Aparatul respirator (Apparatus respiratorius) sau sistemul respirator

(Sistema respiratorium) constituie totalitatea organelor care servesc la

schimbul gazos între organism și mediu, asigurând organismul cu oxigen,
indispensabil vieții celulelor.
La mamifere și la om aparatul respirator este format din două categorii de
organe: căile respiratorii și organele respiratorii – plămânii. Căile
respiratorii (cavitatea nazală, faringe, laringe, trahee și bronhii de calibru
diferit, inclusiv și bronhiolele) nu iau parte la schimbul de gaze; ele au rolul
de a conduce aerul la plămâni și de a-l purifica, a încălzi și a umezi aerul
inspirat. Se deosebesc: căile respiratorii superioare (cavitatea nazală și
faringele) și căile respiratorii inferioare (laringele, traheea și bronhiile).
Plămânii au rolul cel mai important în respirație, la nivelul lor are loc
respirația pulmonară, schimbul gazos între organism și mediu realizându-se
la nivelul alveolelor pulmonare.
Structura aparatului respirator este adaptată modului de viață al animalului și
tipului de respirație. Ființele unicelulare nu au un aparat respirator, ele fiind
ușor pătrunse de gaze și de lichidele care le înconjură. Nu același lucru se
petrece la ființele pluricelulare, unde absorbția oxigenului de către lichidul
circulant (sângele) și eliminarea dioxidului de carbon are loc la nivelul unor
organe special diferențiate, care constituie aparatul respirator. Multe
nevertebrate inferioare (spongieri, celenterate, oligochete, hirudinee,
platelminte, crustacei inferiori) nu au un aparat respirator diferențiat și
schimburile gazoase au loc prin toată suprafața corpului (respirație
cutanată), dar și la animalele care îl au, există o respirație cutanată, mai mult
sau mai puțin importantă. Organele respiratorii diferențiate există la multe
nevertebrate și la toate vertebratele. La animalele acvatice, ele sunt branhiile
(la echinoderme, crustaceii superiori, polichete, majoritatea moluștelor,
ciclostomi, pești); la cele terestre, ele sunt traheele (la insecte) și plămânii
(la araneide, gasteropodele pulmonate, majoritatea vertebratelor). Se pot
distinge astfel trei feluri de respirații: respirația branhială, în care
schimburile gazoase au loc cu ajutorul unor expansiuni membranoase mai
mult sau mai puțin cutate și puternic vascularizate, care atârnă în apă, numite
branhii (la pești); respirația traheală, în care distribuția aerului în tot corpul
animalului are loc prin tuburi ramificate, numite trahee (la insecte);
respirația pulmonară, în care aerul este introdus printr-un mecanism special
în saci membranoși, puternic vascularizați, care sunt plămânii (la vertebratele
tetrapode). În raport cu mediul se deosebesc 2 tipuri de respirație: respirația
acvatică unde aparatul respirator este reprezentat prin branhii și respirația
aeriană unde aparatul respirator este alcătuit dintr-un sistem de trahee
ramificate și anastomozate (la insecte) sau din plămâni și din căile respiratorii
(la vertebratele tetrapode). Respirația privită în totalitatea ei cuprinde două
etape fundamentale: respirația externă (respirația pulmonară, branhială sau
traheală), asigurată de aparatul respirator, și respirația internă (respirația
tisulară) care se realizează la nivelul celulelor din organism.