Prof. univ.dr.ing.

BICĂ MARIN

NOŢIUNI GENERALE DE

ELECTRICITATE

Bucureşti 2018
 CUPRINS
1. Introducere ................................................................................................................................. 4

2. Circuit electric............................................................................................................................. 6

2.1. Introducere .......................................................................................................................... 6

2.2. Stările circuitului electric ..................................................................................................... 6

2.3. Curentul electric staționar .................................................................................................. 7

2.4. Rezistența electrică............................................................................................................. 7

2.4.1. Generalități................................................................................................................ 7

2.4.2. Rezistența unui conductor liniar ................................................................................ 8

2.4.3. Variația rezistenței (rezistivității) cu temperatura ...................................................... 9

2.4.4. Conectarea rezistențelor ......................................................................................... 10

3. Legile circuitului electric ........................................................................................................... 11

3.1. Legea lui Ohm................................................................................................................... 11

3.2. Legile lui Kirchhoff............................................................................................................. 12

3.3. Exemple ............................................................................................................................ 13

4. Energia și puterea curentului electric continuu ......................................................................... 16

4.2. Puterea în curent continuu ............................................................................................... 16

4.2. Energia în curent continuu ............................................................................................... 16

5. Curentul alternativ (ca) ............................................................................................................. 17

5.1. Reprezentarea mărimilor alternative ................................................................................. 17

5.2. Impedanța ......................................................................................................................... 18

5.3. Elemente de circuit ........................................................................................................... 18

5.3.1. Inductanța ................................................................................................................. 18

5.3.2. Condensatorul .......................................................................................................... 22

5.4. Energia și puterea în curent alternativ .............................................................................. 23

6. Circuite de curent alternativ (ca) .............................................................................................. 24

6.1. Circuit cu rezistență (R) în curent alternativ ...................................................................... 24

6.2. Circuit cu inductanță (L) în curent alternativ ..................................................................... 24

2
 6.3. Circuit cu bobină (RL) în curent alternativ ......................................................................... 26

6.4. Circuit cu condensator (C) în curent alternativ .................................................................. 27

6.5. Circuit RLC serie în curent alternativ ................................................................................ 28

6.6. Circuir RLC paralel în curent alternativ ............................................................................. 29

7. Bibliografie ............................................................................................................................... 30

3
 1. Introducere

Sarcina electrică este o mărime fizică scalară care măsoară starea de

electrizare a unui corp.
Coulomb: unitatea de masură a sarcinii electrice.
1 coulomb  625 1016 electroni
Câmp electrostatic: reprezintă o stare specială a materiei care apare în jurul
unei sarcini electrice. Este caracterizat de două mărimi: intensitatea câmpului electric
E şi potenţialul câmpului electric V.
Legea lui Coulomb: forţa de interacţiune dintre două sarcini punctiforme este
direct proporţională cu produsul sarcinilor şi invers proporţională cu pătratul distanţei
dintre ele. Forţa coulombiană este de atracţie dacă sarcinile sunt de semne contrare
şi de respingere dacă sarcinile sunt de acelaşi fel.

Qq
F
4 0  r r 2

unde  0  8,8541012 C 2 / N  m 2 este permitivitatea electrică vidului

 r reprezintă permitivitatea relativă a mediului (raportul dintre permitivitatea
electrică mediului și permitivitatea electrică a vidului).
Intensitatea câmpului electrostatic E: este o mărime fizică vectorială egală
cu forța care acționează asupra unității de sarcină q aflată în câmpul electrostatic al
sarcinii Q

Q
E
4 0  r r 2

Lucrul mecanic în câmp electrostatic efectuat pentru a deplasa sarcina q

de la distanța r1 la distanța r2 în câmpul electrostatic al sarcinii Q se determină cu
relația

Qq 1 1
L   
4 0  r  r1 r2 

4
 Potenţialul câmpului electrostatic într-un punct se definește ca fiind egal cu
lucrul mecanic necesar pentru a deplasa unitatea de sarcină din acel punct la infinit.
Q
V 
4 0  r r

Diferenţa de potenţial (tensiunea) între două puncte ale unui câmp

electrostatic este egală cu lucrul mecanic efectuat de câmp asupra unităţii de sarcină
electrică pentru deplasarea acesteia între cele două puncte
L Q 1 1
U  V1  V2     
q 4 0  r  r1 r2 
Suprafaţă echipotenţială reprezintă locul geometric al punctelor aflate la
acelaşi potenţial.
Unitatea de măsură pentru potențial este voltul notat V.
Capacitatea condensatorului reprezintă raportul dintre sarcina electrica a
cestuia și diferența de potențial dintre armături
q
C
U
Unitatea de măsură a capacității edste Faradul, notat F. Deoarece Faradul
este o unitate de măsură foarte mare se uzual se folosesc submultiplii acestuia.

Energia câmpului electrostatic

Câmpul electrostatic posedă energie. Energia înmagazinată între armăturile
unui condensator este dată de relația
CU 2 QU
W 
2 2
Curentul electric: reprezintă fluxul de electroni între două puncte. Unitatea sa
de măsură este Amperul, notat A . 1 Amper reprezintă fluxul de electroni de 1
coulomb ce parcurge distanţa dintre două puncte diferite într-o secundă.
Curentul continuu: curentul a cărui direcţie nu se schimbă. Curentul continuu
este notat cu cc. Câteva exemple sunt prezentate mai jos.
Curentul continuu este de obicei produs folosind modalităţi chimice. De
exemplu, bateriile şi acumulatorii.
Curentul alternativ (ca): curentul electric care îşi schimba periodic directia şi
magnitudinea. Este simbolizat prin ca.
Curentul alternativ este folosit în dispozitivele electrice şi electronice pe care le
folosim zi de zi şi în industrie. Poate fi convertit la curent continuu prin metode
simple. Curentul alternativ se obţine cu ajutorul câmpului electromagnetic.
Conductor: material care permite curentului electric să îl parcurgă.
Izolator: material care nu permite curentului electric să îl parcurgă.
Semiconductor: sunt materiale care in funcție de anumite condiții se pot
comporta fie ca un izolator fie ca un conductor.

5
 2. Circuit electric

2.1 Introducere
Se cunoaşte că energia electrică este o formă de energie.
„Circuitul electric” este necesar pentru a beneficia de energia electrică.
Principalele circuite de curent continuu şi curent alternativ sunt prezentate în figura
următoare.

Aşa cum se poate observa circuitele electrice constau din 5 componente

principale: sursa, siguranţe, întrerupătoare, sarcina şi conductori.
Sursa: este producătorul de energie electrică. De exemplu: bateria,
acumulatorul, dinamul.
Siguranţa: este componenta circuitului care îl protejează pe acesta şi mediul
înconjurator de cazurile în care avem căderi ale circuitului electric.
Întrerupătorul: este componenta care controlează energia electrică.
Sarcina: este componenta prin care energia electrică este transformată în
lucru mecanic. Lămpile, fierul de călcat, cuptorul, motoarele electrice, radioul şi
televizorul sunt câteva exemple. Deci, energia electrică este un tip de energie
indispensabil în toate aspectele vieţii de zi cu zi.
Conductori: sunt cablurile care transportă energia dintr-un punct în altul. Sunt
în general făcute din cupru. Au de obicei formă circulară.

2.2 Stările circuitului electric

Un circuit se poate afla în una din următoarele trei stări: circuit deschis, circuit
închis şi scurtcircuit.
Circuit deschis: este starea unui circuit gata de lucru.

Nu există curent în acesta din cauza poziţiei întrerupătorului.

Circuit închis: este starea în care sarcina (consumatorul) lucrează.

6
 Există curent electric în circuit. Becul folosit ca sarcină este aprins.
Scurtcircuit: este starea în care bornele sarcinii se ating din orice motiv.
Scurtcircuitul este o stare de eroare (defecţiune).

În scurtcircuit, siguranţa va proteja circuitul şi mediul prin deschiderea

circuitului.

2.3 Curentul electric staționar

Se definește ca fiind egal cu cantitatea de sarcini electrice care trece într-o
secundă prin secțiunea unui conductor.
În Sistem Internațional (SI) se măsoară in Amperi (A).
Q
I
t

2.4 Rezistența electrică

2.4.1 Generalități

Rezistenţele sunt componente care se opun trecerii curentului electric printr-

un circuit electric deşi sunt alcătuite din materiale conductoare.
Deşi au lungimi şi grosimi asemănătoare, materialele opun rezistenţă diferită
în funcţie de compoziţia lor. Materialele numite bune conductoare de asemenea opun
rezistenţă.
“Rezistivitatea” caracterizează gradul în care materialele se opun trecerii
curentului electric.
Rezistenţele sunt produse în majoritate din aliaje din carbon şi crom-nikel. În
timp ce în circuitele cu curenţi slabi se folosesc rezistenţe din carbon, în circuitele cu
curenţi de mare putere se folosesc rezistenţe din crom-nikel. Rezistenţele făcute din
crom-nikel se mai numesc şi “rezistenţe fir”. Rezistenţele se comportă la fel atât în
ca cât şi în cc.
În electonică şi electricitate rezistenţele se simbolizează prin litera “R”.
Unitatea de masură a rezistenţei se numeşte “Ohm”. Ohm-ul este reprezentat prin
litera greceasca “Ω” (Omega). Un ohm reprezintă rezistenţa opusă la trecerea

7
curentului de către un conductor prin care trece un curent de 1 amper atunci când la
capetele sale se aplică o tensiune de 1 volt.

(M) Mega ohm 1M Ω = 1 000 000 Ω

Multipli
(K) Kilo ohm 1K Ω = 1 000 Ω
Unitatea de măsură (Ω) ohm
(m) mili ohm 1 000 m Ω = 1 Ω
Submultipli
(μ) micro ohm 1 000 000 μ Ω = 1 Ω

Rezistenţele se comportă la fel atât în curent continuu cât şi în curent

alternativ, acesta fiind motivul pentru care rezistenţa se mai numeşte şi “rezistenţă
ohmică”.

2.4.2 Rezistența unui conductor liniar

Rezistenţa conductorilor este influenţată trei factori. Pierderile de putere pot fi

minimizate dacă conductorii sunt aleşi în funcţie de aceşti factori:
1 - lungimea conductorului: de-a lungul conductorului vor circula electronii.
Rezistenţa este direct proporţională cu lungimea lui.
2 - suprafaţa secţiunii transversale: suprafaţa care este perpendiculară pe
fluxul de electroni este numită suprafaţa secţiunii transversale a conductorului, adică
este grosimea căii de transport. Dacă această grosime creste, numărul de coliziuni
scade. Deci, conductorii cu o grosime mai mare se încalzesc mai greu când curentul
circula prin ei, deci au o capacitate mai mare de a transporta mai mult curent.
Rezistenţa conductorului este invers proporţională cu suprafaţa secţiunii
transversale, adică dacă aria secţiunii transversale a unui conductor este mai mare el
are o rezistenţă mai mică.
3 – materialul conductorului: materialele opun rezistenţă în mod diferit la
fluxul de electroni. Această proprietate este cunoscută ca “rezistivitate”.
Rezistivitatea este rezistenţa unui conductor care are 1 metru lungime şi o arie a
secţiunii transversale de 1 mp la o temperatură de 20°C. Rezistivitatea este
reprezentată prin litera “ρ” (ro) şi are ca unitate de măsură „Ωm” (ohm*m). Inversul
rezistivităţii este “conductibilitatea”.
Ecuaţia rezistenţei, temperatura camerei este presupusă a fi intre 18°C şi 20°
C, este:
l
R
s
mm2
unde:  este rezistivitatea materialului (se măsoară în m în SI sau în  )
m
l este lungimea conductorului (se măsoară în m)

s este secțiunea conductorului (se măsoară în m 2 în SI sau în mm2 ).

În curent alternativ rezistenţa totală este numită ‘rezistenţa efectivă’ sau
‘rezistenţa ca’. Rezistenţa efectivă este determinată de 4 factori:
1 - efectul invelişului: în curent continuu densitatea de electroni este
uniformă de-a lungul secţiunii transversale. În curent alternativ însă densitatea este
mai mică în centrul conductorului. Datorită acestui lucru, centrul conductorului este
slab folosit, făcând ca folosirea secţiunii transversale să fie scazută şi atunci când

8
secţiunea e mică să avem o rezistenţă mare. Acest fenomen mai este cunoscut și ca
efectul pelicular al curentului electric.
2 - pierderea de curent cauzată de mişcarea electronilor: La trecerea
curentului alternativ câmpul magnetic din conductor induce curent în conductorii
alăturaţi. Acest curent se numeşte curent Foucault. Această pierdere de energie ate
ac efect creşterea rezistenţei conductorului.
3 - pierderea în dielectric: schimbarea instantanee din curentul alternativ
afectează partea de izolaţie a conductorului şi duce la apariţia unei energii termice în
aceasta. Energia termică cauzează pierdere de energie electrică având ca efect
creșterea rezistenţei conductorului. Rezistenţa cauzată de pierderea în dielectric este
mică.
4 - pierderea prin histerezis: modificarea sensului curentului alternativ
cauzează o schimbare în direcţia câmpului magnetic. Aceasta face ca materialele
magnetice din jur să se comporte ca nişte magneţi. Polii acestor magneţi se schimbă
la fiecare alternanță. Această mişcare de masă determină coliziunea şi frecarea
electonilor şi moleculelor între ele. Deci conductorul devine mai cald. Energia termică
este pierderea de energie efectivă. Pierderile prin histerezis pot fi reduse folosind
anumite materiale speciale cum ar fi siliciul.

În figura de mai sus este prezentată în mod sugestiv rezistenţa în curent

alternativ, unde:
A - rezistenţa datorată de efectului de inveliş
B - rezistenţa datorată curentului de mişcare al electronilor
C - rezistenţa datorată pierderilor din dielectric
D - rezistenţa dată de pierderea prin hysterezis.

2.4.3 Variația rezistivității (rezistenței) cu temperatura

În general rezistenţa metalelor creşte cu creşterea temperaturii. Această

modificare poate fi formulată astfel:
Rt  R0 1   t 
unde: Rt = rezistenţa la t°C (Ohm)
R0 = rezistenţa la 0°C (Ohm)
α = coeficientul de variaţie cu temperatura al rezistenţei
t = temperatura (grade Celsius)
Prin combinarea materialelor cu constante de temperatură pozitive şi
negative, se pot obţine materiale noi cu coeficientul de dependenţă al rezistenţei de
temperatură mic.

9
 2.4.4 Conectarea rezistenţelor

Se pot întâlni două tipuri de conexiuni: serie și paralel.

a) Conectarea serie

Rezistența echivalentă a conexiunii serie se determină cu relația:

Re  R1  R2    Rn

b) Conectarea paralel

Valoarea relaţia rezistenţei echivalente a conexiunii paralele se

determină din relația
1 1 1 1
  
Re R1 R2 Rn

10
 2 Legile circuitului electric

3.1 Legea lui Ohm

Legea lui Ohm pentru o porțiune de circuit

U
I
R

Legea lui Ohm pentru un circuit întreg

Se presupune că avem o sursă de tensiune electromotoare E care are
rezistența internă r.

E
I
Rr
Tensiunea la bornele rezistenței R se determină cu relația:

E
U  RI  R .
Rr

Căderea de tensiune pe rezistența internă r a sursei de tensiune se determină

cu relația:

E
U  rI  r
Rr

11
 3.2 Legile (teoremele) lui Kirchhoff
Legea (teorema) întâi a lui Kirchhoff (pentru curent)

Legea întâi a lui Kirchhoff analizează relaţiile dintre curenţii care se întâlnesc
într-un nod al unui circuit electric.
Se poate formula astfel: suma curenţilor care intră într-un nod (A sau B din
figură) este egală cu suma curenţilor care ies din acel nod (sau, suma algebrică a
curenților care concură într-un nod este nulă).

În figura de mai sus, sarcina circuitului constă din 3 rezistenţe. În circuit,

curentul total care intră intr-un nod trebuie sa fie egal cu curentul care iese din nod.
Deci, în nodul A:
I  I1  I 2  I 3
Pentru un circuit cu N noduri se pot scrie N-1 relaţii distincte prin utilizarea legii
întâi a lui Kirchhoff.

Legea a doua a lui Kirchhoff

Legea a doua a lui Kirchhoff examinează relaţiile dintre tensiunea la borne si
caderile de tensiune pe o porţiune de circuit electric.
Se poate formula astfel: pentru un ochi de reţea suma algebrică a căderilor de
tensiune pe laturile ochiului este egală cu suma algebrică a tensiunilor
electromotoare din laturile acestuia.

În figura de mai sus, sarcina circuitului este reprezentată de trei rezistenţe

conectate în serie. Suma căderilor de tensiune de pe rezistenţe este egală cu
tensiunea electromotoare a sursei:
E  U1  U 2  U 3
Pentru un circuit cu L laturi şi N noduri se pot scrie L-N+1 relaţii distincte prin
utilizarea legii a doua a lui Kirchhoff.

12
 3.3 Exemple
Exemplul 1: într-un circuit, există două rezistenţe conectate în serie cu valorile
R1  30 şi R2  90 iar tensiunea sursei de alimentare E=240V.
1) Să se găsească rezistenţa totală a circuitului.
2) Să se găsească valoarea curentului în circuit.
3) Să se găsească valoarea tensiunii pe fiecare rezistenţă.

Soluţie:
RT  R1  R2
1) RT  30  90
RT  120

E 240
2) I   2A
RT 120

E1  I  R1
3) E1  2  30
E1  60V
E2  I  R2
E2  2  90
E2  180V

Exemplul 2: într-un circuit, sunt două rezistenţe conectate în paralel cu

valorile R1  30 şi R2  90 iar tensiunea în circuit este egală cu 240V.
1) Să se găsească rezistenţa totală a circuitului.
2) Să se găsească valoarea curentului în circuit.
3) Să se găsească valoarea curentului prin fiecare rezistenţă.

13
 Soluţie:

1 1 1 1 1 2 1 3
      
RT R1 R2 30 60 60 60 60
60
1) RT   20
3
R R 30  60 1800
RT  1 2    20
R1  R2 30  60 90

E 240
2) IT    12 A
RT 20

E 240
I1    8A
R1 30
3)
E 240
I2    4A
R2 60

Exemplul 3: Să se găsească tensiunea şi curenţii prin rezistenţele din figura

următoare.

Soluţie:
Se determină rezistenţa totală a conexiunii paralele R2 şi R3 , notată cu R A .

R2  R3 15  30 450
RA     10
R2  R3 15  30 45
Circuitul devine:

Rezistenţa totală a circuitului este:

14
 RT  R1  RA  R4
RT  5  10  15
RT  30
Curentul prin circuit este:
E 270
I   9A
RT 30
Căderile de tensiune pe rezistenţe sunt:
E1  I  R1  9  5  45V
E A  E2  E3  I  RA  9  10  90V
E4  I  R4  9  15  135V
Curentul din circuit care trece prin R1 şi R4 :

I1  I 4  9 A
Tensiunea pe R2 şi R3 este E A  90V . Curentul prin aceste rezistenţe este:
E A 90
I2    6A
R2 15
E A 90
I3    3A
R3 30

15
 3 Energia și puterea curentului
electric continuu (cc)

4.1 Puterea în curent continuu

În curent continuu puterea este egală cu produsul dintre tensiune şi curent. Se
măsoară în Volt x Amper sau watt, reprezentat prin „w”.

P  EI
unde: P = puterea (watt)
E = tensiunea (volt)
I = curentul (amper)
Puterea se mai măsoară și în CP (cal putere).
1CP=736 W
Dacă se ține cont de legea lui Ohm se obțin și alte relații pentru putere:
U2
P  UI  RI 
2

R
Exemplu: un curent de 8 amperi parcurge o sarcină care este conectată la
bornele unei baterii cu tensiunea la borne de 12 volţi.
P  EI
P  12  8
P  96 watt

4.2 Energia în curent continuu

W  Pt  UIt
W se măsoara în Joule (J).
Energia se mai măsoară și în wh (watt oră) și multiplii acestuia (kwh, Mwh,
Gwh).

Dacă se ține cont de legea lui Ohm se obțin și alte relații pentru energie:
U2
W  Pt  UIt  RI 2t  t
R

16
 5 Curentul alternativ (ca)

5.1 Reprezentarea mărimilor alternative

x  X m sin(t   )  2 X sin(t   )

unde:
x - este valoarea instantanee
X m - este valoarea maximă (amplitudinea)
X – valoarea efectivă
rad
 - pulsația (se măsoară în )
s
  2 f , unde f este frecvența (se măsoară in Hz- hertzi)
1
f  , unde T este perioada (se măsoară in s – secunde)
T
 - faza inițială.
x poate fi i, adică curentul, u, adică tensiunea, sau orice altă marime
alternativă.
Reprezentarea grafică în timp a lui x este dată în figura de mai jos.

Reprezentarea fazorială a marimilor alternative

Reprezentarea fazorială a mărimilor alternative armonice se face sub forma

unui vector numit fazor, care are lungimea proporţională cu valoarea mărimii
alternative iar unghiul pe care îl face cu abscisa este egal cu faza iniţială φ.

17
 5.2 Impedanța
Similarul rezistenței din curent continuu se numește impedanță (notat Z).
Se măsoară, ca și rezistența, în  .
Legea lui Ohm în curent alternativ este

U
I
Z

5.3 Elemente de circuit în curent alternativ

5.3.1 Inductanța

Bobinele sunt elemente care opun rezistenţă în mod diferit în curent alternativ
şi în curent continuu.
Când trece curentul continuu prin bobine, bobina opune o rezistenţă mare la
început, în intervalul de timp în care curentul creşte de la valoarea zero la o valoare
maximă. După ce curentul atinge valoarea normală nu va mai fi nici o schimbare în
valoarea curentului în timpul funcţionării. Singura rezistenţă este rezistenţa
conductorilor.
Când curentul alternativ parcurge aceeaşi bobină, acesta induce o tensiune
electromotoare negativă (tem) pe bobină în timpul functionarii. Figura de mai jos
arată tem negativă de la începutul alternanţei până la punctul unde îşi atinge
maximul.
Tem negativă se manifestă ca o rezistenţă la curentul alternativ. Datorită
acesteia, rezistenţa bobinei este mai mare când se utilizează în curent alternativ
decât atunci când se utilizează în curent continuu.
Bobinele sunt elemente care stochează energia electrică în câmpul
electromagnetic.
Capacitatea bobinei de a stoca energie electrică şi de a opune rezistenţă
curentului este strâns legată de valoarea inductanţei bobinei.
Inductanţele sunt simbolizate prin litera „L” iar unitatea de măsură este
„Henry”. Henry este notat prescurtat prin litera „H”.
„1 Henry este valoarea unei inductanţe care are o viteză de creştere a
curentului de 1 amper pe secundă dacă la capatele ei se aplică o tensiune de 1
volt”.

Reactanţa inductivă

Rezistenţa suplimentară faţă de cea de curent continuu, pe care o are bobina

în curent alternativ (datorată inductanţei sale) se numeşte reactanţă inductivă.
Se determină cu relația
X L  2   f  L
unde: X L  reactanţa inductivă (se măsoară în Ohm)

18
 f = frecvenţa (Hertz)
L = inductanţa bobinei (Henry)
π = constantă (3,14)

Exemplu:
O bobină cu o inductanţa de 1500 mH este conectată la o sursă de curent
alternativ de 220V şi 50Hz. Să se calculeze reactanţa inductivă şi curentul din
circuit.
Solutie:
X L  2   f  L
X L  2  3,14  50 1,5  471
E 220
I   0, 46 A
X L 471
Impedanţa bobinei este suma vectorială a reactanţei inductive şi a rezistenţei
ohmice a bobinei.

Z  R 2  X L2

Conectarea inductanţelor

Bobinele pot fi conectate în serie sau în paralel în circuitele electrice.

Deoarece inductanţa bobinelor este rezistenţa în curent alternativ, inductanţa
echivalentă se calculează după aceleaşi reguli ca la rezistenţe.
Conexiunea serie

În conexiunea serie, inductanţa totală (echivalentă) este suma inductanţelor.

LL L L
1 2 n

Conexiunea paralelă

În conectarea paralelă, inductanţa echivalentă este calculată din ecuaţia de

mai jos.

19
 1 1 1 1
  
Le L1 L2 L3

Exemple de calcul
Exemplul 1
Doua bobine ideale, una cu o inductanţă de 2H şi un curent maxim de 2A, şi
cealaltă cu o inductanţă de 3H şi un curent maxim de 0,5A sunt legate în serie la o
sursă de energie electrică de 220V şi 50Hz.

A - Să se găsească inductanţa totală.

B - Să se găsească reactanţa inductivă totală.
C - Să se găsească curentul prin circuit.
D - Să se găsească tensiunea pe bobină.
E - Să se găsească curentul maxim care poate trece prin circuit.
Soluţie:
A) LL L1 2

L  2  3  5H
B) X1  2    f  L1
X1  2  3.14  50  2
X 1  628
X 2  2    f  L2
X 2  2  3.14  50  3
X 2  942
X  X1  X 2
X  698  942
X  1570
E 220
C) I   0,14 A
X 1570

D) E1  I  X1
E1  0.14  628

20
 E1  87,9V
E2  I  X 2
E2  0.14  942
E2  131,9V
Tensiunea circuitului este de 220V. Diferenţa care apare este datorată erorilor
de calcul.
E) Deoarece curentul maxim este egal cu curentul prin bobina cu cel mai mic
curent:
I  0,5 A

Exemplul 2
Două bobine, una cu o inductanţă de 3H şi un curent maxim de 2A şi alta cu o
inductanţă de 6H şi un curent de 5A, sunt conectate în paralel la o sursă de curent
alternativ cu o tensiune de 220V şi frecvenţa 50Hz.
A - Să se calculeze inductanţa totală a circuitului.
B - Să se calculeze reactanţa inductivă echivalentă a circuitului.
C - Să se calculeze curentul prin circuit.
D - Să se calculeze curentul prin fiecare bobină.
E - Să se calculeze curentul maxim care poate trece prin circuit.

Soluţie:
1 1 1
A)  
L L1 L2
1 1 1 2 1 3 1
    
L 3 6 6 6 2
6
L  2H
3
B) X  2    f  L  6, 28  50  2  628
E 220
C) I   0,35 A
X 628

21
 E 220
D) I1    0, 23 A
X 1 924
E 220
I2    0,12 A
X 2 1884

E) Imax  2  5  7A

5.3.2 Condensatorul
Condensatorul este un element pasiv ce înmagazinează energie sub forma
unui câmp electric. Condensatoarele sunt realizate prin plasarea unui material
izolator între o pereche de conductori. Conductorii se numesc armături, iar izolatorul
dintre armături poartă denumirea de „dielectric”.
În circuitele de curent continuu condensatoarele sunt folosite ca dispozitive de
stocare a energiei.
În circuitele de curent alternativ condensatoarele se comportă ca nişte
conductoare.

Reactanţa capacitivă
Un condensator se comportă în curent alternativ ca o rezistenţă. Rezistenţa
opusă de un condensator la trecerea curentului electric alternativ se numeşte
reactanţă capacitivă.
1
XC 
2   f  C
unde: X C  reactanţa capacitivă (Ohm)
f = frecvenţa (Hertz)
C = capacitatea condensatorului (Farad)
π = constantă (3,14)

Conectarea condensatoarelor
Conectarea serie

Relaţia dintre capacitatea echivalentă a conexiunii serie şi valorile capacităţilor

condensatoarelor este următoarea:
1 1 1 1
  
Ce C1 C2 C3

22
 Conectarea în paralel

Relaţia dintre capacitatea echivalentă a conexiunii paralel şi valorile

capacităţilor condensatoarelor este următoarea:
Ce  C1  C2  C3
Relaţia dintre reactanţa capacitivă echivalentă a conexiunii şi reactanţele
condensatoarelor conectate în paralel este următoarea:
X C  X C1  X C2  X C3

5.4 Energia și puterea în curent alternativ

Puterea în curent alternativ monofazat

În curent alternativ se disting trei puteri:
- Puterea activă: reprezintă puterea medie (în timp) transferată unei porţiuni
de circuit. Se notează cu P şi se determină cu relaţia P  UI cos , unde cos 
este factorul de putere al circuitului. Unitatea de măsură este watt, pe scurt „w”.
- Puterea reactivă: reprezintă o mărime legată de energia reactivă care se
acumulează în câmpul magnetic al bobinelor şi în câmpul electric al
condensatoarelor. Dacă puterea activă se pierde sub formă de caldură, puterea
reactivă se conservă sub formă de energie a câmpului magnetic sau electric şi poate
fi cedată integral generatorului în alte momente de timp faţă de cele în care s-a
acumulat. Se notează cu Pr şi se determină cu relaţia Pr  UI sin . Unitatea de
măsură este volt amper reactiv, pe scurt „var”.
- Puterea aparentă: reprezintă produsul dintre valoarea efectivă a tensiunii de
la bornele circuitului şi intensitatea efectivă a curentului stabilit în circuit. Se notează
cu S şi se determină cu relaţia S  UI . Unitatea de măsură este volt amper, pe scurt
„VA”.
Relaţia dintre cele trei puteri este:
S  P 2  Pr2

Puterea în curent alternativ trifazat

În curent alternativ trifazat sunt definite tot trei puteri: activă, reactivă și
aparentă. Legaturile dintre ele sunt aceleași ca și în cazul monofazat.
S  3U L I L  3U f I f
Unde indicele L semnifică linie iar f semnifica fază.

23
 6. Circuite de curent alternativ

6.1 Circuit cu rezistență (R) în curent

alternativ

Rezistența nu introduce defazaj între tensiunea la bornele sale și curentul care

o parcurge.
u  U m sin t  2 Usin t
i  I m sin t  2 Isin t
Curentul de determină, ca și în curent continuu, cu legea lui Ohm.
U
I
R
Impedanța unui circuit de curent alternativ cu rezistență este:

Z=R

Variația în timp a tensiunii la bornele rezistenței și a curentului și prin

rezistență sunt prezentate în figura următoare:

Diagrama fazorială este dată în figura următoare:

24
 6.2 Circuit cu inductanță (L) în curent
alternativ

În curent alternativ inductanța defazează curentul care trece prin ea cu π/2 în

urma tensiunii aplicate la bornele sale.

u  U m sin t  2 Usin t
 
i  I m sin(t  )  2 Isin(t  )
2 2
Curentul de determină, ca și în curent continuu, cu legea lui Ohm.
U
I
Z
Impedanța unui circuit de curent alternativ cu inductanță este egală cu
reactanța inductivă

Z  X L  2   f  L
Graficul de variație în timp a tensiunii și curentului printr-o inductanță este
prezentat în figura următoare:

25
 Figura de mai jos arată diagrama fazorială a acestui tip de circuit .

6.3 Circuit cu bobină (RL) în curent alternativ

În curent alternativ inductanța defazează curentul care trece prin ea în urma

tensiunii aplicate la bornele sale cu un unghi cuprins între 0 (zero) și π/2. .

u  U m sin t  2 Usin t
i  I m sin(t   )  2 Isin(t   )
Curentul de determină, ca și în curent continuu, cu legea lui Ohm.
U
I
Z
Impedanța unui circuit de curent alternativ cu rezistență este:

Z  R 2  X L2 ,
unde R este rezistența bobinei și X L  2    f  L reactanța acesteia.
Defazajul  dintre curentul din circuit și tensiunea la bornele bobinei se
determină din relația:
U R RI R
cos    
U ZI R  X L2
2

Factorul de calitate al bobinei

Rezistenţa ohmică a bobinelor scade eficienţa în special în circuitele de curent
alternativ de frecvenţă joasă. Factorul de calitate reprezintă gradul de eficienţă al
bobinei. Se simbolizează prin litera „Q”. Relaţia sa este:
XL
Q
R
unde: Q = factorul de calitate
X L = reactanţa inductivă (Ohm)
R = rezistenţa ohmică (Ohm)
Exemplu:
Să se calculeze factorul de calitate al bobinei cu rezistenţa ohmică de 100Ω şi
o inductanţă de 2H intr-un circuit alimentat de la o sursă cu o frecvenţa de 500Hz.

26
 Soluţie:
X L  2   f  L
X L  2  3,14  500  2
X L  6280
XL
Q
R
6280
Q  62,8
100

6.4 Circuit cu condensator (C) în curent

alternativ

Condensatorul defazează curentul cu π/2 (90º) înaintea tensiunii aplicate la

bornele sale.

u  U m sin t  2 Usin t
 
i  I m sin(t  )  2 Isin(t  )
2 2
Curentul de determină, ca și în curent continuu, cu legea lui Ohm.
U
I
Z
Impedanța unui circuit de curent alternativ cu condensator este:
1 1
Z  XC   .
 C 2   f  C
Graficul de variație în timp a tensiunii și curentului printr-un condensator este
prezentat în figura următoare:

27
 6.5 Circuit RLC serie în curent alternativ
Schema circuitului este prezentată în figura următoare.

Tensiunile la bornele celor trei elemente de circuit sunt:

1
U R  RI , U L  X L I , U C  X C I , unde X L  L , X C  .
C
Defazajul  dintre dintre tensiunea aplicată U şi intensitatea I a curentului
electric se determină din relația:
U R RI R
cos    
U ZI Z
Impedanța circuitului RLC serie, notată Z, se obține cu relația:

Z  R 2  X L  X C 
2

Legea lui Ohm devine U=ZI.

Există 3 situații distincte:
a) Circuit cu caracter inductiv (cel prezentat in figura de mai sus). Apare atunci
când X L  X C . Caderea de tensiune pe inductanță este mai mare ca cea de
pe condensator.
b) Circuit cu caracter capacitiv. Apare atunci când X L  X C . Caderea de
tensiune pe inductanță este mai mică decât cea de pe condensator.
c) Circuit cu caracter rezistiv (situație numită și rezonanța tensiunilor; acest caz
va fi prezentat în detaliu mai jos). Apare atunci când X L  X C . Caderea de
tensiune pe inductanță este egală cu cea de pe condensator.

Rezonanța tensiunilor
1
Se obține atunci când X L  X C , adică pulsația de rezonanță este  0  ,
LC
1
frecvența de rezonanță  0  .
2 LC
La rezonanță:
Z=R=minim

28
 U
I =maxim
R
cos0  1

6.6 Circuit RLC paralel în curent alternativ

Schema circuitului este prezentată în figura următoare.

Intensităţile curenţilor prin fiecare ramură au expresiile următoare:

U U U
IR  , IL  , IC 
R XL XC
Impedanța circuitului RLC paralel se obține cu relația:
2
1 1  1 1 
 2
   
Z R  XL XC 
Defazajul curentului faţă de tensiune este dat de relaţiile următoare:
IR U / R Z
cos    
I U /Z R
Există 3 situații distincte:
d) Circuit cu caracter inductiv (cel prezentat in figura de mai sus). Apare atunci
când X L  X C . Curentul prin inductanță este mai mare decât curentul prin
condensator.
e) Circuit cu caracter rezistiv (situație numită și rezonanța curenților; acest caz va
fi detaliat mai jos). Apare atunci când X L  X C . Curentul prin inductanță este
egal cu curentul prin condensator, dar sunt în atifază.
f) Circuit cu caracter capacitiv. Apare atunci când X L  X C . Curentul prin
inductanță este mai mic decât curentul prin condensator.

Rezonanţa curenţilor
Dacă în circuit, curentul prin bobină este egal cu cel prin condensator rezultă:
I L  IC

XL  XC
Z=R=maxim
U
I =minim.
R

29
 7. Bibliografie

1. Yildirim Elektronik- Başic Electricity Electronics Training Set

2. http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=20&ve
d=0ahUKEwiM4arC8-
rOAhWLVhoKHWd0D0w4ChAWCFkwCQ&url=http%3A%2F%2Fwww.ph
ys.utcluj.ro%2FPersonalFile%2FCursuri%2FCuleaCurs%2FCurs%25207.
pdf&usg=AFQjCNEf9OTRbkzPsO9EvVhlHfEMFCoY-Q, Cap. VII
Electrostatică
3. https://udristioiuflorina.wordpress.com/2013/06/09/132/, Circuite de curent
electric serie si paralel
4. http://msabau.xhost.ro/?Fizic%E3:Curentul_alternativ:Circuit_R-L-C_serie
5. http://msabau.xhost.ro/?Fizic%E3:Curentul_alternativ:Circuit_R-L-
C_paralel

30