Într-o Sfântă Duminecă – versuri – colinde din Bucovina

Țara’n pradă mi’o prădat

Dar din țara ce’o prădat?
Cheitale Raiului
Și razorle soarelui.
Și Raiu’ s’a ‘ntunecat,
Iar iadu’ s’a luminat.
Dumnezeu s’a spăimântat,
Peste lume s’a uitat.
Cine ‘n lume s’a aflat?
Cel viteaz.
El bine seama mi a luat,
La părinți a alergat,
La icoane s’a ‘nchinat,
Cu părinții s’a iertat,
Cu părinții și cu frații
Și cu dalbele surori!
Fuga în grajd că mi a dat,
Pe Murgu’ l a deslegat.
L a ‘nfrânat și l a ‘nsauat,
După jadoci s’a luat.
De departe a ditunat,
Mai de aproape a fulgerat.
Jadocii s’au spăimântat
Și cheile au lepădat.
Le’a luat,
Lui Dumnezeu i le’a dat.
Iadu’ atunci s’a ‘ntunecat
Și Raiu’ s’a luminat.
Dumnezeu s’a bucurat
Și un scaun că i’a dat,
Un scaun de judecata
Să judice o lume toată.
Să judice o lume toată
Și pe noi câte odată.