UNIVERSITATEA 

„ALEXANDRU IOAN CUZA”

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ „DUMITRU STĂNILOAE”
IAŞI

CATEHEZĂ, CATEHET, CATEHUMENAT

ÎN OPERELE SFÂNTULUI CHIRIL AL IERUSALIMULUI

- Lucrare scrisă la disciplina Patrologie și Literatură Patristică –

Coordonator: Susținător:

IAȘI
2021

Cuprins

1
Introducere ..................................................................................................................................... 3
Viața Sfântului Chiril al Ierusalimului ........................................................................................... 4
Opera Sfântului Chiril al Ierusalimului .......................................................................................... 5
Catehezele Sfântului Chiril al Ierusalimului .................................................................................. 6
Încheiere ......................................................................................................................................... 7
Bibliografie .................................................................................................................................... 8

Introducere

2
 Voi începe prin a reaminti după cum se ştie, că încă de la începutul creştinismului,
principala formă de comunicare, mărturisire a credinţei a fost cateheza.
Cuvântul cateheză provine din grecescul katecheo, iar înainte de Noul Testament
semnificația era de „a răsuna”, sau „a face să răsune în urechi”. Mai exact se referă la
transmiterea prin viu grai a credinţei, căci cei ce aşteptau să primească botezul erau mai întâi
instruiţi în credinţă de o categorie specială rânduită de Biserică, anume de cateheţi. Fără instituția
catehizării, ar fi fost imposibilă răspândirea intensă și rapidă a creștinismului și păstrarea purității
sale doctrinare.
Cateheza este principala formă de misiune educaţională creştină.
Educația este baza tuturor principiilor. Este motivul pentru care, în societatea
contemporană reprezintă o mare responsabilitate în familie, aici intervine și școala, care are rolul
de a continua actul educativ, atât prin oferirea unor informații riguroase, dar mai ales prin
formarea deplină a personalității elevului, dornic să participe la viaţa comunității prin calități
reale și spirit creator, deoarece informarea, fără o formare spirituală a omului, nu permite
dezvoltarea persoanei ca ființă relațională și comunională.
Biserica este un al doilea continuator al dezvoltării valorilor morale și sacramental reale
ce îi aparțin. Părintele Pavel Borzea spune că: ,,noi, mai mult decât școala, suntem îndreptarul de
cultură al poporului nostru”,1 este misiunea Bisericii, ,,de a pune în mâinile copiilor și a
oamenilor cărți bune de citit”2. Deci, dacă în jurul unuia care se mântuieşte se vor mântui şi alte
sute de oameni, înseamnă că și noi putem a călăuzi pe calea mântuirii cu ajutorul Bisericii prin
invitarea la cunoaștere.
Biserica Ortodoxă este mediul cel mai potrivit ce poate realiza o educaţie creştină. Aici
ea având loc prin predică, prin cateheze, prin viaţa exemplară a preotului şi alte modalităţi
similare.
Credinţa creştină era transmisă celor ce se pregăteau pentru primirea Tainelor de iniţiere
creştină.
În continuare vom afla cateva informații referitoare la viața Sfântului Chiril al
Ierusalimului și a operelor sale.
1
Pr. Pavel Borzea, Gânduri asupra Sfintelor Taine ca mijloc de pastoraţie, în ,,Revista Teologică”, (anul XXVII), nr.
1, 1937, p. 10.
2
Pr. conf. univ. dr. Constantin Necula, Îndumnezeirea maidanului – pastorația Bisericii în spatele blocurilor, Editura
Agnos, Sibiu, 2008, p. 70.

3
 Viața Sfântului Chiril al Ierusalimului

Înainte de toate aduc câteva informații despre Sfântului Chiril al Ierusalimului, pe scurt
viaţa şi câteva semnificații privitoare la opera lui şi la contextul în care şi-a desfăşurat activitatea.
S-a născut în Ierusalim în perioada 313-315 3, într-o familie de creştini pioşi.
Este ,,singurul ierarh al sfintei cetăţi din veacul al patrulea, care a dobândit reputaţia de adevărat
scriitor bisericesc”4
Acesta a avut parte de o educaţie bogată, profană şi religioasă, fiind preocupat de
studiul Sfintei Scripturi, şi a adoptat calea monahală, fiind hirotonit diacon de
episcopul Macarie al Ierusalimului, în jurul anilor 333-335, iar preot în jurul anilor 343-
345, de către episcopul Maxim al doilea. În anul 348 el ajunge episcop al Ierusalimului,
urmându-i în scaun celui ce-l va hirotoni.
După ce a fost ales episcop al Ierusalimului, nu după mult timp s-a creat un conflict între
el şi episcopul Acaciu al Cezareei, privind două motive: unul de tip jurisdicţional şi unul
doctrinar, ce sugera: ,,interpretarea canonului al şaptelea al sinodului întâi ecumenic, care dădea
episcopului Ierusalimului o întâietate de onoare faţă de mitropolitul său, respectiv Acaciu” şi
deosebirea de credinţă dintre cei doi, întrucât mitropolitul era arian, iar Chiril nu era.
În urma unui sinod din anul 357, Chiril este condamnat și exilat, fiind acuzat că ,, a
vândut vasele sfinte și alte obiecte bisericești pentru a veni în ajutor săracilor în timpul
foametei”. După ce a fost condamnat s-a refugiat în Antiohia, și mai apoi în Tars, la episcopul
Silvan, unde, sub protecția lui, s-a dedicat activității omiletice.
În ziua de 18 martie, anul 386, Sfântului Chiril al Ierusalimului a trecut la cele veșnice zi
în care Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pentru viața sa dedicată lui Hristos, pentru curajul său de
mărturisitor și pentru suferințele îndurate pe nedrept.

Opera Sfântului Chiril al Ierusalimului

3
Dr. Nicu Dumitraşcu, p. 135. Părintele Fecioru spune că s-a născut ,,pe la anul 313”;Pr. Dumitru Fecioru,
Introducere, în volumul ,,Sfântul Chiril al Ierusalimului, Catehezele, partea întâi”, în colecţia „ Izvoarele
Ortodoxiei”, vol. 6, , Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române al Bisericii Ortodoxe
Române, București, 1943, p. 7.
4
Dr. Nicu Dumitraşcu, Teologi pre- şi post- niceeni, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca 2002, p. 135.

4
 Principala operă a Sfântului Chiril o constituie cele 24 de Cateheze, adică Procateheza şi
23 de Cateheze care, după cum remarcă părintele Nicu Dumitraşcu, ,,dau măsura talentului său
de predicator”.5 Au fost adresate catehumenilor, în primul său exil cu binecuvântarea episcopului
Silvan, acestea făcând parte din instrucţia lor pentru primirea tainei Sfântului Botez. 6 De
asemenea, în viziunea lui Remus Rus: ,,Chiril rămâne totuşi unul dintre cei mai de seamă
cateheţi ai Bisericii, opera sa, mai restrânsă ca dimensiuni, fiind pe măsura capacităţii sale”.7
Au mai rămas de la Sfântul Chiril o scrisoare către împăratul Constanţiu, în care se
relatează acestuia apariţia, la 7 mai 351 pe cer a unei cruci luminoase ce a putut fi observată timp
de mai multe ceasuri de către locuitorii Ierusalimului.8
Datorită importanţei lor, încă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea ele au fost traduse şi în
română. Cea mai veche traducere cunoscută este cea de către Samuil Clain din 1788. Așadar, în
opera Sfântului Chiril al Ierusalimului se transmite bogăția, frumusețea scrierilor sale și mai ales
importanța care constituie tezaurul ortodoxiei și a întregii creștinătăți.

Catehezele Sfântului Chiril al Ierusalimului

5
Prea Fericitul Teoctist, Preacuvântare, în vol. ,,Sfântul Chiril al Ierusalimului, Cateheze”, traducere pr. prof.
Dumitru Fecioru, EIBMBOR, București, 2003, p. 11.
6
Remus Rus, Dicţionar enciclopedic de literatură creştină din primul mileniu, Editura Lidia, Bucureşti, 2003, p. 136.
7
Remus Rus, Dicţionar enciclopedic de literatură creştină din primul mileniu, p. 135.
8
Sfântul Chiril al Ierusalimului, Cateheze 1 Introducere dln limba greacă şi note de .Pr. Prof. Dumitru Fecioru,
EIBMBOR, Bucureşti, 2003, p. 380.

5
 Lucrarea de referință a Sfântului Chiril, prin care este recunoscut și din care reies
calitățile sale de predicator se numește Catehezele și numărul lor este de 24.
Startul este cu Procateheza care prezintă elementele premergătoare necesare unei
înțelegeri corecte a textelor și realizează o pregătire necesară celor ce se pregătesc pentru taina
Botezului.9
,,Închipuie-ţi catehizarea ca pe o casă! Dacă nu vom săpa adânc pământul şi nu vom pune
temelie, dacă nu vom încheia casa, după toată regula, cu legăturile zidirii, ca să nu rămână vreun
loc gol şi să se strice clădirea, atunci nu-i nici un folos de osteneala de mai înainte...”10
Cuvintele Sfântului, din punctul meu de vedere consider ca fac referire la cuvintele
Sfantului Ioan: ,,Eu sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi şi
păşune va afla”11. Adică, Uşa este Fiul, Cheia uşii e Duhul Sfânt şi casa este Tatăl iar, condiția
este primirea Botezului dar vedem ca totuși în Biserica neotestamentară nu exista o practică
unică de inițiere.
În Evanghelia dupa Ioan găsim o informație confuză spunând pe de o parte că Iisus
boteza: ,,După aceea, Isus şi ucenicii Lui au venit în ţinutul Iudeii; şi stătea acolo cu ei şi
boteza.”12, iar pe de altă parte că nu boteza El Însuși: ,, Însă Isus nu boteza El Însuşi, ci ucenicii
Lui.”. Aceste versete se contrazic, dar este justificată de evangheliști spunând ca atunci când
Domnul Însuși, iertând păcatele, era prezent în trup în această lume, nu era necesar nici un ritual
anume. Din nou, nu știm dacă apostolii cei mai apropiați ai Mântuitorului Hristos au fost botezați
prin afundare în apă. Se presupune că cei care fuseseră înainte ucenici ai lui Ioan erau
botezați. ,,Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul
Sfânt.”13. Pentru apostoli ziua botezului lor săvârșit de către Însuși Duhul Sfânt este ziua
Rusaliilor. Mulți apostoli au fost botezați prin martiriu. În viziunea Sf. Chiril de Ierusalim
privind literatura catehetică postapostolică, bucuria este cea care îl însoțește pe catehet în
cunoașterea lui Hristos: “Acum suflă asupra voastră, care aveţi să fiţi luminaţi, mireasma
fericirii!”14.

9
Dr. Nicu Dumitraşcu, Teologi pre- şi post- niceeni, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca 2002, p. 137.
10
Sfântul Chiril al Ierusalimului, Cateheze Introducere din limba greacă şi note de .Pr. Prof. Dumitru Fecioru,
EIBMBOR, Bucureşti, 2003, p. 12.
11
Ioan 10:9
12
Ioan 3:22
13
Fapte 1:5
14
Sf. Chiril al Ierusalimului, Catehezele, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
Bucureşti, 2003, p.34.

6
 Primele 18 Cateheze au fost ținute în Postul Paștelui, aici fiind înfățișată, ,,cu claritate și
concizie și cu dovediri biblice învățătura Bisericii despre Dumnezeu, despre Mântuitorul Hristos,
despre nașterea Lui din Fecioară, despre pătimirea Crucii, despre îngroparea și Învierea Lui,
despre înălțarea Sa la ceruri, despre a doua venire a Domnului, despre învierea celor
adormiți…”15
Cea dintâi tratează despre exorcisme, cea de-a doua despre păcat și pocăință, a treia
despre botez și efectele lui, următoarea prezintă o serie de învățături creștine (de exemplu, despre
Dumnezeu, Hristos Sfântul Duh, pururea fecioria Maicii Domnului), a cincea vorbește despre
credință și rolul ei pentru mântuire, iar următoarele se ocupă cu tâlcuirea simbolului de credință
al Bisericii din Ierusalim, după cum remarcă părintele Dumitrașcu.16

15
Prea Fericitul Teoctist, Preacuvântare, în vol. ,,Sfântul Chiril al Ierusalimului, Cateheze”, traducere pr. prof.
Dumitru Fecioru, EIBMBOR, București, 2003, p. 3-4.
16
Dr. Nicu Dumitraşcu, Teologi pre- şi post- niceeni, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca 2002, p. 137-138.

7
 Încheiere

În concluzie, catehezele Sfântului Chiril al Ierusalimului, reprezintă viaţa Bisericii din

toate timpurile, şi cu atât mai mult pentru vremurile de astăzi fiind îndrumări utile omului
contemporan. Cuvintele Sfântului Chiril al Ierusalimului sunt bine structurate şi bogate în
referinţe scripturistice. Preotul de astăzi ar putea astfel să se folosească de bogăţia lor
duhovnicească, doctrinară şi de exemplul pedagogic pe care ele îl oferă17 în pastoraţia sa.
Având în vedere viaţa pastorală contemporană, conţinutul şi importanţa catehezelor
Sfântului Chiril, Bisericii îi rămâne și revine totodată sarcina de a-i îndemna pe oamenii de la cei
mai mici până la cei mai mari să cunoască și să afle lectura folositoare adică cea patristică.

17
Remus Rus, De la procateheză şi până la cateheza a XXIV-a, asistăm la desfăşurarea unui proces de învăţământ
religios în care predomină elementul şi atitudinea didactică”, p. 136.

8
 Bibliografie

1. Biblia sau Sfânta Scriptură, Tipărită sub îndrumarea şi cu purtarea de grijă a Prea
Fericitului Părinte Teoctist – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului
Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1989.

2. Sfântul Chiril al Ierusalimului, Catehezele, traducere Dumitru Fecioru, Editura

Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române al Bisericii Ortodoxe Române,
București, 2003.

3. Rus Remus, Dicţionar enciclopedic de literatură creştină din primul mileniu, Editura
Lidia, Bucureşti, 2003.

4. . Fecioru Dumitru, Introducere, în volumul ,,Sfântul Chiril al Ierusalimului,

Catehezele, partea întâi”, în colecţia „Izvoarele Ortodoxiei”, vol. 6, Editura Institutului Biblic și
de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1943, p. 7-
33.

5. Teoctist, Prea Fericitul, Preacuvântare, în vol. ,,Sfântul Chiril al Ierusalimului,

Cateheze”, traducere pr. prof. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2003, p. 3-4.