SPECIALIZAREA: AGRICULTURĂ

Invățământ cu Frecvență
Anul III

FITOTEHNIE I

Noiembrie 2021
 CURS 8
Tehnologia de cultivare a grâului (2)

Obiectivele cursului:
- alegerea celui mai potrivit sistem de lucrări ale solului în funcţie de condiţiile pedoclimatice şi
tehnologice şi de dotarea tehnică a fermei;
- cunoașterea cerinţelor şi luarea deciziei asupra calităţii materialului semincer şi parametrilor semănatului
în funcţie de zonă şi condiţiile anului agricol.

8.1. Lucrările solului

Grâul cere: un sol afânat pe circa 20 cm adâncime, cu suprafaţa nu foarte mărunţită, dar
fără bulgări în sol, aşezat, nivelat, fără resturi vegetale pentru a permite semănatul în bune
condiţii (fig. 1).

Fig. 1. Influenţa compactării solului asupra dezvoltării în profunzime a rădăcinilor şi asupra formării unor
componente de producţie la grâu

Pregătirea terenului pentru semănatul grâului pune adesea probleme deosebite din cauza:
- timpului scurt rămas de la recoltarea premergătoarei şi până la semănat;
- condiţiilor meteorologice dificile din perioada de efectuare a lucrărilor (seceta de la sfârşitul
verii şi începutul toamnei);
- suprafeţelor mari care trebuie pregătite şi semănate într-un interval relativ scurt de timp.
 8.1.1. Sistemul clasic de lucrări ale solului

∎ după premergătoare timpurii:

∙ după recoltare se recomandă o lucrare de dezmiriştit, efectuată imediat după eliberarea

terenului, pentru: mărunţirea resturilor vegetale şi amestecarea lor cu solul; afânarea
stratului superficial al solului pentru a împiedica pierderea apei prin evaporaţie;
distrugerea buruienilor existente şi crearea condiţiilor favorabile pentru germinarea
seminţelor de buruieni aflate în sol şi a samulastrei, care vor fi distruse prin lucrările
ulterioare. Dacă se întârzie efectuarea lucrării, solul pierde repede apă, se întăreşte şi de
multe ori nu mai poate fi arat sau arătura iese bulgăroasă, ceea ce amplifică pierderile de
apă prin evaporaţie şi apar dificultăţi la lucrările ulterioare ale solului;

∙ în continuare, solul se ară imediat, la 18 - 22 cm adâncime, cu plugul în agregat cu

grapa. Întârzierea arăturii determină: îmburuienare; pierderea rapidă a umidităţii din solul
care nu mai este protejat de plante; solul se întăreşte şi nu se mai poate ara; orice
întârziere a efectuării arăturii conduce la scăderi progresive de recoltă. Adâncimea
arăturii trebuie stabilită în câmp, în funcţie de starea terenului, astfel încât să fie
încorporate resturile vegetale (miriştea şi buruienile) şi fără a scoate bulgări;

∙ în situaţiile extreme în care solul este prea uscat şi nu se poate ara sau prin arătură se
scot bulgări mari, se efectuează un dezmiriştit şi se aşteaptă căderea unor precipitaţii mai
importante, care să îmbunătăţească condiţiile de umiditate din sol şi să permită o arătură
de calitate;

∙ până în toamnă, arătura trebuie prelucrată superficial, prin grăpat, pentru mărunţirea
bulgărilor, nivelarea terenului, distrugerea buruienilor care răsar;

∙ pregătirea patului germinativ - se efectuează chiar înainte de semănat, prin lucrări

superficiale cu combinatorul sau cu grape rotative (în unele situaţii, cu grapa cu discuri în
agregat cu grapa reglabilă).
Se consideră că prezenţa bulgăraşilor este importantă deoarece: protejează suprafaţa
solului pe timpul iernii, prin reţinerea zăpezii şi reducerea eroziunii eoliene; diminuează
compactarea în timpul sezonului rece, îndeosebi în regiunile bogate în precipitaţii.
 ∎ după premergătoare târzii (floarea-soarelui, porumb, sfeclă pentru zahăr, cartofi de
toamnă, soia):

∙ este necesară mărunţirea cât mai bună a resturilor vegetale, concomitent cu recoltatul
sau prin discuit (1 - 2 lucrări);

∙ arătura se efectuează imediat, ceva mai adânc, la 20 - 25 cm adâncime, cu plugul în

agregat cu grapa, urmărindu-se încorporarea resturilor, fără a scoate bulgari; până la
semănat trebuie să rămână cel puţin 2 săptămâni, pentru ca pământul afânat prin arătură,
să se aşeze;

∙ în continuare, arătura se lucrează în mod repetat, cu diferite utilaje (grape cu discuri,

combinatoare ş.a.) pentru mărunţire, nivelare şi pregătirea patului germinativ.
!!! În ciuda beneficiilor evidente ale aratului şi tradiţiilor îndelungate în practica agricolă, există şi
o serie de dezavantaje ale lucrării solului la adâncimi de 20 - 30 cm, cu întoarcerea brazdei,
urmată de lucrările ulterioare multiple, cu grapa cu discuri, freza şi alte utilaje, pentru pregătirea
patului germinativ:
- sistemele bazate pe arătură sunt costisitoare, sub aspect financiar şi energetic, pentru efectuarea
lucrărilor mecanice, carburanţi şi forţă de muncă;
- pe de altă parte, structura fizică şi echilibrul biologic natural ale solului sunt pertubate prin tasare
şi deteriorarea structurii, îndeosebi pe solurile umede sau solurile grele;
- în plus, lucrarea repetată a solului contribuie la pierderea umidităţii din sol şi poate favoriza
pierderea prin levigare a unei părţi din azotul din sol.

8.1.2. Sisteme de lucrări minime ale solului

∙ Din cauza acestor consecinţe, în ultimele decenii au fost dezvoltate mai multe sisteme
de lucrări ale solului pentru a reduce la minimum numărul lucrărilor. Actualmente, în cultura
mare sunt aplicate sisteme de lucrări ale solului foarte diferite ca intensitate, de la sistemul cu
arătură, la sistemul de lucrări superficiale ale solului, cu sau fără afânare adâncă şi până la
semănatul direct, în teren nelucrat. La alegerea sistemului de lucrări se recomandă să se ţină cont
de condiţiile climatice (fig. 2).
 Fig. 2. Sistemul de lucrări ale solului în funcţie de condiţiile de climă

!!! Trebuie subliniat că, după porumb sau grâu pot apare probleme de igienă care să impună diferenţieri
ale intensităţii lucrărilor solului. Astfel, după porumb, în urma atacului de Fusarium, conţinutul în
micotoxine (DON – deoxinivalenol) restrânge posibilităţile de alegere a intensităţii lucrărilor solului.
Cercetările au evidenţiat influenţa pozitivă a mărunţirii resturilor vegetale de porumb şi a încorporării
acestora, asupra conţinutului în DON: comparativ cu grâul semănat în arătură, conţinuturile de micotoxine
din sol au fost evident mai ridicate în cazul semănatului direct, în teren nearat, şi îndeosebi dacă nu au fost
efectuate lucrări de mărunţire a resturilor vegetale (fig. 3).

Fig. 3. Conţinutul în micotoxine la grâu în funcţie de gradul de mărunţire şi încorporare a resturilor vegetale de
porumb
 Forma extremă de lucrări minime ale solului este semănatul direct în teren nelucrat, denumit
sistemul no-till. Pentru ca un asemenea sistem să reuşească este necesar:
- un sol foarte uniform, cu rezistenţă la compactare, porozitate ridicată, capacitate ridicată de
infiltrare a apei şi drenaj bun pe profil, cu activitate biologică intensă.
Semănatul direct şi lucrarea superficială a solului pot avea ca rezultat prezenţa unor
cantităţi mai mari de resturi vegetale rămase la suprafaţa solului; acestea au un efect pozitiv în
reducerea eroziunii solului, a scurgerilor de apă la suprafaţă şi a pierderilor de apă prin evaporare.
Pe de altă parte, la sistemele cu lucrări reduse, compactarea solului este puţin accentuată şi mai
aproape de suprafaţa solului, prin comparaţie cu compactarea (şi hardpanul) care apare la
tehnologiile cu răsturnarea brazdei; ca urmare, această formă de compactare este, de obicei, mai
uşor de corectat şi mai puţin costisitor.
Agricultorii care practică sisteme de lucrări minime, însoţesc lucrările superficiale cu
afânări adânci, fără întoarcerea brazdei, efectuate periodic. De asemenea, la intervale de 3 – 4 ani
se intervine cu lucrarea de arat.
Unii specialişti consideră că utilizarea mai mulţi ani la rând a sistemelor de lucrări
minime (inclusiv semănatul în teren nelucrat) poate conduce la noi probleme, comparativ cu
sistemele tradiţionale cu arătură: mărirea dependenţei faţă de aplicarea erbicidelor din cauza
dezvoltării buruienilor (îndeosebi a monocotiledonatelor); amplificarea atacului de boli şi
dăunători; reducerea cantităţii de azot furnizat prin mineralizarea materiei organice din sol.
! ! ! Cultivarea grâului cu un minim de intervenţii asupra solului este condiţionată de prezenţa
maşinilor agricole moderne specifice. Din acest motiv, în România aceste sisteme sunt practicate
actualmente îndeosebi în marile exploataţii agricole comerciale. Extinderea sistemelor în exploataţii
de dimensiuni mai mici va fi benefică, dar este o problemă de viitor, care ţine în principal de
dotarea cu utilaje specifice.
Important! De accesat!
https://www.youtube.com/watch?v=8V-ObpF6I70
https://www.youtube.com/watch?v=uRKOxKYwOew
https://www.youtube.com/watch?v=gHUkqPXkHWI
https://www.youtube.com/watch?v=2yi-aYgX1AA
https://www.youtube.com/watch?v=kOmDjGD_Rek
https://www.youtube.com/watch?v=TneRVibutaA
https://www.youtube.com/watch?v=1jDhnTtDd9M
https://www.youtube.com/watch?v=My2K7SqzP38
8.2. Sămânţa şi semănatul
► Sămânţa de grâu destinată semănatului trebuie:
- să aparţină unui soi zonat;
- să provină din culturi special destinate producerii de sămânţă (loturi semincere), din categoriile
Bază ţi generaţiile I (C1) şi a II-a (C2);
- să aibă puritatea fizică minimum 98%, facultatea germinativă minimum 85% şi MMB cât mai
mare.

► Tratarea seminţelor înainte de semănat este obligatorie !

⇨ împotriva agenţilor patogeni:

∙ pentru agenţii patogeni transmisibili prin sămânţă, cu spori pe tegumentul

seminţei, cum sunt mălura comună (Tilletia spp.) şi fuzarioza (Fusarium spp.) se
recomandă tratamente cu preparate pe bază de: tebuconazol (ORIUS 6 FS, 0,5 l/t
de sămânţă sau ORIUS 2 WS, 1,5 kg/t; KRIPTO SUPER 60 FS, 0,5 l/t);
difenoconazol + ciproconazol (DIVIDEND STAR 036 FS, 1,5 l/t); tebuconazol +
protioconazol (LAMARDOR 400 FS, 0,150 l/t); procloraz + triticonazol (KINTO
DUO, 1,5 l/t);

∙ pentru agenţii patogeni cu spori în interiorul bobului, cum este tăciunele

zburător (Ustilago nuda f. sp. tritici, sin. U. tritici), se recomandă carboxină +
tiram (VITAVAX 200 FF, 2,5 l/t de sămânţă);

∙ pentru agenţii patogeni transmisibili prin sol, cum este mălură pitică (Tilletia
controversa) - este posibilă tratarea seminţelor înainte de semănat, cu produse
speciale, dar aceste tratamente au eficacitate redusă. Ca atare, în cazul infestării
puternice a solului este necesar un interval mai mare de pauză înainte de revenirea
grâului pe acelaşi teren.

⇨ împotriva dăunătorilor care atacă toamna:

∙ pe terenurile cu o încărcătură mare de păioase (sau la grâul cultivat după grâu) şi

la infestarea puternică cu dăunători care ataca la începutul vegetaţiei: gândac
ghebos (Zabrus tenebrioides), viermi sârmă (Agriotes spp.), afidele cerealelor
 (Sitobion avenae, sin. Macrosiphum avenae; Rhopalosiphum spp.; Metopolophium
dirhodum; Schizaphis graminum) dar ţi musca de Hessa (Mayetiola destructor)
sau musca neagră a cerealelor (Oscinella frit) este necesară tratarea seminţelor cu
preparate insectofungicide:

∙ pe terenurile infestate cu mălură, fuzarioză şi gândac ghebos sunt recomandate

tratamente cu teflutrin+difenoconazol (TONIC PLUS, 2,5 l/t).

► Epoca de semănat:

∙ până la venirea iernii trebuie să rămână 40 - 50 zile în care să se acumuleze 450 - 500°C
temperaturi pozitive, şi în care plantele de grâu să vegeteze normal, astfel ca, la intrarea în
iarnă plantele de grâu să ajungă în stadiul de 2 - 3 fraţi şi 3 - 4 frunze (fără ca fraţii să fie
prea dezvoltaţi);
- Epoca optimă de semănat a grâului de toamnă în România este 1 - 10 octombrie:
- pentru zonele din sud, vest şi Câmpia Transilvaniei, intervalul care trebuie luat în calcul este 25
septembrie - 10 octombrie;
- pentru zona colinară, nordul ţării şi depresiunile intramontane, se recomandă să se semene ceva
mai devreme, în intervalul 20 septembrie - 5 octombrie.

∙ dacă se întârzie semănatul faţă de perioada recomandată, plantele răsar târziu, intră în
iarnă neînfrăţite şi necălite, fiind sensibile la ger; primăvara lanul va avea o densitate mică
şi se îmburuienează mai uşor, vegetaţia se întârzie şi se prelungeşte spre vară, apare
pericolul de şiştăvire;

∙ dacă se seamănă prea devreme, plantele se dezvoltă prea puternic, sunt expuse încă de
la începutul vegetaţiei atacului de dăunători (afide, muşte) şi boli, lanul se îmburuienează
din toamnă; masa vegetală bogată face ca plantele să fie sensibile la ger şi asfixiere pe
timpul iernii; în primăvară lanul este foarte des, plantele sunt predispuse la cădere şi
sensibile la boli, boabele rămân mici datorită densităţii exagerate.

► Densitatea de semănat:

∙ trebuie semănate 450 - 600 boabe germinabile/m2 pentru a asigura 500 - 700
spice/m2;
∙ între aceste limite, densitatea de semănat se stabileşte în funcţie de capacitatea de
înfrăţire a soiului, data semănatului (faţă de epoca optimă), calitatea pregătirii patului
germinativ, umiditatea solului; trebuie luat în calcul un procent mediu de răsărire în câmp,
pentru condiţii bune de semănat, de 85 - 95% (din boabele germinabile semănate).
!!! În cazuri extreme, îndeosebi la semănatul întârziat, precum şi în toamnele foarte secetoase sau
în situaţia când se seamănă în teren bulgăros, există practica de a mări densitatea până la 700
boabe germinabile/m2. Trebuie reţinut că erorile tehnologice (întârzierea semănatului, pregătirea
unui pat germinativ defectuos) pot fi corectate numai parţial, prin mărirea densităţii de semănat.

► Cantitatea de sămânţă la hectar (norma de semănat):

∙ rezultată din calcul (pe baza densităţii stabilite şi a indicilor de calitate a seminţei); este
cuprinsă, de regulă, între 200 şi 250 kg sămânţă/ha.

► Adâncimea de semănat:

∙ se stabileşte în funcţie de umiditatea şi textura solului, soi (lungimea coleoptilului),

mărimea seminţei, data semănatului (faţă de epoca recomandată);

∙ în condiţiile din România, grâul este semănat la 4 - 5 cm adâncime pe terenurile cu

umiditate suficientă şi textură mijlocie spre grea, unde apa pentru germinare este
asigurată, iar străbaterea germenilor spre suprafaţă este ceva mai dificilă; pe terenurile cu
umiditate insuficientă la suprafaţă şi textură mai uşoară, precum şi în cazul semănăturilor
timpurii, se recomandă să se semene ceva mai adânc, la 5 - 6 cm.

► Distanţele de semănat:

∙ pe plan mondial, sunt cuprinse între 10 şi 18 cm, fără a rezulta diferenţe importante de
producţie. Ca atare, distanţa dintre rânduri trebuie aleasă între aceste limite, în funcţie de
maşinile de semănat aflate la dispoziţie;

∙ în România grâul este semănat, în mod obişnuit, la 12,5 - 15 cm (distanţa pentru care
sunt construite semănătorile universale existente mai frecvent în dotare);
∙ în anumite situaţii (culturi semincere) se recomandă distanţe de semănat ceva mai mari
(25 cm), pentru a favoriza înfrăţitul şi a asigura înmulţirea mai rapidă a seminţei.
Semănatul în cărări (fig. 4) este o metodă de semănat extinsă în ţările cu tradiţie în cultura
grâului. Metodă, folosită pe suprafeţe destul de extinse şi în România, a apărut din necesitatea de a
efectua, cu mijloace terestre, lucrările din timpul vegetaţiei (administrarea îngrăşămintelor;
combaterea bolilor şi dăunătorilor; erbicidarea), în mod foarte precis, ca uniformitate de
împrăştiere şi până în faze de vegetaţie mai avansate (chiar până la începutul formării boabelor).
Schema pentru semănatul în cărări poate fi adaptată de fiecare agricultor la setul de maşini
agricole pe care îl are la dispoziţie: se lasă câte 2 benzi nesemănate, obţinute prin închiderea
tuburilor semănătorii pe urmele roţilor tractorului; lăţimea unei cărări corespunde cu lăţimea
pneurilor tractorului (de obicei este suficient să fie închise 2 tuburi ale semănătorii), iar distanţa
dintre două cărări este egală cu ecartamentul roţilor tractorului şi al maşinilor cu care se vor
efectua lucrările de îngrijire în vegetaţie; distanţa dintre perechile de cărări trebuie să corespundă
cu lăţimea de lucru a maşinilor cu care se efectuează tratamentele.

Fig. 4. Schema pentru semănatul în cărări

Important! De accesat!
https://www.youtube.com/watch?v=S-JrRi06T_Y
https://agrobiznes.md/video-recomandarile-agrostoc-la-semanarea-graului-de-toamna.html
https://www.youtube.com/watch?v=AzPzQbMnnCU
https://www.youtube.com/watch?v=o3HTnmTmKHc
https://www.youtube.com/watch?v=YAClCuN-hHw
https://www.youtube.com/watch?v=mEqkA6_gSe4
https://www.youtube.com/watch?v=DidHanHRJkc