PROIECTARE DIDACTICĂ

Planificarea calendaristică
Planificarea calendaristică presupune parcurgerea următoarelor etape:
- realizarea asocierilor dintre obiectivele de referinţă şi conţinuturi;
- împărţirea în unităţi de învăţare;
- stabilirea succesiunii de parcurgere a unităţilor de învăţare;
- alocarea timpului considerat necesar pentru fiecare unitate de învăţare, în concordanţă
cu obiectivele de referinţă şi conţinuturile vizate;
Planificarea calendaristică are următoarea rubricaţie, conform sugestiilor metodologice
din programă. :

Nr.crt Lucrarea/produsul Competențe Domenii de Conținuturi Nr Perioada

al UI de realizat specifice conținut ore

Unităţile de învăţare se indică prin titluri (teme) stabilite de către profesor. Competenţele
sunt marcate prin numerele corespunzătoare din programa şcolară, iar conţinuturile selectate
sunt cele extrase din lista cu conţinuturi a programei. La noua programă pentru Educație
tehnologică și aplicații practice conținuturile trebuie ordonate logic de către cadrul didactic,
acestea fiind prezentate pe cele cinci domenii de conținut. Numărul de ore se stabileşte de
către profesor în funcţie de experienţa acestuia şi de nivelul de pregătire al elevilor. În rubrica
“Observaţii“se trec eventualele modificări determinate de aplicarea efectivă la clasă.
Exemple de construire a proiectului de unitate de învățare ”clasic„
Următoarea etapă în proiectarea didactică este proiectarea unei unităţi de învăţare, etapă
fundamentală în organizarea demersului didactic.
1
O unitate de învăţare reprezintă o structură didactică deschisă, flexibilă, care are
următoarele caracteristici:
 Determină formarea la elevi a unui comportament specific, generat prin integrarea unor
obiective de referinţă;
 Este unitară din punct de vedere tematic;
 Se desfăşoară în mod sistematic şi continuu pe o perioadă de timp;
 Se finalizează prin evaluare.

Proiectarea unităţii de învăţare are următoarele avantaje:

 creează un mediu de învăţare coerent în care aşteptările elevilor devin clare pe termen
mediu şi lung;
 implică elevii în "proiecte de învăţare personale" pe termen mediu şi lung - rezolvare de
probleme complexe, luare de decizii complexe - cu accent pe explorare şi reflecţie;
 implică profesorul într-un "proiect didactic" pe termen mediu şi lung, cu accent pe
ritmurile de învăţare proprii ale elevilor;
 dă perspectivă lecţiilor, printr-o relaţie neliniară între ele, situându-le în secvenţe diferite
ale unităţii de învăţare.
1
M.E.C, C.N.C, Ghid metodologic pentru aplicarea programelor şcolare, Tehnologii, Bucureşti, 2002;
 Proiectarea unei unităţi de învăţare conţine suficiente elemente pentru a oferi o imagine
asupra fiecărei ore. Rubricile planificării UI sunt:

Lucrare/ Detalieri de Competențe Activități de Resurse Resurse

Data Evaluare
proiect conținut specifice învățare de timp materiale

Conţinuturile sunt detaliate, la rubrica competențe se trece numărul corespunzător din

programa şcolară; în rubrica “Resurse” sunt cuprinse specificări de timp, de loc, forme de
organizare a clasei.
Pentru fiecare unitate de învăţare sunt prevăzute obiectivele evaluării, metodele şi
instrumentele de evaluare, precum şi evaluarea sumativă a fiecărei unităţi de învăţare.
Proiectul unităţii de învăţare este gândit ca un instrument pragmatic al proiectării
eficiente. De aceea, el reflectă sintectic elementele cheie ale demersului didactic profesionist.
3.2.3 Programă adaptată pentru elevii cu CES

Rolul profesorului de ETAP în lucrul cu elevii cu CES

 să-şi îmbogăţească pregătirea pedagogică cu elemente care să-i faciliteze includerea
optimă în clasă a elevilor cu CES şi asigurarea de şanse egale pentru aceştia la instrucţie
şi educaţie;
 să manifeste interes continuu pentru identificarea, evaluarea şi reprogramarea periodică a
conţinuturilor învăţării pentru fiecare elev;
 să coopereze în parteneriat cu profesorul de sprijin şi cu ceilalți membri ai echipei
educaţionale, dar şi cu familia elevului;
 să participe la elaborarea programului pedagogic individualizat pentru fiecare elev cu
CES şi să ţină evidenţa rutei curriculare a acestuia.

Repere în adaptarea curriculum-ului pentru elevii cu CES

 adaptarea conţinuturilor având în vedere atât aspectul cantitativ cât şi aspectul
calitativ, planurile şi programele şcolare fiind adaptate la potenţialul de învăţare al
elevului prin extindere, selectarea obiectivelor şi derularea unor programe de
recuperare şi remediere şcolară suplimentare etc.
 adaptarea proceselor didactice având în vederea mărimea şi gradul de dificultate al
sarcinii, metodele de predare (metode de învăţare prin cooperare, metode activ
participative, jocul didactic), materialul didactic (intuitiv), timpul de lucru alocat,
nivelul de sprijin (sprijin suplimentar prin cadre didactice de sprijin);
 adaptarea mediului de învăţare fizic, psihologic şi social; adaptarea procesului de
evaluare, având în vedere ca finalitate dezvoltarea unor capacitaţi individuale ce se
pot exprima prin diverse proiecte şi produse (scrise, orale, vizuale). Modalitatea de
evaluare poate fi adaptată în funcţie de potenţialul individual. Evaluarea trebuie să
vizeze identificarea progresului realizat de elev luând ca punct de plecare rezultatele
evaluării iniţiale.