea de
sânge sau alte lichide biologice potențial contaminate.
În ţara noastră Ordinul MS nr. 1101/2016 reglementează măsuri
minime obligatorii pentru prevenirea și limitarea IAAM - PRECAUȚIUNI
STANDARD.
Conform acestui ordin, PRECAUȚIUNILE STANDARD includ:
 măsurile standard,
 precauțiile adresate căii de transmitere.
Măsurile standard cuprind:

18
 Precauțiile adresate căii de transmitere - completează precauțiile
standard şi sunt măsuri de precauție suplimentară care se aplică în
situațiile în care utilizarea precauțiilor standard nu întrerupe complet calea
de transmitere. Cele trei căi de transmitere, pentru care este necesară
aplicarea suplimentară a unor măsuri de precauție, sunt reprezentate de:
 transmiterea prin contact (direct sau indirect);
 transmiterea prin picături;
 transmiterea aeriană.
Măsurile suplimentare de precauție pentru transmiterea prin
contact:
- utilizarea echipamentului de protecție corespunzător, inclusiv mănuși;
- amplasarea pacientului într-o rezervă/salon singur sau un alt pacient
contaminat cu același agent infecţios.
Măsurile suplimentare de precauție pentru transmiterea prin
picături:
- amplasarea pacientului într-o rezervă/salon singur sau un alţi pacienţi
contaminaţi cu același agent infecţios;
- protecţia feţei şi a ochilor (ochelari/viziere/protectoare faciale), când
distanţa faţă de pacient este sub 2 m. În cazul în care pacientul trebuie
transportat, acesta va purta o mască.
Măsurile suplimentare de precauție pentru transmiterea aeriană:
- amplasarea pacientului într-o rezervă/salon de izolare prevăzut cu
presiune negativă;
- amplasarea pacientului într-o rezervă/salon de izolare prevăzut cu
antecameră (sasuri);
- amplasarea pacientului într-o rezervă cu grup sanitar și duş;
Pentru afecţiunile cu mai multe căi de transmitere, pe lângă
precauțiile standard, se va utiliza o combinație din măsuri de protecţie
suplimentare.

19
 De reținut: Microorganismele care cauzează IAAM pot să fie
transmise de la pacienții infectați sau colonizaţi la alți pacienți și la
personalul medical, de îngrijire sau auxiliar. Măsurile adecvate și aplicate în
mod corespunzător reduc transmiterea lor. Ele se aplică în conformitate cu
semnele și simptomatologia pacientului, fără a se aștepta rezultatele
analizelor de laborator.

Rolul supravegherii microbiologice în controlul și prevenirea

IAAM
IAAM - infecțiile asociate asistenței medicale sau „infecțiile
nosocomiale” sunt un concept care pare incongruent la prima gândire,
deoarece într-un spital sau într-o clinică pacientul primeşte tratament pentru
o problemă medicală, şi nu ar trebui să fie un loc unde să dobândească o
altă problemă medicală. Cu toate acestea, nu este neobișnuit ca o
intervenție chirurgicală să fie infectată postoperator sau ca un pacient
cateterizat să dezvolte o infecție urinară după ce a fost tratat într-un spital
sau clinică.
În ultimele trei decenii datele CDC au arătat că, deși ratele globale
ale IAAM din unitățile sanitare au scăzut, a crescut rezistenţa la
antimicrobiene a agenților patogeni implicaţi şi gravitatea IAAM. Măsurile
pentru prevenirea și controlul infecțiilor transmisibile necesită o cunoaștere
detaliată a epidemiologiei infecției. Măsurile pentru prevenirea și controlul
IAAM sunt reprezentate de educația continuă a personalului medico-
sanitar, cunoaşterea procedurilor şi a protocoalelor de control al infecțiilor
din unităţile sanitare, şi nu în ultimul rând aplicarea măsurilor de
supraveghere pentru a detecta modificări ale incidenței sau prevalenței
ratelor de IAAM.

20
 Conștientizarea prevenirii și controlului IAAM a crescut în ultimele
decenii. Ca răspuns la rezultatele Studiului privind eficacitatea controlului
infecției nosocomiale (SENIC) în anii 1980, a devenit clar că problema nu
era pur și simplu o problemă clinică care putea fi gestionată de unii
specialiști sau o problemă care ar putea fi eliminată cu noile tehnologii și
cu antibiotice. Utilizarea antibioticelor a controlat inițial IAAM, dar apariția
rezistenței microbiene la antibiotice reprezintă o provocare majoră pentru
pacienți și clinicieni pentru a combate cu succes aceste infecții.
Publicarea raportului Institutului de Medicină (OIM) „A greși este
uman” la începutul acestui secol a introdus o nouă abordare a siguranței
pacienților în îngrijirea sănătății. Această nouă abordare, bazată pe
monitorizarea, prevenirea și controlul evenimentelor adverse, a devenit o
problemă-cheie pentru manageri, cercetători şi profesioniști din domeniul
sănătății.
„Siguranța pacientului” a devenit și este încă unul dintre standardele
care trebuie garantate pentru pacienți, atât de către profesioniștii din
domeniul sănătății, cât și de către organizațiile medicale și, ca atare, IAAM
sunt recunoscute drept una dintre principalele amenințări pentru siguranța
pacienților și pentru organizațiile medicale.
Studiul continuu al caracteristicilor epidemiologice de bază ale
infecțiilor în diverse medii de asistență medicală a dus la recomandări
bazate pe dovezi pentru programele de supraveghere, prevenire și control
IAAM. De exemplu, în SUA, aplicarea unor ghiduri elaborate de SHEA
(Society for Healthcare Epidemiology of America) a dus la controlul
răspândirii de Staphylococcus aureus rezistent la meticilină (MRSA) și a
enterococului rezistent la vancomicină (VRE) în mediul de spital.

21
 Principalele măsuri implementate de SHEA sunt:
- screeningul pacienţilor pentru identificarea purtătorilor de germeni
multirezistenţi (pacienţi suspectați de a fi colonizați sau infectați cu
agenți patogeni rezistenți la antimicrobiene, cum ar fi MRSA sau
VRE);
- igiena mâinilor;
- utilizarea tehnicilor aseptice;
- identificarea pericolelor şi minimizarea riscurilor;
- aplicarea precauțiunilor standard şi a precauţiunilor specifice în
funcţie de calea de transmitere;
- decolonizarea/suprimarea portajului la pacienții colonizați;
- utilizarea raţională a antibioticelor.
Deoarece un număr mare dintre pacienţii internaţi primeşte
tratament antimicrobian, microbii rezistenți la antibiotice se selectează într-
un ritm mult mai alert în mediul spitalicesc, comparativ cu cel din
comunitate.
În prezent, aplicarea programelor de screening şi a supravegherii
active, a dus la o scădere a incidenței infecțiilor cu MRSA și VRE.
Identificarea pacienților colonizați cu MRSA la internarea în spital a dus la
scăderea ratelor generale de infecție.
Laboratorul de microbiologie este parte integrantă a programelor
de prevenire a IAAM. Apariția de noi agenți patogeni și noi rezistențe la
agenții patogeni cunoscuţi, fac ca laboratorul de microbiologie să fie
indispensabil pentru prevenirea cu succes a IAAM. Doar comunicarea,
colaborarea și cooperarea foarte strânsă între laboratorul de microbiologie,
epidemiolog și medicul clinician pot îndeplini cu succes sarcinile de
prevenire și control a infecțiilor în instituțiile medicale.

22
 Atenţie:
- suprafețele nu transmit boli, ci transmiterea este, de obicei, datorată
faptului că personalul medico-sanitar nu se spală pe mâini sau se
contaminează încrucișat;
- izolarea unui microorganism de la un pacient nu este suficientă
pentru definirea unei infecţii, simpla sa izolare reflectând de multe ori
doar colonizarea. Delimitarea clară între infecţie şi colonizare este
dificilă deoarece într-un interval variabil de timp se poate trece de la
„colonizare” la „infecţie”.
În mediul spitalicesc există numeroşi factori care creează condiții de
apariţie a IAAM, de multe ori fiind aproape imposibilă evitarea lor. Procesul
de asistență medicală în sine crește probabilitatea ca agenții infecțioși să
fie transferați de la un pacient la altul.

Concluzii și tendințe viitoare

Viitorul prevenirii și controlului IAAM în Europa va fi în mare măsură
determinat de tendințele care afectează asistența medicală în general.
Conform unor studii recent realizate, sistemele de sănătate europene vor
evolua semnificativ în următoarele câteva decenii. Această evoluție va fi
influențată de faptul că, deși cheltuielile din sistemul sanitar vor continua să
crească, resursele publice disponibile vor scădea, astfel încât se va ajunge
la limitarea şi prioritizarea serviciilor medicale. Valoarea asistenței medicale
trebuie raportată la rezultatele obținute, nu la volumul serviciilor furnizate.
Această abordare de prioritizare a fost confirmată într-un raport
recent al OMS și al Observatorului European pentru Politici și Sisteme de
Sănătate. Acest raport a subliniat că politica ar trebui să se pună pe
minimizarea efectelor adverse asupra performanței sistemului de sănătate,
creșterea valorii și facilitarea reformelor care să sporească eficiența în
viitor.

23
 Alte activități vor avea un impact mai specific asupra prevenirii și
controlului IAAM în Europa:
- ECDC are în prezent un rol de coordonare a programelor IAAM și a
rezistenţei la antibiotice.
- organizațiile europene de asistență medicală vor fi obligate să
respecte un set minim de standarde de calitate și siguranță, iar cele
legate de prevenirea și controlul IAAM vor face parte din aceste
standarde.
- respectarea comportamentelor și practicilor recomandate va rămâne
una dintre cele mai importante provocări care ar putea fi susținute prin:
 investiții sporite în formare profesională și educație;
 audituri / supraveghere a respectării feedback-ului;
 suportul noilor tehnologii.
Controlul IAAM în unităţile sanitare este o abordare foarte
importantă deoarece investigațiile şi tratamentele sunt tot mai invazive, iar
proporția pacienților îmbătrâniți și imunocompromişi continuă să crească.
Unităţile sanitare trebuie să vină cu programe interne de conștientizare prin
care personalul, pacienții și vizitatorii pot fi educați pentru menținerea
igienei, în vederea prevenirii IAAM.
În concluzie, bolnavii internaţi în secţiile de terapie intensivă,
hematologie, oncologie, cei cu imunosupresie, prematurii, distroficii,
pacienţii cateterizaţi, politansfuzaţii sau cei cu spitalizare îndelungată, sunt
cei mai expuşi riscului nosocomial. Deci, tocmai pacienţii care beneficiază
în prezent mai mult de calitatea îngrijirilor medicale sunt, paradoxal, cei mai
vulnerabili la IAAM, ducând la o scădere a şansei lor de supravieţuire,
datorită expunerii la complicaţii infecţioase. În această situaţie, doar
disciplina şi o strictă supraveghere a regulilor de igienă în spitale, pot
controla IAAM şi în ultimă instanţă, şansa de supravieţuire a acestor
bolnavi.

24
IAAM costă timp, bani
și suferință!!!

25
 3. CADRU LEGISLATIV, DEFINIŢIE,
RAPORTARE

3.1. CADRU LEGISLATIV

Conform Ordinului M.S. nr. 1101/2016, “supravegherea, prevenirea

și limitarea infecțiilor asociate asistenței medicale (IAAM) de către orice
unitate sanitară sunt obligatorii. În toate unitățile sanitare activitatea de
supraveghere, prevenire și limitare a IAAM face parte din obligațiile
profesionale ale personalului și va fi înscrisă în Fișa postului a fiecărui
salariat”.
Reducerea incidenței IAAM, va determina scăderea costurilor
acestora, eliminarea/reducerea unor riscuri cuprinse în Registrul de riscuri
a fiecărei unităţi sanitare.
Obiectivele supravegherii IAAM:
 determinarea incidenței IAAM pe baza definițiilor de caz;
 creșterea interesului întregului personal medical cu pivire la
depistarea, declararea și scăderea numărului de infecții;
 cunoașterea prevalenței și a distribuției infecțiilor pe secții, pe tipuri
de infecție;
 monitorizarea tendințelor şi a evoluției, precum și modificările
caracteristicilor IAAM;
 identificarea factorilor de risc şi identificarea secțiilor cu risc crescut,
pentru care sunt necesare programe de prevenire intensive;

26
  promovarea şi evaluarea gradului de implementare a
activităților/programelor de prevenire și control.
Indicatori de eficacitate şi de eficienţă privind supravegherea şi
declararea IAAM:
 gradul de respectare a etapelor de supraveghere şi declarare a
IAAM;
 numărul de instruiri efectuate;
 număr IAAM secție/lună;
 rata IAAM pe trimestru/an;
 numărul de decese datorate IAAM;
 numărul de sugestii din partea personalului cu privire la nevoia de
modificare a etapelor privind supravegherea şi declararea IAAM.
Dezvoltarea şi implementarea unor sisteme de supraveghere şi
control permit monitorizarea ratei IAAM, iar aceasta este metoda cea mai
eficientă pentru identificarea riscurilor și scădea ratei de IAAM din spital.
În scopul prevenirii IAAM, conform Ordinului M.S. nr. 1101/2016, pe
baza deciziei Comitetului director, la nivelul fiecărui spital este necesară
înființarea unui Comitet de prevenire a IAAM, condus de şeful S/CPIAAM.
În baza acestui ordin, Comitetul de prevenire a IAAM, se întrunește
trimestrial şi ori de câte ori este necesar, pentru analizarea respectării
procedurilor și protocoalelor de prevenire și limitarea IAAM. În cazul în care
există un număr crescut de IAAM, acesta are obligaţia de a se întruni şi de
a analiza cazurile cu microorganisme multirezistente și de a stabili măsurile
necesare pentru prevenirea şi combaterea lor.
Medicul șef S/CPIAAM coordonează activitatea de supraveghere
epidemiologică a IAAM.
Activitatea de prevenire a IAAM este prevăzută în „Planul anual de
activitate pentru supravegherea, prevenirea şi limitarea infecţiilor asociate
asistenţei medicale”, care este aprobat de către Comitetul director al unităţii

27
sanitare. Acesta cuprinde planificarea activităților pentru supravegherea,
prevenirea şi limitarea IAAM, inclusiv planificarea instruirilor efectuate de
S/CPIAAM cu personalul spitalului cu privire la riscul de contaminare
profesională.

3.2. DEFINIŢIE

Simptomele IAAM pot să apară în perioada spitalizării sau după, în

strânsă legătură cu perioada de incubație şi durata spitalizării.
Deși majoritatea IAAM apar la pacienți, în urma îngrijirilor acordate,
în această categorie se încadrează și infecţiile infecțiile dobândite la locul
de muncă de către membrii personalului medical în urma îngrijirilor
acordate. Aceste infecţii pot afecta și personalul nemedical (vizitatori,
voluntari, personal administrativ şi tehnic din unitățile medicale).

S/CPIAAM, în baza Deciziei UE 506 din 2012, stabileşte modul de

încadrare a cazurilor posibile/probabile/confirmate cu IAAM. Încadrarea
IAAM se bazează pe date epidemiologice, clinice, de laborator, precum și
pe alte teste de diagnostic. Supravegherea lor epidemiologică are la bază
definițiile de caz utilizate pentru supravegherea IAAM, ele fiind prevăzute în
decizia mai sus menţionată.

28
 La nivelul spitalul trebuie implementată Metodologia de identificare şi
raportare a bolilor transmisibile cu potenţial nosocomial pentru personalul
medico-sanitar, acesta fiind informat şi atenţionat asupra potenţialului
evolutiv şi a riscului nosocomial al bolilor transmisibile aflate în
supraveghere epidemiologică.
Pentru a pune diagnosticul de IAAM, pentru fiecare caz trebuie
demonstrat că se datorează îngrijirilor medico-sanitare acordate în spital
sau ambulator și care în momentul internării, manevrei medicale, actului
medical nu se afla în perioada de faza de debut, incubație sau în sau
evoluție clinică.

3.2.1. CLASIFICAREA CAZURILOR DE IAAM

Cazurile de IAAM sunt clasificate pe baza Deciziei 2012/506/UE

astfel: „posibil”, „probabil” și „confirmat”.
- „Caz posibil: un caz posibil înseamnă un caz clasificat ca posibil în
scopul raportării. De obicei este un caz care îndeplinește criteriile clinice,
astfel cum sunt descrise în definiția de caz, fără să existe dovezi
epidemiologice sau de laborator pentru boala în cauză. Definirea unui caz ca
posibil comportă sensibilitate mare și specificitate mică. Ea permite
depistarea majorității cazurilor, însă în această categorie vor fi incluse câteva
cazuri fals pozitive.”
- „Caz probabil: un caz probabil înseamna un caz clasificat ca
probabil în scopul raportării. De obicei este un caz care îndeplinește criteriile
clinice și are o legatură epidemiologică, astfel cum sunt descrise în definiția
de caz. Testele de laborator pentru cazurile probabile sunt specificate numai
pentru anumite boli.”

29
 - „Caz confirmat: un caz confirmat înseamnă un caz clasificat ca fiind
confirmat în scopul raportării. Cazurile confirmate sunt confirmate prin teste
de laborator și pot sau nu să îndeplinească criteriile clinice, astfel cum sunt
descrise în definiția de caz. Definirea unui caz ca fiind confirmat comportă
specificitate mare și sensibilitate redusă; prin urmare, majoritatea cazurilor
înregistrate vor fi cazuri reale, deși unele nu vor fi identificate.”
Criteriile clinice pentru anumite boli nu surprind faptul că multe cazuri
sunt asimptomatice (de exemplu, hepatitele A, B, C, infecția cu
Campylobacter, salmoneloza), deși aceste cazuri pot să prezinte importanță
din perspectiva sănătății publice la nivel național.
Cazurile confirmate se încadrează în una dintre cele trei
subcategorii menționate mai jos. Ele vor fi alocate uneia dintre respectivele
subcategorii în cursul analizei datelor utilizându-se variabilele colectate în
contextul culegerii informațiilor cu privire la caz.
1. Caz confirmat prin teste de laborator care îndeplinește criteriile
clinice - cazul îndeplinește criteriile de laborator pentru confirmarea cazului și
criteriile clinice incluse în definiția de caz.
2. Caz confirmat prin teste de laborator cu criterii clinice necunoscute
- cazul îndeplinește criteriile de laborator pentru confirmarea cazului, dar nu
exista nicio informație disponibilă privind criteriile clinice (de exemplu, doar
raportul de la laborator).
3. Caz confirmat prin teste de laborator care nu îndeplinesște criteriile
clinice - cazul îndeplinește criteriile de laborator pentru confirmarea cazului,
dar nu îndeplinește criteriile clinice din definiția de caz sau este
asimptomatic.

Cele mai multe IAAM de etiologie bacteriană se manifestă după o

perioadă de aproximativ 48 de ore de la internare.

30
 Infecția dobândită în spital, care devine evidentă clinic după
externarea pacientului, se consideră IAAM.
Nu se consideră IAAM:
- complicațiile/extinderea unor infecții existente la internarea
pacientului, în absenţa unui alt agent infecţios sau absenţa unei
simptomatologii care să sugereze o altă infecție;
- prezenţa/colonizarea cu agenţi infecţioşi a mucoaselor,
tegumentelor, secrețiilor şi excrețiilor, fără a cauza simptome clinice;
- inflamația produsă prin lezarea țesuturilor sau cea datorată
agenților noninfecțioşi sau chimici.

O IAAM asociată spitalizării actuale este definită ca o infecție care

corespunde uneia dintre definițiile de caz:

31
 O IAAM asociată unei spitalizări anterioare este definită ca o
infecție care corespunde uneia dintre definițiile de caz:

În scopul efectuării anchetei de determinare a prevalenței punctuale, o

IAAM activă prezentă în ziua anchetei este definită ca o infecție în care
semnele și simptomele de infecție sunt prezente la data anchetei sau
semnele și simptomele au fost prezente în trecut, dar pacientul primește
(încă) tratament pentru infecția respectivă la data anchetei. Prezența
simptomelor și a semnelor ar trebui verificată înainte de începerea
tratamentului pentru a determina daca infecția tratată corespunde uneia
dintre definițiile de caz pentru IAAM.

32
 3.3. RAPORTAREA CAZURILOR DE IAAM

3.3.1. ORGANIZAREA SUPRAVEGHERII IAAM ÎN SPITAL

Metodele de supraveghere a IAAM pot fi:

- pasive,
- active,
- studii de prevalență de moment/perioadă,
- studii de incidență.
a) Supravegherea pasivă - implică simpla raportare a cazurilor de
IAAM de către personalul spitalului și al laboratorului de
microbiologie. Este cea mai simplă şi utilizată metodă de
supraveghere, dar are dezavantajul limitării analizei variațiilor între
secții, precum şi a factorilor de risc. De aceea, se consideră că nu
este un sistem suficient de sensibil.
b) Supraveghere activă - implică supravegherea periodică în spital,
în secțiile identificate ca fiind cu risc crescut. Verificarea activă a foilor de
observație - FOCG, este cea mai cunoscută metodă de activă
supraveghere a IAAM, pe un eșantion randomizat.
Monitorizarea zilnică a rezultatelor examenelor bacteriologice,
precum şi analiza acestora, reprezintă o altă metodă de supraveghere
activă, utilizată pentru depistarea activă a IAAM.
c) Studiile de prevalență de moment/perioadă – implică
identificarea infecțiilor apărute la pacienții internați în spital sau o
secție selectată, la un anumit moment sau o perioadă de timp
stabilită (prevalență de moment/perioadă).
Personalul calificat, pregătit în acest scop va verifica toate FOCG -
foile de observație ale pacienților internați, vizitează pacienții, intervievează
personalul medical, colectează datele clinice și cele paraclinice - de

33
laborator, și evaluează factorii de risc (de exemplu, expunerea la diverse
manevre invazive). Aceste date, pe baza definițiilor de caz, sunt analizate și
sunt utile pentru calculul ratei de prevalență.
Durata spitalizării, precum şi durata infecției, influenţează rata de
prevalență. Totodată se poate determina dacă, la data efectuării studiului,
infecția este încă prezentă. Avantajele acestui tip de studiu: simplu, rapid și
ieftin. Monitorizarea tendințelor infecţiilor și evaluarea impactului acțiunilor
de prevenţie, se pot realiza prin studii de prevalență repetate.
EXEMPLE de rate de prevalență:
 Prevalența infecțiilor la 100 de pacienți internați:
Număr pacienți cu infecții la momentul studiului/ Număr pacienți
internați la momentul studiului X 100
 Prevalența infecțiilor urinare la 100 de pacienți cateterizați
vezical:
Număr pacienți cu infecții urinare la momentul studiului/ Număr
pacienți expusi la cateterism vezical la momentul studiului X 100
d) Studiile de incidență – implică realizarea unor studii de tip
prospectiv de identificare a IAAM. Ele se efectuează pe o perioadă
de timp, necesitând monitorizarea pacienților. Aceştia sunt
supravegheaţi pe perioada internării în spital și pe o perioadă de
timp după ce au fost externaţi (de exemplu, pentru monitorizarea
apariţiei unor infecții de plagă chirurgicală sau proteze/dispozitive).
Această metodă de supraveghere furnizează date de incidență a
infecțiilor, permite determinarea ratei de atac, şi în acest fel se pot
monitoriza tendințele și pot defini legăturile cu un anumit factor de risc (ex.
intervenția chirurgicală).
Această metodă de supraveghere este mai dificilă, mai costisitoare
şi necesită un timp mai îndelungat, motiv pentru care se utilizează în
secţiile cu risc crescut (ex. ATI – anestezie şi terapie intensivă), pentru

34
anumite infecții (ex. plăgi chirurgicale, PAV - pneumonie asociată ventilației,
infecţii cu germeni multirezistenți şi infecții cu transmitere sanguină) şi
pentru un interval limitat de timp.
EXEMPLE de rate de incidență:
 Rata de atac a infecțiilor cu Staphylococcus aureus
meticillino-rezistent (MRSA) la 100 de pacienți internați:
Număr cazuri noi de infecții cu MRSA/ Număr pacienți internați în
aceeași perioada de timp X 100
 Incidența pneumoniei de ventilație la 1.000 de zile de
ventilație:
Număr cazuri noi de pneumonie de ventilație într-o perioadă de timp/
Număr zile de ventilație în aceeași perioadă de timp X 1.000
Pentru supravegherea epidemiologică a IAAM se utilizează
următoarele documente:
 Foi de observație clinică (FOCG)
 Registre de consultații
 Buletine de analize medicale și de la alte explorări paraclinice
 Fișa cazului de IAAM.

3.3.2. ANALIZA ȘI DISEMINAREA DATELOR

Raportarea statistică a IAAM se efectuează conform Ordinul MS nr.

1101/2016.
Colectarea şi raportarea datelor presupune:
- identificarea IAAM – reprezintă o sarcină continuă a medicilor din spitale,
precum şi din ambulatoriu. Diagnosticul de IAAM este pus de medicul
curant al pacientului respectiv, care răspunde de corectitudinea datelor
înregistrate;

35
- diagnosticul de IAAM se va menționa în toate actele/documentele
medicale cu care lucrează personalul medical (ex.: FOCG, fișa/registrul
de consultație, foaia/biletul de externare, scrisoarea medicală, etc.);
- medicul curant comunică infecția sau portajul de germeni importanți din
punct de vedere epidemiologic în cazul transferului pacientului său în
altă secție/compartiment/alt spital;
- medicul curant înregistrează și declară IAAM pe Fișa cazului de IAAM
care este însoțită de semnătura și parafa acestuia (Figura 2); aceasta va
fi predată in folio medicului S/CPIAAM;
- Fișa cazului de IAAM se completează în Registrul electronic unic de
monitorizare a IAAM, în format electronic (Figura 3). Acesta include şi
cazurile cu suspiciune de IAAM care pot fi depistate prin una din
metodele de supraveghere prezentate, dar precum și printr-o activitate
de screening al pacienților;
- săptămânal, în fiecare zi de luni, secțiile vor transmite Registrul de
monitorizare la S/CPIAAM pentru săptămâna precedentă. Clasificarea
cazurilor va fi efectuată pe baza definițiilor de caz de către S/CPIAAM.
Datele se prelucrează, se analizează de către S/CPIAAM, iar pe baza
analizei lor, S/CPIAAM, le validează sau nu. Registrul electronic unic
al unității sanitare va fi pus la dispoziția managerului și a Comitetului de
prevenire a IAAM pentru analiză;
- în fiecare zi de marţi, Registrul electronic unic al spitalului va fi transmis
electronic, pentru săptămâna anterioară, către serviciul/compartimentul
de supraveghere a bolilor transmisibile din cadrul DSP-urilor judeţene şi
a municipiului Bucureşti;
- trimestrial, pe baza definiţiilor de caz, Serviciul/Compartimentul de
supraveghere a bolilor transmisibile din cadrul DSP-urilor judeţene şi a
municipiului Bucureşti are responsabilitatea validării confirmării/infirmării
cazurilor.

36
Figura 2 – Fișa cazului de IAAM

37
Figura 3 - Registrul electronic unic de monitorizare a IAAM al unității

* MDR = MRSA, ESBL, VRE, CRE/CPE, altele.

38
 Controlul înregistrării și declarării cazurilor de IAAM
Pentru depistarea cazurilor nediagnosticate, neînregistrate și
neanunțate, S/CPIAAM controlează prin sondaj FOGC de pe
secții/compartimente, la un interval de 2 - 7 zile. Înregistrarea și declararea
cazurilor de IAAM descoperite în urma verificărilor la nivelul
secțiilor/compartimentelor, se va face după consultarea prealabilă cu
medicul care îngrijește pacientul. S/CPIAAM înregistrează și declară toate
cazurile de IAAM descoperite la verificările efectuate la nivelul secțiilor şi
compartimentelor.
Conform Ordinului MS nr. 1101/2016, medicul şef S/CPIAAM poate
propune manageruluiului spitalului sancțiuni ale personalului care respectă şi
nu aplică protocoalele/procedurile elaborate de prevenire și limitare a IAAM
și care nu respectă condițiile igienico-sanitare.

3.3.3. ATITUDINEA ÎN CAZ DE FOCAR, IZBUCNIRE EPIDEMICĂ SAU

ALTE SITUAȚII CU RISC EPIDEMIOLOGIC
Toate unitățile sanitare sunt obligate să raporteze imediat un cumul
de minimum 3 cazuri de IAAM cu acelaşi agent etiologic, apărute într-o
perioadă de timp și spațiu determinate. Raportarea se face în cadrul
sistemului național de alertă precoce și răspuns rapid, organizat în
concordanță cu prevederile legale.
Intervenția în focar, în caz de izbucnire a unui episod epidemic sau
alte situații cu risc epidemiologic, este responsabilitatea în exclusivitate a
spitalului.
Ancheta epidemiologică a focarului este întocmită și definitivată de
către medicul S/CPIAAM, care întreprinde măsuri și activități pentru
evitarea riscurilor identificate în focar şi va difuza informațiile necesare
privind focarul, conform legislației în vigoare.

39
 Focarele de IAAM vor fi raportate către DSP-urile judeţene şi a
municipiului Bucureşti, în maximum 24 de ore, iar acestea vor raporta la
Institutul Naţional de Sănătate Publică - centrul regional de sănătate
publică la care sunt arondate. Odată cu informarea operativă a eșalonului
superior, S/CPIAAM poate solicita colaborarea acestuia. Intervenţia în focar
este responsabilitatea spitalului, care poate solicita consultanţă DSP-urilor
judeţene şi a municipiului Bucureşti.
S/CPIAAM stabilește conduita în rezolvarea izbucnirii epidemice.
În situațiile cu risc epidemiologic sau în cazul izbucnirii unor
episoade epidemice, S/CPIAAM întreprinde activități şi măsuri pentru
evitarea/reducerea riscurilor identificate, stabilește conduita în rezolvarea
situației epidemice și poate propune restricționarea, pe o perioadă
determinată, a accesului vizitatorilor/aparținătorilor în spital sau pe anumite
secții/compartimente.
Secțiile/compartimentele spitalului care înregistrează cazuri de
izbucnire epidemică sunt responsabile de îndeplinirea măsurilor prevăzute
de S/CPIAAM pentru rezolvarea episodului epidemic.
Laboratorul de analize medicale semnalează riscul apariției unui
focar de IAAM pe baza monitorizării rezultatelor neobișnuite:
- izolarea repetată a unor germeni având același fenotip / antibiotip,
- izolarea unor bacterii/microorganisme rare,
- izolarea unor germeni înalt-patogeni sau multirezistenţi.
S/CPIAAM, Comitetul de prevenire a IAAM, Comitetul director
stabilesc măsurile administrative corespunzătoare.

40
3.3.4. SUPRAVEGHEREA BOLILOR TRANSMISIBILE CU POTENŢIAL
NOSOCOMIAL - METODOLOGIA DE IDENTIFICARE ȘI RAPORTARE

În vederea prevenirii riscului de apariție a unor IAAM, accidentării

sau/și îmbolnăvirii profesionale a personalului sau a afectării stării de
sănătate a pacienților, la nivel național există metodologii de supraveghere,
identificare și raportare a bolilor transmisibile cu potențial nosocomial
pentru personal. Acestea permit identificarea precoce a bolilor transmisibile
cu potenţial de răspândire rapidă și luarea unor măsuri de control, în
vederea prevenirii şi/sau limitării eventualelor izbucniri epidemice.
Pentru implementarea sistemului de supraveghere, identificare și
raportare a bolilor transmisibile cu potențial nosocomial pentru personal, la
nivel național există o Fișă unică de raportare, prevăzută în Hotărârea de
guvern nr. 589/2007 (Figura 4).

41
Figura 4 - Fişa unică de raportare caz de boală transmisibilă

42
 Medicul curant are obligația să declare telefonic bolile
transmisibile marcate cu "(T)" din Fișa unică de raportare, imediat
după depistare, către serviciile de supraveghere și control al bolilor
transmisibile din cadrul autorităților de sănătate publică județene,
respectiv a municipiului București.

43
 După stabilirea diagnosticului de caz suspect sau confirmat, pentru
toate bolile transmisibile din Fișa unică de raportare, medicul curant are
obligația să completeze Fișa unică de raportare (cu respectarea
confidențialității datelor), pe care o înaintează prin fax, mail, prin poștă sau
prin curier rapid, autorității de sănătate publică județene, respectiv a
municipiului București, în termen de maximum 5 zile de la data
depistării/confirmării.
Cazurile de infecție HIV/SIDA, tuberculoză și alte boli transmisibile
utilizează fișele de supraveghere specifice, conform metodologiei de
supraveghere specifice în vigoare.
Procedurile de supraveghere şi control sunt cele stipulate în
metodologiile specifice bolii transmisibile respective sau vor fi stabilite de
către CNSCBT și BRSIIT din cadrul INSP, pentru bolile pentru care nu
există metodologii specifice sau în cazul apariției unor alerte determinate
de evenimente neobișnuite/neașteptate.
La nivel național există Metodologia de alertă precoce și răspuns
rapid în domeniul bolilor transmisibile. Lista bolilor incluse în sistemul de
alertă precoce și raspuns rapid fac obiectul alertei precoce și a răspunsului
rapid în următoarele situații:
A. - un caz/cumul de cazuri într-o perioadă de timp și într-un loc determinat
(Tabelul nr. 1);
- sindroame (Tabelul nr. 2)
- un cumul de date de laborator relevante (acumulare de rezultate
pozitive de laborator pentru o boală transmisibilă într-un teritoriu definit,
într-un timp scurt și cu interesarea unui număr mare de persoane);
- depășirea semnificativă a numărului de internări pentru același
diagnostic suspectat, în același spital, în aceeași zi, față de ziua
precedentă.

44
B. - Situații neobișnuite/neașteptate (Tabelul nr. 3).

Tabelul nr. 1 - Caz/cumul de cazuri într-o perioadă de timp și într-un

loc determinat

Nr. Denumirea bolii caz Nr. minim de Perioada Locul în care

crt. suspect cazuri = pragul de în care s-a s-a atins
/confirmat/deces alertă atins pragul de
pragul de alertă
alertă = nr.
zile
1. Poliomielită cu virus 1 caz NA NA
sălbatic/vaccinal/virus
derivat din vaccin
2. Detecția de virus polio în 1 probă NA NA
probă de apă reziduală
3. Variolă 1 caz NA NA
4. Gripă umană cauzată de 1 caz NA NA
un nou subtip/gripă aviară
5. Sindrom Acut Respirator 1 caz NA NA
Sever (SARS)
6. Febră acută hemoragică 1 caz NA NA
(febra galbenă, Denga,
febra Crimeea
7. Antrax 1 caz de antrax NA NA
pulmonar
8. Botulism 1 caz NA NA
9. Pesta 1 caz NA NA
10. Tularemie 1 caz NA NA
11. Difterie 1 caz NA NA
12. Rujeolă 1 caz NA NA
13. Rubeolă Cluster cu 7 Colectivitate
minimum 2 cazuri
14. Boală meningococică Cluster cu 7 Colectivitate
minimum 2 cazuri
15. Meningită/meningoencefal Cluster cu 7 Colectivitate
ită cu LCR clar minimum 2 cazuri
16. Legioneloză 1 caz NA NA
17. Scarlatină Cluster cu 7 Colectivitate
minimum 2 cazuri
18. Infecția urliană Cluster cu 7 Colectivitate
minimum 2 cazuri
19. Pertussis Cluster cu 7 Colectivitate
minimum 2 cazuri

45
20. Febra Q Cluster cu 7 Localitate/
minimum 2 cazuri Colectivitate
(adulți, risc
ocupațional)
21. Infecția cu E. coli Cluster cu 7 Localitate/
enterohemoragic (EHEC) minimum 2 cazuri Colectivitate
22. Infecția cu E. coli Cluster cu 7 Localitate/
enteropatogen producător minimum 2 cazuri Colectivitate
de toxine (STEC)
23. 23. Holeră 1 caz suspect/ 1 NA NA
deces
24. Febră tifoidă 1 caz NA NA
25. Listerioză 1 caz NA NA
26. Salmonelloze Cluster cu 2 Localitate/
minimum 3 cazuri Colectivitate
27. Trichineloză Cluster cu 7 Localitate
minimum 3 cazuri
28. Shigelloză (dizenterie Cluster cu 7 Localitate/
bacteriană) minimum 3 cazuri Colectivitate
29. Malarie 1 caz autohton NA NA
(fără istoric de
călătorie în țări
endemice)
30. Infecția cu virus West Nile 1 caz NA NA
31. Febra Chikungunyia 1 caz NA NA
32. Leptospiroza Cluster cu 7 Localitate/
minimum 2 cazuri Colectivitate
(adulți, risc
ocupațional)
33. Sifilis Cluster cu 10 Colectivitate
minimum 3 cazuri
34. Infecția gonococică Cluster cu 14 Colectivitate
minimum 3 cazuri
35. Hepatita virală acută tip B Cluster cu 45 Colectivitate/
minimum 2 cazuri Loc expunere
= unitate
sanitară
36. Hepatita virală acută tip C Cluster cu 45 Loc expunere
minimum 2 cazuri = unitate
sanitară
37. Infecție asociată asistenţei Cluster cu NA Loc expunere
medicale minimum 3 cazuri = unitate
sanitară

46
Tabelul nr. 2 - Sindromul și algoritmul de generare a alertei

Tabelul nr. 3 - Situații neobișnuite/neașteptate

47
 La nivelul spitalului, personalul medico-sanitar este informat şi
atenţionat asupra potenţialului evolutiv şi a riscului nosocomial al bolilor
transmisibile aflate în supraveghere epidemiologică, prin instruiri periodice.
Pentru bolile pentru care nu există metodologii specifice sau în cazul
apariției unor alerte determinate de evenimente neobișnuite/neașteptate, se
vor respecta instrucțiunile transmise de către CNSCBT / DSP. Pentru restul
bolilor transmisibile se respectă procedurile de supraveghere şi control din
odologiile naționale specifice bolii transmisibile respective, în perioada de
supraveghere recomandată.

48
 4. SCREENINGUL PACIENŢILOR ŞI AL
PERSONALULUI MEDICAL

4.1. SCREENINGUL PACIENȚILOR PENTRU

DEPISTAREA COLONIZĂRII / INFECȚIILOR CU
GERMENI MULTIREZISTENȚI

La nivelul spitalului, pentru pacienții cu internare continuă, în

conformitate cu Ordinul MS nr. 1101/2016, se organizează activitatea de
screening al pacienților din secția de terapie intensivă și din secțiile cu
risc, pentru depistarea colonizării / infecțiilor cu germeni multirezistenți.
Această activitate se poate efectua prin:
 completarea unui chestionar, pentru fiecare pacient cu
internare continuă, care face referire la internările recente,
precum şi la tratamentele cu antibiotice, în scopul identificării
probabilităţii de fi colonizat sau infectat cu germeni
multirezistenţi – ex. Fișa pentru Calcularea scorului Carmeli
(Figura 5), aceasta fiind atașată FOCG;
 recoltarea de probe biologice pentru depistarea
colonizării/infecțiilor cu germeni multirezistenți. Statusul de
purtător sănătos, respectiv colonizat sau infectat cu agenţi
patogeni cu risc epidemiologic (germeni multirezistenţi) este
consemnat în FOCG/documente medicale, la transferul
pacientului dintr-o secţie în alta sau în alt spital.

49
 Figura 5 – Fișa pentru Calcularea scorului Carmeli

Nume si prenume pacient ................................................

Nr FOCG.........................
Data..................................

Calcularea scorului Carmeli pentru identificarea la internare a pacientilor susceptibili

de a fi colonizati cu bacterii multidrog rezistente

Evaluarea riscului-scor Carmeli

A.Contactul cu sectorul sanitar:

1) Fara contact
2) Contact fara proceduri invazive
3) Contacte repetate cu proceduri invazive

B.Tratament AB:
1) Fara AB
2) Cu AB in antecedente

C.Caracteristicile pacientului:
1) Tanar fara comorbiditati
2) Varstnic cu comorbiditati
3) Pacient imunodeprimat
-AIDS
-BPOC
-Cancer
-BMT
-HIV
-etc
Scor 1,2 sau 3
Scor Carmeli .............

Semnatura si parafa medicului

INTERPRETARE:
Scorul nu poate avea decat valori de 1,2 sau 3.
Scor 1: A1 si B1 si C1
Scor 2: Cel putin un 2: A2, B2 sau C2
Scor 3: Cel putin un 3: A3 sau C3

Se recomanda a fi utilizat scorul Carmeli pentru identificarea pacientilor cu risc

potential de a dezvolta infectii asociate asistentei medicale in contextul in care se asociaza si
statusul de persoane colonizate.

50
 NOTĂ: Prin coroborarea scorului Carmeli cu rezultatele de laborator,
pentru pacienții colonizați sau infectați cu microorganisme multirezistente,
se consemnează riscul epidemiologic al pacienţilor în FOCG de către
medicul epidemiolog sau medicul infecţionist. De asemenea, vor fi
consemnate recomandările cu privire la măsurile de limitare/diminuare a
riscului infecţios.
Laboratorul de analize medicale va anunța imediat, obligatoriu, încă
de la suspiciune, rezultatele microbiologice preliminare, iar ulterior
identificarea microorganismelor multidrogrezistente către medicul curant și
S/CPIAAM. S/CPIAAM va păstra evidenţa centralizată a pacienţilor
colonizaţi/infectaţi cu microorganisme multidrog rezistente.
Atribuții în cadrul activității de screening:
- Managerul spitalului răspunde de activitatea de screening;
- Directorul medical implementează activitatea de screening;
- Șefii de secție și medicul curant răspund de efectuarea activității
de screening;
- Medicul șef de laborator răspunde de raportarea urgentă la
S/CPIAAM a rezultatelor pozitive rezultate în urma activităţii de
screening a pacienților;
- S/CPIAAM, împreună cu medicul de laborator, colaborează în
scopul cunoașterii circulației germenilor patogeni din unitatea
sanitară, cu precădere a microorganismelor multirezistente și a
celor cu risc epidemiologic crescut.

51
 4.2. SCREENINGUL PERSONALULUI
4.2.1. SCREENINGUL PERSONALULUI LA INTRAREA ÎN ACTIVITATE
În conformitate cu prevederile OMS nr. 1101/2016 întregul personal
medico-sanitar care vine în contact cu pacienţii, va fi supus unei examinări
la intrarea în activitate, pentru evaluarea stării de sănătate şi depistarea
precoce a eventualelor boli transmisibile, în vederea prevenirii IAAM.
Triajul epidemiologic va cuprinde observaţii asupra prezenţei de
simptome decelabile: febră, rinoree, disfagie, tuse, stare generală alterată,
vărsături, diaree, infecţii sau erupţii cutanate sugestive pentru o boală
infecto-contagioasă.
Fiecare secţie medicală deţine în acest sens un „Registru de triaj
epidemiologic al personalului”, care va fi completat zilnic, pentru fiecare
tură de lucru, înaintea începerii activităţii, de către asistenta şefă în timpul
programului acesteia sau în lipsa sa, de către opersoană desemnată de
aceasta. În cazul în care se constată unul sau mai multe simptome din cele
enumerate, se notează în „Registrul de triaj epidemiologic al personalului”,
se anunţă şeful de secţie/compartiment sau medicul de gardă, după caz.
Acesta examinează persoana şi hotărăște dacă starea de sănătate îi
permite îndeplinirea obligaţiilor de serviciu, după care notează în
respectivul registru diagnosticul şi decizia sa, apoi semnează şi parafează.
În funcţie de situaţie, persoana examinată se poate redistribui pentru
altă activitate în cadrul serviciului, sau se îndrumă spre medicul de familie /
specialist pentru recomandarea tratamentului.
Până la sosirea persoanei înlocuitoare, persoana care asigură tura nu
părăseşte serviciul.
Dacă se consideră că starea de sănătate permite efectuarea serviciului,
deşi unele simptome sunt prezente, aspectul va fi consemnat în „Registrul
de triaj epidemiologic al personalului”, alături de măsurile de protecţie care
s-au stabilit şi care trebuie respectate (de exemplu: mască de protecţie,
mănuşi etc.).

52
 S/CPIAAM verifică periodic consemnarea efectuării triajului
epidemiologic al personalului.

4.2.2. SCREENINGUL PERSONALULUI PENTRU DEPISTAREA

PURTĂTORILOR SĂNĂTOŞI DE GERMENI

Verificare a stării de portaj a personalului pentru depistarea

purtătorilor sănătoşi are ca scop asigurarea:
a) procesului de supraveghere, prevenire şi limitare a IAAM şi a bolilor
transmisibile;
b) procesului de supraveghere a stării de sănătate a angajaților;
c) stabilirea sursei de infecție și carantinarea purtătorilor față de
colectivitatea cu risc în cazul focarelor epidemice, în special cu transmitere
aeriană, se verifică portajul de germeni patogeni în căile respiratorii
superioare, la recomandarea medicului epidemiolog, în colaborare cu
medicul infecționist.
Procesul de verificare a stării de portaj pentru personal se face în
conformitate cu metodologia prevăzută în HG nr. 335/2007 privind
supravegherea sănătății lucrătorilor cu modificările și completările
ulterioare, astfel:
- în cadrul examenul medical la angajare;
- în cadrul examenului medical periodic.
La nivelul spitalului, prin grija medicului de medicina muncii, se
recomandă ca odată cu efectuarea controlului medical periodic al
personalului medico-sanitar, să se efectueze screeningul pentru depistarea
purtătorilor sănătoşi de Staphylococcus aureus, pe secţii şi categorii
profesionale. S/CPIAAM va ține evidența acestora, iar medicul infecționist,
în funcție de situație, va efectua recomandările necesare.

53
 5. IDENTIFICAREA ZONELOR ŞI A
PRACTICILOR MEDICALE CU RISC
INFECŢIOS - HARTA PUNCTELOR ȘI
ZONELOR DE RISC

Pentru aprecierea și definirea gradului de risc nosocomial, la nivelul

fiecărei unităţi sanitare, S/CPIAAM întocmește Harta punctelor și zonelor
de risc pentru apariția IAAM și identifică zonele şi practicile medicale cu
risc infecţios.
IAAM reprezintă un risc permanent atât pentru pacienți, cât și pentru
personalul medical și cel nemedical (vizitatori, personal tehnic care
lucrează în spital etc.), având o capacitate semnificativă de generare a
unor fenomene epidemiologice complexe și grave.
La proiectarea/organizarea/amenajarea spitalului se recomandă
aplicarea simultană a criteriilor de organizare spațial-funcțională, ceea ce
conduce la un model general de zonare, în funcţie de:
 specificul activităților medicale desfăşurate;
 categoriile de utilizatori;
 criteriile de igienă/decontaminare;
 specificaţii tehnologice ale echipamentelor/aparaturii medicale și a
utilităţilor necesare.
Din punct de vedere al condițiilor igienico-sanitare, unităţile
spitaliceşti se organizează în mai multe zone:

54
 Zona "curată" cuprinde secţii/compartimente care se adresează
pacienților internați, cu cerințe severe privind igiena și asepsia. Ele se
amplasează cât mai departe de circulația principală a spitalului. În această
zonă sunt incluse:
- secția ATI, blocul operator, blocul de naşteri, stația centrală de
sterilizare;
- secțiile medicale cu paturi;
Zona "murdară" (sau subzonele "murdare") reprezintă zona de
interfață a spitalului. În această zonă se derulează serviciile tehnice, care
cuprind servicii şi prestații ale utilităţilor localității, precum şi zonele în care
se preiau materiale și produse de la furnizori. Această zonă include
compartimente separate de zonele cu cerințe de asepsie, care sunt închise
accesului pacienților și altor categorii de personal în afara celui propriu. Ele
sunt de obicei amplasate la demisolul sau parterul clădirii sau în anexe
separate. Zona "murdară" cuprinde:
- unele servicii tehnico-medicale (farmacie, morgă/prosectură,);
- servicii tehnice;
- zona gospodărească.
Zona "neutră" este are deschidere către căile de circulație auto și
spre zona pietonală. Compartimentele din această zonă sunt interfața
spitalului dintre componenta medicală şi relația cu pacienții, vizitatorii și
aparținătorii. În general sunt amplasate la parter și mezanin şi cuprind:

55
 - serviciul de internări și externări;
- ambulatoriul integrat al spitalului;
- serviciul de urgență;
- secția de spitalizare de zi.
Zona "intermediară" include zone de activitate cu acces controlat
pentru pacienți sau aparținători. Ele sunt amplasate periferic față de zonele
de circulație principale şi cuprind următoarele compartimente și servicii:
- zona administrativă;
- laboratoarele;
- unitățile de roentgendiagnostic;
- unitățile de explorări funcționale.
ATENȚIE: În toate sectoarele spitalului, măsurile de decontaminare
– curățenie și dezinfecție, se aplică de cel putin 2 ori/zi și ori de câte ori
este nevoie. Personalul implicat (asistente, infirmiere, îngrijitoare) va purta
echipament de protecție specific și va respecta Precauțiunile standard.
În sectoarele de “zonă curată”, cu cerințe severe privind igiena și
asepsia, activitatea de curățenie și dezinfecție se reglementează la nivelul
fiecărui spital, în funcţie de specificul activităţilor, de exemplu:
- în secțiile medicale cu paturi - de 2 ori/zi și ori de câte ori este
nevoie;
- secția ATI, stația centrală de sterilizare - de 3 ori/pe zi și ori de
câte ori este nevoie;
- blocul operator - înaintea începerii și la sfârșitul programului
operator, între intervenții (după fiecare pacient); la sfârșitul
fiecărei săptămâni se va efectua curățenia terminală;
- săli de pansamente și tratamente - între intervențiile aseptice și
cele septice, conform programului afișat și ori de câte ori este
nevoie.

56
 Secțiile medicale cu paturi și sălile de pansamente și tratamente
sunt considerate zone funcționale de risc înalt, iar serviciul ATI, blocul
operator, stația centrală de sterilizare sunt considerate zone funcționale de
risc foarte înalt, activitatea de curățenie și dezinfecție a spațiilor și
suprafețelor din aceste zone fiind strict reglementată, curățenia/dezinfecția
fiind efectuată numai cu dezinfectanți de nivel înalt.
Zonarea blocului operator se realizează cu respectarea regulilor de
asepsie:
 zona „neutră“ – cuprinde zona filtrelor de acces și zona funcțiunilor-
anexe (punct de transfuzii, protocol operator, laborator pentru
determinări de urgență, etc.);
 zona „curată“ - cuprinde zona de pregătire preoperatorie a
pacienţilor, spațiul de lucru al personalului medico-sanitar, etc.;
 zona „aseptică” - cuprinde spațiul de spălare, spaţiul de echipare
sterilă a personalului echipei operatorii şi sălile de operație.

Practici medicale cu risc infecţios (riscuri structurale şi

funcţionale)
Probabilitatea apariției unor IAAM este redată de indicii gradului de
risc existent în diversele sectoare de activitate din spital. În aprecierea
gradului de risc infecțios trebuie incluși următorii factori:

a). Dependenți de bolnavi

Pentru identificarea activităților cu risc infecțios, pe lângă
posibilitatea contaminării datorită prestațiilor de îngrijire medicală, este
esențială aprecierea gradului de receptivitate și contagiozitate a
persoanelor asistate (Tabelul nr. 4).

57
 Tabelul nr. 4: Clasificarea riscului de IAAM după contagiozitatea și
susceptibilitatea persoanelor asistate și a tipului de intervenție

NIVELUL PARTICULARITĂȚILE CARACTERISTICILE

DE RISC PACIENȚILOR INTERVENȚIEI
- imunodeficiență gravă, - intervenții de tip chirurgical
malnutriție, boli metabolice - proceduri invazive cu risc
- zone ale organismului cu crescut (cateter venos central)
minima rezistență, induse - intubare traheală
Crescut patologic - expunere la fluide biologice
- politraumatisme, arsuri
- transplant de organe
- stări fiziologice cu rezistență
redusă
- infecții preexistente - proceduri invazive non-
- factori de risc individuali chirurgicale (cateter venos,
(vârsta, boli asociate) sondă urinară, etc.)
Mediu
- microflora proprie sau - expunere la fluide biologice
colonizare individuală cu
specii patogene
- fără imunodeficiență - neinvazive
Redus - fără patologie asociată - lipsa expunerii la fluide
biologice

b). Dependenți de secție

- gravitatea și contagiozitatea bolnavilor internați;
- intervenții, manevre și manopere specifice, cu grad ridicat de
contaminare prin diseminare a unor agenți patogeni;

58
 - posibilitatea contaminării cu microorganisme patogene sau potențial
patogene din mediul de spital, datorită erorilor personalului de îngrijire, în
special privind activitățile de sterilizare, asepsie, izolare, decontaminare;
- terapii aplicate corect, dar care facilitează dezvoltarea unei flore
patogene sau care reduc rezistența antiifecțioasă a organismului pacientului
(antibiotice, citostatice, chimioterapice etc.);
- identificarea frecventă prin examene de laborator a unor tulpini cu
înalt potențial de patogenitate, în cadrul secției;
- personal de îngrijire purtător de germeni patogeni;
- utilizarea echipamentului de protecție specific și aplicarea
Precauțiunilor standard;
- cumularea factorilor de risc.
c). Dependenți de spital
Condițiile de spitalizare sunt, în principal, legate de caracteristicile
arhitecturale specifice spitalului (construcție monobloc, spații greu
adaptabile circuitelor funcționale, etc.), de dotarea materială și de
încadrarea cu personal.
În evaluarea riscului infecțios, pe lângă factorii menționați, se vor
avea în vedere:
- posibilitățile de izolare a bolnavilor contagioși;
- furnizarea în regim continuu a apei calde;
- temperatura ambiantă în interiorul spațiilor de spitalizare, tratament
și investigații;
- posibilitatea contaminării cu microorganisme patogene sau potențial
patogene, din mediul de spital;
- prezența în rândul personalului de îngrijire a unor purtători de
germeni patogeni;
- dotarea cu materiale destinate prevenirii IAAM;

59
 - aplicarea măsurilor privind igiena mediului de spital și de prevenire a
IAAM;
- aglomerația, în anumite perioade, la unele secții sau cabine de
consultații;
- cumularea factorilor de risc.

60
 6. SUPRAVEGHEREA EXPUNERII
ACCIDENTALE LA SÂNGE ŞI ALTE
PRODUSE BIOLOGICE A PERSONALULUI
CARE LUCREAZĂ ÎN SISTEMUL SANITAR

Producerea unor accidente de muncă/boli profesionale şi afectarea

siguranței angajaților din sistemul sanitar poate fi limitată prin
supravegherea expunerii accidentale la produse biologice pentru
eliminarea/reducerea riscului de infecție postexpunere la sânge și alte
produse.
Domeniul de aplicare:
 Populația-țintă: tot personalul care îşi desfăşoară activitatea în
sistemul sanitar:
- personalul medico-sanitar,
- personalul de îngrijire,
- personalul auxiliar,
- personalul tehnic,
- persoane aflate într-o formă de învățământ – elevi, studenţi,
- voluntari.
 Tip de supraveghere: pasivă - colectarea datelor privind expunerea la
produse biologice a personalului medico-sanitar, de îngrijire, auxiliar și
administrativ.
Obiectivele supravegherii includ:
- ierarhizarea factorilor de risc (dispozitive, proceduri, timp de lucru),
evidențiați în “Fișa de raportare a expunerii accidentale a personalului
medico-sanitar, de îngrijire și auxiliar la produse biologice”;

61
 - estimarea incidenței expunerii accidentale la produse biologice a
personalului care lucrează în sistemul sanitar;
- evaluarea respectării şi aplicării “Precauțiunilor standard”;
- instruirea personalului medical şi medico-sanitar în vederea cunoașterii
riscului privnd expunerea la sânge și alte produse biologice;
- instruirea personalului medical şi medico-sanitar în vederea aplicării
măsurilor de prevenire a acestor expuneri accidentale și pentru prevenirea
consecințelor acestora;
- aplicarea corectă şi la timp a tuturor măsurilor de profilaxie primară și
secundară.
Se consideră expunere cu risc de infecție VHB, VHC, HIV, şi care
necesită profilaxie postexpunere profesională - PPEP:
- accidentarea transcutană (ex. tăierea cu un obiect tăios sau
înţeparea cu un ac),
- contactul mucoaselor sau al pielii care prezintă leziuni ce îi
afectează integritatea (ex. piele cu afecțiuni dermatologice,
tăieturi, flictene, excoriații, delabrări, etc.),
- contactul cutanat pe o piele intactă, pe o perioadă prelungit de
timp,
- implicarea unei suprafețe întinse de contact cu sânge, țesuturi
sau alte produse biologice contaminate vizibil cu sânge.
Toate produsele biologice - sângele, alte fluide biologice și țesuturile
trebuie considerate potențial contaminate cu VHB, VHC, HIV sau alți agenți
patogeni.
Nu sunt considerate cu risc de infecție HIV, produsele biologice în
care sângele nu este vizibil (lacrimi, salivă, sudoare, urina, fecale, lapte) și
nu se impun măsuri de profilaxie antiretrovirală, precum și de supraveghere
- PPEP.

62
 Se consideră caz de expunere profesională (prin contact cu sânge
sau alte produse biologice considerate cu risc de infecție) orice persoană
care îşi desfăşoară activitatea în sistemul medical și care a suferit o
expunere accidentală cu risc de infecție VHB, VHC, HIV.
În funcție de contactul cu sângele și alte lichide biologice se pot lua
următoarele măsuri:
- contact permanent, inevitabil, consistent - se aplică în permanență
precauţiunile standard;
- contact imprevizibil, inconstant - se aplică în permanență
precauţiunile standard;
- contact inexistent - sunt suficiente precauțiile obișnuite.

ATENȚIE!!!
 Toți pacienții trebuie considerați potențial infectați și infectanți.
 Acele și instrumentarul medical trebuie considerate contaminate după
utilizare.
Expunerea profesională se poate face prin:
 inoculare percutană prin înțepare, tăiere;
 contaminarea tegumentelor cu soluții de continuitate;
 contaminarea mucoaselor:
 la efectuarea manoperelor medicale invazive cu
instrumentar ascuțit sau cu ace;
 în timpul manipulării produselor biologice potenţial
contaminate;
 în timpul manipulării instrumentarului, precum și a
materialelor sanitare contaminate cu produse biologice
potențial infectate;
 manipularea deșeurilor provenite din activitatea medicală.

63
Atitudinea în cazul expunerilor profesionale la produse biologice:
 expunere cutanată sau percutană (înțepătură, tăietură):
- spălarea imediată cu jet de apă curentă și săpun 5 minute, urmată de
- aplicarea de soluții antiseptice (ex. soluţie alcoolică 70%, soluție
clorigenă - diluţie 1/10, compus iodat, etc.) - durată de contact
conform indicaţiilor producătorului;
 expunerea mucoaselor - spălarea din abundenţă cu ser fiziologic sau
apă curentă, timp de 5 minute.

6.1. ETAPELE DECLARĂRII EXPUNERII ACCIDENTALE

LA SÂNGE ŞI ALTE PRODUSE BIOLOGICE A
PERSONALULUI

Raportarea evenimentului:
 CÂND - imediat după expunere;
 CUI - medicului șef de secție/compartiment sau medicului de gardă +
S/CPIAAM + medicului de medicina muncii;
 CUM – prin înregistrarea datelor de identificare ale pacientului sursă
(când acest lucru este posibil – se poate identifica pacientul-sursă);
- înregistrarea datelor personalului expus;
- înregistrarea datelor despre momentul și tipul expunerii;
- înregistrarea datelor despre acordarea primul ajutor.

I. La nivelul compartimentului/secției în care s-a produs accidentul

postexpunere
a) Persoana expusă accidental:
 are obligaţia de a aplica imediat protocolul de îngrijire de urgență
menţionat, în funcţie de tipul de expunere (cutanată, percutană sau
expunerea mucoasei);

64
  în funcție de tipul expunerii, precum şi starea pacientului-sursă,
medicul infecţionist poate recomanda: efectuarea chimioprofilaxiei
pentru infecția cu virusul HIV/SIDA sau vaccinarea postexpunere
(după caz);
 în prima oră de la producerea accidentului, se va prezenta la
medicul șef de secție/compartiment sau la medicul șef de gardă;
 într-un interval de timp de maxim 24 de ore, se va prezenta la
S/CPIAAM pentru evaluarea riscului infecţios;
 într-un interval de timp de maximum 48 de ore se prezintă la medicul
de medicina muncii în vederea luării în evidență de către acesta.
b) Medicul șef de secție/compartiment sau medicul șef de gardă:
 în maximum 24 de ore de la producerea accidentului postexpunere
completează și transmite către S/CPIAAM, „Fișa de raportare a
expunerii accidentale a personalului medico-sanitar, de îngrijire și
auxiliar la produse biologice” (Figura 6);
 înregistrează expunerea accidentală în „Registrul de evidență a
expunerilor accidentale la produse biologice al secției”;
 se asigură că se efectuează recoltarea probelor de sânge, atât de la
personalul accidentat, cât şi de la pacientul-sursă. Recoltarea
eşantioanelor de sânge se va face în maximum 2 ore de la
expunerea accidentală;
 se asigură că se efectuează transportul probelor de sânge ale
personalului accidentat, cât şi ale pacientului-sursă la laboratorul de
analize medicale al spitalului în care a avut loc expunerea.

65
Figura 6: Fișa de raportare a expunerii accidentale a personalului
medico-sanitar, de îngrijire și auxiliar la produse biologice;

66
67
II. Unitatea sanitară asigură:
 prelevarea și testarea probelor de sânge de la persoana expusă
accidental și pacientul-sursă, în funcție de antecedentele fiecăruia.
Se vor efectua obligatoriu următoarele teste: Ac anti-HCV, Ac anti-
HBs, Ag HBs, Ac anti-HBc, test HIV;
 evaluarea de către medicul infecționist al unităţii sanitare a
persoanei expuse accidental sau asigură trimiterea acesteia către
spitalul de boli infecțioase;
 vaccinul antihepatită B, prin farmacia spitalului, dacă persoana
expusă nu are markeri care să indice vaccinarea în antecedente
sau faptul că a trecut prin boală;
 pentru cazurile în care medicul infecționist al spitalului stabilește că
este necesară chimioprofilaxia infecției HIV/SIDA, aceasta va fi
asigurată, după caz, de secţia sau spitalul de boli infecțioase.

III. Laboratorul spitalului

 efectuează testele menţionate mai sus, atât la persoana expusă, cât
și la pacientul-sursă (dacă acesta este cunoscut);
 comunică rezultatele acestor testări către S/CPIAAM în termen de
maxim 24 de ore.

IV. S/CPIAAM
 răspunde de instruirea personalului medico-sanitar, de îngrijire şi
auxiliar privind obligativitatea raportării expunerii accidentale, cât şi
a metodelor de prevenţie;
 împreună cu medicul infecționist, participă la evaluarea gradului de
risc de infecție, precum şi la consilierea privind HBV, HCV, HIV;
 înregistrează în „Registrul de evidență a expunerii accidentale la
produse biologice al spitalului” vaccinarea antihepatită B a
persoanei expuse, monitorizează vaccinarea acesteia și urmărește
finalizarea schemei de vaccinare;

68
  transmite medicului de medicina muncii situația vaccinărilor
persoanelor expuse accidental la sânge sau alte produse biologice;
 colectează „Fișele de raportare a expunerii accidentale a
personalului medico-sanitar”, completate, lunar, până în data de 5 a
lunii pentru luna anterioară, pe care le transmite DSP-urilor judeţene
şi a municipiului Bucureşti;
 întocmește şi transmite anual către DSP-urile judeţene şi a
municipiului Bucureşti „Fișa unității sanitare privind situația
vaccinării antihepatită B a personalului medico-sanitar, de îngrijire și
auxiliar”, Figura 7;
 transmite anual către DSP-urile județene şi a municipiului Bucureşti
situaţia vaccinărilor antihepatitice B efectuate postexpunere
accidental, situaţie completată de către medicul de medicina muncii;

Figura 7: Fișa unității sanitare privind situația vaccinării antihepatită B

a personalului medico-sanitar, de îngrijire și auxiliar

Anul raportării ..... Unitatea sanitară

Județul ............ ............................

Personal
Personal Nr. personal cu Nr. personal
vaccinat
Personal vaccinat HBV Ac anti-HBs prezenți vaccinat în
HBV în
angajat înainte de anul (vaccinare anul
anul
raportării incerta/neefectuată) raportării
raportării
total total total
medici medici medici
asistente asistente asistente
personal de personal personal de
îngrijire de îngrijire îngrijire
personal personal personal
auxiliar auxiliar auxiliar

Manager, Șef S/CPIAAM,

............... .........................................

69
V. Medicul de medicina muncii
 înregistrează evenimentul în „Registrul expunerilor accidentale la
produse biologice”;
 urmărește apariția semnelor de infecție HIV, HBV, HCV;
 urmărește seroconversia, pe baza testelor serologice, pentru HIV
și/sau HBV și/sau HCV, la persoana expusă, imediat după
expunere, precum și la 6 luni de la accidentul postexpunere. La o
lună, dacă este posibil, se determină viremia HCV/HIV, cu
respectarea confidențialității;
 în fiecare an completează fişa „Evidența vaccinărilor personalului
medico-sanitar expus la produse biologice” (Figura 8) și o trimite
către S/CPIAAM;
 raportează expunerile accidentale la produse biologice a
personalului din sistemul sanitar la ITM, conform Legii securității și
sănătății în muncă nr. 319/2006, cu modificările ulterioare, și cu
Hotărârea Guvernului nr. 243/2013 privind cerințele minime de
securitate și sănătate în muncă pentru prevenirea rănirilor
provocate de obiecte ascuțite în activitățile din sectorul spitalicesc și
cel al asistenței medicale;
 analizează semestrial cazurile de accidente postexpunere și de
seroconversie înregistrate în spital.

70
 Figura 8: Situația vaccinărilor antihepatitice B a personalului medico-
sanitar efectuate în urma expunerii accidentale la produse biologice

71
 7. IGIENA MÂINILOR

Igiena mâinilor face parte din Precauţiunile standard, se aplică de

către întregul personal medical şi auxiliar în scopul reducerii riscului de
diseminare şi transmitere a agenţilor patogeni, considerându-se că
principala cauză în producerea IAAM este mâna contaminată. O igienă
corectă a mâinilor duce la:
- creşterea calităţii actului medical prin acurateţea tuturor operaţiilor,
acţiunilor şi manevrelor efectuate în procesul de acordare a îngrijirii
pacienţilor;
- diminuarea riscului de apariţie a IAAM şi, ca urmare, reducerea
morbidităţii şi a mortalităţii datorate acestei cauze;
- scăderea duratei de spitalizare precum şi a costurilor suplimentare,
prin aplicarea unei proceduri de profilaxie simple, sigure şi necostisitoare.
S/CPIAAM elaborează un Program anual de îmbunătățire a igienei
mâinilor, care este implementează la nivelul spitalului și care prevede
planul de acțiune, responsabilii, indicatorii și resursele necesare îndeplinirii
acestuia. Programul de îmbunătățire a igienei mâinilor este evaluat și
analizat anual de către S/CPIAAM, care poate propune măsuri de
îmbunătățire pentru anul următor.
În scopul prevenirii IAAM este necesară efectuarea unei instruiri
corespunzătoare și permanente a întregului personal medico-sanitar și
auxiliar, în funcție de specificul activității fiecăruia. Ca urmare, vor fi
organizate periodic prelucrări ale legislației în vigoare, cu participarea
planificată a medicilor și a asistentelor șefe. Acestea, la rândul lor, vor
instrui, pe bază de PV, personalul medico-sanitar și auxiliar, privind igiena
mâinilor. De asemenea, va fi instruit și personalul aflat în procesul de
învățământ, voluntarii, precum și personalul nou angajat.

72
 Consolidarea importanței igienei mâinilor trebuie să facă parte din
fiecare instruire medicală. Educația în ceea ce privește elementele de bază
ale spălării mâinilor nu poate fi subestimată, deoarece este un proces atât
de important în eliminarea contaminării microbiene de pe suprafața
mâinilor. Îmbunătățirile în igiena mâinilor sunt cu siguranță posibile atunci
când face parte dintr-un studiu care urmează să fie publicat pentru a
demonstra modul de creștere a respectării igienei mâinilor. Personalul
medico-sanitar, fiind de multe ori sub o presiune imensă pentru a îndeplini
multe îndatoriri, neglijează importanţa igienei mâinilor. Spălarea mâinilor
previne apariţia IAAM şi a infecţiilor încrucișate.
S/CPIAAM controlează nivelul de pregătire (sub formă de discuții
libere sau teste scrise) cu privire la cunoașterea obligațiilor ce revin fiecărui
angajat în vederea reducerii riscului de apariție a IAAM și a spălării mâinilor.

Generalități privind importanţa igienei mâinilor

Prevenirea şi limitarea la minimum a IAAM a fost întotdeauna
obiectivul primordial al medicinei şi continuă să fie idealul contemporan al
îngrijirii sănătăţii bolnavilor, constituind cel mai bun indicator al calităţii şi
siguranţei actului medical.
Agenţii patogeni pot fi transmişi de la personalul de îngrijire la
pacient, de la un pacient la altul şi de la pacient la personalul de îngrijire.
Mâinile reprezintă principala cale de transmitere a germenilor.
Cea mai importantă cale de reducere a transmiterii germenilor este
reprezentată de igiena mâinilor şi este utilă atât pentru pacienţi, cât şi
pentru personalul de îngrijire, constituind temelia oricărui act medical şi al
oricărui program de prevenire a IAAM.
Mâinile curate şi sănătoase, fără accesorii sau bijuterii, cu pielea
intactă, cu unghii naturale, fără lac şi tăiate corespunzător, minimalizează
riscul contaminării.

73
 Trebuie avut în vedere că:
- nu doar unghiile artificiale pot fi considerate adevărate depozite de
microorganisme, ci şi unghiile naturale, în special cele lăcuite;
- mâinile cu dermatite, cele cu pielea aspră sau crăpată prezintă un
grad ridicat de contaminare, în ciuda măsurilor de spălare şi a antisepsiei;
- unghiile lungi, precum şi inelele pot perfora mănuşile, limitând
igiena corespunzătoare a mâinilor.
Trebuie, de asemenea, avut în vedere faptul ca în ciuda oricăror
măsuri de protecţie, pe durata activităţilor desfăşurate în mediul spitalicesc,
mâinile vor prezenta o anumită încărcătură microbiană, contaminarea
făcându-se cu diverşi germeni, unii dintre aceştia cu grad ridicat de
patogenitate sau cu rezistenţă crescută la antibiotice.
Astfel, mâinile personalului pot deţine atât o floră microbiană
rezidentă, cât şi una tranzitorie:
- flora microbiană rezidentă, reprezentată de microorganisme
saprofite, nepatogene, ce constituie flora normală, oportunistă a
tegumentului mâinilor, fiind protectivă şi mai puţin incriminată în IAAM, însă
poate contamina cavităţile sterile (ochiul, tegumentele lezate etc.);
- flora microbiană tranzitorie rezultă prin contaminarea ocazională a
mâinilor cu microorganisme, în special din mediul spitalicesc, ce pot
coloniza epiderma o perioadă limitată de timp și cauzează frecvent
patologie nosocomială datorită transmiterii accidentale, prin contact direct
cu pacientul, sau indirect, prin intermediul unor mijloace diverse: obiecte,
suprafeţe, materiale sanitare, instrumentar, dispozitive medicale, aparatură
medicală, alimente, lichide, fluide ale organismului etc.
Igiena mâinilor rămâne una dintre cele mai importante metode de
prevenire a IAAM. Deşi este redus, riscul de contaminare a mâinilor din
cauza apei care poate conține pseudomonade și alte bacterii gram-
negative, se recomandă utilizarea gelului alcoolic după spălarea acestora.

74
 Implementare
Eficienţa igienizării mâinilor depinde în primul rând de efectuarea
corectă şi ori de câte ori este nevoie a acestui act şi abia apoi de tipul şi
calitatea apei, a săpunului sau a antisepticelor folosite.
Pregătirea pentru spălarea mâinilor include, pentru personalul
medical şi auxiliar cu responsabilitate în îngrijirea bolnavilor, următoarele:
- purtarea unui echipament de protecție adecvat;
- înlăturarea ceasurilor, brăţărilor şi inelelor, întrucât ele pot să
adăpostească murdărie şi microorganisme, făcând imposibilă igienizarea
corespunzătoare;
- unghiile trebuie să fie tăiate cât mai scurt şi curate.

Materiale necesare:
* săpun / săpun-dezinfectant (lichid) în recipient distribuitor
necontaminabil,
* dezinfectant de mâini pe bază de alcool,
* apă caldă şi apă rece,
* apă sterila (în cazul spălării chirurgicale),
* perie de unghii, burete,
* prosoape de hârtie.
Instrucțiunile privind tehnica de spălare a mâinilor, precum și procedura
utilizată în funcție de nivelul de risc, se afișează în dreptul fiecărei chiuvete
pentru toate sectoarele de activitate.
Pentru prevenirea contaminării mâinilor după spălare, lavoarele din
saloane, cabinete de consultații și săli de tratamente sunt prevăzute,
conform OMS Nr. 1096/2016 cu baterii de chiuvetă manevrabile cu cotul.
De asemenea, pot fi utilizate alte modalități de închidere-deschidere a
robinetului, de ex.: închiderea robinetului cu hârtia sau robinete cu celulă
fotoelectrică.

75
 Toate chiuvetele vor fi dotate cu săpun lichid, dezinfectant pentru mâini
și prosoape de hârtie de unică folosință.

Proceduri utilizate pentru spălarea mâinilor

Există 3 proceduri de spălare a mâinilor, diferite, în funcţie de nivelul
de risc al activităţii sau operaţiunii ce urmează a fi efectuată (Tabelul nr. 5):

Tabelul nr. 5: Procedurile recomandate pentru dezinfecţia mâinilor,

în funcție de nivelul de risc (conform Ordinului M.S. nr. 961/2016)

76
 1. Spălarea corespunzătore procedurii standard - sălarea
igienică (simplă)
- se udă mâinile şi încheieturile mâinilor cu apă caldă;
- se aplică săpun lichid în cantitate corespunzătoare 2-4 ml;
- se frecă mâinile cu multă spumă, timpul de contact fiind în funcție
de recomandările producătorului;
- o atenţie deosebită se acordă palmelor şi tuturor degetelor, în
special a zonelor de sub unghii şi a cuticulelor;
- se evită atingerea robinetului şi a chiuvetei deoarece ele se
consideră a fi contaminate cu germeni;
- se clătesc foarte bine mâinile şi încheieturile acestora, astfel încât
jetul de apă să îndepărteze spuma de săpun cu impurităţile şi
microorganismele prezente;
- obligatoriu mâinile se vor şterge, tamponând bine cu un prosop de
hârtie, evitându-se frecarea întrucât poate cauza, prin repetare frecventă,
asprirea mâinilor.

În mod normal, spălarea igienică mâinilor se va face:

- la intrarea şi la ieșirea din salonul de bolnavi;
- înainte şi după examinarea fiecărui pacient;
- înainte şi după efectuarea de investigaţii şi de aplicare a
tratamentelor;
- după scoaterea mănușilor şi a echipamentului de protecție;
- după folosirea batistei şi după trecerea mâinii prin păr;
- înaintea administrării per os a medicamentelor;
- înainte de prepararea şi distribuirea alimentelor;
- după colectarea lenjeriei murdare;
- după folosirea toaletei;
- după activităţi administrative sau gospodăreşti;

77
 - după contactul cu obiecte sau produse murdare, ori posibil
contaminate;
- după manipularea oricăror produse biologice;
- la intrarea şi la plecarea de la locul de muncă.

2. Spălarea aseptică
- presupune spălare cu apă şi săpun antiseptic, sau spălare cu apă şi
săpun lichid, urmată de dezinfecţia mâinilor prin frecare cu un antiseptic, de
regulă pe bază de alcool;
- are drept scop înlăturarea florei rezidente şi a celei tranzitorii pentru
efectuarea în siguranţă a activităţilor medicale care presupun o riguroasă
asepsie, precum şi în cazul îngrijirii bolnavilor cu imunitate scăzută.
Spălarea şi dezinfecţia mâinilor este obligatorie:
- după manipularea bolnavilor septici şi contagioşi (boli transmisibile,
tuberculoză, infecții dermatovenerice);
- înainte şi după recoltarea produselor biologice pentru examene de
laborator;
- înainte de efectuarea oricărui tratament parenteral, puncţiei, schimbare
de pansamente, termometrizare, clisme, precum şi după efectuarea
acestora;
- după efectuarea igienizării bolnavului la internare;
- după manipularea şi transportul cadavrelor;
- după contactul cu sângele, secreţiile şi excreţiile bolnavilor;
- înainte şi după examenele şi tratamentele curente chirurgicale, O.R.L.,
stomatologice şi oftalmologice.

78
 3. Spălarea chirurgicală
- este practicată obligatoriu de către întregul personal medico-sanitar în
vederea efectuării unor proceduri strict aseptice;
- pe lângă procedura standard include, după umezire cu apă sterilă,
săpunire şi clătire, o frecare a unghiilor cu perie sterilă şi săpun lichid
antiseptic (timp de minim 2-3 minute pentru fiecare mână), urmată din nou
de clătire;
- se continuă cu o nouă săpunire, clătire şi dezinfecţie cu soluţie
antiseptică pe bază de alcool, prin aplicare şi frecare a mâinilor până la
pătrunderea completă în tegument a acesteia;
- uscarea mâinilor se face prin ştergere cu prosop steril începând cu
degetele şi terminând cu coatele sau prin uscare la aer, degetele fiind ţinute
în sus;
- după uscarea completă se pot pune mănuşile sterile, necesare
intervenţiilor medicale aseptice;
- procedura durează aproximativ 5-10 minute, având scopul suprimării
atât a florei rezidente, cât şi a celei tranzitorii.
ATENȚIE: Apa sterilă pentru spălarea chirurgicală a mâinilor trebuie
verificată microbiologic de către S/CPIAAM odată cu recoltrea testelor de
sanitație din Blocul operator.

Complicaţii
Deoarece atât săpunul, cât şi produsele antiseptice utilizate,
îndepărtează flora microbiană protectivă şi grăsimea naturală a pielii, prin
spălarea frecventă se poate ajunge la uscarea şi crăparea pielii mâinilor,
iritaţii şi dermatite.
Aceste efecte sunt întâlnite în cazul utilizării frecvente a agenţilor de
curăţare, mai ales la persoanele cu piele sensibilă. În scopul evitării şi
diminuării riscurilor de apariţie a efectelor negative, mâinile trebuie clătite

79
foarte bine după orice folosire a agenţilor de spălare. În cazul apariţiei de
dermatite, va trebui efectuată o evaluare de către medicul dermatolog. Se
poate încerca, totodată, şi o înlocuire a produselor de spălare şi a
antisepticelor utilizate, cu altele.
Este necesară excluderea de la îngrijirea pacienţilor, chiar în
condiţiile purtării de mănuşi, a personalului medical şi auxiliar care prezintă
leziuni infecţioase (supuraţii, dermatite, panariţii, etc).

80
 8. CURĂȚENIA, DEZINFECȚIA, DEZINSECȚIA
ȘI DERATIZAREA ÎN MEDIUL DE SPITAL

Organizarea activităților de curățenie și dezinfecție a suprafețelor, a

aparaturii și a obiectelor de inventar, precum și a activităților de dezinsecție
și deratizare, are ca scop:
- prevenirea și limitarea infecțiilor asociate asistenței medicale
(IAAM).
- standardizarea practicilor privind curățenia și dezinfecția în zonele
în care se desfășoară activități medicale;
- îmbunătățirea organizării îngrijirilor și a strategiilor privind
respectarea igienei;
- distrugerea florei microbiene patogene sau condiționat patogene
pentru desfășurarea în siguranță a actului medical și pentru evitarea
contaminării pacienților și a personalului medico-sanitar;
- îndepărtarea condițiilor ce pot favoriza existența și înmulțirea
insectelor și, implicit, a bolilor transmise prin intermediul acestora;
- prevenirea și combaterea existenței și proliferării unor rozătoare
(șoareci, șobolani) care pot prezenta riscul de transmitere la om a unor
microorganisme patogene;
- promovarea punerii în practică a unor reguli clare, adaptate tuturor
sectoarelor de activitate medicală.
Implementarea acestor reguli elimină/tratează următoarele riscuri:
o toxiinfecții alimentare,

81
 o agravarea stării de sănătate a pacientului,
o risc de contaminare a personalului propriu,
o producerea de IAAM,
o pericol de cădere la acţiuni de igienizare dezinfecţie,
dezinsecţie şi deratizare a plafoanelor false casetate şi a
filtrelor aparaturii de ventilaţie şi aer condiţionat,
o dezinfecția superficială a saloanelor și a tuturor spațiilor
spitalului,
o dezinfecția superficială a paturilor şi cazarmamentului.

8.1. REGULI GENERALE PENTRU CURĂȚENIE ȘI

DEZINFECȚIE

Curățenia și dezinfecția se realizează cu ustensile, materiale de

întreținere și produse de curățenie, respectându-se următoarele reguli:
- dezinfecția completează curățarea, dar nu o suplinește și nu poate
înlocui sterilizarea sau dezinfecția de tip înalt în cazul dispozitivelor
termosensibile;
- se aplică instrucțiunile și recomandările producătorului, cu
respectarea concentrației, timpului de contact și a duratei de utilizare a
soluțiilor;
- se utilizează în ambalajul original;
- dacă produsele dezinfectante nu se utilizează ca atare, ele
necesitând diluții, soluția se face în cantitatea necesară și se utilizează
imediat; soluțiile se prepară cu ajutorul unui sistem de dozare gradat;
- daca soluția nu se folosește imediat, recipientul se etichetează cu:
denumire, concentrația de utilizare, data preparării și data expirării;
- este interzis amestecul mai multor produse;

82
 - este obligatoriu purtarea echipamentului de protecție și se aplică
normele specifice de protecție a muncii, care să prevină accidentele și
intoxicațiile;
- personalul care utilizează în mod curent substanțele dezinfectante
este instruit cu privire la noile proceduri sau la noile produse dezinfectante,
precum și cu privire la riscul de contaminare profesională. S/CPIAAM va
instrui asistentele șefe, care la rândul lor vor instrui personalul din
subordine, acestea fiind consemnate în PV de instruire.
- în fiecare încăpere în care se efectuează operațiuni de curățare și
dezinfecție trebuie să existe în mod obligatoriu un grafic zilnic orar, în care
personalul responsabil va înregistra tipul operațiunii, ora de efectuare și
semnatura;
- personalul trebuie să cunoască denumirea dezinfectantului, data
preparării, concentrația soluției de lucru, precum și timpul de acțiune.
Dezinfecția este procedura prin care se distrug majoritatea
microorganismelor patogene sau nepatogene de pe orice suprafețe
(inclusiv tegumente), utilizându-se agenți fizici și/sau chimici. Se aplică
numai după curățare și este urmată de clătire, după caz.

83
 Metode de dezinfecție:
- Dezinfecția prin căldură uscată - flambarea este utilizată exclusiv
în laboratorul de microbiologie.
- Dezinfecția prin căldură umedă se utilizează numai în cazul
spălării automatizate a lenjeriei, a veselei, a ploștilor și a urinarelor,
cu condiția atingerii unei temperaturi de peste 90 grade C.
- Dezinfecția cu raze ultraviolete (UV) este indicată în dezinfecția
aerului din hotele de laborator, a suprafețelor netede, a aerului din
sălile de operații, saloane, cabinete de consultaţii sau din alte spații
închise, în completarea dezinfecției chimice şi a măsurilor de
curățare. Se vor utiliza doar echipamentele însoțite de documentația
tehnică şi autorizate conform legislaţiei. De asemenea,
caracteristicile privind întreţinerea și modul de utilizare a acestora,
trebuiesc menţionate în documentaţia tehnică, asigurându-se astfel
eficacitatea acestora și siguranţa în utilizarea lor. Pentru lămpile de
ultraviolete este obligatoriu a se ţine evidența orelor de funcționare a
acestora, durata de funcţionare fiind specificată de către producător.
- Dezinfecția prin mijloace chimice se realizează prin utilizarea
produselor biocide.
Produsele biocide utilizate pentru dezinfecție în unitățile sanitare se
încadrează în grupa principală I, tip de produs 1 și 2, conform prevederilor
“Regulamentului (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European și al
Consiliului din 22 mai 2012 privind punerea la dispoziție pe piață și
utilizarea produselor biocide. În unitățile sanitare, în afara produselor tip 1 și
2, se mai utilizează și produse biocide tip 4, 14 și 18 (menținerea igienei în
zona de distribuție și preparare a alimentelor sau cele utilizate în activitățile
de deratizare și pentru acțiunile de dezinsecție). Produsele biocide tip 1 și 2
(antiseptice și dezinfectante chimice) utilizate în unitățile sanitare trebuie să
prezinte efect bactericid, fungicid, micobactericid, virulicid și sporicid, în
funcție de scopul utilizării.”

84
 În selectarea unui dezinfectant sunt luate în considerare o varietate
de criterii. În practică, majoritatea agenților chimici sunt testaţi în diverse
situații și vor fi utilizaţi când produc rezultate satisfăcătoare.
Criteriile de alegere a dezinfectantelor sunt:

85
 Mecanismele de acțiune ale agenților chimici
Acțiunile agenților antimicrobieni chimici pot fi grupate în funcție de
efectele lor asupra proteinelor, membranelor celulare și a altor componente
celulare.
Reacțiile care modifică proteinele prin denaturarea acestora,
făcându-le nefuncționale, includ: hidroliza, oxidarea și atașarea atomilor
sau grupurilor chimice la moleculele de proteine.
Membranele pot fi perturbate de agenții care denaturează proteinele
și de agenții tensioactivi, care reduc tensiunea de suprafață și dizolvă
lipidele.
Reacțiile altor agenți chimici afectează acizii nucleici și sistemele
producătoare de energie. Deteriorarea acizilor nucleici este un mijloc
important de inactivare a virusurilor.
Pe măsura utilizării substanţelor dezinfectante, microorganismele şi-
au dezvoltat mecanisme de rezistență la dezinfectanții standard folosiți
pentru decontaminarea mediului, ceea ce constituie o continuă provocare
cu privire la capacitatea epidemiologilor de a controla microorganismele în
mediul de spital. Pentru prevenirea acestor situaţii, se recomandă, periodic
schimbarea substanţelor dezinfectante utilizate în spital.

Agenți antimicrobieni chimici specifici

Săpunurile și detergenții, prin acţiunea lor dezinfectantă şi prin
efectul mecanic, ajută la eliminarea microbilor, uleiurilor și murdăriei, dar nu
au efect sterilizant. Compuşii alcalini din săpun ajută la distrugerea
microorganismelor.
Preparatele care conțin metale grele – azotatul/nitratul de argint
împiedică dezvoltarea gonococilor.

86
 Dintre halogeni, clorul este folosit pentru a distruge agenții patogeni
din apă, iar iodul este un ingredient major în mai multe antiseptice
tegumentare.
Alcoolii sunt folosiți pentru dezinfectarea pielii.
Derivații de fenol pot fi folosiți pe piele, instrumente, vase și mobilier
și pentru a distruge culturile bacteriene.
Agenții de oxidare sunt deosebit de utili în dezinfectarea rănilor de
puncție.
Agenții de alchilare pot fi folosiți pentru a dezinfecta sau steriliza o
varietate de materiale, dar au efect cancerigen.
Unii coloranți, uleiuri vegetale, substanțe care conțin sulf și nitrați pot
fi folosiți ca dezinfectanți sau conservanți alimentari.

În vederea decontaminării mediului de spital, pentru toate

suprafețele (paviment, pereți, mobilier, cazarmament, ferestre, uși,
calorifere, obiecte sanitare, etc) se vor respecta următoarele etape:
- curățare;
- spălare cu apă caldă și detergent sau detergent-
dezinfectant;
- clătire, după caz.
Pentru curățare se utilizează numai măturatul sau periatul umed. Nu
se utilizează măturatul uscat sau scuturatul în încăperi, locuri circulate sau
aglomerate. Se execută de către îngrijitoare, cu mătura sau peria învelite în
lavete umede, utilizând una din cele două metode:
- prin împingere – prin alunecarea periei înaintea persoanei;
se recomandă pentru suprafețe întinse (holuri, coridoare), fără
obstacole;
- prin rotire sau prin pivotare – prin mișcări în forma literei S;
se recomandă pentru suprafețe de dimensiuni mici, înguste.

87
 Laveta utilizată se împăturește cu partea murdară în interior și se
depune în recipientul de colectare, în vederea curățării și dezinfecției ei.
Spălarea și dezinfecția se face după măturatul umed, de către
îngrijitoare, utilizându-se două găleți, diferit colorate, de exemplu, prima,
roșie - cu apă caldă și detergent sau detergent-dezinfectant, a doua,
albastră, cu apă pentru clătire. Mopurile utilizate sunt marcate distinct
pentru fiecare tip de zonă/suprafață/operațiune.
Se va respecta următoarea succesiune de spălare/dezinfecție:
- se începe dinspre fereastră, de-a lungul marginilor, la colțuri, sub
mobilier, apoi în restul încăperii, către ușă;
- gunoiul adunat (menajer) se strânge cu fărașul și se pune în
recipientul de colectare pentru gunoi menajer.
De asemenea, pentru fiecare suprafață ce urmează a fi curățată
(paturi, mobilier, ferestre, uși, grupuri sanitare), se va utiliza o lavetă
separată. Manipularea, spălarea și dezinfecția lavetelor de curățenie
trebuie reglementată la nivelul spitalului.
Se recomandă ca operațiunile de curățenie să înceapă cu încăperile
sau zonele mai puțin contaminate. În fiecare salon se începe cu curățarea
obiectelor mai puțin murdare și se termină cu obiectele murdare (coșul de
gunoi și vasul de toaletă).
Se pot utiliza pentru spălarea și dezinfecția pavimentelor, în paralel
și mașinile de spălat automate, conform instrucțiunilor producătorului -
acolo unde spațiul permite acest lucru (holuri, coridoare). Instrucțiunile de
utilizare pentru fiecare echipament sunt afișate la loc vizibil – în spațiul
unde sunt instalate / depozitate.

În funcție de eficacitate, de timpul de contact și de concentrația

utilizată, nivelurile de dezinfecție sunt:

88
 - Dezinfecția de nivel înalt – prin care sunt distruse formele vegetative
ale bacteriilor, virusurile, fungii, micobacteriile și majoritatea sporilor
bacterieni. Se utilizează pentru materialele care nu suportă autoclavarea,
cum sunt dispozitivele medicale reutilizabile, destinate manevrelor invazive;
- Dezinfecția de nivel intermediar (mediu) – nu acționează asupra
sporilor bacterieni, dar distrug formele vegetative ale bacteriilor, virusurile,
fungii, micobacteriile;
- Dezinfecția de nivel scăzut – distruge majoritatea bacteriilor de
formă vegetativă, unele virusuri, unii fungi. Dezinfectantele din această
categorie nu acționează pe spori, micobacterii, mucegaiuri şi virusuri
neanvelopate.
Este obligatorie respectarea concentrațiilor și a timpului de contact
specificate în avizul produsului.

Alegerea metodei de dezinfecție și/sau sterilizare pentru suprafețe,

instrumentar și echipamente trebuie să țină cont de categoria din care
acestea fac parte: noncritice, semicritice și critice.
Suprafețele, instrumentarul și echipamentele sunt clasificate după
cum urmează:
 Critice – ”cele care vin în contact cu țesuturile corpului uman sau
penetrează țesuturile, inclusiv sistemul vascular, în mod normal
sterile. Aceste dispozitive trebuie sterilizate.”

89
 Exemple: instrumentarul stomatologic, instrumentarul
chirurgical, materialul utilizat pentru suturi, câmpuri operatorii,
echipamentul personalului din blocul operator, mesele și
tampoanele, implanturile, tuburile de dren, cateterele cardiace și
urinare, acele și seringile, endoscoapele flexibile sau rigide,
echipamentul pentru biopsie ataşat endoscoapelor, dispozitivele
intravasculare, acele utilizate în neurologie;
 Semicritice – ”care vin în contact cu mucoase intacte și nu
penetrează bariera tegumentară, cu excepția mucoasei periodontale
sau pielea având soluții de continuitate. Acestea ar trebui să
beneficieze de cel puțin dezinfecție la nivel mediu.”
Exemple: laringoscoapele, endoscoapele flexibile și rigide
care se folosesc exclusiv în imagistică, echipamentul de
anestezie/respirație asistată, tuburile endotraheale, diafragmele,
vârfurile de la seringile auriculare, termometrele (de sticlă şi
electronice), ventuzele, specul vaginal, specul nazal, sistemele
pentru fixarea dispozitivelor anticoncepționale; suprafețele inerte din
secții și laboratoare, stropite cu sânge, fecale sau cu alte secreții
și/sau excreții potențial patogene.
 Noncritice - ”care nu vin frecvent în contact cu pacientul sau care
vin în contact numai cu pielea intactă a acestuia. Aceste dispozitive
trebuie să fie curățate și trebuie aplicată o dezinfecție scazută.”
Exemple: stetoscoape, ploști, urinare, manșeta de la
tensiometru, specul auricular, cadrele pentru invalizi, suprafețele
dispozitivelor medicale care sunt atinse și de personalul medical în
timpul procedurii, orice alte tipuri de suporturi. Suprafețele inerte,
cum sunt pavimentele, pereții, cazarmamentul - mobilierul de spital,
obiectele sanitare ș.a.

90
 Dezinfecția curentă și/sau terminală, efectuată numai cu
dezinfectanți de nivel înalt, este obligatorie în:
- situația evoluției unor cazuri de IAAM;
- situațiile de risc epidemiologic, în cazul izolării
microorganismelor patogene;
- secțiile cu risc înalt - secțiile cu paturi, CPU;
- secțiile cu risc foarte înalt - blocul operator, secția ATI, Stația
centrală de sterilizare;
- locul unde se triază lenjeria;
- ambulanță.

8.2. TIPURI DE DEZINFECȚIE A MEDIULUI DE SPITAL

Curățenia și dezinfecția mediului de spital asigură o stare igienico-

sanitară corespunzătoare prin distrugerea germenilor din mediul extern,
proveniți atât din surse necunoscute (dezinfecție profilactică), cât și a
celor proveniți din surse cunoscute (dezinfecție în focar).

A. DEZINFECȚIA PROFILACTICĂ - poate fi dezinfecție curentă și

ciclică.
a). Dezinfecția curentă
Se efectuează zilnic corespunzător profilului fiecărui sector, secție
sau compartiment, în timpul activității (în prezența pacienților sau a
personalului).
b). Dezinfecția ciclică
Se efectuează numai după încetarea activității (în absența
personalului sau a pacienților), în completarea dezinfecției curente, conform

91
unei planificări prealabile. Ritmul va fi impus de profilul fiecărui sector de
activitate, precum și de evoluția situației epidemiologice.
Presupune o acțiune de decontaminare mai intensă și mai
minuțioasă a întregii suprafețe și a materialelor, inclusiv a inventarului
moale.
În completarea dezinfecției chimice, se vor utiliza lămpi UV, astfel
încât să se acționeze asupra aerului și a tuturor obiectelor din spațiul
respectiv.

B. DEZINFECȚIA ÎN FOCAR – presupune efectuarea dezinfecției

curente și a dezinfecției terminale.
a). Dezinfecția curentă
Se efectuează în prezența pacienților și a personalului și se ține
seama de specificul fiecărei afecțiuni (parazitară, microbiană, virală),
precum și de materialul biologic eliminat de pacient: secreții, fecale, spută,
urină, vomă, puroi, etc.
b). Dezinfecția complementară (terminală)
Se efectuează în cazul unui focar de IAAM, de boală infecto-
contagioasă sau în cazul saloanelor în care au fost internați pacienți
infectați/colonizați cu bacterii multirezistente, având drept scop distrugerea
germenilor eliminați de către acesta. Se va utiliza detergent-dezinfectant de
nivel înalt. După efectuarea curățeniei și dezinfecției, se face
decontaminarea aerului prin nebulizare, cu soluție dezinfectantă. Curățenia
și dezinfecția complementară (terminală) în saloane trebuie întotdeauna
asociată cu aerisirea pe cale naturală.

92
 8.3. CURĂȚENIA ȘI DEZINFECȚIA MEDIULUI DE
SPITAL ÎN FUNCȚIE DE ORGANIZAREA SPAȚIAL -
FUNCȚIONALĂ

Conform Ordinului MS nr. 914/2006, pentru aprobarea normelor

privind condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un spital în vederea
obținerii autorizației sanitare de funcționare, art. 2, în organizarea spațial-
funcțională a spitalelor în ansamblu, precum și cea a fiecăruia dintre
sectoarele și compartimentele componente se ține seama de:
a) categoriile de utilizatori;
b) specificul activităților;
c) condiționări tehnologice impuse de aparatura medicală și
echipamentele (instalațiile) utilizate, precum și de
d) criteriile de igienă și asepsie.

ATENȚIE: În toate sectoarele spitalului, măsurile de decontaminare

– curățenie și dezinfecție, se aplică de cel puțin 2 ori pe zi și ori de câte ori
este nevoie. Personalul implicat (asistente, infirmiere, îngrijitoare) va purta
echipament de protecție specific, stabilit prin RI al spitalului și va respecta
Precauțiunile standard.
În sectoarele de “zonă curată”, cu cerințe severe privind igiena și
asepsia, activitatea de curățenie și dezinfecție este reglementată, după
cum urmează:
- în secțiile medicale cu paturi - de 2 ori pe zi (dimineaţa şi seara)
și ori de câte ori este nevoie;
- secția ATI, Stația centrală de sterilizare - de 3 ori pe zi și ori de
câte ori este nevoie;

93
 - blocul operator - înaintea începerii și la sfârșitul programului
operator, între intervenții (după fiecare pacient); la sfârșitul
fiecărei săptămâni se va efectua curățenia terminală;
- săli de pansamente și tratamente - între intervențiile aseptice și
cele septice, conform programului afișat și ori de câte ori este
nevoie.
Secțiile medicale cu paturi și sălile de pansamente și tratamente
sunt considerate zone funcționale de risc înalt, iar serviciul ATI, Blocul
operator, Stația centrală de sterilizare sunt considerate zone funcționale
de risc foarte înalt, activitatea de curățenie și dezinfecție a spațiilor și
suprafețelor din aceste zone fiind strict reglementată, curățenia/dezinfecția
fiind efectuată numai cu dezinfectanți de nivel înalt.

ATENȚIE: Curățarea, dezinfecția și pregătirea meselor de tratament

intră în responsabilitatea asistentelor !!!
În fiecare sector de activitate, curățenia și dezinfecția se efectuează
de către asistentă/infirmieră/îngrijitoare, în funcție de supafața de
decontaminat. În stabilirea programului de curățenie și dezinfecție se va
ține cont de circuitele funcționale ale spitalului elaborate de S/CPIAAM,
precum și de intervalele orare. Toate aceste activități vor fi menționate
zilnic în fișele de curățenie și dezinfecție și vor fi verificate de către
asistenta șefă, care răspunde de efectuarea acesteia. Programul de
curățenie și dezinfecție este afișat la loc vizibil în spațiile în care se
efectuează.
Substanțele folosite şi instrucţiunile de utilizare vor fi afișate la nivelul
fiecărei structuri. Acestea pot fi modificate periodic, în funcție de produsele
utilizate şi în scopul apariţiei rezistenţei la acestea. S/CPIAAM va efectua
instruiri privind utilizarea dezinfectanților, pe bază de proces verbal de
instruire.

94
 8.4. DEZINFECȚIA AERULUI

Pentru dezinfecţia aerului se pot folosi atât mijloace fizice, cât şi

mijloace chimice.
a). Mijloace fizice – lămpi cu radiații UV – nepenetrante - ca mijloc
de completare a măsurilor de curățenie și dezinfecție, având o acțiune
limitată. Se indică în dezinfecția aerului și a suprafețelor netede. Lămpile cu
UV pot fi fixe și mobile. Instrucțiunile de utilizare sunt afișate la loc vizibil.
Asistenta care le pune în funcțiune ține evidența orelor de funcționare a
lămpilor cu UV, iar unele aparate pot fi prevăzute cu contor. Utilizarea
acestora se face în funcție de riscul infecțios anticipat, conform
instrucțiunilor producătorului.
b). Mijloace chimice - se face prin aerosolizare (nebulizare) de
către îngrijitoare, conform indicațiilor producătorului. Spațiile vor fi închise
etanș, aparatura electronică și cea de respirație vor fi protejate sau chiar
scoase din încăpere. Pentru reușita operațiunii se vor lăsa deschise ușile și
sertarele mobilierului din încăpere, iar paturile și cazarmamentul (saltele,
pături/pilote, perne) trebuie așezat astfel încat să permită pătrunderea
particulelor de dezinfectant pe toate suprafețele. Operațiunea va fi
menşionată în fișa/registrul de curățenie și dezinfecție, de către îngrijitoarea
care a efectuat manopera.
S/CPIAAM monitorizează calitatea aerului la nivelul spitalului și
adoptă măsuri pentru a limita apariția infecțiilor aerogene.

95
 8.5. CURĂȚENIA ȘI DEZINFECȚIA PAVIMENTELOR

Se face de către îngrijitoare, utilizându-se două găleți diferit colorate.

Mopurile utilizate sunt marcate distinct pentru fiecare tip de
zonă/suprafață/operațiune.
Tehnica:
- se înmoaie mopul în apa cu detergent sau detergent-dezinfectant,
apoi se stoarce ușor pentru îndepărtarea surplusului;
- se spală pavimentul cu mișcări în forma literei S, îngrijitoarea
mergând cu spatele (va sta pe partea uscată a pavimentului);
- se clătește mopul în găleata 2 cu apă, se stoarce și se reia întregul
ciclu până la terminarea spălării spațiului respectiv.
Atât lichidul cu detergent sau detergent-dezinfectant, cât și cel
pentru clătire se schimbă:
- de fiecare dată când s-a murdărit și
- după finalizarea spălării fiecărui spațiu.
Întreținerea mopurilor folosite pentru efectuarea curățeniei se
efectuează după fiecare operațiune de curățare și la sfârsitul zilei de lucru.
La terminarea lucrului, mopurile se spală, se dezinfectează, se clătesc cu
jet de apă și se pun la uscat pe suport, în boxa de curățenie.
Deși se consideră ca fiind zone cu risc scăzut de contaminare,
holurile, coridoarele, scările și vestiarele sunt zone în care circulația este
intensă și, ca urmare, cu multă încărcătură microbiană potențial patogenă.
De aceea, menținerea lor într-o stare igienică corespunzătoare necesită
efectuarea curățeniei de cel puțin 2 ori pe zi și ori de câte ori se consideră a
fi necesar.

96
 8.6. CURĂȚENIA ȘI DEZINFECȚIA SUPRAFEȚELOR
VERTICALE, A PATURILOR ȘI CAZARMAMENTULUI,
PRECUM ȘI A MIJLOACELOR DE TRANSPORT DIN
SPITAL

A. Suprafețele verticale (pereți – din vopsea lavabilă, parchet sau

faianță, uși, ferestre, paturi, mobilier etc.) se vor curăța și dezinfecta de
către îngrijitoare, conform planului de curățenie și dezinfecție specific
sectorului. Pentru fiecare suprafață se va utiliza o lavetă separată, conform
celor descrise mai sus.
Tehnica:
- spălare cu detergent-dezinfectant și soluții pentru ferestre, folosind
lavete separate și, la nevoie, perii sau ustensile abrazive; la ferestre
se începe cu interiorul ramei ferestrei și se continuă cu exteriorul; se
insistă asupra curățării părților superioare ale pervazurilor; se usucă
prin ștergere cu prosoape de hârtie;
- se șterge cu o lavetă îmbibată în soluție de detergent-dezinfectant
mobilierul (tăbliile patului, masa, noptierele, scaunele) și frigiderul,
avându-se în vedere ca laveta să fie clătită cât mai des;
- pereții se curăță prin ștergere sau pulverizare cu dezinfectant;
- se șterg ușile, clanțele acestora, întrerupătorul electric.
B. Cazarmamentul - saltea, pernă, pătură/pilotă, cearceaf - se
dezinfectează prin aerosolizare (nebulizare) de către îngrijitoare, conform
indicațiilor producătorului. Încăperile vor fi închise etanș, iar aparatura
electronică și cea de respirație vor fi protejate prin acoperire sau chiar
scoase din încăpere. Paturile și cazarmamentul (salte, perne nelavabile)
trebuie așezate astfel încât să permită pătrunderea particulelor de
dezinfectant pe toate suprafețele. Saltelele vor fi puse pe verticală.
Păturile/pilotele, cearceafurile și pernele lavabile vor fi spălate și
dezinfectate la spălătorie.

97
 C. Mijloacele de transport din spital
Cărucioarele și tărgile, după fiecare utilizare, se decontaminează de
către îngrijitoare/brancardier, cu dezinfectant de nivel mediu sau înalt. Dacă
acestea sunt contaminate cu produse secreţii biologice provenite de la
pacienți, se va realiza obligatoriu o dezinfecție de nivel înalt, precedată de o
dezinfecție de nivel mediu şi curățare.
Cărucioarele și containerele mobile utilizate pentru colectarea
deșeurilor, după fiecare utilizare, se curăță și se dezinfectează prin
pulverizare și ștergere de către îngrijitoarea care transportă deșeurile, în
spațiul de stocare temporară a deșeurilor periculoase, utilizând produse
biocide (dezinfecție de nivel scăzut).
Ambulanțele și echipamentele din ambulanță se decontaminează cu
dezinfectant de nivel mediu de către ambulanțier, după fiecare pacient, la
schimbarea turei și ori de câte ori este nevoie.

8.7. IGIENIZAREA - DEZINFECȚIA, DEZINSECȚIA ȘI

DERATIZAREA SPAȚIILOR GENERATE DE PLAFOANE
FALSE CASETATE

În conformitate cu prevederile Ordinului MS nr. 914/2006 pentru

aprobarea normelor privind condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un
spital în vederea obținerii autorizației sanitare de funcționare, precum și a
Ordinului Nr. 1.096 privind modificarea și completarea Ordinului MS nr.
914/2006 pentru aprobarea normelor privind condițiile pe care trebuie să le
îndeplinească un spital în vederea obținerii autorizației sanitare de
funcționare (Anexa 4, art. 3, punctul 3), este interzisă amenajarea de
tavane false în spațiile frecventate de bolnavi.

98
 Conform Ordinului MS nr. 1500/2009 anexa 9 art 3/D, b, privind
aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a secțiilor și
compartimentelor de anestezie și terapie intensivă din unitățile sanitare
“plafonul fals trebuie să fie neted și etanș” – salon ATI.
În spațiile generate de plafoane false casetate, dezinfecția şi
dezinsecția se vor efectua trimestrial, iar deratizarea semestrial. Aceste
operațiuni se pot efectua și ori de câte ori situația o impune.
Pentru efectuarea acestor operațiuni va fi implicat personalul tehnic
(pentru demontarea unor casete care să permită accesul în spațiile
respective), personalul auxiliar de curățenie și îngrijire pentru operațiunile
de dezinfecție, iar pentru operațiunile de dezinsecție și deratizare
personalul autorizat. Se efectuează dezinfecția/decontaminarea acestor
spații prin nebulizare, utilizându-se o soluție dezinfectantă adecvată.
Totodată, operațiunea de dezinfecție/decontaminare prin nebulizare se va
aplica, obligatoriu, întregii încăperi al cărei tavan fals casetat a fost supus
procesului de igienizare și dezinfecție.
Întregul personal implicat în operațiunile mai sus menționate va fi
dotat cu echipament de protecție corespunzător (halat, mască, capelină) și
va respecta normele de securitate în muncă.
Se va avea în vedere că în încăperile/spațiile a căror tavane vor fi
supuse acestor operațiuni, să nu existe alte persoane pe întregul parcurs a
efectuării lor.
S/CPIAAM va efectua prelevări de probe – teste de sanitație și
aeromicrofloră, care vor fi prelucrate în cadrul laboratorul de analize al
spitalului.
Operațiunile vor fi consemnate - se va menționa data, personalul
implicat, precum și substanțele utilizate.

99
 8.8. CURĂȚENIA ȘI DEZINFECȚIA GRUPULUI SANITAR

Întreținerea igienică a grupului sanitar trebuie efectuată de către

îngrijitoare, zilnic și ori de câte ori este nevoie, întrucât spațiul acestuia
precum și obiectele din interiorul său (chiuveta, cada de baie, duș, WC)
prezintă un grad de umezeală ridicat, fiind un mediu propice dezvoltării
multor microorganisme patogene.
a). Pereții, ușa și obiectele sanitare - se curăță cu soluție de
detergent-dezinfectant utilizându-se pentru fiecare acțiune o lavetă
separată.
Tehnica:
- se începe cu pereții și ușa, inclusiv clanța;
- se continuă cu suporturile pentru prosoape și hârtie igienică;
- se spală chiuveta, dușul, bateriile, dozatorul de săpun,
oglinda. Se începe cu zona de dedesubt a chiuvetei, se continuă cu
marginea, bateria și interiorul acesteia.
b). WC-ul
Tehnica:
- se golește vasul în care se găseşte peria de spălat toaleta;
- se trage apa și se clătește peria;
- cu o lavetă înmuiată în detergent-dezinfectant se șterg în
ordine: exteriorul rezervorului de apă și clapeta acestuia, exteriorul
vasului de WC, colacul și capacul de WC;
- se curăță interiorul vasului de WC cu peria de spălat și
soluție detergent-dezinfectant; dacă interiorul vasului WC prezintă
piatră, înainte de curățare și dezinfecție se folosește un produs
detartrant; se trage apa și se clătește peria de spălat WC-ul.
- se umple 3/4 din vasul în care se găseşte peria de spălat
WC-ul cu soluție dezinfectantă;

100
 c). Sifonul de scurgere al chiuvetei (căzii) și sifonul de pardoseală -
se dezinfectează zilnic, la finele operațiunilor de curățenie și dezinfecție a
grupului sanitar, cu soluție clorigenă concentrată, urmată de o clătire
abundentă cu apă.

8.9. CURĂȚENIA ȘI DEZINFECȚIA ÎN SALOANE, SĂLI

DE TRATAMENTE ȘI PANSAMENTE

a) Întreținerea zilnică – se face de către îngrijitoare.

Se începe cu saloanele mai puțin contaminate. În fiecare salon se
începe cu suprafețele și obiectele mai puțin murdare și se termină cu cele
murdare (coșuri de deșeuri, grupuri sanitare, etc).
Tehnica:
- se bate la ușa salonului, se salută și se învelesc bolnavii, se
deschide fereastra pentru aerisirea încăperii;
- se aranjează obiectele personale ale bolnavilor (halate, ziare, cărți,
reviste etc.);
- deșeurile din interiorul salonului se depun în recipientul de
colectare a gunoiului menajer;
- se șterge cu o lavetă îmbibată în soluție de detergent-dezinfectant
mobilierul (tăbliile patului, masa, noptierele, scaunele) și frigiderul,
avându-se în vedere ca laveta să fie clătită cât mai des;
- se șterg ușile, clanțele acestora, întrerupătorul electric;
- se mătură umed pavimentul;
- cu o de soluție de detergent sau detergent-dezinfectant se spală
pavimentul, începând din colțul opus ușii;
- se curăță și se dezinfectează grupul sanitar;
- se golește coșul de gunoi, se curăță, se dezinfectează și se pune
în coș un nou sac de plastic (negru sau transparent);
- se închide fereastra și se salută bolnavii.

101
 b). Întreținerea după externarea bolnavilor – se face de către
îngrijitoare. În plus față de întreținerea zilnică, se strânge lenjeria murdară
și se pune în funcție de gradul de risc în ambalaj dublu pentru lenjeria
contaminată și ambalaj simplu pentru lenjeria necontaminată. Se pune
lenjeria curată pe paturi, după ce în prealabil se spală pe mâini!
c). Curățenia și dezinfecția terminală – complementară
Se efectuează în cazul unui focar de IAAM, de boală infecto-
contagioasă sau în cazul saloanelor în care au fost internați pacienți
infectați/colonizați cu bacterii multirezistente, având drept scop distrugerea
germenilor.
Pe întregul parcurs al operațiunii în salonul respectiv trebuie să nu
existe pacienți. Tehnica de lucru este aceeași ca și la întreținerea după
externarea bolnavilor, dar se va utiliza detergent-dezinfectant de nivel înalt.
După efectuarea curățeniei și dezinfecției, se face decontaminarea aerului
prin nebulizare, cu soluție dezinfectantă adecvată.
Curățenia și dezinfecția complementară (terminală) în saloane
trebuie întotdeauna asociată cu aerisirea pe cale naturală.

Curățenia și dezinfecția sălilor de tratamente și pansamente se

face zilnic de către îngrijitoare, utilizându-se detergent-dezinfectant de nivel
înalt. Obligatoriu se face curățenie și dezinfecție între intervențiile aseptice
și cele septice, conform programului stabilit pe secție și ori de câte ori este
nevoie. Curățarea, dezinfecția și pregătirea meselor de tratament intră în
responsabilitatea asistentelor!

102
 8.10. CURĂȚENIA ȘI DEZINFECȚIA LIFTULUI

Programul de curăţenie trebuie să fie afişat în lift, alături de alte

informaţii (apel de urgenţă la blocare, mod de utilizare, greutate maxim
admisă, data ultimei verificări şi data progamată pentru următoarea
verificare).
Curățenia și dezinfecția se efectuează de către îngrijitoare, conform
unui program orar stabilit, precum şi după transportul pacienţilor
suspecţi/confirmaţi de boală contagioasă şi ori de cate ori este necesar.
Tehnica - se curăţă şi se dezinfectează:
- pereţii interiori;
- exteriorul și interiorul uşilor;
- pardoseala liftului.
Operațiunea se notează pe fișa de curățenie/dezinfecție.
În timpul operaţiunilor de igienizare, personalul de curăţenie trebuie
să poarte echipamentul de protecție.

8.11. CURĂȚENIA ȘI DEZINFECȚIA BLOCULUI

OPERATOR

În blocul operator, sector de “zonă curată” - zonă funcțională de risc

foarte înalt, cu cerințe severe privind igiena și asepsia, activitatea de
curățenie și dezinfecție se realizează de către infirmieră, după cum
urmează:
a). înaintea începerii programului operator: cu 30 de minute înainte
de începerea programului infirmiera efectuează ștergerea umedă a prafului
cu lavete înmuiate în soluție de detergent-dezinfectant a:
- chiuvetelor, lavoarelor și accesoriilor acestora;
- lămpii scialitice (fața interioară și exterioară, articulația);

103
- suprafețelor orizontale: masa de operație, mesele de
instrumentar, alte mese, scaunele, dulapurile;
- spală pavimentul cu detergent-dezinfectant de nivel înalt;
- asigură recipientele adecvate pentru colectarea deșeurilor.
b). între intervenții, după fiecare pacient infirmiera:
- colectează și evacuează deșeurile;
- asigură recipientele noi pentru colectarea deșeurilor;
- evacuează lenjeria murdară, borcanele de aspirație;
- curăță și se dezinfectează suprafețele orizontale și aparatele
utilizate;
- curăță și se dezinfectează lămpile scialitice;
- spală pavimentul cu detergent-dezinfectant de nivel înalt.
c). la sfârșitul programului infirmiera:
- evacuează instrumentarul folosit, colectează și evacuează
deșeurile, precum și lenjeria murdară; decontaminează
recipientele pentru deșeuri menajere; înlocuiește recipientele și
sacii pentru colectarea deșeurilor medicale (infecțioase și
tăietoare-înțepătoare);
- curăță, dezinfectează cu detergent-dezinfectant de nivel înalt:
 mesele pentru instrumentar, stativul de perfuzii;
 lampa scialitică;
 masa de operație și accesoriile ei, inclusiv scărița;
 alt mobilier sau aparate utilizate, lămpile UV;
- evacuează borcanele de aspirație și tubulatura; le dezinfectează
prin imersare și barbotare, le clătește și le usucă;
- barbotoarele se curăță și se decontaminează în soluție de
detergent-dezinfectant, se clătesc și se pregătesc pentru
sterilizare; sterilizarea se efectuează în funcție de material și de
indicațiile producătorului; în cazul barbotoarelor de unică folosință
este interzisă resterilizarea acestora;

104
 - șterg și dezinfectează suprafețele verticale, clanțele și mânerele
ușilor;
- curăță și dezinfectează chiuvetele, lavoarele și accesoriile
acestora;
- spală pavimentul cu detergent-dezinfectant de nivel înalt
începând de la marginile sălii. Se spală plintele, pavimentul de
sub mobilier, precum și roțile mobilierului;
- efectuează dezinfecția aerului prin nebulizare.
ATENȚIE: Spațiile de circulație în blocul operator – filtru, sala pentru
spălare chirurgicală, coridoarele, spațiile de depozitare, grupul sanitar – se
curăță și se dezinfectează ori de câte ori este nevoie și, obligatoriu, în
fiecare zi după curățenia sălilor de operații.
d). săptămânal sau după o intervenție septică infirmiera:
- colectează și evacuează deșeurile și lenjeria murdară;
- spală și dezinfectează gurile de ventilație și filtrele de la
instalațiile de climatizare;
- curăță și dezinfectează lămpile cu raze UV;
- șterge tavanul de praf cu o lavetă umedă;
- curăță și se dezinfectează ușile;
- curăță și dezinfectează dulapurile de medicamente, de
instrumente și de materiale sanitare, măsuțele de instrumentar;
- curăță și se dezinfectează aparatura de anestezie, potrivit
recomandărilor producătorului – sub responsabilitatea
personalului de anestezie;
- spală și dezinfectează roțile mobilierului, ale tărgilor și
cărucioarelor;
- spală și dezinfectează plintele și pavimentul, inclusiv cel de sub
mobilier;
- efectuează dezinfecția aerului prin nebulizare.

105
 Ambientul sălilor de operație trebuie să asigure limitarea condițiilor
de dezvoltare a florei microbiene prin: curăţenie şi dezinfecție riguroasă, cu
dezinfectante de nivel înalt, prin utilizarea filtrelor HEPA și a lămpilor
bactericide cu radiații UV, precum și prin nebulizarea aerului. De
asemenea, pentru limitarea condițiilor de dezvoltare a florei microbiene,
activitatea în BO se desfășoară în intervalul de temperatură de 18-20ºC,
asigurate de instalația de climatizare a acestuia. În fiecare sală de operație
a BO trebuie să existe termometre, iar monitorizarea temperaturii se va
face zilnic. Sălile de operații nu trebuie să fie prevăzute cu ferestre,
contribuind la asigurarea unui microclimat corespunzător.
S/CPIAAM verifică încărcătura microbiologică din filtrele aparaturii
de ventilație și aer condiționat din toate spațiile spitalului. S/CPIAAM
verifică eficacitatea procedurilor de decontaminare prin prelevare de teste
de sanitație – suprafețe, aeromicrofloră.

ATENȚIE: Înaintea începerii programului, între intervenții și la

sfârșitul programului, personalul care participă la anestezia pacientului are
obligația să șteargă și să dezinfecteze monitoarele, mesa de anestezie,
defibrilatorului, aparatului de respirație asistată, etc.;

8.12. IGIENIZAREA ȘI DEZINFECȚIA SPAȚIILOR

SERVICIULUI DE BUCĂTĂRIE

Curățenia zilnică se face de către muncitorul necalificat din cadrul

Blocului alimentar, de două ori pe zi și ori de câte ori este nevoie,
utilizându-se detergent-dezinfectant.
Pentru curăţarea şi dezinfecţia pavimentelor şi a chiuvetelor
destinate igienei mâinilor personalului se folosesc detergenţii şi
dezinfectanţii aprobaţi de Ministerul Sănătăţii pentru unităţile sanitare de tip

106
produs 1 și 2. În afara produselor tip 1 și 2, se mai utilizează și produse
biocide tip 4, 14 și 18 (menținerea igienei în zona de distribuție și preparare
a alimentelor sau cele utilizate în activitățile de deratizare și pentru acțiunile
de dezinsecție).
Se recomandă curățarea săptămânală a frigiderelor sau ori de câte
ori este nevoie. Decongelarea se face lunar sau când se depune zăpada în
congelator, deoarece aceasta scade eficiența de refrigerare, respectiv
congelare. Alimentele se reintroduc când temperatura ajunge la cea
necesară (cca 4º C sau -18º C în cazul congelatoarelor).
Mașinile de gătit și echipamentele necesare pentru prepararea
hranei se spală zilnic și ori de câte ori este nevoie cu detergent-
dezinfectant.
Materiale necesare: lavete, bureți, soluție detergent-dezinfectant
pentru curățat.
Vesela din blocul alimentar și cea din oficii se spală cu mașinile
automate de spălat vase, cu detergent adecvat. În cazul spălării manuale,
se utilizează detergent de vase, iar pentru dezinfecție produse biocide tip 4
(produse clorigene).

8.13. TIPURILE ȘI DEPOZITAREA ȘI ÎNTREȚINEREA

PRODUSELOR ȘI A USTENSILELOR FOLOSITE LA
EFECTUAREA CURĂȚENIEI ȘI DEZINFECȚIEI ÎN
MEDIUL DE SPITAL

Pentru depozitarea produselor și a ustensilelor necesare efectuării

curățeniei aflate în stoc, se organizează un spațiu central, la nivelul
spitalului care trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
- să asigure menținerea calității inițiale a produselor pe durata
depozitării;

107
 - pavimentul și pereții să fie impermeabili și ușor de curățat;
- să permită aranjarea în ordine a materialelor de curățare și
accesul ușor la acestea;
- să existe aerisire naturală;
- să existe iluminat corespunzător;
- gradul de umiditate să fie optim păstrării calității produselor.

În fiecare secție / compartiment trebuie să existe:

a.) un spațiu pentru produse și ustensile aflate în rulaj și
pregătirea activității de curățare trebuie să îndeplinească
următoarele condiții:

108
 b.) un spațiu de depozitare/dezinfecție a ustensilelor și
materialelor utilizate - trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

Întreținerea mopurilor folosite pentru efectuarea curățeniei se

efectuează după fiecare operațiune de curățare și la sfârșitul zilei de lucru.
Curățarea și dezinfecția a mașinilor automate se efectuează conform
recomandărilor producătorului.
Îngrijitoarele care execută operațiunile de curățare și dezinfecție a
ustensilelor de curățenie trebuie să poarte echipament de protecție.

109
 8.14. CURĂȚAREA ȘI/SAU DECONTAMINAREA
ZONELOR CU RISC DE CONTAMINARE
PROFESIONALĂ CHIMICĂ SAU BIOLOGICĂ

La nivelul spitalului este reglementată intervenția pentru situații

deosebite privind gestionarea riscului de contaminare chimică și biologică,
astfel:
a. Protocol de urgență în cazul împrăștierii deșeurilor în timpul
transportului:
- se izolează zona afectată și nu se lasă zona
nesupravegheată;
- se folosește echipament individual de protecție;
 Deșeu solid:
- dacă este împrăștiat în timpul transportului în incinta spitalului,
deșeul trebuie colectat în recipienți noi pentru deșeuri infecțioase;
 Deșeu lichid:
- dacă este împrăștiat în incinta spitalului în “zone umede” (toalete,
băi) se spală zona cu apă din abundență;
- dacă este împrăștiat în incinta spitalului în “zone uscate” (secții) se
limitează împrăștierea și aerosolizarea folosind imediat șervete de
hârtie sau lavete absorbante pentru a acoperi și colecta lichidul;
- adăugarea unui dezinfectant concentrat dinspre margini spre centrul
zonei afectate contribuie la minimizarea aerosolizării;
- materialele contaminate se elimină pe circuitul deșeurilor infecțioase;
- zona accidentului și zonele adiacente se curață și se dezinfectează
cu o soluție concentrată de dezinfectant, se lasă să acționeze cca 5-
10 min., apoi se spală după procedurile obișnuite;

110
 NOTĂ:
- când există un risc crescut de expunere la aerosoli, se părăsește
imediat aria, se izolează și se interzice accesul în zonă;
- se revine la locul accidentului pentru intervenție după depunerea
aerosolilor (minim 30 min.);
ATENȚIE:
- se folosește echipament de protecție – mănuși de unică utilizare,
mască, ochelari de protecție, halat - pe toata durata procedurii;
- materialele folosite vor fi eliminate prin depozitarea în recipientul
pentru deșeuri medicale periculoase și în recipientul pentru deșeuri
medicale;
- este informat superiorul responsabil despre incident;
Materiale necesare: recipient pentru deșeuri infecțioase, recipient
pentru deșeuri medicale înțepătoare-tăietoare, o cantitate suficientă de
prosoape de hârtie/lavete, pensă pentru colectarea deșeurilor de sticlă
spartă, soluție detergent-dezinfectant.
b. Protocol de urgență în cazul împrăștierii sângelui sau a
secrețiilor:
 Împrăștieri mari:
- se izolează zona afectată pentru a preveni tranzitul persoanelor
neautorizate;
- se acoperă suprafața contaminată cu lavete/prosoape de hârtie;
- se toarnă deasupra acestora soluție dezinfectantă (timp de acțiune
5-10 minute);
- se îndepărtează toate resturile, având grijă ca cioburile de sticlă să
fie îndepărtate cu un clește sau pensă și plasate în recipientul
special pentru deșeuri tăietoare-înțepătoare;
- deșeurile moi, inclusiv materialele folosite pentru a curăța zona, se
colectează în recipient pentru deșeuri infecțioase;

111
 - zona contaminată și curațată se tratează cu dezinfectant concentrat
și apoi se spală cu apă și detergent;
 Împrăștieri mici:
- se curăță zona cu lavete absorbante sau cu prosoape de hârtie
îmbibate în soluție dezinfectantă concentrată;
- se spală cu apă și detergent;
ATENȚIE:
- se folosește echipament de protecție – mănuși de unică utilizare,
mască, ochelari de protecție, halat - pe toata durata procedurii;
- toate materialele folosite vor fi eliminate prin depozitarea în
recipientul pentru deșeuri medicale periculoase;
- este informat superiorul responsabil despre incident.
Materiale necesare: recipient pentru deșeuri infecțioase, o cantitate
suficientă de prosoape de hârtie/lavete, pensa pentru colectarea deșeurilor
de sticlă spartă, soluție detergent-dezinfectant.

8.15. DEZINSECȚIA

Pentru înlăturarea condițiilor ce pot favoriza existența și înmulțirea

insectelor și, implicit, a bolilor transmise prin intermediul acestora, se vor
lua următoarele măsuri:
1. Măsuri de prevenire:
- menținerea permanentă a unei stări corespunzătoare de igienă în toate
spațiile și încăperile, în special a celor cu condiții propice existenței și
proliferării insectelor (depozit de alimente, bloc alimentar, oficii, spălătorie,
spațiul pentru stocarea deșeurilor menajere, etc.);
- împiedicarea accesului insectelor zburătoare prin aplicarea de site la
ferestre;

112
- asanarea și igienizarea tuturor încăperilor și spațiilor aflate la demisol;
- îndepărtarea ritmică a reziduurilor menajere și stocarea corectă a
acestora până în momentul eliminării lor finale;
- aplicarea de către pacienți a măsurilor de igienă personală;
- efectuarea ciclică a dezinsecției, la interval de cel mult 3 luni, conform
prevederilor Ordinului M.S. nr. 119/2014 pentru aprobarea Normelor de
igienă și sănătate publică privind mediu de viață al populației, prin
intermediul serviciului administrativ, de către personal autorizat.
- după aplicarea substanței pentru dezinsecție, pavimentul nu se spală.

2. Măsuri de combatere:
a) Combaterea muștelor:
- îndepărtarea deșeurilor menajere solide și lichide, care pot constitui hrană
pentru muște și substrat pentru depunerea ouălor și dezvoltarea larvelor
acestora;
- menținerea permanentă a curățeniei, în special în sectoarele în care se
manipulează alimente;
- montarea sitelor la ferestre;
- etanșarea corespunzătoare a ferestrelor;
b) Combaterea țânțarilor:
- montarea sitelor la ferestre;
- aplicarea de insectifuge și insecticide specifice;
c) Combaterea păduchilor și a puricilor:
- Prelucrarea bolnavilor:
*triajul epidemiologic la internare;
*respectarea cu strictețe a igienei personale;
*tunderea părului cât mai scurt;
*aplicarea de soluții insecticide specifice;

113
- Prelucrarea hainelor, a lenjeriei și a echipamentului:
*aplicarea de insecticide specifice pe toată suprafața acestora;
*spălarea la temperatură înaltă (fierbere);
*călcatul cu fierul de călcat încins;
d) Combaterea gândacilor de bucătărie:
- atât pentru combaterea gândacilor negri, cât și a celor roșii, se vor trata cu
substanțe insecticide specifice în special pardoselile, gurile de canal,
crăpăturile, dulapurile, noptierele, rafturile pentru depozitarea alimentelor;
- efectuarea imediată a dezinsecției, prin intermediul serviciului
administrativ, de către personal autorizat, în toate zonele și arealele în care
a fost observată prezența gândacilor de bucătărie, precum și în cele cu
condiții propice existenței și proliferării lor.

8.16. DERATIZAREA

În vederea prevenirii și combaterii existenței și proliferării unor

rozătoare (șoareci, șobolani) care pot prezenta riscul de transmitere la om
a unor microorganisme patogene, vor fi luate următoarele măsuri de
prevenire și combatere:
1. Măsuri de prevenire:
- depozitarea și manipularea corectă a alimentelor, atât în spațiile
depozitului de alimente, a blocului alimentar și a oficiilor, cât și în saloanele
bolnavilor.
- colectarea, evacuarea și stocarea deșeurilor menajere, conform
prevederilor Ordinului M.S. nr. 1226/2012 pentru aprobarea Normelor
tehnice privind gestionarea deșeurilor rezultate din activități medicale;
- efectuarea hrănirii bolnavilor dinamici în sălile de mese, pentru evitarea
resturilor alimentare în saloane;

114
- dotarea secțiilor și compartimentelor cu frigidere, pentru păstrarea
alimentelor bolnavilor;
- respectarea de către pacienți a disciplinei privind păstrarea curățeniei, cât
și de către aparținătorii acestora, pe durata orelor de vizită;
- curățenia zilnică a tuturor spațiilor și a încăperilor, în special a celor în
care se vehiculează alimente;
- responsabilizarea întregului personal implicat, în vederea asigurării unei
stări optime de igiena a tuturor zonelor de activitate din spital;
- asanarea și igienizarea tuturor încăperilor și spațiilor aflate la demisol;
- efectuarea deratizării periodice, la intervale de maximum 6 luni (conform
prevederilor Ordinului M.S. nr. 119/2014 pentru aprobarea Normelor de
igienă și sănătate publică privind mediu de viață al populației), prin
intermediul serviciului administrativ, de către personal autorizat.
2. Măsuri de combatere:
- efectuarea imediată a deratizării, prin intermediul serviciului administrativ,
de către personal autorizat, în toate zonele și arealele în care au fost
observate sau pot exista rozătoare.

NOTĂ:
- În cazul constatării prezenței în spital a unor vectori, în special a
gândacilor de bucătărie sau a rozătoarelor (șoareci, șobolani) se va anunța
imediat serviciul administrativ, acesta având obligația ținerii evidenței
tuturor activităților de dezinsecție și de deratizare, pentru a fi pusă la
dispoziție organelor de control. Totodată, despre prezența oricăror vectori
în cadrul spitalului, precum și cu privire la efectuarea operațiunilor de
dezinsecție și de deratizare efectuate, va fi informat prompt S/CPIAAM.
- S/CPIAAM va verifica permanent, conform atribuțiunilor, menținerea unei
igiene adecvate în toate sectoarele de activitate care dețin condiții
favorizante pentru apariția vectorilor (blocul alimentar, oficii, depozitul de

115
alimente, spălătorie, spațiul pentru stocarea temporara a deșeurilor
menajere, etc.).

ATENȚIE: Operațiunile de dezinfecție, dezinsecție și deratizare se

efectuează conform unui plan de dezinfecție, dezinsecție și deratizare al
spitalului. Acțiunile de dezinsecție și deratizare intră în atribuțiile serviciului
administrativ și se consemnează în procese verbale de efectuare a
operațiunii care se păstrează la serviciul administrativ.

116
 9. STERILIZAREA ŞI DEZINFECŢIA DE NIVEL
ÎNALT A MATERIALELOR, A
DISPOZITIVELOR ȘI A ECHIPAMENTELOR
MEDICO-CHIRURGICALE REUTILIZABILE

Organizarea activităților de sterilizare/dezinfecție de nivel înalt a

materialelor, a dispozitivelor și a echipamentelor medico-chirurgicale
reutilizabile asigură desfășurarea în siguranță a actului medical, fără a
afecta, a agrava sau a pune în pericol starea de sănătate sau viața, atât a
pacienților, a personalului medico-sanitar, cât și a
vizitatorilor/aparținătorilor, în scopul prevenirii IAAM.

9.1. GENERALITĂȚI

Sterilizarea - operațiunea prin care se distrug toţi

germenii/microorganismele, de pe suprafaţa sau interiorul unui corp,
material sau obiect contaminat, inclusiv sporii bacterieni, rezultatul fiind
starea de sterilitate.
Dezinfecție de nivel înalt - realizează distrugerea bacteriilor în
formă vegetativă, a fungilor, a virusurilor, a micobacteriilor și a majorității
sporilor bacterieni; această formă de dezinfecție se poate aplica și
dispozitivelor medicale reutilizabile, destinate manevrelor invazive, și care
nu suportă autoclavarea.

117
 Alegerea metodei de dezinfecție și/sau sterilizare pentru suprafețe,
instrumentar și echipamente trebuie să țină cont de categoria din care
acestea fac parte: noncritice, semicritice și critice.
NOTĂ: Conform legislației în vigoare, termenul de “sterilizare
chimică” a fost înlocuit cu termenul “dezinfecție de nivel înalt”.
ATENŢIE: Dispozitivele și materialele de unică folosință nu vor fi
niciodată reprocesate în vederea reutilizării.
Toate dispozitivele medicale și materialele care urmează a fi
sterilizate sau supuse dezinfecției de nivel înalt, trebuie curățate prin
metode fizice și dezinfectate înainte de a intra în procesul de
sterilizare/dezinfecție de nivel înalt.
Personalul implicat în procesele de spălare, dezinfecție, sterilizare
va fi instruit - perioada dintre două instruiri nu trebuie să depășească 12
luni.

9.2. STERILIZAREA

Organizarea activităților propriu-zise de sterilizare, precum și a

activităților conexe, respectiv curățarea, dezinfecția, împachetarea,
stocarea și livrarea, va ține cont de necesitatea respectării circuitelor
funcționale. Este interzisă realizarea acestor activități în alte spații decât
cele desemnate.
Stația centrală de sterilizare este amenajată într-un spațiu special
destinat, situată în apropierea, Blocul operator al spitalului, cu separarea
completă între circuitul materialelor sterile și a celor nesterile, atât prin
respectarea circuitelor funcționale, cât și prin delimitarea orară a manipulării
lor.

118
 Circuitele sunt stabilite astfel încât să asigure securitatea
personalului, a mediului și integritatea dispozitivelor medicale, cu separarea
fizică a zonelor de proces, în:
 zona murdară - cuprinde zona de activitate cu materiale
nesterile – spațiile pentru primire, depozitare temporară,
sortare, prelucrare primară;
 zona curată – cuprinde zona de sterilizare propriu-zisă;
 zona sterilă – cuprinde zona de activitate cu materiale sterile
– spațiile pentru scoatere din zona fierbinte și răcire, sortare,
inscripționare, depozitare, predare.
Pentru evitarea contaminării încrucișate, la intrarea în stația centrală
de sterilizare este prevăzut un sistem de acces tip filtru, în care personalul
își schimbă ținuta de stradă. De asemenea, la trecerea din zona curată în
zona sterilă, se schimbă echipamentul de protecție.
Preluarea materialelor nesterile şi predarea materialelor sterile se face
pe baza semnăturilor de predare-primire. La predarea materialului nesteril se
verifică vizual integritatea pachetelor ambalate în hârtie specială sau în pungi
hârtie/plastic.
Materialele pentru sterilizare (casolete cu material moale, materialele
ambalate în pungi hârtie-plastic sudate, truse instrumentar) din
secții/compartimente/cabinete din Ambulatoriul de specialitate, se
depozitează în spațiul pentru primire/depozitare temporară/sortare, pentru a
fi introduse ulterior în aparatele de sterilizare.
După efectuarea ciclului de sterilizare și răcire a materialor
menționate anterior, acestea sunt depozitate în spațiul destinat materialelor
sterile, până la predarea acestora către secții și compartimente,
respectându-se termenul de valabilitate a sterilizării.
Pentru materialele care, conform producătorului suportă un anumit
număr maxim de sterilizări (ex. filtrele pentru obținerea apei sterile din blocul

119
operator – capsulă microfiltrantă, barbotoarele resterilizabile, etc.), se ţine
evidenţa numărului de resterilizări admise.
Igienizarea/decontaminarea/dezinfecția spațiilor și echipamentelor
de la nivelul Stației centrale de sterilizare este reglementată astfel:
dezinfecţia suprafeţelor se realizează cu dezinfectant de nivel înalt, iar
dezinfecţia aerului se face prin nebulizare.

Metode de sterilizare

A. Metode fizice:
1. Sterilizarea prin căldură umedă – la autoclav, cu aburi sub
presiune, la temperatură ridicată (121°C sau 134° C) reprezintă metoda de
elecție, şi este recomandată pentru toate materialele şi dispozitivele
medicale care rezistă la temperaturi crescute. Presiunea, temperatura şi
timpul de sterilizare reprezintă valori de siguranță pentru eficacitatea
sterilizării în funcție de aparat. Trebuie respectate instrucțiunile de utilizare
din cartea tehnică a aparatului cu privire la temperatura, presiunea şi timpul
de sterilizare recomandate de producător, în funcție de tipurile de materiale
de sterilizat ambalate. Căldura umedă din autoclav distruge germenii prin
denaturarea proteinelor. Căldura uscată din etuva distruge germenii prin
procesul de oxidare.

120
 2. Sterilizarea prin căldura uscată - la pupinel/etuvă este
recomandată pentru materialele rezistente la temperaturi ridicate (ex.
instrumente din oțel, ace, articole din sticlă). Căldura uscată din etuva
distruge germenii prin procesul de oxidare.
Un ciclu complet de sterilizare realizat la pupinel/etuvă cuprinde
următoarele etape succesive:
a) faza de încălzire a aparatului, care reprezintă intervalul de timp
dintre momentul pornirii aparatului și cel al începerii creșterii temperaturii,
durata fiind în funcție de aparat;
b) faza de latenţă (omogenizare), care reprezintă intervalul de timp
în care are loc propagarea și creșterea temperaturii pentru atingerea
temperaturii de sterilizare în cutiile metalice/pachetele din coșuri, durata
fiind în funcție de aparat, de natura și de cantitatea materialului de sterilizat;
c) faza de sterilizare, durata fiind în funcție de temperatură:
- 180°C - o oră;
- 160°C - două ore;
d) faza de răcire, durata fiind în funcție de aparat, de natura și de
cantitatea materialului de sterilizat.
Un ciclu complet de sterilizare durează aproximativ 4-5 ore. Timpul
de sterilizare efectivă se măsoară din momentul atingerii temperaturii de
sterilizare în interiorul încărcăturii.

B. Metode fizico-chimice:
1. Sterilizarea cu oxid de etilenă
Această metodă se utilizează pentru instrumente sensibile la
temperaturi înalte (nu se pot steriliza la autoclav sau pupinel), deoarece
sterilizarea se realizează la o temperatură scăzută (20-60°C).
Oxidul de etilenă este un gaz iritant, cancerigen, toxic, inflamabil, iar
în amestec cu aerul, la o anumită temperatură şi concentraţie, poate fi

121
exploziv. Metoda este utilizată mai frecvent în industrie şi mai puţin unităţi
spitaliceşti – când nu există alte metode de sterilizare. Nu este o metodă
uzuală de sterilizare datorită riscul toxic pentru personal şi pacienţii la care
se utilizează obiectele sterilizate prin această metodă.
Este interzis / ă:

2. Sterilizarea cu plasmă – utilizează ca agent de sterilizare

peroxidul de hidrogen. Se utilizează pentru sterilizarea instrumentarului
care nu suportă autoclavarea.
Indiferent de metoda de sterilizare utilizată, se vor folosi numai cu
aparate autorizate și avizate conform legislaţiei în vigoare. Se vor afișa la
loc vizibil, în dreptul fiecărui aparat instrucțiunile de utilizare.
Personalul medical responsabil cu respectarea calității procedurilor
de sterilizare va fi instruit pentru fiecare tip de aparat de sterilizat, la
instalare, de către firma care a furnizat aparatele, iar periodic, de către
inginerul de service. Întreținerea (mentenanța) sterilizatoarelor se
efectuează conform periodicităţii recomandate de către producătorul
aparatului.

122
 Pregătirea materialelor pentru sterilizare
Pregătirea materialelor, a dispozitivelor, a instrumentelor și a
echipamentelor medico-chirurgicale pentru sterilizare cuprinde următoarele
etape:
a.) Decontaminarea și uscarea;
b.) Asamblarea;
c.) Lubrefierea;
d.) Verificarea integrității instrumentelor, dispozitivelor,
echipamentelor;
e.) Împachetarea în vederea sterilizării.
a.) Decontaminarea
Asistenții medicali imersează materialele în soluție de dezinfectant
de nivel mediu, în concentrația și perioada de timp recomandată de
producător, în cuvă cu capac – etichetată corespunzător. Pentru evitarea
contaminării mediului și pentru prevenirea uscării resturilor proteice pe
material, se recomandă decontaminarea imediată la locul de utilizare,
imediat după folosirea lor. Cuvele cu capac se transportă la Stația centrală
de sterilizare, conform circuitelor funcţionale şi a programului orar.
Debarasarea din sălile de operații a instrumentarului, a dispozitivelor și a
materialelor utilizate se efectuează după fiecare intervenție precum și la
terminarea programului operator.
În Stația centrală de sterilizare, materialele se clătesc cu un jet de
apă de la rețea, care are ca scop eliminarea materiei organice și a
murdăriei și a urmelor de dezinfectant. După clătire, materialele se pot:
 introduce în mașini de spălat automate, unde are loc
decontaminarea/dezinfecția și uscarea lor,
 spăla manual cu un detergent enzimatic (în concentrația
recomandată de producător), se clătesc cu apă şi se lasă
la uscat.

123
 Decontaminarea materialelor din secții/compartimente/ cabinete din
Ambulatoriul de specialitate se efectuează de către asistenții medicali prin:
 imersare în soluție de dezinfectant de nivel mediu (în
concentrația și perioada de timp recomandată de
producător), în cuvă cu capac – etichetată corespunzător,
 clătire cu apă,
 spălare în detergent enzimatic (în concentrația
recomandată de producător)
 clătire cu apă,
 uscare.
Transportul materialelor decontaminate de la nivelul secțiilor /
compartimentelor / ambulatoriului spre Stația centrală de sterilizare se
realizează în casolete închise, pentru prevenirea contaminării mediului, şi
pentru a nu expune riscului infecţios, pacienții, personalul medical și
vizitatorii.
Instrumentele articulate vor fi deschise, iar cele cu mai multe
componente vor fi dezasamblate, având grijă ca soluția dezinfectantă să le
acopere. Se perie cu grijă, insistând asupra articulațiilor, canelurilor și
rizurilor. Părțile scobite, jgheaburile, cavitățile, canelurile, precum și
tubulatura de cauciuc se curăță prin trecerea în jet a soluției de curățare, cu
ajutorul unei seringi sau a unui pistol pentru spălat, sau cu ajutorul unor
perii special destinate.
Se vor utiliza produse etichetate și avizate ca detergent-
dezinfectant/detergent enzimatic pentru instrumentar. Este interzisă
folosirea detergenților casnici în procesul decontaminării instrumentarului,
materialelor, dispozitivelor și a echipamentelor medico-chirurgicale.
Soluția utilizată nu trebuie să aibă o temperatură mai mare de 55ºC,
deoarece, pentru a nu determina precipitarea proteinelor şi formarea unui

124
biofilm care duc la fixarea acestora pe dispozitivul tratat. Soluția folosită în
această etapă nu va mai fi reutilizată.

ATENŢIE: Doar un obiect bine curățat şi decontaminat poate fi

sterilizat corespunzător!
Întreținerea ustensilelor folosite la efectuarea pregătirii materialelor
pentru sterilizare se face după fiecare operațiune de curățare, precum și la
sfârșitul zilei de lucru. Acestea cunosc același tratament inițial ca și
materialele și dispozitivele medicale, pentru curățirea cărora au fost
utilizate: se spală, se curăță, se dezinfectează și se usucă. Curățarea și
dezinfecția ustensilelor complexe se face în funcție de recomandările
producătorului.
Persoanele care execută activitatea de curățare și dezinfecție
trebuie să utilizeze echipament de protecție corespunzător, să respecte
Precauțiunile standard şi să fie cunoască şi să fie instruite cu privire la
riscurile la care sunt expuse.
Personalul trebuie să cunoască în orice moment denumirea
dezinfectantului utilizat, data preparării soluției de lucru, concentrația
acesteia și timpul de acțiune. Soluția de lucru se prepară zilnic, sau ori de
câte ori este nevoie în timpul zilei (conform instrucțiunilor producătorului).
b.) Asamblarea
În cazul articolelor şi a dispozitivelor care au fost demontate pentru a
fi curățate și dezinfectate corespunzător, se va avea în vedere asamblarea
lor cu grijă pentru a nu rămâne piese neasamblate.
c.) Lubrefierea
Reprezintă procesul prin care se realizează vaselinizarea/ungerea
părților mobile şi a articulațiilor echipamentelor medicale sau a
instrumentarului.

125
 d.) Verificarea
În această etapă are loc observarea/verificarea integrităţii
instrumentarului, a procesului de decontaminare, precum și verificare
etanșeităţii și integrităţii pieselor care au fost demontare. Dacă este nevoie
se înlocuiesc piesele sau materialele deteriorate.
Seturile de instrumente ce urmează a fi sterilizate, vor fi sortate şi
împachetate conform opisului.
Casoletele și cutiile metalice pentru instrumentar, care au fost și ele
supuse procesului de decontaminare și uscare, vor fi verificate pentru a nu
avea defecțiuni/deformări care nu ermit păstrarea sterilităţii. Se va verifica
să etichete/urme ale etichetării anterioare, pentru a nu produce confuzii.
e.) Împachetarea
Instrumentarul și echipamentele medicale ce urmează a fi sterilizate,
se vor ambala/împacheta pe o suprafață/masă special destinată acestui
scop, curăţată şi decontaminată în prealabil.
Aranjarea instrumentarului în truse va respecta următoarele reguli:
- capacitatea trusei va fi proporțională cu volumul ocupat de
instrumentele supuse sterilizării. Acestora li se va asigura o repartizare cât
mai uniformă evitându-se aglomerarea, supraîncărcarea și aranjarea
haotică;
- instrumentarul se așează în ordine, pe un strat de câmp absorbant;
- instrumentele cu articulații (pense, foarfeci) vor fi lăsate deschise;
- nu este recomandat ca instrumentarul fin și bisturiele să fie așezate
împreună cu restul instrumentarului, pentru acestea utilizându-se truse
special destinate, ori se pot confecționa huse speciale din bumbac sau
material poros;
- instrumentele ascuțite (ace de toracenteza, bisturie reutilizabile,
etc.) trebuie să aibă vârfurile protejate, astfel încât să nu perforeze
învelișul;

126
 - nu se așează instrumentele mai grele deasupra celor mai ușoare și
mai fragile, pentru a nu le avaria;
- dacă trusa este prea voluminoasă, peste instrumentarul introdus se
poate așeza un câmp absorbant;
- trusa de instrumente nu trebuie să conțină cabluri, materiale
cauciucate sau material textil.
Pentru ambalarea materialelor care urmează a fi supuse procesului
de sterilizare se vor utiliza doar materiale avizate de către Ministerul
Sănătății, ținându-se cont de recomandările producătorului.
Pentru împachetarea se pot utiliza:
o hârtie specială,
o pungi/role de hârtie-plastic,
o cutii și casolete metalice.
 Hârtia specială – este o hârtie care rezistă la temperaturi
ridicate, abur şi presiune; se utilizează pentru împachetarea materialelor
textile şi a instrumentarului medical. Pentru ambalare, materialul de
sterilizat se împachetează în două straturi de hârtie, care să asigure
etanşeitatea conţinutului. Peste cel de al doilea strat acesta se aplică un
bandă indicator fizico-chimic (o bandă adezivă la care va vira culoarea).
Materialele ambalate se vor așează în coșuri/navete metalice. Ordonarea
lor se face ţinând cont de mărimea pachetului. Pentru o sterilizare eficientă,
pachetele nu au voie să se suprapună.
 Pungile/rolele hârtie-plastic, special destinate, sunt
prevăzute cu indicatori fizico-chimici pentru controlul sterilităţii.
Pungile/rolele hârtie-plastic pot fi de mărimi diferite, cu sau fără pliuri. După
introducerea conţinutului (truse/instrumentar sau materiale textile), care se
utilizează pentru o singură procedură, se introduce și un indicator fizico-
chimic "integrator" şi se lipesc cu un aparat special destinat. Pe lângă
acestea, mai există și pungi care au sistem autocolant, la capătul de acces,

127
pentru sudarea pachetului. Pungile/rolele hârtie-plastic cu
truse/instrumentar sau materiale textile se pun în coșuri sau navete din
material metalic, în poziție verticală, unele după altele şi se introduc în
aparatul de sterilizat.

ATENŢIE: Se interzice reutilizarea hârtiei speciale și a

pungilor/rolelor de hârtie-plastic!
 Cutiile și casoletele metalice - pot fi simple (pentru
sterilizarea cu aer cald), perforate (pentru sterilizarea cu abur sub
presiune), perforate - prevăzute cu colier (pentru sterilizarea cu abur sub
presiune). Înainte de închiderea cutiilor metalice, se introduce un indicator
fizico-chimic "integrator" pentru controlul eficacității sterilizării. În vederea
fixării capacului, se lipește o bandă adezivă, care are şi rol de indicator
fizico-chimic.
ATENŢIE:
- Indiferent de modul de ambalare, atât pentru instrumentar, cât și
pentru materialul moale, pe lângă banda adezivă cu indicator fizico-
chimic, se utilizează și un indicator fizico-chimic "integrator" introdus
în interiorul ambalajului.
- Se interzice utilizarea cutiilor metalice sau a casolete deformate, a
celor la care capacul nu se închide etanș, sau a celor la care colierul
nu se mulează perfect pe corpul casoletei.
- Cutiile metalice neperforate nu se utilizează pentru sterilizarea la
autoclav.

128
 Aranjarea în sterilizator a casoletelor, truselor și a pachetelor
pentru sterilizare
Casoletele, cutiile metalice, pungile și pachetele în care au fost
depuse sau împachetate materialele pentru sterilizare trebuie să asigure:
- pătrunderea uniformă a agentului sterilizant în interiorul truselor și a
pachetelor (evitarea presării materialelor moi în recipientele utilizate);
- evitarea degradării materialelor;
- evitarea riscului de contaminare a conținutului trusei, în momentul
scoaterii din aparat.
Se vor respecta recomandările producătorului aparatului privind
cantitatea de material de sterilizat cu care se poate încărca aparatul la un
ciclu de sterilizare, pentru a funcționa la parametrii proiectați.

Stocarea și menținerea sterilității materialelor după efectuarea

operațiunilor de sterilizare
La scoaterea materialelor din sterilizator, se verifică vizual
integritatea acestora. Pungile/rolele de hârtie-plastic, precum şi materialele
ambalate în hârtie specială care conțin materialul sterilizat și care nu sunt
integre (dezlipite, rupte, înțepate), vor fi considerate nesterile, fiind
necesară reambalarea și resterilizarea lor.
Dacă cutiile metalice nu sunt perfect etanșe, conținutul acestora
poate fi contaminat în momentul scoaterii lor din sterilizator. Pentru
diminuarea riscului de contaminare a materialului steril, acesta va fi
manipulat cât mai puțin. În scopul prevenirii recontaminării, la scoaterea din
autoclav, se închide imediat colierul casoletelor și obturatoarele cutiilor
pentru instrumentar.
Stocarea materialelor sterile, în vederea protecției sterilității şi pentru
prevenirea contaminării, se va face va face într-un spaţiu ferit de umezeală,

129
cu rafturi sau dulapuri special destinate. În uilizarea acestora, se ţine cont
de principiul primul intrat - primul ieșit /rotaţia materialelor.
Cutiile, casoletele, coșurile și navetele cu pachetele sterilizate se
depozitează temporar pe rafturi special destinate materialului steril.
La nivelul secțiilor, pentru menținerea sterilității materialelor,
depozitarea temporară se face în dulapuri închise și etichetate
corespunzător. În dulapurile de materiale sterile nu se pot păstra alte
materiale sanitare.

Dacă condițiile de păstrare sunt respectate, termenul de

valabilitate a materialelor sterile, este de:
- 24 de ore de la sterilizare - pentru cutiile metalice, cu condiția ca
acestea să nu fie deschise. Atenţie: Dacă producătorul ambalajelor dure
menționează un alt termen de valabilitate, acesta va fi respectat.
- 2 luni de la sterilizare - pentru materialele ambalate în pungi/role
de hârtie-plastic sudate, cu condiția ca acestea să nu fie deschise.
Pe cutiile metalice perforate sau pe casolete cu colier se notează ora
şi data sterilizării, aparatul utilizat și persoana responsabilă cu efectuarea
sterilizării. Pe pungile de hârtie-plastic sudate se notează și termenul limită
de valabilitate a sterilizării.

Controlul sterilizării
a. Controlul sterilizării la autoclav se efectuează cu:
- indicatori fizico-chimici;
- indicatori biologici;
- testul Bowie & Dick – care verificară penetrarea aburului.
Pentru fiecare ciclu/șarjă de sterilizare evaluarea eficacității
sterilizării se realizează astfel:

130
 - temperatura şi presiunea afişate pe panoul de comandă se
urmăresc pe parcursul ciclului de sterilizare și se notează temperatura și
presiunea sau se poate analiza diagrama aparatului;
- se verifică virarea culorii indicatorului fizico-chimic de temperatură
de pe banda adezivă lipită pe capac;
- se verifică virarea culorii „integratorului“, care monitorizează
temperatura, timpul și saturația vaporilor.
Evaluarea eficacității sterilizării cu periodicitate zilnică se realizează
astfel:
- pentru sterilizarea materialului moale se utilizează testul Bowie &
Dick, care verifică calitatea penetrării aburului;
- se utilizează minim un test/zi, cu indicator biologic (Bacillus
stearothermophyllus), recomandabil la fiecare șarjă (conform ANMCS).
b. Controlul sterilizării la etuvă/pupinel se efectuează:
- cu indicatori fizico-chimici și „integratori“ – prin virarea culorii, la
fiecare șarjă;
- cu indicatori biologici impregnați cu o tulpină ATCC 9372 de
Bacillus atrophaeus (denumit în trecut Bacillus subtilis). Minim o dată pe
săptămână, se face controlul sterilizării cu cel puțin doi indicatori biologici
pentru fiecare șarjă verificată.

Metode de evaluare a derulării și eficienței procesului de

sterilizare

1. Testul Bowie & Dick de verificare a penetrării aburului

Acest test, împreună cu indicatorii fizico-chimici și indicatorii
biologici, este obligatoriu în cazul în care se sterilizează la autoclav material
moale/textil. Pachetul-test Bowie & Dick este o metodă foarte sensibilă
utilizată pentru evidențierea penetrării aburului.

131
 La scoaterea pachetul-test Bowie & Dick din autoclav, se verifică
schimbarea culorii din albastru în verde închis/negru, care trebuie să fie
completă și uniformă, dacă autoclavul a atins parametri optimi de
sterilizare.
Pentru aprecierea corectitudinii evacuării aerului și pentru asigurarea
unei cantități corespunzătoare de abur, se va proceda astfel:
- se începe cu un test de vacuum (test de vid), care este continuat
cu un ciclu de încălzire;
- se introduce pachetul-test Bowie & Dick, în treimea inferioară a
autoclavului şi se începe ciclul Bowie & Dick la o temperatură de 134°C -
138° C, pentru un interval de timp cuprins între 3,0 - 3,5 min;
- pachetul-test se scoate din autoclav la sfârșitul ciclului şi se
interpretează rezultatul prin plasarea testului pe o suprafață lucioasă.

ATENŢIE: Hârtia de la testul Bowie & Dick nu se interpretează în

fața unei surse de lumină. Interpretarea se face prin compararea zonei
centrale cu zona exterioară. Virarea culorii hârtiei trebuie să fie uniformă
(verde închis spre negru).
Testul se păstrează ferit de lumină, într-un loc întunecos timp de 6
luni.

2. Indicatorii fizico-chimici
Pentru controlul sterilizării se utilizează indicatori fizico-chimici sub
formă de:
- bandelete „integratoare“;
- bandă adezivă indicatoare,
- pungi cu markeri de culoare și etichete indicatoare.
În fiecare pachet/casoletă se introduce câte un indicator „integrator“
care va fi verificat în momentul folosirii fiecărui pachet.

132
 Pentru verificarea eficienței sterilizării se observă virarea culorii
indicatorilor fizico-chimici. Dacă nu a avut loc virarea culorii, se consideră
că procesul de sterilizare este incomplet/ineficient, iar materialele se
resterilizează.
Pentru un control corect şi eficient al procesului de sterilizare, nu
este suficientă utilizarea doar a indicatorilor fizico-chimici.

3. Indicatorii biologici
Testele biologice utizate pentru controlul eficienţei sterilizării se
bazează pe distrugerea unor spori. În practică se folosesc spori din familia
Bacillus stearothermophilus, de exemplu Geobacillus stearothermophilus
(ATCC® 7953™) și Bacillus atrophaeus (ATCC® 9372™).
Forme de prezentare a testelor biologice:
 pentru sterilizarea la autoclav - fiole de plastic termorezistent
care au în interior un strip impregnat cu Geobacillus
stearothermophilus (ATCC® 7953™);
 pentru sterilizarea etuvă/pupinel - stripuri impregnate cu
Bacillus atrophaeus (ATCC® 9372™), denumit în trecut
Bacillus subtilis.

Modul de verificare a sterilizării, a efecienței acesteia și a

menținerii sterilității
La nivelul unităţilor sanitare trebuie reglementat modul de verificare
a efectuării sterilizării de către serviciul de sterilizare și S/CPIAAM, a
eficienţei sterilizării și a menținerii sterilității (a materialului moale, a
dispozitivelor medicale reutilizabile, a materialelor sanitare, a aparatelor,
etc. care trebuie să fie sterile pentru utilizare).

133
 S/CPIAAM verifică:
 starea igienică a spațiilor și a încăperilor în care se efectuează
operațiunile de pregătire și de sterilizare a materialelor, a dispozitivelor și a
echipamentelor medico-chirurgicale;
 respectarea circuitelor funcționale;
 respectarea termenelor de sterilitate / valabilitate;
 efectuarea testelor pentru controlul sterilității și înregistrările
aferente;
 periodic, personalul S/CPIAAM prelevează teste pentru controlul
sterilității.
Medicul şef S/CPIAAM poate propune conducerii spitalului sancțiuni
pentru personalul care nu respectă legislația în vigoare și nu aplică
procedurile, protocoalele stabilite la nivelul spitalului.

Asigurarea trasabilității instrumentelor / truselor și a

materialului moale
Trasabilitatea este o caracteristică a sistemului de asigurare a calităţii
şi se bazează pe dovezi înregistrate. În staţia centrală de sterilizare se
notează toate etapele procesului de sterilizare şi pregătire a sterilizării.
Datorită înregistrărilor, fiecare dispozitiv medical dezinfectat/sterilizat poate fi
localizat în orice moment, de la decontaminare şi până la pacientul la care au
fost utilizate.
La nivelul spitalului este asigurată trasabilitatea
instrumentelor/truselor și a materialului moale sterilizat/dezinfectat prin
registrele/înregistrările (manuale sau electronice) de la nivelul fiecărei
secţii/compartiment (registru de predare/primire, registrul de evidenţă a
operaţiunilor de predezinfecţie, curăţare/dezinfecţie, Registrul de evidență a
sterilizării etc.).

134
 9.3. DEZINFECȚIA DE NIVEL ÎNALT PRIN METODE
CHIMICE

Dezinfecția de nivel înalt prin metode chimice - se utilizează

pentru echipamentele / instrumentarul care nu suportă autoclavarea. Se
foloseşte pentru dispozitivele reutilizabile care nu suportă sterilizare la
temperatură ridicată şi care sunt destinate manevrelor invazive. Se
realizează cu soluții/substanțe chimice destinate special acestui scop, care
respectă Directiva 93/42/CEE și legislația referitoare la dispozitivele
medicale.
Soluția chimică utilizată se va folosi timp de maximum 48 de ore sau
30 de cicluri de la preparare, cu condiția menținerii în cuve cu capac. În
cazul soluțiilor pentru care producătorul indică mai mult de 30 de cicluri de
dezinfecție sau un termen de valabilitate mai mare de 48 de ore, după
expirarea acestor termene de valabilitate, este obligatorie testarea
concentrației soluției cu benzi indicatoare speciale la începutul fiecărei
proceduri. Fiecare recipient folosit la sterilizarea chimică are consemnată
data constituirii substanței folosite la sterilizare și termenul de valabilitate al
acesteia/data expirării.
Pentru a fi eficente, soluţiile se folosesc normelor tehnice din
instrucţiunile de utilizare.
Dezinfecția de nivel înalt a echipamentelor termosensibile, de ex.
endoscoape – gastroscoape, colonoscoape, etc., sunt înregistrate într-un
registru special, care va fi pus la dispoziţia organelor de control. La nevoie,
se poate constitui într-o probă medico-legală.
ATENŢIE:
- endoscoapele flexibile care vin în contact cu mucoasele - gastroscoape,
colonoscoape, sunt clasificate drept echipamente semicritice și necesită
dezinfecție de nivel înalt între utilizări.

135
- endoscoapele flexibile care pătrund în cavităţi sterile ale organismului –
artroscoape, sunt clasificate drept echipamente critice și necesită sterilizare
prin autoclavare între utilizări.

Procesarea materialului pentru endoscopie

Imediat după folosire, endoscopul și accesoriile acestuia se șterg cu
o compresă pentru înlăturarea resturilor organice (fecale, resturi de
mucozități, sânge, țesut, fluide ale organismului, etc.).
Etapele dezinfecției de nivel înalt sunt:
- dezinfecție, cel puțin de nivel mediu;
- curățare cu detergent enzimatic;
- clătire;
- dezinfecție de nivel înalt prin imersie;
- clătire.
Dezinfectantele și detergentul enzimatic trebuie să fie capabile să
distrugă biofilmul format pe canale. Se curăță părtile exterioare, proximale
și distale (articulațiile, părțile optice, etc.).
Toate canalele accesibile sunt irigate prin pomparea secvențională a
soluției cu detergent enzimatic pentru îndepărtarea resturilor de materie
organică.
Părțile imersibile ale endoscopului se introduc în dezinfectant, cel
puțin de nivel mediu, având grijă ca soluția să umple toate cavitățile,
canalele aparatului. Toate canalele accesibile trebuie irigate prin pomparea
secvențională a soluției și periate pentru îndepărtarea resturilor de materie
organică. Inserția tubului trebuie spălată cu soluția de detergent și clătită.
Se clătesc riguros canalele interne prin circularea de mai multe ori a soluției
de dezinfectant prin fiecare canal. Soluția decontaminantă se elimină
conform Ordinului MS nr. 1226/2012. Toate părțile imersibile ale
endoscopului trebuie clătite cu apă potabilă (exterior și interior).

136
 Periile folosite la curățarea canalelor endoscopului se dezinfectează
cu dezinfectant de nivel înalt cel putin zilnic. Pot fi folosite perii de unică
folosință.
În timpul manipulării trebuie observate eventualele defecțiuni ale
echipamentului și efectuat testul de etanșeitate.
Părțile neimersibile ale endoscopului (părțile exterioare, proximale și
distale, articulațiile, părțile optice, etc.) se curăța cu o soluție dezinfectantă
cel puțin de nivel mediu.
Endoscoapele dezinfectate cu dezinfectant de nivel înalt (ex.
artroscoapele) pot fi folosite imediat sau vor fi stocate în locuri uscate, în
cutii metalice sterilizate sau dezinfectate cu dezinfectant de nivel înalt,
astfel încât să nu permită recontaminarea sau deteriorarea lor.
Pentru operațiunile de decontaminare/dezinfecție a endoscoapelor
se pot utiliza și aparate automate, conform instrucțiunilor producătorului,
afișate la loc vizibil.
Personalul trebuie să poarte echipament de protecție (mănusi,
ochelari, mască de protecție sau protectoare faciale), pentru prevenirea
expunerii la microorganismele patogene sau la produsele chimice toxice.

9.4. DECONTAMINAREA BARBOTOARELOR

La nivelul unităţilor sanitare se pot utiliza barbotoare sterile de unică

folosință sau barbotoare care pot fi reutilizate.
Atenție: Este interzisă resterilizarea barbotoarelor de unică folosință!
La barbotoarele reutilizabiele, în funcție de materialul din care sunt
fabricate, componentele vor fi curățate, dezinfectate cel putin cu
dezinfectant de nivel mediu și apoi sterilizate în funcţie de recomandările
producătorului şi natura acestora.

137
 Pe durata internării unui pacient, barbotorul este utilizat doar pentru
acesta, iar după externarea pacientului, barbotorul va fi deconectat,
dezinfectat, sterilizat pentru a putea fi reutilizat la alt pacient.
 Reguli:
- flaconul (barbotorul) trebuie să fie steril pentru fiecare
pacient/utilizare;
- soluția pentru umidificare trebuie sa fie sterilă și se schimbă zilnic;
- masca de oxigen trebuie să fie sterilă și de unică utilizare;
- înaintea administrării de oxigen, tija metalică și suprafața tubulaturii
se șterg cu soluție alcoolică sau cu dezinfectant cu acțiune rapidă
pentru suprafețe;
- la manipularea sau montarea sistemului (flacon steril, tubulatură,
soluție sterilă) se vor utiliza mănuși sterile.
 Reprocesarea
- După utilizare, recipientul de plastic sau de sticlă al barbotorului se
imersează în soluție de detergent-dezinfectant, se clătește, se usucă și se
sterilizează în funcție de tipul de material și de indicațiile producătorului.
 Precauții
- O atenție deosebită trebuie acordată soluției din interiorul
barbotorului deoarece aceasta se poate contamina foarte ușor cu germeni
patogeni nosocomiali (Pseudomonas, Acinetobacter, etc.) care se
înmulțesc în mediul umed. S/CPIAAM prelevează periodic probe din lichidul
de barbotare pentru controlul sterilității.
- Se utilizează numai barbotoarele care au fost supuse procesului de
sterilizare fizică sau barbotoare de unică folosință;
- Depozitarea materialului steril (barbotoare, măști de oxigen) se
face în dulapul destinat materialelor sterile, având în vedere că trebuie să
existe o rezervă zilnică, pentru toate situațiile de urgență.

138
 10. REGULI DE ASEPSIE ȘI ANTISEPSIE ÎN
SPITAL

10.1. GENERALITĂŢI

ASEPSIA reprezintă un complex de măsuri care împiedică

pătrunderea sau contactul germenilor cu plaga operatorie prin disrugerea
lor de pe toate obiectele ce intră în contact cu plaga.
Asepsia este o metodă profilactică de tratament care împiedică
contaminarea plăgii.
Cuvântul asepsie provine din greaca veche şi se descifrează în
modul următor: a = fără, sepsis = putrefacţie.
Regula de bază a asepsiei: Tot ce intră în contact cu plaga trebuie să
fie lipsit de microbi, adică steril.
ANTISEPSIA cuprinde un complex de măsuri care au ca scop
distrugerea germenilor prezenţi într-o plagă sau în organism.
Antisepsia este o metodă curativă şi se traduce din greaca veche:
anti= împotriva, sepsis= putrefacţie.
STERILIZAREA ŞI DEZINFECŢIA sunt noţiuni indispensabil legate
de asepsie şi antisepsie.
STERILIZAREA este baza asepsiei şi reprezintă operațiunile prin
care sunt distruse şi îndepărtate toate formele de microorganisme, inclusiv
sporii (în funcție de metoda de sterilizare utilizată) de pe obiectele
contaminate, rezultatul acestei operațiuni fiind starea de sterilitate.

139
 Metodele şi mijloacele de sterilizare folosite în practică trebuie să
corespundă următoarelor cerinţe:
- să distrugă microorganismele şi sporii lor.
- să nu fie agresive pentru pacienţi şi personalul medical.
- să fie inerte asupra materialelor supuse sterilizării.
DEZINFECŢIA – cuprinde metodele prin care se distrug majoritatea
germenilor patogeni sau nepatogeni de pe tegumente şi suprafețe, cu
ajutorul unor agenți chimici/fizici;
Dezinfecția, aşa cum am mai menţionat, în raport cu acțiunea
substanțelor dezinfectante, se clasifică în:
- dezinfecție de nivel înalt;
- dezinfecție de nivel intermediar (mediu);
- dezinfecție de nivel scăzut.
Germicidele sunt agenţi capabili să distrugă unele microorganisme,
să inhibe dezvoltarea altora, dar nu neapărat să acţioneze asupra sporilor
bacterieni. În funcţie de efectul lor, germicidele pot fi:
- bacteriostatice;
- bactericidă;
- tuberculocide;
- virucide;
- fingicide;
- sporicide.
Germicidele se clasifică în: antiseptice şi dezinfectante.
Antisepticele – produse biocide care fie inhibă dezvoltarea, fie
distrug microoganismele la nivelul tegumentelor/mucoaselor intacte, pentru
prevenirea sau limitarea infecţiilor; se utilizează pentru ţesuturi vii
(tegumente, mucoase, plăgi), ele fiind mai puțin toxice pentru organismul
uman;

140
 Dezinfectantele – se utilizează pentru suprafețe și obiecte inerte,
având un efect puternic bactericid chiar la concentraţii scăzute. Au un efect
toxic sau iritant asupra ţesuturilor vii.
Un compus, în funcţie de concentraţia utilizată, poate avea efect
antiseptic sau dezinfectant, de exemplu, Cloramina B.
Biofilm – este un strat foarte rezistent la diverse substanţe cu efect
biocid, fiind alcătuit dintr-un strat cu unul sau mai multe tipuri de
microorganisme, care cresc şi aderă pe o suprafață.

Procedurile chirurgicale și utilizarea echipamentelor, cum ar fi

cateterele și dispozitivele respiratorii, contribuie major la apariţia IAAM. Cea
mai mică leziune poate constitui o poartî de intrare pentru agenții infecțioși.
Infecțiile pot apărea dintr-un cateter contaminat, curățarea
necorespunzătoare a locului de introducere a cateterului sau propagarea
microorganismelor din aproape în aproape.
Procedurile chirurgicale expun părțile interne ale corpului la mediul
extern, instrumente, personalul medico-sanitar din sala de operație, toate
acestea putând fi contaminate. Aceste proceduri pot permite pătruderea
microflorei oportuniste a pacientului să pătrundă în situsuri unde pot
produce infecții.
Dispozitivele respiratorii, inclusiv jeturile nebulizante, care
administrează oxigenul sau aerul și medicamentele oferă un mijloc de
diseminare a microorganismelor în plămâni. Prin urmare, toate
echipamentele respiratorii trebuie dezinfectate sau sterilizate zilnic, iar dacă
nu sunt de unică folosință, trebuie schimbate la fiecare pacient.
Alte dispozitive și proceduri au un risc mai mic de a produce IAAM.

141
 10.2. PRINCIPII DE IGIENĂ ŞI REGULI DE ASEPSIE ÎN
INTERVENŢIILE CHIRURGICALE

Factorii favorizanţi implicaţi în producerea infecţiilor

postoperatorii – se împart în:
 Factorii favorizanţi locali
În funcţie de tehnica chirurgicală utilizată, în plaga operatorie se pot
creea condiţii ce pot favoriza dezvoltarea procesului infecţios. Peacock
spune că nu doar germenii trebuie acuzaţi infectarea unei plăgi chirurgicale,
ci trebuie căutate greşelile proprii în modul din timpul actului operator.
În timpul operaţiilor pot apare zone de ischemie sau chiar necroze
tisulare, hematoame, acumulări de limfă, pot fi lăsaţi corpi străini, toşi aceşti
factori contribuind la apariţia infecţiilor postoperatorii.
Tehnicile chirurgicale corecte, care nu trebuie să fie delabrante şi să
lase zone decolabile sau/şi funduri de sac, protejează organismul de
dezvoltarea unei reţele de fibrină care favorizează, în perioada
postoperatorie, multiplicarea germenilor, încarcerarea fragmente de ţesut
necrozat/devitalizat sau a cheagurilor.
Riscul de contaminare al plăgii chirurgicale depinde şi de durata
actului chirurgical. Incidenţa infecţiei plăgii este mult mai mică în operaţiile
care se desfăşoară într-un interval de până la 30 de minute, comparativ cu
operaţiile care depăşesc 6 ore, riscul crescând pe măsură ce creşte durata
actului chirurgical.
 Factorii favorizanţi generali
 durata prelungită de spitalizare - preoperatorie şi postoperatorie;
 stări patologice congenitale: modificări leucocitare,
agamaglobulinemia, boli congenitale cardiace, afecţiune granulomatoasă
cronică, boli congenitale ale vaselor sanguine mari;

142
  stări patologice dobândite – leucemia, anemii severe, diabet
zaharat, insuficienţă hepatică, insuficienţă renală, insuficienţă cardiacă,
tulburări de coagulare, afecţiuni maligne, boala de iradiere, tuberculoza
activă, valvulopatii reumatice, afecţiuni pulmonare cronice, neuropatii,
operaţii pe ţesuturi ischemic, alcoolismul, etc.
 alţi factori favorizanţi care scad mecanismele de apărare
antiinfecţioasă:
- denutriţia
- obezitatea
- vârsta
- existenţa unei infecţii cronice.

Măsuri de profilaxie şi combatere a infecţiilor postoperatorii

Măsurile de profilaxie şi combatere au drept scop prevenirea
infectării plăgii cu germeni din mediul extern sau cu germeni oportunişti. Ele
se referă la: hemostază corectă, evitarea zdrobirii de ţesuturi şi a formării
de spaţii moarte, afrontarea corectă a straturilor, suturi neischemiante şi
respectare a regulilor de asepsie şi antisepsie.
Măsuri de profilaxie pre- şi intraoperatorie
Încadrarea intervenţiilor chirurgicale în cele 4 grupe, în funcţie de
riscul de infecţie, are o valoare epidemiologică certă întrucât ea permite
luarea unor măsuri care să ducă la reducerea frecvenţei şi gravităţii unei
infecţii apărute în urma unei intervenţii chirurgicale.
Profilaxia infecţiilor în plăgile chirurgicale curate (grupele I şi II) cere
executarea unui act chirurgical aseptic întrucât astfel de plăgi se infectează
din surse reprezentate de echipa operatorie, de atmosfera din sala de
operaţie sau de germeni care se găsesc pe piele în momentul operaţiei,
spre deosebire de cele contaminate (grupele III şi IV) a căror floră
contaminantă este predominant oportunistă, ceea ce obligă la aplicarea şi a
altor măsuri. Pentru aceasta, ele trebuie aplicate diferenţiat, în raport cu
cele 4 grupe de plăgi şi cu amploarea intervenţiei operatorii.

143
 Principalele reguli de păstrare a asepsiei şi antisepsiei în spital
constau în:
- obţinerea şi păstrarea sterilităţii instrumentarului chirurgical
- spălarea riguroasă a mâinilor
- controlul aerobiocontaminării din sala de operaţie (limitarea vorbitului,
a tuşitului, reducerea traficului prin sala de operaţie, acceptarea doar a
celor ce au costum special şi mască, igienizarea şi dezinfecţia încăperilor)
- asepsia corectă preoperatorie
- izolarea marginilor plăgii cu câmpuri sterile
- separarea strictă între timpii septici şi aseptici ai actului operator
- drenajul cavităţilor
- închiderea peretelui în cazul plăgilor contaminate, mai ales a celor cu
puroi sau cu conţinut intestinal septic, poate fi catastrofală. În aceste cazuri,
lăsarea deschisă a plăgii în totalitate (abdomenul “deschis” sau
“semideschis”) sau numai parţial (pielea şi aponevroza) permite drenarea
unor supuraţii profunde şi previne acumularea fluidelor care scurgându-se
din plagă antrenează şi microbi.
La aceste măsuri trebuie ţinut cont şi de următorii factori:
- diminuarea zilelor de spitalizare preoperatorie
- administrarea profilactică de antibiotice, în funcţie de riscul infecţios.
Măsuri de profilaxie postoperatorie
În principiu, o plagă nu mai poate fi infectată din afară odată ce a
fost închisă. De aceea, se va acorda o atenţie deosebită măsurilor pre- şi
intraoperatorii de prevenire a infectării plăgii.
Măsurile profilactice postoperatorii vizează:
- urmărirea evoluţiei plăgii operatorii,
- funcţionarea drenajului.
Evitarea contaminării plăgii operatorii rămâne cel mai important
factor de prevenire a infecţiei întrucât antibioticul diminuă patogenitatea
germenilor, dar nu o poate anula complet.

144
 10.3. PRINCIPII DE IGIENĂ ŞI REGULI DE ASEPSIE ÎN
PREGĂTIREA ŞI ADMINISTRAREA TRATAMENTELOR
PARENTERALE

Se va ţine cont de următoarele reguli:

- tehnica de prelevare a produselor biologice şi de administrare a
tratamentelor parenterale trebuie să fie aseptică;
- seringile şi acele utilizate trebuie să fie sterile şi de unică folosinţă;
- pentru un pacient se utilizează o seringă şi un ac sterile, iar dacă
este necesară repetarea manoperei la acelaşi pacient, se va utiliza
un alt ac şi altă seringă;
- locul unde se pregătesc tratamentele parenterale trebuie să fie
desemnat special acestei activităţi, total separat de alte suprafeţe
potenţial contaminate cu sânge. Acest loc, cât şi suprafeţele potenţial
contaminate cu sânge sau alte probe biologice se decontaminează,
curăţă şi dezinfectează după fiecare utilizare;
- materialele sterile de unică folosinţă sau materialele sterile care sunt
reutilizabile se depozitează în dulapuri/spaţii special destinate;
- flacoanele sau fiolele cu soluţii medicamentoase se depozitează în
locuri diferite de cele unde se depozitează eşantioanele de sânge sau
probele biologice recoltate de la pacienţi;
- se evită flacoanele multidoză – dacă acest lucru nu este posibil, se
va utiliza un ac steril de fiecare dată când se extrage soluţia din flacon;
- înainte de administrarea parenterală a tratamentului se verifică:
termenul de valabilitate al sterilităţii seringii şi acului, termenul de
valabilitate al soluţiilor ce urmează a fi administrate, aspectul acestora
(clare, transparente, fără precipitate), precum şi integritatea fiolei sau a
flaconului;
- suspensiile se agită până la solubilizarea depozitelor;

145
- înainte de prelevarea probelor biologice sau/şi administrarea
tratamentelor, se spală mâinile sau se dezinfectează cu o soluţie
antiseptică;
- se pun mănuşi;
- se dezinfectează dopul flaconului;
- se introduce acul în fiolă, fără a atinge marginile sau vârful acesteia;
- fiolele de sticlă deschise nu se pot păstra;
- dacă la deschidere cad cioburi de sticlă în soluţie, conţinutul ei nu va
mai fi utilizat;
- fiolele/flacoanele neetichetate sau cu inscripţii nelizibile se vor
arunca;
- nu se lasă un ac în dopul de cauciuc între manevre deoarece poate
facilita contaminarea conţinutului;
- nu se efectuează inoculări în zone tegumentare infectate sau cu
modificări dermatologice;
- locul de inoculare se dezinfectează cu antiseptic tegumentar;
- se verifică poziţia acului prin aspirare în seringă;
- se respectă indicaţiile şi contraindicaţiile pentru fiecare cale de
administrare;
- se respectă locul de elecţie pentru administrare;
Atenţie:
 soluţiile hipertonice nu se administrează subcutanat şi
intramuscular deoarece au efect caustic;
 soluţiile uleioase nu se administrează intravenos datorită riscului
de embolie;
 flacoanele de perfuzie se înlocuiesc înainte ca acestea să se
golească complet.

146
 11. GESTIONAREA DEŞEURILOR ÎN UNITĂŢILE
SANITARE

La nivelul fiecărei unităţi sanitare este obligatorie reglementarea

gestionării deșeurilor prin supravegherea colectării diferențiate, a
transportului, a locațiilor și a timpului de depozitare a acestora, în vederea
prevenirii:
- apariției unor IAAM,
- accidentării sau/și îmbolnăvirii profesionale a personalului,
- afectării stării de sănătate a pacienților,
- afectării imaginii unităţii sanitare.
Aceasta se aplică la nivelul întregii unităţi sanitare, pentru personalul
medico-sanitar/tehnic/administrativ, pacienți, studenți, elevi, voluntari, etc.

11.1. CLASIFICAREA DEȘEURILOR MEDICALE

Tipurile de deșeuri, inclusiv cele periculoase prevăzute în anexa nr.

2 la Hotarârea Guvernului nr. 856/2002, cu completările ulterioare, întâlnite
frecvent în activitățile medicale, sunt următoarele:

147
 11.2. DEȘEURILE PERICULOASE REZULTATE DIN
ACTIVITĂȚILE MEDICALE

11.2.1. COLECTAREA DIFERENȚIATĂ A DEȘEURILOR MEDICALE LA

LOCUL DE PRODUCERE

Colectarea separată/diferențiată a deșeurilor este prima etapă în

gestionarea deșeurilor rezultate din activități medicale. Se urmăreşte:
a) colectarea separată/diferențiată a deșeurilor, în funcție de tipul și
natura deșeului, în containere/recipiente separate, în funcție de codurile de
culori, cu scopul de a facilita tratarea/eliminarea specifică fiecărui deșeu;
b) să nu se amestece diferite tipuri de deșeuri periculoase și nici
deșeuri periculoase cu deșeuri nepericuloase.

148
 În situația în care, accidental, nu se realizează separarea deșeurilor,
întreaga cantitate de deșeuri în care au fost amestecate deșeuri
periculoase se tratează ca deșeuri periculoase.

Minimizarea cantității de deșeuri - are ca scop reducerea

costurilor pentru eliminarea acestora.
Etape:
a) reducerea la sursă a deșeurilor:
- achiziționarea de materiale care generează cantităţi mici de
deșeuri;
- gestionarea corectă a depozitelor de materiale și reactivi;
b) separarea la sursă prin asigurarea că deșeurile sunt colectate în
ambalajele corespunzătoare fiecărei categorii.

11.2.2. AMBALAREA DEȘEURILOR MEDICALE

Recipientul în care se face colectarea și care vine în contact direct

cu deșeurile periculoase rezultate din activități medicale este de unică
folosință și se elimină odată cu conținutul.
Colectarea deşeurilor se face în containere separate în funcţie de
codurile de culori, astfel:
a) galben - pentru deșeurile medicale periculoase;
b) negru sau transparent - pentru deșeurile nepericuloase.
Pictograma "Pericol biologic" se folosește pentru deșeurile
infecțioase.
Pentru deșeurile infecțioase care nu sunt obiecte ascuțite,
identificate prin codul 18 01 03*, se folosesc cutii din carton prevăzute în
interior cu saci galbeni din polietilenă sau saci din polietilenă galbeni.

149
 Atât cutiile prevăzute în interior cu saci din polietilenă, cât și sacii
sunt marcați și etichetați cu următoarele informații: tipul deșeului colectat -
codul, pictograma "Pericol biologic", capacitatea recipientului (litri sau
kilograme), linia de marcare a nivelului maxim de umplere, data începerii
utilizării recipientului pe secție, denumirea spitalului și secția care a folosit
recipientul, persoana responsabilă cu manipularea lor și data umplerii
definitive (îngrijitoarea). Cutiile din carton prevăzute cu saci de plastic în
interior trebuie stocate temporar pe suprafețe uscate.
Sacii trebuie să aibă o rezistență mecanică mare, să se poată
închide ușor și sigur. La alegerea dimensiunii sacului se ține seama de
cantitatea de deșeuri produse în intervalul dintre două îndepărtari
succesive ale deșeurilor.
Atunci când nu este pus în cutie de carton care să asigure rezistența
mecanică, sacul se introduce în pubele prevăzute cu capac și pedală sau în
portsac, fiind obligatoriu ca și acesta din urmă să aibă capac. Înălțimea
sacului trebuie să depășească înălțimea pubelei, astfel încât sacul să se
răsfrângă peste marginea superioară a acesteia, iar surplusul trebuie să
permită închiderea sacului în vederea transportului sigur. Gradul de
umplere a sacului nu va depăși trei pătrimi din volumul său.
Pubelele cu pedală și capac trebuie să fie inscripționate cu
pictograma "Pericol biologic".
Deșeurile înțepătoare-tăietoare, identificate prin codul 18 01 01, cât
și prin codul 18 01 03* se colectează în recipiente standardizate, din
material plastic (rigid și rezistent la acțiuni mecanice). Recipientele utilizate
pentru deșeurile înțepătoare-tăietoare infecțioase au culoarea galbenă și
sunt marcate cu pictograma "Pericol biologic". Recipientul trebuie prevăzut
în partea superioară cu un capac special care să permită introducerea
deșeurilor și să împiedice scoaterea acestora după umplerea recipientului -

150
sistem de închidere definitivă. Capacul recipientului are orificii pentru
detașarea acelor de seringă și a lamelor de bisturiu.
Recipientul standardizat, destinat colectării deșeurilor înţepătoare-
tăietoare trebuie să aibă următoarele caracteristici:

Seringile fără ace se pot colecta împreună cu alte deșeuri

infecțioase, cod 18 01 03*.
Pentru deșeurile infecțioase de laborator se folosesc cutii din carton
rigid prevăzute în interior cu sac galben de polietilena, marcate cu galben,
etichetate cu următoarele informații: tipul deșeului colectat, pictograma
"Pericol biologic", capacitatea recipientului (litri sau kilograme), linia de
marcare a nivelului maxim de umplere, data începerii utilizării recipientului,
persoana responsabilă cu manipularea lui și data umplerii definitive.
Deşeurile lichide (periculoase/chimice/toxice) rezultate din
laboratoare, bloc operator, identificate prin codul 18 01 03*, 18 01 06* sau
18 01 07 se colectează în recipiente speciale, marcate adecvat pericolului
("Pericol biologic“, "Inflamabil", "Coroziv", "Toxic“). Sunt colectate şi
ambalate în recipiente cu o capacitate care să nu depăşească 5 litri.

151
 Deşeurile periculoase chimice rezultate din spital – laborator,
identificate prin codul 18 01 06* se colectează în recipiente speciale, cu
marcaj adecvat pericolului ("Inflamabil", "Coroziv", "Toxic" etc.) şi se
tratează conform prevederilor legale privind deşeurile periculoase.
Deşeurile chimice sunt colectate şi ambalate în recipiente cu o capacitate
care să nu depăşească 5 I pentru substanţe lichide şi 5 kg pentru substanţe
solide.
Recipientele în care se colectează deşeurile chimice trebuie să
împiedice orice pierdere de conţinut, cu respectarea următoarelor condiţii:

Deşeurile chimice periculoase aflate în stare lichidă se colectează în

recipiente speciale, impermeabile, iar evacuarea lor se realizează de către
firma autorizată, pe bază de contract.
Deşeurile chimice nepericuloase, identificate prin codul 18 01 07
rezultate din unităţi sanitare se colectează separat în ambalajul original. În
cazul deşeurilor de la aparatele din laborator, ce conţin substanţe chimice
periculoase în concentraţii neglijabile, sunt urmate instrucţiunile specifice
echipamentului respectiv. Aceste deşeuri se elimină ca deşeuri
nepericuloase. În această categorie/cod sunt incluse și recipientele goale
de dezinfectanți.

152
 Dimensiunea containerelor se alege astfel încât să se asigure
preluarea întregii cantități de deșeuri produse în intervalul dintre două
îndepărtări succesive. Este strict interzisă depunerea deșeurilor periculoase
neambalate (vrac).
Deșeurile anatomo-patologice, constând în fragmente din organe și
organe umane, părți anatomice, lichide organice, material biopsie rezultat
din blocul operator, părți anatomice rezultate din laboratoarele de autopsie,
recipiente pentru sânge și sânge etc., încadrate la codul 18 01 02 (18 01
03*), sunt colectate în mod obligatoriu în cutii din carton rigid, prevăzute în
interior cu sac din polietilenă care trebuie să prezinte siguranță la închidere
sau în cutii confecționate din material plastic rigid cu capac ce prezintă
etanșeitate la închidere, având marcaj galben, special destinate acestei
categorii de deșeuri, și sunt eliminate prin incinerare.
Containerele mobile pentru deșeuri infecțioase, anatomo-patologice
și părți anatomice și înțepătoare-tăietoare au marcaj galben, sunt etichetate
"Deșeuri medicale" și poartă pictograma "Pericol biologic".
Recipientele vor fi etichetate/inscripționate cu următoarele informații:
tipul deșeului colectat, pictograma "Pericol biologic", capacitatea
recipientului (litri sau kilograme), modul de utilizare, linia de marcare a
nivelului maxim de umplere, data distribuirii recipientului pe secție, secția
care a folosit recipientul, persoana responsabilă cu manipularea lui și data
umplerii definitive.
Deșeurile rezultate în urma administrării tratamentelor cu citotoxice
și citostatice reprezentate de corpuri de seringa cu sau fără ac folosite,
sticle și sisteme de perfuzie, materiale moi contaminate, echipament
individual de protecție contaminat etc. trebuie colectate separat, ambalate
în containere de unică folosință sigure, cu capac, care se elimină separat.
Recipientele trebuie marcate și etichetate cu aceleași informații
specificate mai sus, pentru alte tipuri de deșeuri.

153
 Deșeurile nepericuloase se colectează în saci din polietilenă de
culoare neagră sau transparenți.
ATENȚIE: Inscripționarea recipientelor se face obligatoriu de către
persoana (îngrijitoare sau asistentă) care le pune în uz cu următoarele
informații:
 tipul deșeului colectat – CODUL
 spitalul – secția/compartimentul
 data deschiderii recipientului
 data închiderii recipientului - data umplerii definitive
 persoana responsabilă cu manipularea lui - îngrijitoare !!!

11.2.3. STOCAREA TEMPORARĂ A DEȘEURILOR MEDICALE

La nivelul spitalului sunt prevăzute spații de depozitare temporară a

deșeurilor la nivelul secțiilor, precum și un spațiu central în curtea 3 a
spitalului. Durata stocării temporare a deșeurilor medicale infecțioase pe
secție nu poate să depășească un interval de 48 de ore. Durata pentru
transportul și eliminarea finală a deșeurilor medicale infecțioase de către
firma autorizată cu care spitalul are contract nu trebuie să depășească 24
de ore.
În cazul în care deşeurile medicale periculoase sunt depozitate într-un
spaţiu cu o temperatură constantă mai mică de 4°C, asigurată printr-un
sistem de răcire, acestea se pot păstra maxim 7 zile. În acest caz,
temperatura va fi verificată/monitorizată/înregistrată cu un sistem automat.
Stocarea temporară trebuie realizată în funcție de categoriile de
deșeuri colectate la locul de producere. La nivelul fiecărei
secții/compartiment, în funcție de cantitatea de deșeuri produsă și de
spatiul disponibil, se amenajează un loc destinat depozitării temporare a

154
deșeurilor medicale, securizat și semnalizat corespunzător (”Spațiu
depozitare deșeuri medicale”, pictograma "Pericol biologic"). Acesta este
dotat cu cărucioare speciale sau cu containere mobile necesare pentru
transportul până la spațiul central de stocare a deșeurilor medicale
periculoase.
Spațiul central de stocare a deșeurilor are două compartimente:
 un compartiment pentru deșeurile periculoase, prevăzut cu
dispozitiv de închidere, care să permită numai accesul persoanelor
autorizate, semnalizat corespunzător (”Spațiu depozitare deșeuri
medicale”, pictograma "Pericol biologic"); este afișat programul de
preluare a deșeurilor medicale periculoase. Este interzis accesul
persoanelor neautorizate în spații destinate stocării temporare a
deșeurilor periculoase;
 un compartiment pentru deșeurile nepericuloase (menajere și
reciclabile).
Spațiul central destinat stocării temporare a deșeurilor periculoase
permite stocarea temporară a cantității de deșeuri periculoase acumulate în
intervalul dintre două îndepărtări succesive ale acestora.
Spațiul de stocare temporară a deșeurilor periculoase este o zonă cu
potențial septic și este separat funcțional de restul construcției și este
securizat printr-un sistem de închidere. Pentru evacuarea în rețeaua de
canalizare a apelor uzate rezultate în urma curățării și dezinfecției, se
recomandă ca spaţiul să fie prevăzut cu sifon de pardoseală. Spațiul
trebuie ventilat corespunzător şi dotat cu un cântar (pentru spitalele care
generează zilnic peste 1000 kg deşeuri sau pentru cele cu mai mult de 500
de paturi).
Spațiul de stocare temporară a deșeurilor respectă normele de
igienă în vigoare și este supus dezinsecției și deratizării.

155
 ATENȚIE: Fiecare secţie/compartiment/cabinet este obligată să
cunoască cantitatea de deşeuri produsă. Cantitățile, diferențiate pe coduri,
se notează în registre de evidență a predării deșeurilor medicale – de la
nivelul fiecărei secții/compartiment/serviciu de către persoana responsabilă
cu manipularea acestora. Aceste cantități se vor regăsi și în registrul de la
nivelul spațiului de stocare temporară a deșeurilor periculoase.

11.2.4. TRANSPORTUL ȘI ELIMINAREA DEȘEURILOR

Transportul deșeurilor se face pe un circuit separat de cel al

pacienților și vizitatorilor, conform circuitelor funcționale ale spitalului,
stabilite de către S/CPIAAM.
Se vor respecta Normele specifice de protecţie a muncii în domeniul
sănătăţii. Personalul care realizează trierea, colectarea și depozitarea
deșeurilor și a substanțelor toxice va purta pe tot timpul activităţii
echipamentul de protecţie.
Eliminarea finală a deșeurilor medicale periculoase și nepericuloase
se face pe bază de contract, de către operatori economici autorizați
conform legislației specifice în vigoare. Evidenţa ridicării deşeurilor
periculoase este ţinută la zi, pe baza unor formulare tipizate de identificare
pentru transport şi eliminare finală (conform legislaţiei în vigoare) –
furnizate de firmă. Formularele pentru transportul și eliminarea deșeurilor
medicale periculoase care părăsesc spitalul în scopul eliminării finale se
întocmesc și se completează cu respectarea prevederilor Hotărârii
Guvernului nr. 1.061/2008.

156
 11.3. DEȘEURILE NEPERICULOASE REZULTATE DIN
ACTIVITĂȚILE MEDICALE

Spitalul, în calitate de deținător de deșeuri rezultate din activitățile

medicale, are obligația să nu amestece diferitele categorii de deșeuri
periculoase cu deșeuri nepericuloase și să separe deșeurile în vederea
eliminării acestora.
Deșeurile nepericuloase (menajere și reciclabile) sunt colectate
separat și predate pe bază de contract unor operatori economici specializați
și autorizați în eliminarea deșeurilor.
Colectarea deşeurilor menajere, la locul de producere, se face prin
amplasarea unui coș de gunoi menajer prevăzut cu sac negru sau
transparent în fiecare spaţiu.
Colectarea deșeurilor reciclabile, de tip hârtie/carton, sticlă și
plastic/metal vor fi colectate în recipiente speciale etichetate corespunzător,
amplasate în spații special destinate în fiecare secție/compartiment.
Colectarea separată a deşeurilor reciclabile (plastic, hârtie, sticlă, metal
etc.) duce la minimizarea cantității de deşeuri menajere și minimizarea
costurilor pentru eliminarea finală a deşeurilor menajere.
Colectarea diferențiată a deşeurilor reciclabile se face în containere
separate, pe categorii, în funcție de codurile de culori, astfel:
 hârtie/carton - albastru
 sticlă - verde
 plastic/metal – galben.
În spaţiile de depozitare vor fi instalate containere de colectare
selectivă a deşeurilor de mare capacitate. Numărul şi capacitatea
containerelor se calculează în funcţie de cantitatea de deşeuri colectate şi
de numărul lunar de goliri.

157
 Preluarea deşeurilor colectate selectiv se face la intervale de timp
stabilite în contractul încheiat între societate şi operatorul economic
autorizat.
Sistemul de colectare selectivă a deşeurilor trebuie să respecte
următoarele condiţii:
 Containerele şi recipientele folosite pentru colectarea selectivă
se inscripţionează cu denumirea materialului/materialelor pentru care sunt
destinate, fiind separate pe categorii în funcție de codurile de culori.
 Pe fiecare secție/compartiment/sector de activitate vor fi
amplasate recipiente de colectare selectivă, într-un loc uşor accesibil.
 La intrarea în spital există un punct de colectare selectivă a
deşeurilor destinat.
 Recipientele din interiorul clădirilor sunt golite în funcţie ritmul de
umplere de către îngrijitoare.
 Preluarea deşeurilor colectate selectiv se face la intervale de
timp stabilite în contractul încheiat între societate şi operatorul economic
autorizat.

11.4. EVIDENȚA CANTITĂȚII DE DEȘEURI GENERATE

ÎN UNITĂȚILE SANITARE

Spitalul, ca unitate producătoare de deșeuri este obligat să țină o

evidență separată, pentru fiecare categorie de deșeuri. În acest scop,
coordonatorul activității de protecție a sănătății în relație cu mediul ține
evidența deșeurilor pe tipuri și este responsabil cu completarea
formularelor prevăzute în anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 856/2002,
cu completările ulterioare. Aceasta asigură furnizarea datelor privitoare la
cantitățile de deșeuri colectate, pe tipuri, conform metodologiei prevăzute în
anexa nr. 2 la ordinul 1226/2012.

158
 Pentru îndeplinirea prevederilor de mai sus privind înregistrarea și
raportarea cantităților de deșeuri generate în fiecare unitate, se aplică
Metodologia de culegere a datelor pentru baza națională de date privind
deșeurile rezultate din activități medicale, calcularea cantităților lunare și
raportarea, conform prevederilor legale în vigoare.
Spitalul prezintă anual un raport privind activitatea de gestiune a
deșeurilor, în conformitate cu metodologia prevăzută în anexa nr. 2 la
Ordinul nr. 1226/2012.

11.5. INSTRUIREA ȘI FORMAREA PERSONALULUI

Conştientizarea personalului asupra necesităţii unui sistem de

management corect al deşeurilor presupune:
- colectarea corectă a deşeurilor infecțioase și menajere prin
instruirea periodică a personalului duce la reducerea cantității de
deşeuri infecțioase și minimizarea costurilor pentru incinerare;
- transportul corect al deşeurilor duce la prevenirea accidentelor prin
expunere la sânge și minimizarea costurilor de diagnostic și
tratament pentru personalul secţiei.
La nivelul spitalului, S/CPIAAM asigură instruirea și formarea
profesională continuă pentru angajați cu privire la gestionarea deșeurilor
medicale, în oricare dintre următoarele situații:

159
 ATENŢIE !!! Personalul implicat în sistemul de gestionare a
deșeurilor medicale periculoase trebuie să cunoască:

160
 12. CIRCUITELE FUNCȚIONALE ALE
SPITALULUI

Circuitele funcționale ale spitalului facilitează desfășurarea

corespunzătoare și în siguranță a tuturor activităților, prin evitarea
posibilității de contaminare a pacienților, a personalului, precum și a
mediului de spital, în vederea reducerii la minimum a riscului de apariție a
IAAM.
S/CPIAAM organizează, supraveghează și controlează respectarea
circuitelor funcționale ale unității, circulația pacienților și vizitatorilor, a
personalului, a studenților și a elevilor.
Circuitul funcţional al unei unităţi sanitare cuprinde:
 circuitul septic - mediul infectat,
 circuitul aseptic - mediul neinfectat.
Circuitul funcțional include următoarele principii:
- separarea oricărei activități aseptice de cele septice;
- separarea obiectelor necontaminate de cele contaminate;
- excluderea oricăror încrucișări care pot duce la contaminare.
Circuitul funcțional se realizează prin:
- separarea spațiilor pe profile și destinații;
- delimitarea orară;
- măsuri organizatorice;
- respectarea strictă a regulilor de igienă.

161
 ATENŢIE !!! Se interzice intersectarea şi nerespectarea circuitelor
funcţionale.

PRINCIPALELE CIRCUITE FUNCȚIONALE ÎN SPITAL

1. Circuitul pacienților;
2. Circuitul personalului medico-sanitar, voluntari, rezidenți, studenți
și elevi practicanți;
3. Circuitul vizitatorilor/ aparținătorilor;
4. Circuitul medicamentelor;
5. Circuitul lenjeriei și a efectelor;
6. Circuitul alimentelor;
7. Circuitul materialelor și a instrumentarului;
8. Circuitul deșeurilor rezultate din activitatea medicală.

1. Circuitul pacienților
Circuitul pacienților include spațiile destinate serviciului ambulator,
serviciului de internare, de spitalizare și de externare.
Internarea pacienților se poate face prin biroul de internare-
externare, precum și prin intermediul UPU/UPU/CPU. În zona de internare
trebuie să există rampă/scaun rulant sau alte facilităţi pentru pacienții cu
dizabilități sau nevoi speciale.
Se asigură spații și circuite pentru preluarea/predarea, depozitarea
valorilor și efectelor personale ale acestora.
La internare-externare se asigură spații necesare prelucrării sanitare
a pacientului (spațiul de dezechipare, baie, garderobă). Serviciul de
prelucrare sanitară este dotat cu materiale dezinfectante și de curățenie.
Spațiul de spitalizare propriu-zis cuprinde saloanele cu paturi,
accesul pacientului de la serviciul de internări făcându-se cu evitarea
încrucișării cu alte circuite contaminate (deșeuri medicale, lenjerie și efecte
murdare etc.).

162
 Vor fi asigurate spații pentru activitățile aferente îngrijirii bolnavului
(sala de tratamente și pansamente, oficiu alimentar, grup sanitar, depozit
de lenjerie curată etc.).
Pacientul se va deplasa pentru consultațiile interclinice sau pentru
efectuarea investigațiilor, doar însoțit de către o persoană desemnată
(infirmiere, elevi, voluntari) și pe traseele și la orele stabilite. La nivelul
secțiilor, pentru pacienții nedeplasabili există mijloace de transport
(cărucioare, tărgi), aceștia fiind însoțiți de către o persoană desemnată.
Pacientul va respecta ordinea și disciplina interioară a spitalului.
Ținuta de spital pentru bolnavi (pijama, halat, papuci) este obligatorie
și va fi în permanență curată și decentă și poate fi asigurată la nevoie și de
către spital.

2. Circuitul personalului medico-sanitar, voluntari, rezidenți,

studenți și elevi practicanți
Circuitul personalului este deosebit de important în prevenirea IAAM,
motiv pentru care este necesară respectarea de către tot personalul
spitalului a regulilor stabilite și a circuitelor.
Personalul sanitar în ținuta de stradă, se deplasează către vestiarele
organizate la nivelul secțiilor, compartimentelor, serviciilor medicale și
ambulatoriului conform programului de lucru. Purtarea echipamentului de
protecţie este obligatorie pe toată durata programului de lucru
Este interzis accesul în blocurile operatorii a personalului care nu
face parte din echipa operatorie.
Este interzis accesul altui personal în sectoarele de risc (stația
centrală de sterilizare, depozitul de alimente, blocul alimentar etc.), accesul
în aceste sectoare fiind restricționat, existând afișe în acest sens pe ușile
de acces.

163
 Întregul personal va respecta circuitele funcționale ale spitalului,
elementele fundamentale de igiena individuală și colectivă, precum și
utilizarea corectă a echipamentului de protecție.
La intrarea în serviciu se va efectua triajul epidemiologic zilnic.

3. Circuitul vizitatorilor/aparținătorilor
Vizitatorii ajung în secții sau compartimente conform programului
stbilit conform legislaţiei în vigoare:
 luni – vineri: 15.00 – 20.00
 sâmbătă – duminică: 10.00 – 20.00.
Circuitul vizitatorilor și însoțitorilor este foarte important deoarece
aceștia pot să reprezinte un potențial pericol epidemiologic datorită
posibilului portaj de germeni patogeni.
Sunt interzise vizitele în secția de terapie intensivă fără acordul
medicului curant sau a medicului de gardă, cu consemnarea triajului
efectuat.
Circuitul aparținătorilor este asemănător cu cel al bolnavilor.
Circulația acestora în spital trebuie limitată numai la necesitate.
Vizitatorii vor purta obligatoriu echipamentul de protecție aflat la
intrarea în secție (halat și botoșei, la nevoie capelină și mască - de unică
folosință) și vor proceda la dezinfecția mâinilor la venire și plecare.
În situațiile cu risc epidemiologic sau în cazul izbucnirii unor situații
epidemice, accesul vizitatorilor/aparținătorilor va fi restricționat și se vor
impune măsurile necesare.

4. Circuitul medicamentelor
Medicamentele prescrise la vizita sunt notate în foaia de observație
a pacientului (FOCG). Pe baza prescripțiilor din foile bolnavilor se vor scrie
condicile de medicamente către farmacie.

164
 Pentru satisfacerea necesităților de medicamente neprevăzute, a
urgențelor, a medicației bolnavilor internați după ora vizitei, precum și a
materialelor necesare tratamentelor curente, în fiecare secție cu paturi va
exista un stoc de medicamente și materiale, denumit în continuare
APARAT. APARATUL este dotat pe baza unor baremuri, în funcție de
profilul secției sau serviciului respectiv.
Pe secții/compartimente va exista câte o trusă de urgență, ce
conține medicamente în funcție de specificul bolnavilor îngrijiți.
Medicamentele consumate în cursul zilei din APARAT sau din trusa
de urgență cu ocazia urgențelor de noapte se vor deconta în condica de
medicamente în ziua următoare, pe numele bolnavului căruia i-au fost
administrate.
Este obligatorie existența unor condici diferite pentru prescripția
medicamentelor zilnice şi pentru prescripțiile la APARAT.
După ce au fost completate de către medicul curant, condicile sunt
transmise la farmacie.
Medicamentele destinate secțiilor vor fi ambalate și etichetate
corespunzător. Medicamentele sosesc în secție pe numele bolnavilor,
fiecare într-o pungă separată, cu inscripțiile corespunzătoare.
Toate pungile cu medicația pacienților se ridică din farmacie în cutiile
inscripționate cu numele secției care le solicită, cu excepția unor
medicamente lichide – soluții perfuzabile care se pot prescrie și în cantități
mai mari.
Pană la administrare, este obligatoriu ca medicamentele să stea în
cabinetul asistentelor, în dulapuri special destinate. Stupefiantele, registrul
de stupefiante și soluțiile concentrate de electroliți se păstrează în dulap
securizat și inscripționat corespunzător.

165
 Administrarea medicamentelor se face numai de către asistentă
tuturor pacienților. Asistenta este obligată să asiste bolnavul în timpul
administrării medicamentelor.
Medicamentele aduse de bolnavi de acasă trebuie prezentate
medicului care va decide dacă bolnavul trebuie să continue tratamentul cu
medicamentele de acasă sau nu.

5. Circuitul lenjeriei și al efectelor

La nivelul spitalului este asigurat circuitul lenjeriei și al efectelor, cu
respectarea regulilor de igienă. Acesta presupune:
- colectarea, ambalarea și depozitarea temporară la nivelul secției a
lenjeriei murdare,
- transportul lenjeriei murdare la spălătorie,
- depozitarea lenjeriei curate în spălătorie,
- transportul și depozitarea lenjeriei curate pe secții și
compartimente.
Colectarea la sursă și ambalarea lenjeriei - se face respectând
Precauțiunile standard.
Lenjeria și efectele de unică folosință, utilizate în cabinetele de
consultații, sălile de tratamente sau în situaţii cu risc epidemiologic, care
după utilizare devin deșeu, se îndepărtează în cutii de culoare galbenă și
se neutralizează conform reglementărilor în vigoare privind deșeurile
rezultate din activitățile medicale.
Lenjeria și efectele care nu sunt de unică folosință se vor
decontamina în spălătoria spitalului.
Înainte de efectuarea manevrelor de schimbare a lenjeriei,
persoanele implicate se vor spăla pe mâini și vor folosi mănuși.
Lenjeria murdară, care nu este de unică folosinţă, se colectează și
se ambalează de către infirmiere, în sacul de rufe murdare, la locul de

166
producere, în așa fel încât să fie cât mai puțin manipulată și scuturată, în
scopul prevenirii contaminării aerului, a personalului și a pacienților. Înainte
de ambalare se îndepărtează eventualele obiecte tăietoare-înțepătoare.
Lenjeria murdară a personalului (din camerele de gardă) se
colectează separat, fără a se amesteca cu lenjeria pacienților.
Se interzice sortarea la locul de producere a lenjeriei pe tipuri de
articole.
Nu se permite scoaterea lenjeriei din ambalajul de transport până la
momentul predării la spălătorie.
Ambalarea lenjeriei murdare și a efectelor de spital se face, în
funcție de gradul de risc și de probabilitatea de infestare microbiologică
(septic/aseptic) în:
- ambalaj simplu pentru lenjeria necontaminată;
- ambalaj dublu pentru lenjeria contaminată.
Se utilizează echipamentul de protecție corespunzător (halat,
mănuşi). După îndepărtarea echipamentului de protecție personalul se va
spăla pe mâini.
Depozitarea temporară a lenjeriei murdare la nivelul secției se
face maxim 24 de ore, în spații special destinate lenjeriei murdare,
securizate, de unde se transportă pe un circuit stabilit până la spălătorie.
După îndepărtarea sacilor cu lenjerie, spațiile de depozitare
temporară sunt supuse curățeniei de rutină. Transportul lenjeriei la
spălătoria spitalului, dacă acest serviciu nu este externalizat, se face de
către îngrijitoare cu ajutorul unor cărucioare speciale (cărucior cu cadru
port-sac), menținute în stare de igienă, cu respectarea circuitelor
funcționale stabilite la nivelul spitalului.
După predarea lenjeriei murdare, personalul își va scoate mănușile
și se va spăla pe mâini.

167
 În serviciul de spălătorie sunt asigurate și respectate circuite
separate pentru lenjerie și efecte curate și murdare. Spălătoria are propriul
său circuit interior: zonă curată, zonă murdară, separate printr-o zonă de
filtru.
Circuitul lenjeriei murdare nu are voie să se intersecteze cu
circuitul lenjeriei curate.
Depozitarea lenjeriei curate în spălătorie – se face într-un spațiu
special amenajat, în zona curată, pe rafturi etichetate și numerotate.
Lenjeria curată se ambalează pentru transport în saci.
Transportul lenjeriei curate de la spălătorie până în secții se face
conform traseului și orarului stabilit la nivelul unităţii sanitare.
Depozitarea lenjeriei curate pe secții - lenjeria curată se
depozitează în spații / dulapuri special destinate cu rafturi, curate, ferite de
praf, umezeală și vectori, care vor fi închise cu lacăt/cheie și care au acces
controlat. Lenjeria personalului din camerele de gardă se depozitează în
alte dulapuri față de cele ale pacienților. Aceste spații se supun curățeniei
de rutină.
La manipularea lenjeriei curate, personalul va respecta codurile de
procedură privind igiena personală și va purta echipamentul de protecție
adecvat.

6. Circuitul alimentelor
La nivelul spitalului este asigurat un circuit al alimentelor separat,
prin program orar, cu respectarea regulilor de igienă.
Circuitul alimentelor destinate bolnavilor include modul de transport
și distribuție a hranei începând cu depozitul de alimente și continuând cu
blocul alimentar, oficiile de pe secții și saloane. Transportul și distribuția
hranei de la depozitul de alimente la blocul alimentar se efectuează de

168
către muncitorul necalificat din blocul alimentar, iar de la blocul alimentar la
oficiile de pe secții și saloane de către infirmierele secțiilor.
Blocul alimentar cuprinde propriul său circuit interior: spațiu pentru
prepararea alimentelor, camera cu frigidere, depozitul de alimente zilnice,
camera de zarzavat, spălător, bucătăria, spațiu de depozitare materiale de
curățenie, vestiar etc. În blocul alimentar este separarat circuitul alimentelor
neprelucrate de circuitul alimentelor preparate.
Transportul alimentelor preparate de la blocul alimentar la oficiile de
pe secții se face pe circuitele și la orele stabilite, respectându-se normele
de igienă și utilizându-se recipiente speciale izoterme de inox dotate cu
capac, cu ajutorul unui cărucior de inox special destinat. Transportul și
distribuirea alimentelor către pacienți se face de către infirmiere. Servirea
mesei se poate face în sala de mese sau la patul bolnavului.
Accesul în oficiile de distribuire a hranei este restricționat, existând
afișe în acest sens pe ușile de acces. Programul de servire a mesei și
meniul zilnic este afișat pe secții.

7. Circuitul materialelor și a instrumentarului

Se va urmări separarea strictă între circuitul materialelor sterile și a
celor nesterile, atât prin respectarea circuitelor funcționale, cât și prin
delimitarea orară a manipulării lor.
Materialele pentru sterilizare (truse, casolete) sunt transportate de
către asistenta medicală din secții/compartimente/cabinete din Ambulatoriul
de specialitate către Stația centrală de sterilizare în intervalul orar stabilit.
Trusele și casoletele care au fost supuse procesului de sterilizare
vor fi preluate în intervarul orar stabilit și transportate pe circuitul stabilit la
nivelul fiecărei secții sau compartiment.

169
 8. Circuitul deșeurilor rezultate din activitatea medicală
Circuitul deșeurilor include măsurile ce se iau pentru evitarea
contaminării pacienților, a personalului, precum și a mediului extern, prin
asigurarea unei colectări și evacuări corespunzătoare a acestora, fiind
reglementat la nivelul fiecărui spital.
Deșeurile medicale periculoase se pot păstra la nivelul
secției/compartimentului maxim 48 ore, în spații special destinate,
securizate, prevăzute cu pictograma “Pericol biologic” astfel încât până la
transportul și eliminarea finală să nu treacă mai mult de 72 ore. După
eliminarea acestora, spațiile sunt supuse curățeniei de rutină.
În cazul în care deşeurile medicale periculoase sunt depozitate într-
un spaţiu cu o temperatură constantă mai mică de 4°C, asigurată printr-un
sistem de răcire, acestea se pot păstra maxim 7 zile. În acest caz,
temperatura va fi verificată/monitorizată/înregistrată cu un sistem automat.
Transportul deșeurilor rezultate din activitățile medicale din diversele
sectoare de activitate ale spitalului, până la spațiul central de depozitare
(spațiul pentru deșeuri menajere, spațiul pentru deșeuri medicale
periculoase), se face de către îngrijitoare, prin încadrare în orarul stabilit și
conform circuitelor funcționale ale spitalului.
Spațiul central de depozitare a deșeurilor este amenajat în curtea
spitalului și are două compartimente:
- un compartiment pentru deșeurile periculoase, prevăzut cu
dispozitiv de închidere – lacăt, care să permită numai accesul persoanelor
autorizate, semnalizat corespunzător (”Spațiu depozitare deșeuri medicale”,
pictograma "Pericol biologic"); este afișat programul de preluare a
deșeurilor medicale periculoase. Este interzis accesul persoanelor
neautorizate în spații destinate stocării temporare a deșeurilor periculoase.
- un compartiment pentru deșeurile nepericuloase (menajere și
reciclabile).

170
 Eliminarea deșeurilor medicale periculoase și nepericuloase se face,
pe bază de contract, de către operatori economici autorizați conform
legislației specifice în vigoare.

171
Anexa 1

172
Anexa 2 - SPĂLAREA MÂINILOR

173
Anexa 3

174
Anexa 4 - Diagrama de proces – raportare IAAM

175
 13.BIBLIOGRAFIE

1. Aldridge K.E., Pankey G.A., Rodloff A.C. - Complicated Skin and

Skin Structure Infections, Ed. Current Medicine Group Ltd, Londra, 2006.
2. Benedetta Allegranzi, Claire Kilpatrick, Didier Pittet - Hand Hygiene
in IFIC Basic Concepts of Infection Control, International Federation of
Infection Control, 2 Edition, Portadown, 2011.
3. Berceanu Văduva D., Anghelescu E., Lazăr D., Iacobiciu I. - Infecţiile
nosocomiale, Editura Mirton Timişoara, 1999.
4. Berceanu Văduva D. M. - Curs de microbiologie clinică Vol. I, Infecţii
cutaneo-mucoase, postoperatorii de plagă chirurgicală şi osteoarticulare,
eBook - UMFT, Timişoara, 2019,
5. Berceanu Văduva D. M. - Curs de microbiologie clinică Vol. II,
Infecțiile genito-urinare, eBook - UMFT, Timişoara, 2019.
6. Berceanu Văduva D. M. - Curs de Bacteriologie specială – noţiuni de
bază, Ediţia a 2-a, revizuită, Editura “Victor Babeş”, Timişoara, 2018.
7. Buiuc D., Neguţ M. - Tratat de microbiologie clinică – ediţia aIII-a,
Ed. Medicală, Bucureşti, 2009.
8. Buiuc D. – Microbiologie medicală: ghid pentru studiul şi practica
medicinei, Ed. ”Gr. T. Popa” Iaşi, 2003.
9. Cepoi V., Azoicăi D. – Ghid de management al infecţiilor
nosocomiale. Ed. Arte, Bucureşti, 2012.
10. Crişan A., Nicoara E. - Curs de Boli Infecțioase, Ed. de Vest,
Timișoara, 2015.
11. Dugăeşescu D. - Microbiologie clinică, Ed. Eurostampa, Timişoara,
2013.
12. Epps H.C. Jr., et al – Complications In Orthopaedic Surgery – J. B.
Lippincott Company, Philadelphia, 1986.
13. Eron L.J., Lipsky B.A., Low D.E. et al. - Managing skin and soft
tissue infections: expert panel recommendations on key decision points, J.
Antimicrob. Chemother., 2003, 52(Suppl 1):i3-i17.

176
14. Fung H.B., Chang J.Y., Kuczynski S. - A practical guide to the
treatement of complicated skin and soft tissue infections, Drugs 2003;
63:1459-1480.
15. Heymann David L. - Manual de management al bolilor transmisibile,
Ed. Amaltea, București, 2012.
16. Inglis T.J.J. – Microbiology and Infection. Churchill Livingstone,
2007.
17. Jehl F., Chomarat Monique, Weber Michele, Gerard A. – De la
antibiogramă la prescripţie, Ed. Ştiinţelor Medicale, Bucureşti, 2004.
18. Liker M. şi colab. - Microbiologie generală - îndreptar de lucrări
practice, eBook- UMFT, 2019.
19. Mandell G. L., Douglas R. G., Bennett J. E – Principles and practice
of infectious disease – Animicrobial therapy, Churchill Livingstone, New
York, 2015.
20. Moldovan R., Licker M. şi colab. - Lucrări practice de microbiologie,
Ed. ”Victor Babeș”, Timişoara, 2013.
21. Moldovan R., Licker M., Hogea E., Bădițoiu L. – Microbiologie
generală, Ed. ”Victor Babeș” Timişoara, 2015.
22. Murray R.P., Kobayashi S.G., Pfaller A.M.I., Rosenthal S.K. –
Medical Microbiology, Ed. Wolfe Imprint., 1994.
23. Murray R.P., Pfaller A.M.I., Rosenthal S.K. – Medical Microbiology,
Elsevier Ltd., 2016.
24. Nkuchia M. M’ikanatha - Concepts and methods in infectious
disease surveillance, John Wiley & Sons, 2015.
25. Popovici E.D., Bădiţoiu L.M., Anghel M., Laitin S.M.D., Pavel R. -
Practical epidemiology for students and residents, Editura „Victor Babeş”,
Timişoara, 2019.
26. Popovici E.D., Bădiţoiu L.M., Anghel M., Laitin S.M.D. -
Epidemiologie practică pentru studenţi şi rezidenţi, Ediţia a IV-a, revizuită şi
adăugită, Editura „Victor Babeş”, Timişoara, 2019.
27. Talaro K.P., Chess B. - Foundations in microbiology, McGraw-Hill
Education, 2018.
28. Walker J. - Decontamination in Hospitals and Healthcare, Elsevier
Ltd., 2020.
29. Ordinul M.S. nr. 1101/2016 privind aprobarea Normelor de
supraveghere, prevenire și limitare a infecțiilor asociate asistenței medicale
în unitățile sanitare.

177
30. Ordinul M.S. nr. 961/2016 pentru aprobarea Normelor tehnice privind
curățarea, dezinfecția și sterilizarea în unitățile sanitare publice și private,
tehnicii de lucru și interpretare pentru testele de evaluare a eficienței
procedurii de curățenie și dezinfecție, procedurilor recomandate pentru
dezinfecția mâinilor, în funcție de nivelul de risc, metodelor de aplicare a
dezinfectantelor chimice în funcție de suportul care urmează să fie tratat și
a metodelor de evaluare a derulării și eficienței procesului de sterilizare.
31. Ordinul M.S. nr. 119/2014 pentru aprobarea Normelor de igiena și
sănătate publică privind mediul de viață al populației.
32. Ordinul M.S. nr. 914/2006 privind aprobarea normelor privind
condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un spital în vederea obținerii
autorizației sanitare de funcționare.
33. Ordinul M.S.P. nr. 1144/2006 privind modificarea și completarea
Ordinului nr. 914/2006.
34. Ordinul M.S. nr. 1096/2016 privind modificarea și comlpetarea
Ordinului M.S. nr. 914/2006 pentru aprobarea Normelor privind condițiile pe
care trebuie să le îndeplineasă un spital în vederea obținerii autorizației
sanitare de funcționare.
35. Ordinul M.S. nr. 972/2010 privind aprobarea standardelor de
acreditare ale spitalului.
36. Decizia 2012/506/UE: Decizia de punere în aplicare a Comisiei din 8
august 2012 de modificare a Deciziei 2002/253/CE de stabilire a definitiilor
de caz pentru raportarea bolilor transmisibile retelei comunitare în
conformitate cu Decizia nr. 2119/98/CE a Parlamentului European și a
Consiliului.
37. Ordinul M.S. nr. 320/2007 privind aprobarea conținutului Contractului
de administrare a Secției / laboratorului sau serviciului medical din cadrul
spitalului public.
38. Ordinul M.S. nr. 863/2004 pentru aprobarea atributiilor si
competentelor consiliului medical al spitalelor.
39. Ordinul Preşedintelui A.N.MC.S. nr. 8/18.01.2018 privind aprobarea
instrumentelor de lucru utilizate de către Autoritatea Naţională de
Management al Calităţii în Sănătate în cadrul celui de al II-lea Ciclu de
acreditare a spitalelor, cu modificările şi completările ulterioare.
40. Hotărâre de Guvern nr. 589/2007 privind stabilirea metodologiei de
raportare și de colectare a datelor pentru supravegherea bolilor
transmisibile.

178
41. Ordinul M.S.P. nr. 1466/2008 pentru aprobarea circuitului
informațional al fișei unice de raportare a bolilor transmisibile.
42. Ordinul M.S. nr. 883/2005 privind aprobarea metodologiei de alertă
precoce și răspuns rapid în domeniul bolilor transmisibile.
43. Institutul Național de Sănătate Publică. Analiză de situație:
Campania mondială multi-anuală „SALVEAZĂ VIEŢI: IGIENA MÂINILOR!”,
5 MAI 2017, „COMBATE REZISTENŢA MICROBIANĂ- ESTE IN MÂINILE
TALE”. http://insp.gov.ro/sites/cnepss/wp-content/uploads/
2017/10/ANALIZA_Igiena_Mainilor_2017.pdf.
44. https://www.who.int/infection-prevention/campaigns/clean-hands/
5moments/en/.

179