UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE HORTICULTURA

PROIECT DE EXECUŢIE

DOCUMENTAŢIE

TEHNICO-ECONOMICĂ DE INFIINŢARE
PLANTAŢIE VITICOLĂ STEFANESTI -ARGES suprafață de 10
Ha

ELABORAT PROIECT:

ALBERT EUGEN ALEXANDRU

 Suprafața plantaţiei:10 ha

Investiţie totală:
Înfiinţarea plantaţiilor viticole şi îngrijirea lor până la intrarea pe rod presupun
investiții financiare considerabile, de aceea, fundamentării tehnico-economice a acestor
lucrări le revine o mare importanță.

Înfiinţarea plantaţiilor viticole şi îngrijirea lor până la intrarea pe rod cuprinde

următoarele secvenţe tehnologice:

- alegerea tipului de plantaţie şi a arealului cu vocaţie;

- organizarea şi amenajarea terenurilor destinate plantării viţei de vie;

- stabilirea distanţelor de plantare şi a soiurilor;

- pregătirea terenului şi plantarea viţei de vie;

- îngrijirea viţei de vie până la intrarea pe rod.

Proiectul tehnic trebuie să conţină elemente de fundamentare a investiţiei:

- memoriu justificativ :
- identificarea beneficiarului,
- necesitatea şi oportunitatea investiţiei,
- amplasamentul investiţiei: localizare, scurtă descriere a situaţiei plantaţiei, condiţiile fizico-
geografice (Cadrul natural- relief, litologia, solurile, resurse climatice, restricții
pedoclimatice), tradiții privind cultivarea viței de vie și producerea vinurilor în areal.
- memoriu tehnic (parametrii tehnici ai plantaţiei viticole, descriere detaliată a măsurilor
abordate prin proiect).
- Devize- Antemasuratori
- Cadru legislativ.

Recomandari Memoriu justificativ: 4-6 pagini

- Localizarea arealului- vezi O.M. 1205/ 22 iunie 2018 - Nominalizarea arealelor viticole
şi încadrarea localităţilor pe regiuni viticole, podgorii şi centre viticole - Cadrul natural-
puteți utiliza și informațiile menționate în Caietele de sarcini pentru obținerea vinurilor cu
DOC din România, accesând link-ul
https://www.onvpv.ro/ro/content/caiete-de-sarcini-pentru-obtinerea-vinurilor-cu
denumire-de-origine-controlata-doc-0
 Veți utiliza pentru fiecare areal doar caietele de sarcini cu mențiunea –în vigoare.
Recomandări Memoriu tehnic
II. PROIECTAREA TEHNOLOGICĂ ÎN VEDEREA ÎNFIINŢĂRII
PLANTAŢIILOR DE VIŢĂ DE VIE RODITOARE
II.1. Organizarea și amenajarea terenurilor destinate plantării viței de vie
Proiectul de înfiinţare a plantaţiilor viticole roditoare se întocmeşte pe baza unei documentaţii
speciale. Aceasta însumează soluţii tehnologice care urmează a fi utilizate în organizarea,
amenajarea şi pregătirea terenului, înfiinţarea şi întreţinerea plantaţiilor noi până la intrarea pe
rod. Documentaţia se sprijină pe informaţia ştiinţifică şi constă în adoptarea de soluţii
diferenţiate în funcţie de tipul de plantaţie, direcţia de producţie, sistemul de cultură
preconizat ş.a.
Proiectul de organizare a terenului constă în alegerea terenului, proiectarea
tehnologică şi transpunerea în teren. După alegerea terenului se realizează harta topografică
şi se delimitează provizoriu, rectificându-se limitele terenului cu contururi neregulate. Prin
rectificarea limitelor se tinde spre forma generală de dreptunghi sau pătrat, cu unităţi
teritoriale cât mai regulate şi mai asemănătoare ca formă şi mărime. După rectificarea
limitelor se trece la fixarea definitivă a bornelor şi la ridicarea nivelmetrică a terenului.
Pentru ca planul de situaţie să poată constitui baza de proiectare a organizării
terenului trebuie să cuprindă şi pădurile, izvoarele naturale apele mari învecinate, arboretele,
pâlcurile de copaci, plantaţiile viticole şi pomicole, lucrările antierozionale şi construcţiile de
pe teritoriul ales. Ogaşele, ravenele şi torenţii se trasează pe plan şi se întocmesc profile
longitudinale (Olteanu I., 2000).
Harta topografică este însoţită de o hartă agropedologică care cuprinde şi cartarea
agrochimică a terenului în fază iniţială. Pe lângă acestea mai sunt necesare studii ecologice de
evaluare a gradului de favorabilitate a biotopului, studii hidrologice, studii privind eroziunea
şi gradul de favorabilitate şi pretabilitate a terenului pentru categorii noi de folosinţă
justificate tehnic şi economic.
Calitatea plantaţiilor viticole nou înfiinţate depinde de proiectarea tehnologică care
va prevedea: captarea şi evacuarea dirijată a eventualului exces de umiditate, stabilirea şi
amplasarea lucrărilor de ameliorare a factorilor de vegetaţie (combaterea eroziunii şi a
alunecărilor de teren, captarea şi evacuarea excesului de umiditate, captarea şi dirijarea
curenţilor reci, reducerea vitezei vânturilor). Organizarea raţională a terenului asigură crearea
unor condiţii optime de mecanizare, înlesnirea transporturilor etc.
Proiectul de organizare şi de înfiinţare a plantaţiilor viticole roditoare se parcurge în
următoarea succesiune:
 -parcelarea terenului în unităţi de exploatare;
-amplasarea perdelelor de protecţie atunci când ele devin necesare;
-amplasarea reţelei de drumuri şi a zonelor de întoarcere pentru agregatele de lucru; -
asigurarea necesarului de apă pentru consum, pentru tratamentele fitosanitare, eventual
pentru irigare cu posibilităţi de aducţiune şi de distribuire a acesteia; -amplasarea
construcţiilor tehnice şi social-economice;
-precizarea şi amplasarea pe teren a lucrărilor de îmbunătăţiri funciare, de prevenire
şi combatere a eroziunii solului;
-precizarea direcţiei de producţie a sortimentului de soiuri altoi-portaltoi şi
amplasarea lor pe parcele;
-stabilirea tehnologiei de pregătire a terenului şi de înfiinţare a plantaţiilor; -
precizarea tehnologiei de întreţinere a plantaţiilor tinere până la intrarea pe rod; -întocmirea
devizelor de cheltuieli necesare realizării investiţiei în ansamblu şi pe capitole de lucrări;
-întocmirea graficului de eşalonare şi de realizare etapizată a investiţiei (Olteanu I.,
2000).
Parcelarea terenului în unităţi de exploatare
Unităţile de exploatare a plantaţiilor de viţă de vie sunt: trupul, tarlaua şi parcela.
Tarlaua, ca subunitate teritorială a trupului, este delimitată de unităţi naturale, drumuri de
acces etc. Pe terenurile plane sau cu pante uniforme, sub 14 % mărimea acestora este cuprinsă
între 30-50 ha (Olteanu I., 2000). Lungimea tarlalei este delimitată de zonele de întoarcere.
Pentru asigurarea condiţiilor de mecanizare se recomandă ca tarlaua să aibă lungimea de 500-
1000 m şi forme geometrice regulate .
La orientarea şi dimensionarea tarlalelor pe terenurile plane sau cu pantă mai mică
de 8-10 %, trebuie avut în vedere ca pentru folosirea eficientă a condiţiilor de mediu, în
special a luminii, lungimea tarlalei trebuie să fie orientată pe direcţia nord - sud.
Parcela este subunitatea de exploatare cea mai mică a plantaţiilor. Forma şi
orientarea parcelelor este dependentă de cea a tarlalei, unde ele se încadrează, având
dimensiuni relativ egale şi forme regulate (dreptunghiulară). Parcelele sunt delimitate pe
direcţia amonte-aval prin poteci sau alei, iar pe direcţia curbelor de nivel de drumuri de acces.
În arealele cu pantă de până la 14 % parcela poate avea 1-5 ha, iar pe dealurile cu
pantă de peste 14 % mărimea acesteia oscilează între 1-3 ha.

Lungimea parcelei este de 100 ± 20 m. Lăţimea acestora este variabilă (100 - 300

m), în funcţie de dimensiunile tarlalei, orografia terenului, modul de amenajare antierozională

şi reţeaua căilor de acces (figura 1 ).În cazul plantaţiilor de viţă de vie irigate forma tarlalei şi
a parcelelor este dependentă şi de reţeaua de irigare.

Figura 1 Dimensiunile modulelor de exploatare a plantaţiilor (Olteanu I., 2000):

De- drum de exploatare;Pt- potecă; Zî - zonă de întoarcere

Pentru uşurarea şi uniformizarea tehnologiei de cultură se recomandă ca fiecare

parcelă să cuprindă o singură unitate pedologică, aceleaşi soluţii tehnice de amenajare
antierozională, o singură direcţie de producţie, un singur biosistem altoi-portaltoi, acelaşi
sistem de cultură şi o singură formă de conducere a butucilor.
Stabilirea şi amplasarea perdelelor de protecţie. Perdelele de protecţie diminuează
influenţele negative ale unor factori de mediu în exces (vânturi, apa din amonte ş.a.),
determină stăvilirea pierderilor de sol şi ajută la fixarea ravenelor.
Stabilirea şi amplasarea reţelei de drumuri şi a zonelor de întoarcere se realizează
în concordanţă cu lucrările de amenajări antierozionale şi cele de evacuare a surplusului de
apă. Reţeaua de drumuri asigură condiţiile pentru transportul materialelor necesare producţiei
şi a recoltei obţinute şi asigură circulaţia tractoarelor maşinilor şi oamenilor. La amenajarea
lor se urmăreşte ca să fie bine construite şi racordate la drumurile existente în zonă. Pentru
realizarea obiectivelor urmărite drumurile se vor amenaja corespunzător (panta de înclinare a
acestora nu trebuie să depăşească 8 %) şi vor fi racordate la reţeaua de circulaţie din zonă.
Pentru folosirea raţională a terenului destinat înfiinţării plantaţiilor viticole suprafaţa
drumurilor nu trebuie să ocupe mai mult de 4-5 % din suprafaţa totală. Drumurile folosite
pentru circulaţie în plantaţii viticole pot fi: drumuri principale, secundare şi poteci sau alei.
 Drumurile principale sunt amplasate la baza şi vârful pantei, bine profilate, cu
lăţime de 6-8 m şi pantă până la 3 %.
Drumurile secundare . Pe terenurile în pantă acestea sunt orientate pe direcţia
curbelor de nivel şi au lăţimea de 4-5 m. Ele delimitează tarlalele şi parcelele . Acestea se
amplasează la distanţe de 100 - 300 m.
Aleile şi potecile întrerup rândurile pe direcţia deal - vale, perpendicular pe direcţia
rândurilor. Aleile se amplasează pe terenurile care nu se terasează. Ele au lăţimeade 3-4 m
(multiplu al distanţei dintre viţe pe rând) şi permite circulaţia cu vehicule. Potecile se
amplasează pe terenurile care se terasează. Ele au laţimea egală cu distanţa dintre rânduri,

care permite circulaţia oamenilor. Distanţa între alei (poteci) este de 100±20 m.

Zonele de întoarcere se amenajează la capătul tarlalelor, care includ pe lungimea lor

mai multe parcele. Distanţa dintre două zone de întoarcere nu poate să fie mai mare de 300 -
400 m. Aceasta este impusă de capacitatea rezervoarelor pompelor de stropit şi a agregatelor
de fertilizare. Lăţimea zonelor de întoarcere trebuie să fie de 6 m pentru a se putea manevra
utilajele folosite.
Stabilirea şi amplasarea reţelei de evacuare a apelor. Apa provenită din precipitaţii
nu se infiltrează în totalitate în sol. Apa neinfiltrată formează torenţi şi determină grave
eroziuni de adâncime. De aceea, se impune evacuarea dirijată a surplusului de apă.
Evacuarea dirijată a surplusului de apă se face printr-o reţea de evacuare compusă
din canale de coastă, şanţuri de drumuri, debuşee şi colectoare de pe firul văilor. Apa care
nu se poate infiltra este captată de canalele de coastă, de şanţurile drumurilor secundare şi
este dirijată în colectoarele de pe firul văilor, prin intermediul debuşeelor.
Canalele de coastă se execută în lungul platformei teraselor, la baza fiecărui taluz,
sau pe platformă şi pe terenul neterasat, de-a curmezişul pantei, la distanţe de 5-20 m unul de
altul. Aceste canale de coastă înclinate sunt necesare în regiuni cu precipitaţii de peste 600
mm, cu soluri mijlocii şi grele, unde există pericol de alunecări de teren, pentru evacuarea
dirijată a surplusului de apă. Au panta longitudinală de 3 %. Nu se recomandă a se executa pe
teren nisipos sau puternic frământat.
Debuşeele au rolul de a colecta apele din canalele de coastă şi din şanţurile
drumurilor secundare şi de a dirija pe linia de cea mai mare pantă spre colectoarele de pe firul
văilor. Ele trebuie să urmărească depresiunile naturale ale terenului ; traseele reprezentând
ogaşe pe unde apele se colectează natural.
În cazuri speciale şi pe versanţi uniformi debuşeele se pot executa şi în săpătură; în
 acest caz secţiunea de scurgere va fi cât mai deschisă şi pantele mai mici (pentru o viteză de
scurgere mică).
Debuşeele trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- să colecteze apele de pe o suprafaţă cât mai mare de teren;
- - să fie amplasate pe terenuri rezistente la eroziune şi să nu determine eroziunea solului; - să
nu împiedice mecanizarea lucrărilor agricole sau a altor lucrări (de combaterea eroziunii, de
pregătirea plantării);
- să fie economice, adică să nu necesite lucrări complicate de consolidare; -
să transporte toată apa ce o colectează de pe o anumită suprafaţă;
- să reducă la maxim săpăturile.
Debuşeele naturale au pante relativ mici (6-8 %) şi trebuie consolidate fie biologic
(cu ierburi perene sau brazde de iarbă), fie cu piatră şi beton, fie cu piatră, beton şi ierburi
perene. Ele dirijează apele spre colectori naturali (de exemplu un pârâu care are cursul
regularizat). Dacă panta e mare ea se reduce prin căderi din beton sau zidărie de piatră.
Stabilirea şi asigurarea reţelei de aprovizionare cu apă. Prin proiectul tehnologic
de înfiinţare se prevăd resursele şi posibilităţile de aducţiune până la locul de consum. La
evaluarea necesarului se ţine seama de nevoile de apă potabilă folosită pentru consumul
gospodăresc şi în procesul tehnologic de vinificare, de necesarul de apă pentru tratamentele
fitosanitare, erbicidare, fertilizare foliară şi irigare (dacă este cazul). Necesarul poate fi
asigurat din apele curgătoare nepoluate, bazinele de reţinere, forajele de adâncime.
Stabilirea şi amplasarea lucrărilor de amenajare antierozională
În ţara noastră condiţii favorabile dezvoltării viticulturii se întâlnesc în zona
colinară, pe terenuri mai puţin favorabile pentru cultura plantelor de câmp, unde se impun o
serie de măsuri ameliorative menite să prevină şi să oprească procesele de eroziune, să permită
ridicarea stării de fertilitate a solului şi să faciliteze executarea mecanizată a lucrărilor.
Pe terenurile cu pantă de până la 4-5% nu sunt necesare lucrări deosebite de
amenajare deoarece procesul de eroziune este foarte redus. În cazul terenurilor cu pantă de 6-
12% se folosesc ca lucrări: orientarea rândurilor paralel cu direcţia curbelor de nivel,
măsuri curente de agrotehnică antierozională (lucrări adânci ale solului, subsolaj), biloane,
benzi înierbate, canale de evacuare a apelor ş.a.
Soluţiile tehnologice folosite în amenajarea terenurilor în pantă pentru viţa de vie
variază şi în funcţie de condiţiile ecopedologice specifice pentru fiecare zonă viticolă din ţara
noastră Olteanu I.,2000).
În podgoriile şi centrele viticole din Dobrogea şi din sudul Moldovei (jud. Galaţi),
unde predomină soluri cu rezistenţă slabă la eroziune, terenurile cu pantă de până la 12% nu
se amenajează în terase. La plantare rândurile de viţă se orientează pe direcţia curbelor de
nivel, iar acolo unde se preconizează folosirea irigării se poate utiliza şi sistemul cu benzi
înierbate. Terenurile cu pantă mai mare de 13- 14 %, până la 24 - 25 %, vor fi amenajate după
sistemul: terase în trepte cu platforma orizontală şi taluz cu înalţimea până la 2 m.
În podgoriile şi centrele viticole din centrul şi nordul Moldovei (jud. Vrancea,
Bacău, Vaslui, Iaşi, Botoşani) terenurile cu pantă până la 15 % nu se amenajează în terase. La
plantare, rândurile de viţe se orientează pe direcţia curbelor de nivel, iar acolo unde regimul
precipitaţiilor este satisfăcător se poate folosi şi sistemul cu benzi înierbate. Terenurile cu
pantă mai mare de 15 % (până la 24 - 25 %) vor fi amenajate după sistemul de terase în
trepte. Pe solurile uşoare platforma teraselor va fi înclinată în aval cu pantă de până 5 - 6 %,
iar pe solurile mijlocii poate să ajungă până la 8 % şi taluzul cu înălţime nu mai mare de 2 m.
În podgoriile şi centrele viticole din partea de vest (jud. Caraş - Severin, Timiş,
Arad, Bihor, Satu-Mare, Sălaj) terenurile cu pantă până la 15 % nu se amenajează în terase.
La plantare rândurile de viţă se orientează pe direcţia curbelor de nivel, iar acolo unde
regimul precipitaţiilor este îndestulător se poate folosi şi sistemul cu benzi înierbate.
Pe terenurile cu soluri subţiri formate pe roci dure şi pantă de peste 15 % se
recomandă o reţea de drumuri mai deasă, prevăzute fiecare cu canale de captare şi de
evacuare a apelor, şi modelarea cu pante continue a parcelelor dintre drumuri.
La plantare, rândurile de viţă se orientează pe direcţia curbelor de nivel, iar acolo unde
regimul precipitaţiilor este satisfăcător se poate folosi şi sistemul cu benzi înierbate. În
podgoriile şi centrele viticole situate pe dealurile subcarpaţilor meridionali (jud. Mehedinţi,
Gorj, Dolj, Vâlcea, Argeş, Dâmboviţa, Prahova, Buzău) terenurile cu pantă de până la 15 %
nu se amenajează în terase. La plantare rândurile de viţă se orientează pe direcţia curbelor de
nivel, iar acolo unde regimul precipitaţiilor este satisfăcător se poate
folosi şi sistemul cu benzi înierbate. Terenurile cu pantă mai mare de 15 %, până la 24 - 25
%, vor fi amenajate după sistemul terase în trepte, cu platforma înclinată în aval 5 -6 % pe
solurile uşoare, 8-9 % pe solurile mijlocii şi până la 10-12 % pe solurile grele, iar taluzul cu
înălţimea până la 2 m.
În podgoriile şi centrele viticole din centrul Transilvaniei (jud. Hunedoara, Alba,
Sibiu, Mureş, Cluj, Bistriţa- Năsăud) terenurile cu pantă de până la 11 - 12 % nu se
amenajează în terase. La plantare rândurile de viţă se orientează pe direcţia curbelor de nivel,
iar acolo unde regimul precipitaţiilor este satisfăcător se poate folosi şi sistemul cu benzi
înierbate. Terenurile cu pantă mai mare de 13 - 14 %, până la 24 - 25 %, vor fi amenajate
după sistemul cu terase în trepte, cu platforma înclinată în aval 5 -6 % pe solurile uşoare, 8-9
% pe solurile mijlocii şi până la 10 - 12 % pe solurile grele, iar taluzul cu înălţimea până la
2,0 m.

II.2. Precizarea direcţiei de producţie a sortimentului de soiuri altoi-portaltoi şi

amplasarea lor pe parcele
În conformitate cu Legea viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei
vitivinicole nr. 164/2015 înfiinţarea plantaţiilor de viţă-de-vie se face în areale viticole
delimitate, cu soiuri ce aparţin speciei Vitis vinifera sau cu soiuri care provin din încrucişări
complexe între soiurile de Vitis vinifera şi soiuri aparţinând altor specii ale genului Vitis.
La alegerea direcţiilor de producţie şi a soiurilor recomandate în vederea înfiinţării
plantaţiilor viticole cu soiuri de vin se va ține cont de reglementările legislative în vigoare
(Legea viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole nr. 164/2015;
O.M. nr. 273/ 17 septembrie 2020 pentru aprobarea Listei soiurilor de struguri de vin care
pot fi plantate, replantate, altoite pe teritoriul României în scopul producerii vinului; O.M.
225 din 31 martie 2006 privind aprobarea Zonarii soiurilor nobile de viță-de-vie roditoare
admise în cultura în arealele viticole din România și Caietele de sarcini pentru obținerea
vinurilor cu DOC din România-https://www.onvpv.ro/ro/content/caiete-de-sarcini-pentru
obtinerea-vinurilor-cu-denumire-de-origine-controlata-doc-0).
Alegerea Portaltoilor
În cazul unor raporturi de convieţuire favorabile cu soiurile altoi şi o capacitate bună
de adaptare la condiţiile ecopedologice date, portaltoiul contribuie la realizarea unui potenţial
de producţie cantitativ şi calitativ ridicat, şi la o longevitate mare în producţie a plantaţiilor.
De aceea, este necesară alegerea judicioasă şi amplasarea corespunzătoare pe teren a soiurilor
portaltoi în funcţie de condiţiile pedologice, climatice şi de sortimentul de soiuri vinifera
(Vezi suport de curs Ampelografie I- Portaltoi).
De asemenea, în alegerea sortimentului de soiuri V.vinifera și de portaltoi pretabile
pentru plantare, se va ține cont de studiile efectuate de unităţile de cercetare de profil
(I.C.D.V.V., stațiuni de cercetare-dezvoltare viti-vinicole din zonă, universități și facultăți de
profil).
În vederea valorificării specificității și tradițiilor viti-vinicole a arealelor viticole,
în țările viticole cu tradiție și renume din viticultura mondială, un mare accent se pune
pe valorificarea sortimentului autohton, local, sau a celui tradițional zonei. De aceea, se
recomandă ca și în România să acordăm o mai mare importanță în recuperarea, promovarea și
valorificarea sortimentului viticol autohton.
La înfiinţarea plantaţiilor se va folosi numai material săditor viticol cu valoare
biologică ridicată din categoria "standard" și categoria "certificat".
 Distanța de plantare este de 2,2 m între rânduri și 1,0 m între vițe pe rând, rezultând
o densitate medie la Ha de ………vițe/Ha.

D x d = 2,2x 1= 2,2

10000 m2: 2,2 = 4545 vițe/Ha

Suprafețele alocate fiecărui soi și necesarul de vițe la plantare sunt:

Nr. Soi Suprafață Necesar vițe
Crt. (Ha) altoite*
(buc.)

1.

2.

3.

4.

…….

TOTAL

*Se va calcula inclusiv rezerva de vițe (1-2 %)

II.3. Pregătirea terenului şi plantarea viţei de vie
Pregătirea terenului cuprinde următoarele verigi tehnologice: defrişarea resturilor
vegetale, nivelări şi modelări, odihna biologică (repauzarea), refacerea stării de fertilitate a
solului, desfundarea terenului şi nivelarea acestuia înainte de pichetare.
Defrişarea vegetaţiei lemnoase (scoaterea resturilor vegetale) este obligatorie pe
terenurile neamenajate antierozional unde există arborete, arbori izolaţi, plantaţii viticole
îmbătrânite sau livezi de pomi fructiferi ş.a. Lucrările se execută mecanizat cu utilaje
adecvate şi numai parţial manual pentru evacuarea resturilor lemnoase.
Fertilizarea de bază a terenurilor este o lucrare foarte importantă, având în vedere
durata mare de exploatare a plantației viticole. Tipurile şi dozele de îngrăşăminte (organice și
minerale ) care urmează a fi administrate se face pe baza cartării agrochimice realizate de
către specialiști din cadrul Oficiului de Studii Pedologice și Agrochimice (OSPA) județean.
Pe terenurile solificate dozele de îngrăşăminte organice se stabilesc în funcție de conţinutul
solului în argilă (%) şi indicele de azot (IN), iar pentru îngrăşăminte minerale, prin diferenţă
faţă de rezerva existentă în sol în stratul 0-40 cm și optimul stabilit de către studiile și
cercetările în domeniu (tabelul 1 și tabelul 2).

Tabelul 1
Doze de gunoi (t/ha) recomandate,
( după Borlan, Z. şi colab., 1982, citat după Olteanu I., 2000)
Conţinutul solului Indicele mediu de azot (IN)
în argilă (%)
0,5 1,0 1,5 2,0 2,5 3,0 3,5

15 82 49 39 33 30 - -

20 95 57 45 38 34 31 29

25 103 62 48 41 37 34 32

30 108 65 31 43 39 36 34

35 112 67 53 45 40 37 35

40 115 69 54 46 41 38 36

50 119 71 56 48 43 39 37

Tabelul 2

Doze medii de P2O5 şi K2O recomandate la fertilizarea de bază

(după Borlan, Z. şi colab., 1982 citat după Olteanu I., 2000)
Pentru P2O5 Pentru K2O

Conţinutul solului Doza de P2O5 Conţinutul solului Doza de K2O reco

în P2O5 (ppm) reco mandată în K2O (ppm) mandată (kg/ha)
(kg/ha)

10 220 60 247

20 183 100 220

30 167 140 209

40 160 180 202

≥ 50 156 ≥ 200 200

Corectarea acidităţii solului este necesară pe solurile care au pH-ul inferior valorii
6. Corectarea acidităţii solului se realizează prin folosirea amendamentelor pe bază de Ca,
cum ar fi piatra de var măcinată, praf de var, fosfogips ș.a.. Corelate cu valoarea pH-ului
dozele de amendamente recomandate se stabilesc în funcţie de suma bazelor de schimb (SBi)
şi gradul de saturaţie al solului în baze (Vi %),
 Aplicarea îngrăşămintelor organice, a celor minerale (P2O5, și K2O) și
amendamentelor (daca este cazul) se administrează mecanic ( împrăștiere la suprafață) şi se
încorporează în sol concomitent cu lucrarea de desfundat, toamna.
Combaterea larvelor de insecte. Lucrarea este necesară pe terenurile unde prezenţa
larvelor de Melolontha şi Agriotes sp. este mare. Măsurile tehnice constau în administrarea la
desfundat a unui insecticid adecvat şi în dozele înscrise în instrucţiunile care îl însoţesc.
Desfundarea terenului. Rădăcinile la viţa de vie, încă din primul an, au o creştere
rapidă îndeosebi în adâncime. Masa mare de rădăcini se află răspândită pe o adâncime de la
25-30 cm până la 50-80 cm, şi chiar mai mult. De aceea, mobilizarea solului în adâncime este
o lucrare de bază, de neînlocuit şi obligatorie. Desfundatul constă în mobilizarea solului la
adâncimea de 60-80 cm pe terenurile solificate şi chiar mai mult 70-80 cm, până la 100 cm pe
nisipuri.
Lucrarea se execută mecanizat. La desfundatul pe terase, în partea din amonte a
platformei, rămâne o bandă nelucrată, lată de 1,8-2,0 m, pe care circulă tractorul, şi care se
mobilizează în adâncime prin scarificare. Pe terasele cu platforme înguste mobilizarea
(desfundatul) se realizează printr-o arătură la 25-30 cm prin care se încorporează şi
îngrăşămintele, urmată de o scarificare dublă, în aşa fel ca piesele active de afânare să nu fie
la o distanţă mai mare de 40-45 cm. Pe terenurile cu pietriş în profunzime sau în cazul când
stratul din adâncime ce trebuie mobilizat este argilos şi compact, lucrarea de desfundat se
execută numai la o adâncime de 45-50 cm şi este completată ulterior prin subsolaj în
profunzime la 60-70 cm. Desfundatul manual poate fi recomandat, eventual, numai pentru
întregirea parcelelor la capete şi în zona de întoarcere a utilajelor. Din considerente economice
completarea lucrării de desfundat se realizează prin scarificare. Scarificarea se face în 2 treceri
(sensuri).
Momentul execuţiei se corelează cu perioada plantatului. În cazul plantării de
toamnă, desfundatul se execută până în lunile iulie-august, înainte de a se instala seceta. La
plantările de primăvară desfundatul se poate executa şi toamna sau la începutul iernii, până
când pământul nu a îngheţat, însă nu mai târziu de luna ianuarie, pentru a rămâne timp
suficient fărâmiţării, aşezării solului şi reţinerii umidităţii necesare din precipitaţiile căzute în
timpul iernii. Pentru plantările de toamnă terenul se nivelează imediat după desfundat; pentru
cele de primăvară terenul desfundat se lasă peste iarnă în brazdă.
Nivelarea se impune pe terenurile neamenajate antierozional, acolo unde există
denivelări de pământ, viroage etc. În cazul terenurilor irigate, prin nivelare se realizează o
pantă uniformă de 0,5 - 2 % pe direcţia rândurilor. Lucrarea de nivelare se execută mecanizat
prin folosirea de utilaje adecvate pentru una sau mai multe operaţiuni ( grapa cu discuri,
 nivelatorul sau alt dispozitiv ce poate realiza un efect asemănător) .

SINTEZA LUCRĂRI PREGĂTIRE TEREN

Lucrări aplicate toamna Lucrări aplicate primăvara

-Defrișare vegetație lemnoasă/ Scos și - grăpat/discuit sau lucrat cu freza cu

adunat resturi vegetale- manual sau cuțite verticale- mecanizat și manual
mecanizat

- fertilizare de baza (organica, minerală);

- aplicare amendamente (dacă este cazul);

- Scarificare la adâncimea de minim 70-80

cm în 2 treceri (sensuri)- mecanizat;

- Desfundat la minim 50 cm- mecanizat;

-Nivelarea și modelarea terenului (unde

este cazul): grăpat/discuit sau lucrat cu
freza cu cuțite verticale- mecanizat și
manual

Devizul de cheltuieli pentru pregătirea a 1 Ha de teren, în vederea plantării viței de

vie este stabilit în conformitate cu Laboratorul “Tehnologia culturii viței de vie” din cadrul
I.C.D.V.V. Valea Călugărească și este redat mai jos.
DEVIZ PREGĂTIRE TEREN (1 ha)
(Sursa: Laboratorul “Tehnologia culturii viței de vie”, I.C.D.V.V. Valea Călugărească)
Nr. LUCRAREA U.M. CANTI LUCRĂRI LUCRĂRI MECANICE
Crt. TATE MANUALE

ZO Valoare ZO Retribuț Motorina Val

(lei) ie (lei) (lei) (l

1. Scarificat la H=70-80 cm (2 Ha 2 0.83 81.80 980.00 106

treceri)

2. Deservit scarificator ZO/ha 2 2.00 220

3. Strângerea resturilor vegetale Ha 1.00 1.8 203.70

după scarificare 5

4. Încărcat în remorcă gunoi de to 40.00 0.23 24.72 33.60 58

grajd cu TIH *

5. Administrat gunoi de grajd în Ha 1 1.00 105.32 140.00 24

 vie cu alimentare mecanică și
norma de 40 t / ha *

6. Desfundat mecanic Ha 0.95 0.95 100.05 1030.75 113

7. Desfundat manual Mii 0.05 2.00 220.00

mp.

8. Nivelat de bază prin 2 treceri Ha 2 0.54 53.06 168.00 22

9. Încărcat ,descărcat îngr. complexe to 1.60 0.09 9.79

10. Alimentat maşina de Ha 1 0.06 2.20

împrăştiat îngrăşăminte
chimice granulate

11. Împrăştiat îngrăşăminte Ha 1 0.05 4.55 28.00 32

chimice granulate

12. Arătură de încorporare a Ha 1 0.18 16.25 34.30 50

îngrășămintelor chimice

13. Discuit, grapat și nivelat Ha 3 0.32 28.74 136.50 165

TOTAL 6.00 655.70 2.87 284.45 2377.55 266

Rotunjiri 6.00 655.70 2.87 284.45 2377.55 266

TOTAL (fara valorile de la pozitiile 4 si 5)

TOTAL (cu valorile de la pozitiile 4 si 5) 6.00 655.70 4.10 414,49 2551,15 296

Rotunjiri

TOTAL (cu valorile de la pozitiile 4 si 5)

Plantarea viţei de vie

Suprafața ce va fi plantată cu viță de vie este de …..Ha. Distanța de plantare este de
2,2 m între rânduri și 1,0 m între vițe pe rând, rezultând o densitate medie la Ha de 4545 vițe/
Ha.
Perioada de plantare. Viţa de vie se poate planta toamna, primăvara sau, în cazuri
speciale, vara.
Plantarea de toamnă se execută în lunile octombrie şi noiembrie, până la venirea
îngheţului. Aceasta asigură avantaje faţă de plantarea de primăvară, sub aspect biologic, prin:
realizarea contactului mai bun al rădăcinilor cu solul, cicatrizarea mai bună a rănilor prilejuite
de fasonarea viţelor, intrarea mai devreme în vegetaţie ş.a. (Olteanu I., 2000). Cu toate aceste
avantaje plantarea de toamnă este puţin practicată datorită lipsei de: material săditor care se
scoate târziu din pepiniere, lipsa forţei de muncă (determinată de suprapunerea plantatului cu
alte lucrări de sezon) şi apariţia de condiţii climatice nefavorabile. Plantarea de toamnă se
recomandă în podgoriile cu climat secetos (Murfatlar) şi pe nisipuri (podgoria Sadova
Corabia).
Plantarea de primăvară se execută în lunile martie şi aprilie, după ce temperatura în
sol atinge 8 - 100 C, pe adâncimea 0 - 40 cm şi starea de umiditate permite intrarea pe teren.
Pe solurile mai grele, reci şi cu exces temporar de umiditate, cum ar fi unele amplasamente
din podgoriile Drăgăşani şi Ştefăneşti, plantarea se poate executa ceva mai târziu (luna mai).
Pregătirea viţelor în vederea plantării constă în controlul tehnic de calitate şi a stării
fiziologice după păstrare sau transport, refacerea stării de umiditate dacă este necesară, fasonarea şi
mocirlitul.
Recepția vițelor și controlul de calitate constă în verificarea îndeplinirii condiţiilor tehnice
de calitate prevăzute de STAS-urile în vigoare și autenticității soiului/clonei. Pentru plantare se va
folosi viță altoită din categoria certificată sau standard, din soiuri și clone admise în cultură,
conform reglementărilor naționale în vigoare. Pentru controlul de calitate se va examina minim 2
% din numărul de pachete ale lotului, în prezența beneficiarului și reprezentantului furnizorului
autorizat de material săditor viticol. Se vor analiza/examina: numărul de vițe pe pachet, rezistența
sudurii altoi/portaltoi, starea de sănătate și viabilitatea vițelor altoi (secțiuni în rădăcini, cordița altoi,
muguri) și a portaltoiului (secțiuni longitudinale/transversale pentru depistarea eventualelor zone
necrotice). Autenticitatea soiului este garantată prin certificatul de autenticitate eliberat de pepiniera
care a furnizat materialul săditor.
Refacerea stării de umiditate fiziologică se execută atunci când se constată deshidratarea
rădăcinilor. Lucrarea se execută înainte sau după fasonare şi constă în introducerea viţelor cu
rădăcinile în apă până la jumătatea portaltoiului timp de 1-2 zile, uneori mai mult.
Fasonarea viţelor constă în scurtarea rădăcinilor la 8-10 cm şi a cordiţei altoi la 3-4
ochi. Acest mod de fasonare corespunde atât cerinţelor biologice, cât şi celor impuse de
tehnologiile moderne de cultură, motiv pentru care este generalizat în practică.
Mocirlirea constă în introducerea rădăcinilor cu treimea inferioară a portaltoiului
într-un amestec alcătuit din dejecţii proaspete de bovine, pământ mărunţit de la locul de
plantare, în proporţii relativ egale, şi apă.
Prin mocirlire se asigură un contact mai bun, după plantare, al rădăcinilor cu
pământul, realizându-se o grăbire a începutului de cicatrizare a rănilor şi formarea de rădăcini
noi sub influenţa hormonilor proveniţi din dejecţiile de bovine, folosite la prepararea
mocirlei.
Pregătirea viţelor se efectuează concomitent cu plantarea. Eventual, controlul tehnic
de calitate și fasonarea se pot executa cu o zi mai devreme, avându-se grijă ca până la
mocirlire şi plantare să se prevină deshidratarea rădăcinilor, prin stratificare provizorie sau
acoperire cu prelate umede.
 Plantarea mecanizată . Maşinile utilizate pentru plantarea viţei de vie au sistem automat de
ghidare pe bază de GPS sau laser. În funcție de tipul de mașină și producător, acestea realizează fie
lucrări separate, cum ar fi execuţia gropilor, fie mai multe operaţii cumulate: execuţia gropilor,
aşezarea viţelor la locul de plantare (în gropi), tragerea pământului în groapă şi tasarea
acestuia, aplicarea îngrăşămintelor, udatul.
Plantarea manuală - în gropi , cu sau fără muşuroi. Gropile se execută concomitent cu
lucrarea de plantare, sau cu 1-2 ore mai înainte, aceasta fiind motivată de organizarea şi
executarea lucrării în ansamblu pe formaţiuni şi echipe de lucru. Reducerea decalajului dintre
făcutul gropilor şi plantatul propriu-zis contribuie la diminuarea pierderii apei din sol prin
evaporare. Gropile se execută manual, cu cazmaua, sau pe cale mecanizată folosind burghiul
dezaxat montat pe tractor. Gropile executate manual sunt de secţiune pătratică, cu latura de
40 cm, şi adâncime de 50 cm (figura 2b) cu aşezarea pământului pe direcţia rândurilor. În
cazul execuţiei mecanizate secţiunea este circulară cu diametrul de 25-40 cm şi adâncimea de
50 cm (figura 2a). La partea de jos a gropii, pe peretele dinspre pichet, se execută o mică
scobitură, din pământul rezultat, formându-se un mic muşuroi pe care urmează a se aşeza
rădăcinile.
Viţele pregătite şi repartizate la gropi cu un mic avans faţă de plantatul propriu-zis se
aşează în groapă în poziţie verticală, rezemate pe peretele dinspre pichet, cu rădăcinile
răsfirate aşezate pe muşuroiul din partea de jos a gropii. Pe terenurile relativ plane şi pe cele
amenajate în terase punctul de altoire se fixează cu 1-2 cm mai sus față de nivelul suprafeţei
solului. Pe terenurile în pantă, neamenajate în terase, adâncimea de plantare este diferită, în
funcţie de poziţia pe pantă, respectiv punctul de altoire cu 3-5 cm mai jos de nivelul
suprafeţei solului pe treimea superioară a pantei; pe treimea mijlocie se fixează în mod
asemănător ca pe terenurile plane şi cu 3-5 cm mai sus pe treimea inferioară a versantului
(Olteanu I., 2000).

a. b.
Figura 2- Forma şi adâncimea gropilor: A-circulară; B-pătratică (Olteanu I., 2000)
 Figura 3- Plantarea viţei de vie (Olteanu I., 2000)

După fixarea viţelor în groapă se pune pământ fertil şi reavăn peste rădăcini, în
grosime de 15-20 cm şi se tasează bine. Se administrează 2-6 kg gunoi de grajd (bine
fermentat) la groapă, se udă cu 5-10 l apă, se presară 5 g insecticid / viţă (figura 3) apoi se
umple groapa cu pământ. Se tasează şi se muşuroieşte cordiţa cu un strat de pământ gros de
4-6 cm.
Imediat după plantare se execută o mobilizare superficială a solului cu ajutorul
cultivatorului sau frezei.
Instalarea tutorilor se realizează după plantare, la fiecare viță. Se pot utiliza tutori metalici,
din bambus sau lemn. Aceștia au rolul de suport, în vederea legării lăstarilor destinați formării
tulpinii.
Devizul de cheltuieli pentru plantarea mecanizată și instalarea tutorilor pentru 1 Ha
de teren este stabilit în conformitate cu Laboratorul “Tehnologia culturii viței de vie” din
cadrul I.C.D.V.V. Valea Călugărească și este redat mai jos.
DEVIZ PLANTARE MECANIZATĂ ȘI INSTALARE TUTORI ÎN VEDEREA
FORMĂRII TULPINII (1 ha)
(Sursa: calculat după Laboratorul “Tehnologia culturii viței de vie”, I.C.D.V.V. Valea
Călugărească)
Nr. LUCRAREA U.M. CANTI LUCRĂRI LUCRĂRI MECANICE
Crt. TATE MANUALE

ZO Valoare ZO Retribuție Motorina (lei) Valo

(lei) (lei) (le

1. Parcelarea si trasarea de Ha 1 0,50 5,50

drumuri

2. Procurare tutori, Incarcat, to 0, 454 0,17 19,25

transportat si descarcat
tutori
 3. Procurare vițe. Scos vițe de Mii 4,590 1,44 160,42
la stratificare Buc.

4. Facut gropi pt plantare Mii 0,2295 0,83 92

manuala (5% din sup.) Buc.

5. Fasonat, verificat calit.viței Mii 4,590 1,75 192,50

Buc.

6. Mocirlirea vițelor înainte Mii 4,590 0,15 16,98

de plantare Buc.

7. Plantat vița de vie manual Mii 0,2295 0,53 176

(5% din suprafață) Buc.

8. Plantat mecanic viță de Mii 4,361 430

vie (95% din suprafata) Buc.

9. Transport apă to 43,61 1,49 135,42 320,83 456,

10. Udat vițe (10 l/viță) Ha 1 4,00 440,00

11. Repartizat tutori Mii 4,590 3,81 419

Buc.

12. Bătut tutori Mii 4,590 9,17 1009

Buc.

13. Arat mecanic după plantat Ha 1 0,20 19,63 53,20 72,8

14. Palisat lăstari Mii 4,590 5.74 631,20

Buc.

15. Sapă mare după plantat Ha 1 14,28 1571,43

16. Paza plantație 30 zile zo 60 60 6600

17. Mușuroit viță de vie toamna mii but. 4,590 3.94 439

TOTAL 11772,28 4836

Rotunjiri

TOTAL

*- se modifică calculul în situația în care persoanele beneficiare doresc să își confecționeze tutorii din materialele pentru
care prezintă documente de certificare calitate 1Preț viță altoită categoria certificat=7,00 lei cu TVA inclus
2
neexistând norme pentru executarea plantării mecanizate a vițelor s-a luat în calcul o valoare estimativă de 0,20 Euro
centi/viță, urmând a se modifica în funcție de tarifele percepute de firmele specializate
INSTALAREA SISTEMULUI DE SUSȚINERE

Instalarea mijloacelor de susținere reprezintă o lucrare foarte importantă, menită să

asigure exploatarea optimă a plantației viticole și longevitatea acesteia. Un sistem de
susținere eficient trebuie să asigure : durată mare de exploatare, posibilitatea alocării unor
încărcături mari de muguri/planta/Ha, reducerea cheltuielilor de întreținere a plantației,
optimizarea microclimatului viței de vie, facilitarea lucrărilor de întreținere a plantației
viticole (manuale, mecanice) ș.a.
Instalarea mijloacelor de susţinere se execută în toamna anului I sau în primăvara
anului II.
Sistemul de susținere pe spalier se bucură de cea mai mare extindere în practica
viticolă, datorită multiplelor avantaje pe care le prezintă. În funcție de forma de conducere,
tipul de tăiere practicat și numărul de sârme, se întâlnesc diverse tipuri de spaliere. În general,
în țara noastră se recomandă folosirea spalierului vertical monoplan cu sârme duble.
În cazul vițelor conduse în forme semiînalte se folosește spalierul vertical monoplan
cu trei rânduri de sârme. Primul rând de sârme (sârma portantă) se fixează la 75 cm față de
nivelul solului, al doilea la 1,1m față de sol iar al treilea rând la 1,6 m.
Ca mijloc de susţinere în cultura viţei de vie spalierul este format din stâlpi (bulumaci),
ancore sau contraforţe, sârme şi, eventual, întinzătoare.
Stâlpii pentru construirea spalierului în plantaţiile de vii roditoare sunt de două feluri:
fruntaşi (de capăt) şi mijlocaşi(intermediari). Stâlpii fruntaşi au dimensiuni mai mari (2,2-2,7 m) şi se
fixează la capetele de rând. Mijlocaşii au dimensiuni mai mici (1,8-2,4 m) şi se fixează în interiorul
rândului (Figura 4).
Stâlpii folosiţi la instalarea spalierului pot fi confecţionaţi din beton armat comprimat, în
secţiune pătratică sau dreptunghiulară (7/7; 8/8 sau 10/7). Aceștia au o durată mare de exploatare
(rezistență mare la intemperii) dar, au un cost mai ridicat. În prezent, din rațiuni economice ( raport
preț-calitate) se utilizează stâlpii metalici din oțel galvanizat.
Spalierii din capătul rândului trebuie sa fie foarte bine fixați, pentru ca asupra lor apasă
o sarcină mai mare decât pe stâlpii din mijlocul rândului. De aceea, aceștia necesită un sistem
de ancorare (Figura 5) compus din trei elemente principale. Primul dintre ele este ancora, care
se introduce în sol și tensionează stâlpii fruntași cu ajutorul unui cablu de ancorare si al unui
sistem de fixare, care împiedică slăbirea acesteia. Acest sistem se numește griplă, fiind
asemănător unui lăcăt cu sistem de autoblocare, cu ajutorul căruia cablul de ancorare se poate
tensiona sau slabi (Figura 6). Kitul de ancorare conține un cablu de sârmă
zincată (flexibilă și rezistentă) cu lungimea de 4,5 m, grosime 3 mm +gripla + șaibă (Figura
6)..
 a. b.

Figura 4- Sistem de susținere cu stâlpi metalici -a. Stâlpi fruntași (de capăt); b. Stâlpi mijlocași
(Sursa: https://igard.ro/stalpi-vita-de-vie)

Figura 5- Ancorare stâlpi de capăt

a. b.
Figura 6. Sistem ancorare- a. Kit ancorare cu cablu;b. griplă
Sistemul de susținere utilizat pentru forma de conducere semiînaltă, va fi cu stâlpi
metalici din oțel galvanizat, cu 3 etaje de sârme, dintre care o portantă simplă (Ø= 2,5 mm)
fixată la 70-80 cm față de sol și al doilea (la 1,1m față de sol) respectiv al treilea rând (la
1,6 m) de sârme vor fi duble (Ø= 2,2 mm).
În funcție de lungimea rândului, este posibil să rezulte variații ale distanțelor dintre
stâlpi de cca. 5-10%.
Lucrările ce vor fi efectuate pentru montarea sistemului de susținere sunt: montarea
tutorilor (dacă nu s-a făcut), montarea stâlpilor de capăt și intermediari, ancorare, instalarea și
întinderea sârmelor, montarea griplelor medium sau plus (opțional) și fixarea agrafelor
(opțional).
Instalarea tutorilor . Se pot utiliza tutori metalici, din bambus sau lemn. Tutorii din metal au
diametrul de Ø= 6-8 mm și o lungime de 1,00-1,10 m, introduși în sol la 30-40 cm. Tutorii din
bambus au diametrul de Ø= 14-16 mm și o lungime de 1,00-1,20 m.
Montarea stâlpilor de capăt și intermediari. Se vor folosi stâlpi de capăt din oțel
galvanizat de minim 2 mm grosime, lungime minim 2,5 m, care vor fi introduși în sol 0,7-0,8
m sub un unghi de 25-40°. Conform devizului cadru întocmit de ICDVV Valea Călugărească,
numărul de stâlpi de capăt (fruntași) pentru 1 Ha este de circa 92 de bucăți (incluzând și
rezerva de 5 % pentru eventuale deteriorări la montare, rânduri mai scurte de 100 m), dar
acesta poate să difere în funcție de fiecare parcelă.
Se vor utiliza stâlpi intermediari din oțel galvanizat (de minim 1,5 mm grosime,
lungime 2,4 m), instalați la maxim 5 m pe rând, care vor fi introduși în sol 0,6-0,7 m . Conform
devizului cadru întocmit de ICDVV Valea Călugărească, numărul de stâlpi intermediari
(mijlocași) pentru 1 Ha este de circa 780 de bucăți, incluzând o rezervă de 3-5 % (datorită
posibilelor deteriorări la montare). Numărul acestora pe rând poate să difere în funcție de
lungimea rândurilor din fiecare parcelă.
Ancorele au funcţia de fixare a stâlpilor fruntaşi (de capăt) şi pot fi din blocuri de beton, ca
deşeuri de la construcţii, având lungimea de 35-40 cm şi diametru de 15-30 cm. Fiecare din acestea se
îngroapă la adâncimea de 50-60 cm.
Sârma de legare a ancorelor se scoate la nivelul solului sub formă de inel. O altă metodă o
constituie înlocuirea ancorelor descrise mai sus cu ancora metalică cu rozetă. Aceasta este
confecţionată dintr-o tijă de oţel de 70 -80 cm lungime şi 10 mm diametru, prevăzută cu un cârlig la
capăt şi o rozetă elicoidală pentru introducere şi fixare în sol.
Contraforţele sunt formate din stâlpi mijlocaşi aşezaţi la interior în poziţie oblică sub un
unghi de 45 0faţă de stâlpii fruntaşi. Contraforţele sunt recomandate a fi folosite la marginea aleilor
pietonale şi în zonele de racordare a parcelelor când se schimbă direcţia de orientare a rândurilor. În
felul acesta se previne agăţarea ancorelor de utilajele în lucru.
Instalarea sârmelor. Necesarul de sârmă la 1 Ha:
Etajul 1-sârma portantă (Ø= 2,5 mm), montată la 70-80 cm față de sol:
100m : 2,2 m (distanța între rânduri)= 45,45 x 100 m (lungimea rândului)= 4545m.l. + 1 % rezervă=
4590 m.l./Ha
Etajul 2 – sârme duble (Ø= 2,2 mm), montat la 1,1 m față de sol :
100m : 2,2 m (distanța între rânduri)= 45,45 x 100 m (lungimea rândului)= (4545m.l. x 2)+ 1 %
rezervă = 9181 m.l.
 Etajul 3 – sârme duble (Ø= 2,2 mm), montat la 1,6 m față de sol :
100m : 2,2 m (distanța între rânduri)= 45,45 x 100 m (lungimea rândului)= (4545m.l. x 2) +1 %
rezervă = 9181 m.l.
În cazul utilizării sistemului de susținere cu stâlpi (spalieri) metalici se va utiliza
pentru calcul devizul 1- instalare mecanizată a sistemului de susținere, conducere și
palisaj (1 ha) iar, în cazul utilizării sistemului de susținere cu stâlpi (spalieri) din beton se va
utiliza pentru calcul devizul 2- instalare sistem susținere- spalier beton, conducere și
palisaj (1 ha) în conformitate cu Laboratorul “Tehnologia culturii viței de vie” din cadrul
I.C.D.V.V. Valea Călugărească.
În anexe vor fi prezentate devizele pe lucrări : deviz pregătire teren, deviz plantare și
instalare tutori, deviz instalare sistem de susținere și deviz centralizator.
DEVIZ 1- INSTALARE MECANIZATĂ A SISTEMULUI DE SUSȚINERE,
CONDUCERE ȘI PALISAJ (1 ha) (Sursa: după Laboratorul “Tehnologia culturii viței de
vie”, I.C.D.V.V. Valea Călugărească)
Nr. crt. LUCRAREA UM CANTITATE LUCRĂRI LUCRĂRI M
MANUALE ȘI MECA
MECANICE
Produsul

1. Incărcat și descărcat spalieri fruntași și Ha 1 4706,60 Stâlpi fruntași

mijlocași; Transport spalieri și diverse; (capăt) metalici
Repartizarea spalierilor la locul plantării ;
2. Fixat fruntași și mijlocași; Ancorat spalieri Stâlpi mijlocași
fruntași; Încărcat și descărcat sârmă; Marcat metalici
pe stâlpi locul pentru fixarea bridelor; Fixat
3. bridele pe stâlpi; Instalat și întins sârme; Motorină
Prinderea primei sârme de capătul tutorelui
4. Ancore

5. Sârmă Ø 2.5 mm

6. Sârmă Ø 2.2 mm

7. Sârmă Ø 2.5 mm
pentru ancore

8. Gripple

9. Distantoare sarme
duble 2 și 3

10. Intinzători
tensionare sârmă
portantă

11. Agrafe prindere

tutore de sârmă

TOTAL 4706,60
*Cost mediu stâlp capăt=30 lei; cost mediu stâlp mijlocaș =21,6 lei;
-neexistând norme pentru executarea instalării mecanizate a spalierilor s-a luat în calcul o valoare estimativă de 1
Euro/spalier+ancoră, urmând a se modifica în funcție de tarifele percepute de firmele specializate
DEVIZ 2- INSTALARE SISTEM SUSȚINERE- spalier beton, CONDUCERE ȘI
PALISAJ (1 ha)
(Sursa: după Laboratorul “Tehnologia culturii viței de vie”, I.C.D.V.V. Valea Călugărească)
Nr. LUCRAREA UM CANTI LUCRĂRI LUCRĂRI MECANICE
crt. TATE MANUALE

ZO Valoare ZO Retribuț Motorină Valoar

(lei) ie (lei) (lei) (lei)

1. Pichetat teren Ha 1 0,67 73,33

2. Încãrcat și to 34,90 3,49 767,73

descãrcat spalieri
din beton fruntași
și mijlocași

3. Transport spalieri to 40,00 1,42 129,54 306,89 436,43

și diverse

4. Repartizarea buc 918 9,18 1010,17

spalierilor la
locul plantãrii

5. Sãpat gropi buc 200 8,00 880

spalieri fruntași

6. Sãpat gropi buc 200 8,00 880

pentru ancore

7. Fixat spalieri buc 100 1,43 157,14

fruntasi în gropi

8. Sapat gropi buc 800 13,34 1467,28

spalieri mijlocași

9. Fixat spalieri buc 800 8,80 1956,37

mijlocași

91 Fixarea pietrelor buc 100 0,01 115,79

de ancorare în
gropi, inclusiv
confecționarea
ancorei

10. Ancorat spalieri buc 100 2,00 220,00

fruntași

11. Încărcat și to 1,58 0,16 34,87

descărcat sârmă

12. Marcat pe stâlpi mii semne 2,40 1,13 125,77

locul pentru
fixarea bridelor
 13. Făcut bride mii buc 2,40 3,43 377,30
pentru prinderea
sârmelor pe
stâlpi și
montarea lor

14. Instalat și întins mii ml 25 8,38 921,25

sârmă

15. Prinderea mii buc 4,590 3,46 420,1

primei sârme
de capătul
tutorelui

TOTAL cu 71,47 9407,11 1,42 129,54 306,89 436,43

spalieri beton

1
se modifică calculul în situația în care persoanele beneficiare doresc să își confecționeze bridele și ancorele din
materialele pentru care prezintă documente de certificare calitate
CENTRALIZATOR
CHELTUIELILE EFECTUATE PENTRU ÎNFIINȚAREA A ……X Ha PLANTAȚIE
VIȚĂ DE VIE
Nr. Denumire deviz Materiale (lei) Manopera (lei) Lucrari
mecanice (lei)
crt.

1. Pregatire teren

2. Plantare si instalare tutori

TOTAL pregătire teren

și plantare

3. Instalat sistem
sustinere (spalieri
beton)

3* Instalat sistem
sustinere (spalieri
metalici)

TOTAL GENERAL (cu

spalieri …..)
1+2+3/3*

Notă: Se va alege în funcție de sistemul de susținere pentru care ați optat

CADRU LEGISLATIV

În vederea proiectării și realizării investiției se va respecta legislația și reglementările

naționale în vigoare:

- Legea viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole nr. 164/2015, cu
 modificările ulterioare;
- Ordin M.A.D.R. nr. 1205 din 22 iunie 2018 pentru aprobarea Nominalizării arealelor
viticole şi încadrării localităţilor pe regiuni viticole, podgorii şi centre viticole; - Ordin
M.A.D.R. nr. 273 din 17 septembrie 2020 pentru aprobarea Listei soiurilor de struguri de vin
care pot fi plantate, replantate, altoite pe teritoriul României în scopul producerii vinului;
- Normele metodologice de aplicare a Legii viei şi vinului în sistemul organizării comune a
pieţei vitivinicole nr. 164/2015, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 512/2016; - Ordin
M.A.D.R. nr. 240/2020 pentru aprobarea Normelor metodologice privind condiţiile de punere
în aplicare a măsurii de distilare a vinului în situaţii de criză, eligibilă pentru finanţare în cadrul
Programului naţional de sprijin în sectorul vitivinicol 2019-2023; - Ordin M.A.D.R. nr.
75/2020 privind modificarea anexei la Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 1205/2018
pentru aprobarea Nominalizării arealelor viticole şi încadrării localităţilor pe regiuni viticole, podgorii şi
centre viticole;
- Ordin M.A.D.R. nr. 364/2016 pentru aprobarea Normelor privind gestionarea sistemului
autorizațiilor de plantare a viței-de-vie pentru struguri de vin.