ay CUNOASTERE See _ CULTURA t ; ero LOAN CON. Veto Res yA)I FILOSOFIA — GEN DE CUNOASTERE, FORMA A CULTURIL, MIJLOC DE COMUNICARE Motto: , Filosofiae libera de obligati. Frumusejea ei e ca se poate incepe de oriunde. Nu eo stiinga si n-are nici mdcar 0 definitie" (Constantin Noica) 1. DEFINIREA $I SPECIFICUL FILOSOFIEI Odata cu aparitia omului si a societatii lumea si-a adaugat inca o dimensiune (componenta), existnd de atunci, doua alcatuiri structurale si functionale opuse, dar interdependente: Jumea obiectiva, adic lumea lucrurilor gi a relatiilor dintre ele si Jumea subiectiva, constituita din ansamblul trairilor afective, volitive si cognitive ale fiintei umane. Din intretaierea si confruntarea acestor doua lumi se haste o a treia— cultura ~ formaté in urma subiectivarii elementelor lumii obiective, din obiectivarile celei subiective. Asadar intr-o prima aproximare filosofia ne apare ca un gen de creatie umand, ca o modalitate a activitatii spirituale a omului, ca o forma a culturii ce se distinge - vom vedea mai departe — de celelalte genuri, modalitati si forme ale acestora: stint, arta, religie. Prin secolul al VI-lea e.n., deci la aproape un mileniu distanta de epoca de inflorire a filosofiei in Vechea Elada, David Armeanul face un bilant al definitiilor date filosofiei de cei dinaintea sa, precizand ca pentru Pitagora filosofia este fie ,,cunoasterea celor ce sunt ca fiind cele ce sunt", fie ,cunoasterea lucrurilor divine si omenesti*, tot lui apartinand si semnificatia devenita clasica: ,,filosofia este dragostea de in{elepciune* (philia sophias); Platon spunea ca filosofia este ,,pregitire pentru moarte* 7 Se en ene etlsau cd filosofia este ,,asemanarea cu divinitatea pe cat ij sty o, a; putinga"; Aristotel arata ca ,,filosofia este arta a arteloy Si stn a stiintelor“”. ag Dar in pofida numérului mare de defi n (conotatii) ~ poate ordinul sutelor — ce s-au dat filosofiei ulterior acestuj Moment ee 1 Paey inspiratia filosofilor a secat, toate »invartindu-se* in jurul acelop, semnificafii surprinse in cele date de filosofii antici grecj aint a sus, C4 lucrurile stau aga ne-o dovedesc definitiile propuse de mai génditori ai umanitatii—Thoma D’Aquino, Fr. Bacon, J. Locke, p, Hi B. Spinoza, R. Descartes, Leibniz, Kant, Fichté, Hegel, Mary Schopenhauer, Aug. Comte, Herbart, H. Spencer, W. Wundt, w. James, L. Wittgenstein, J.P. Sartre, K. Jaspers, M. Heidegger, B. Russell $0, dap nu pe acestea doresc sa le invoc gi evoc, ci vreau s4 Tecurg la cétey, exemple din spatiul cultural romanesc. De pilda, Titu Maiorescy _ intemeietorul culturii romane modeme — arta ca filosofia este oMazuinga spre infelepciune“, iar discipolul sau Petre P. Negulescu definea filosofia ca fiind ,,analiza primelor principii gi sinteza ultimelor Tezultate ale stiinfei, in vederea explicarii totale a universului“, Spre aceeasi semnj- ficatie tinde si definitia data de un alt mare discipol al lui Titu Maiorescu, Constantin Radulescu-Motru pentru care filosofia studiaza »Principiile fundamentale ale oricarei stiinte, clarificind conceptele de baza ale stiinfelor si armonizand punctele lor de vedere divergente, fiind singura gi unica disciplina teoretico-rationala care ne ofera o cunostin{a unitara — cunostinta cea mai completa si cea mai putin relativa din lume? Mircea Florian propune filosofiei doua mari accepfii ce se impletesc gi se dezvolti impreuna: 1) ,,filosofia este stiinta fundamentelor, a princi- piilor si legilor cele mai cuprinzatoare ale lumii‘; 2) ,,filosofia este 0 conceptie asupra viejii omului, Pentru a descoperi sau a crea idealuri si valori aducatoare de fericire si innobilare‘.>) Chiar si din aceste cteva exemple rezulta ca ,,din semnificatiile diverse atribuite filosofiei, de-a lungul istoriei sale, poate fi desprins4 0 nota constanta, comuna acestor semnificatii (sau majoritatii lor), niall considerata drept definitorie pentru conceptul de «filosofie». $i anume: 8 a co Wa ninuisias waite wisictiawe. qs cls wesowasinasaal]filosofia ¢ definita ca fiind conceptie generala despre lume, rod al unui efort spre sinteza totala, doctrina care pretinde sd ne dea o imagine de ansamblu a existentei considerata in totalitatea eit. Dar, preciza D.D. Rosca, ,,filosofiane apare nu numai ca o imagine de ansamblu a existentei luate ca totalitate, ci sica reactie axiologica a omului concret, a constiintei umane integrale (deci gi afective) in fata acestei totalitafi, ca o atitudine concretizati pe plan teoretic in corp de judecati de valoare, judecati legate direct sau indirect de marea problema pe care o ridica conditia omului in lume, a omului creator de civilizatie materiala, si in primul rand a omului creator de valori spirituale, de valori de cultura.* $i, rezuma acelasi autor asumandu-gi riscul repetarii, conceptia sa despre obiectul filosofiei: ,,alaturi de o suma de cunostinte, in principiu obiective, inchegate intr-un tot unitar, care urmaresc s& ne dea o imagine generala despre lume, filosofia este totodat’ si luare de atitudine specifica in fata acestei imagini, e valorificare, este ierarhizare de forme esentiale de existenta (una din acestea fiind omul), ierarhizare facuta pentru a determina locul si importanta omului in lume, a omului creator de valori“.9 in cadrul unor referiri la sensul gi semnificatia filosofiei Constantin Noica sublinia caracterul integrativ al acesteia, faptul cd ea este o specie a metafizicii in sens aristotelian ce se construieste avand in centru conceptul de fiinta si diferitele sale derivate. fn aceasta perspectiva el raporteaza filosofia la constiinta filosofica, care departe de a fi simpla contemplatie reprezinta implinirea devenirii lumii intre fiinta. in aceeasi incercare de a descifra specificul si valoarea filosofiei Petre Tutea porneste de la o ,,intreité forma de manifestare a spiritului uman: filosofica, stiingifica si artistica“.” $i, expliciteaza el, daca spiritul stiingific se mulfumeste cu descriptia cit mai precisa a conditiilor aparitiei unui fenomen gi cu determinarea consecintelor practice si tehnice, iar spiritul artistic prin nelimitare (ca urmare a puterii inchipuirii), ne araté vastul camp metafizic al spiritului, constient de imensitatea irationalului, de existen{a nelimitata in care exploram neincetat, spiritul filosofic este cautator de esente, el avand drept obiect un inventar ideatic (problem- atic) chemat sa sugereze ideea omului fizic, rational gi afectiv.®) 9 ewwwAceasta varietate de sensuri si definigii date filosofig; tn timpului conduce la ideea ca, fiecare ganditor, indicang Obiec, 7 ety in raport cu solutiile filosofice pe care elle-a claborat, ag unele laturi, insusiri, aspecte partiale ale acesteia, Dupa oy, 2S Age D.D. Rosca ,,nofiunea de filosofie“ a variat in CUrSUI istorig; Pre Porfiune a continutului sau, in funcfie de schimbarile Suferite de cae istoric concret pe care ea le-a reflectat, cAt SL mai direct, in fing dezvoltarea stiintelor; apoi gi in functie de conceptia pe care filoso, ae de facut-o despre esenta gi rostul filosofiei. Shay Definirea logica corecta a obiectului filosofiei S€ poate face nee Pundnd fn evidenfa genul sau proxim sidiferenta sa Specifica, Inert © astfel de definire a filosofiei putem spune c4 enul siy Proxim 4 Teprezinta cultura, iar diferenta sa specifica este data, de asambjy) ‘risaturilor ce o disting de celelalte forme subsumate culturij — stn, Teligia, arta, Numaiastfel putem Preciza ce se infelege prin Conceptul de filosofie Care sunt particularitatile si locul pe care ea 7] Ocupa in cadrul creatiej spirituale si alcatuirii omenesti. Deci, alaturi de stiinfa, religie, arta filosofia Teprezinta 0 parte efortului uman de cunoastere gi infelegere a lumii, Si, drept Consecinga, 1.1. Filosofie si stiinga. Ca forma a vietii Spirituale, filosofia este un anumit mod de Cunoastere arealitatii. fn acest Sens, cautarile filosofiei se indreapta spre elaborarea unor Nofiuni, idei, Principii pe baza carora 4 poata fi cunoscuta, explicata si injeleasa lumea fn unitatea si diversitatea ei. Dar afirmatia ca filosofia este Cunoastere nu este suficienta pentru decelarea specificului ¢j deoarece gi alte forme ale viefii spirituale Teprezinta modalitati de Cunoastere a Tealitatii, aga cum este, indeobste 10 WW wee en wren wwe r www© Deosebirea dintre filosofie gi gtiinga priveste, in ultima instanta cel pufin patru puncte de vedere: a) Gradul diferit de generalitate. Filosofia se diferentiaza de stiinte prin universalitatea obiectului sdu; adic, in timp ce stiinfele au un obiect mai restrans (mineralogia: mineralele; chimia: substanfele chimice; biologia: fiintele vii; stiintele juridice: reglementarile din domeniul dreptului; etica: reglementarile din domeniul moralei etc.) filosofia are ca obiect intreaga realitate, lumea in ansamblul ei. Cum spunea Mircea Florian ,,Pentru aproape toti filosofii, filosofia se ocupa cu toralitatea, cu sinteza universului, spre deosebire de stiintele speciale care se marginesc la crdmpeie din lume (materia moarté, viata, sufletul etc., cu subdiviziuni si cu specializari mai pro- nuntate)“.! Spre deosebire de stiinta, care ne di cunostinte fragmentare, referi- toare doar la anumite domenii ale realitatii, filosofia este totalizatoare, obiectul ei de cercetare find totalitatea. Nici o stiinf4, din marea diver- sitate de discipline stiintifice (fizica, chimie, biologie, istorie, psihologie, economie politica etc.) nu imbrafiseaza intreaga realitate, lumea in ansamblul ei. Ceea ce caracterizeaza filosofia ca modalitate de cunoastere este tendinta ei spre universalitate, adicd tendinta de a oferi asemenea cunostinfe care nu privesc doar un anume domeniu al realitafii, ci realitatea in totalitatea ei, lumea considerata ca un intreg, ca un tot unitar. Oricat de generale ar fi problemele pe care gi le pune stiinta gi oricat de ample ar fi generalizarile facute in cadrul ei, acestea raman partiale si limitate in substanta lor, cdci ele vizeaza porfiuni, parcele de realitate, nu Tealitatea ca totalitate. Imaginea pe care stiinta ne-o da despre realitate este, de aceea, partiala, alcatuita din fragmente, oglindind doar zone limitate ale existentei, in timp ce filosofia ofera o imagine globala, totalizatoare. Dar imaginea pe care o ofera filosofia asupra lumii se constituie nu prin insumarea datelor stiinfei, ci prin generalizarea lor, adica printr-un efort de elaborare teoretica speciala, care conduce la formularea unor enunfuri care au drept obiect realitatea sub aspetele ei cele mai generale: absolutul, universalul, necesarul, legicul. Cu alte ul Tr ee ee Seecuvinte, viziunea totalizatoare specifica filosofiei in tentativa unitar universul fn ansamblul sau $1 a 3 coordona Vatictateg Sept, care dirijeazA viata omului se construieste nu ca ° insumare i aloe cunostinjelor stiintifice ci printr-o sinteza specifica Cunoasteri ating construita pe datele stiingei, pe experienta traita si actiunes a sof Spre deosebire de stiinga al carci obiect este universy) cal observabil si detectabil - care este intotdeauna un univers finit, 4 Ndabiy aExistentei, filosofia se straduieste sa infeleaga universy) infinity Ven sietern in timp, adica Existenfain ansamblu. »Stiina orienteag, one filosofia orienteaza asupra lumii; gttinga se margineste cy re condifionat si marginit, filosofia imbratigeaza Neconditionaty] ‘i eee preciza acelasi Mircea Florian.'? i" fn concluzie, stiinja ofera o imagine partiald asupra lumii, mai ting zis, un model explicativ asupra unor aspecte particulare ale lumij ey rale si sociale, in timp ce filosofia exprima 0 conceptie generalg (es Jume considerata in intregul ei, ca totalitate. Reiteram faptul ca acest imagine global pe care se straduie si o dea filosofia se constituie m prin insumarea datelor stiinyelor ci prin interpretarea lor. b) Modul diferit de raportare la statutul existential al omului Filosofia se distinge de stiinj4 nu numai prin gradul ei mai mare de generalitate ci $i printr-un alt sistem de referinta, realizand o raportarea problematicii la statutul omului, descifrand consecintele pe care ea le are asupra condifiei umane. Alaturi de o suma de cunostinte, in principiu obiective, inchegate intr-un tot unitar, care urmaresc sane dea o imagine generala despre lume, filosofia este totodata valorizare gi ierarhizare de forme esentiale de existent, ierarhizare facuta pentru a determina locul si importanfa omului in lume. Aceasta fiindcd omul nu e numai inteligentt inregistratoare a realitajii ce-1 inconjoard si din care face parte, ciestes! afectivitate care reactioneaza emotional gi valoric in fata datelor fumizsté de inteligenta.” ,,Stiinta e cunoastere. Dar, reflexiunea asup™ cunoagiet adica luarea de cunostinta de sine, integrarea actului cunoastert init spiritului da altceva: da filosofie... Nu pot intelege cum vor unii st 12 We reenter e vere wee eracelasi lucru (filosofia s fie is Stiintifica; s4 fie chiar stiinga) dowd lucruri care de la inceput spun ca nu c¢ Vor sa fie acelasi lucru“,! Daca Stiinta este numai cunoastere, scopul ei fiind certitudinea in in mod obiectiy, filosofia nu este numai cunoastere ci este in plus luare de atitudine in conformitate cu o tabla de valori, fondaté de ea insdsi asupra realitatii cunoscute. in aceasta idee, tot Constantin Noica remarca: ,n timp ce in stiinga e vorba despre Iucruri, chiar atunci cand se vorbeste despre om, in filosofie e vorba despre om chiar atunci cand se vorbeste despre lucruri. Filosofia este o indeletnicire cu sinele, nu cu lucrul". Filosofia este si ramane o constiinté de sine a omului. Caci scopul filosofiei nu este numai, si, in primul rand, cunoasterea veridica a lumii fn sine ci este cunoasterea lumii pentru om, a incidengei rostului lumii asupra omului, a locului lui in arhitectonica lumii. Filosofia este o cercetare centrata pe om, cautand sa si cunoasca lumea in intregul ei dar sisd stabileasca sensul vietii omului, constiinta menirii lui. Deci filosofia imbina intr-un tot armonios un sistem de cunostinte despre univers ca totalitate cu o conceptie generala despre sensul existentei umane. De altfel sunt autori care au in vedere o distinctie tipologica dintre filosofie ca stiinta gi filosofie ca luminare, o ipostaza nefiind reductibila la cealalta, filosofia trebuind sa le intruchipeze gi sa le reprezinte pe amAndoua, fara a putea garanta totusi o data pentru totdeauna o relatie armonioasé intre cele doua statute (in sensul ca in anumite perioade, la anumifi ganditori filosofia s-a infatisat ca stiinga, in alte epoci, la alti ganditori ea s-a manifestat ca luminare. ,,Filosofia in calitate de luminare (deci de meditatie spre dobandirea intelepciunii — n.n. C.S.) inseamna, dimpotriva (dimpotriva in raport cu ,,filosofia ca stiinta“, ca avand deci o functie exclusiv cognitiva — n.n. C.S.), 0 indeletnicire analitica, interpretativa si comprehensiva a filosofarii cu sine insdsi. Ceea ce dosebeste luminarea de stiint4 este tocmai aceasta autoraportare a subiectului. Luminarea este, de aceea, mai mult decat simpla culegere gi stocare de informatii. Nu este luminat cel ce stie tot, ci cel care obisnuieste sa raporteze cele stiute la el insugi, la congtiinta de sine gi la interesele sale practice‘,'# sine, www ewwwc) Metodele diferite folosite = Filosofia se dinstinge de stiinta $i prin structura aparte 4 mo, ei cognitiv, a metodelor pe care ea le foloseste (analitica, fenomenge ty transcendentala, dialectica, hermeneutica, mistica etc.) Rig Filosofia se deosebeste si de stiintele experimentale matematica. Spre deosebire de stiinfele experimentale, eg Ru sep, Si dg pe experimente sau pe observatie, ci doar pe gandire, Si, spre egy 24 de matematica, ea nu foloseste metode formale de verificare, Filo, se face doar punand intrebari, construind rationamente, incercang ine si concepnd argumente posibile impotriva lor si intrebandu-ne asy modului cum functioneaza de fapt conceptele noastre“ 15) Pra Construirea filosofiei ca sistem teoretic se face Potrivit unoy. Teguy, metodologice proprii cunoasterii filosofice. Din acest unghi, specifioy cunoasterii filosofice consta in caracterul sau prin excelenta reflexiy exprimat prin meditatia filosoficd. Se poate vorbi de Meditatie nung acolo unde si atunci cand cunoasterea se apleaca spre cel ce Cunoaste s spre situatia lui, unde ea primeste o structura reflexiva si schimbg imaginea despre sine a celui ce cunoaste. De aceea, meditafia filosoficg este intr-un fel o migcare de intoarcere asupra-si (reflectie) a spirituluice pune sub semnul intrebarii cunostinfele pe care le poseda cu privire la om si lume. A medita inseamna a reflecta asupra conditiei umane, ane intreba in privinga ei, ao pune sub semnul intrebarii. Meditatia filosofica se deosebeste radical de discursul demonstrativ riguros propriu stiinei. in meditatia filosofica Primordiala nu mai este explicagia obginuta prin sistemul de categorii si legi Proprii stiingei, ci semnificatia ce o au pent subiectul génditor (pentru om) obiectele, fenomenele, procesele lumii Teale. in filosofie, mijloacele demonstrative se amesteca cu cele afective (emofionale) iar formele de exprimare, chiar cand se mentin riguroase, pot imbraca haina metaforei, aforismului. De aceea, putem face $i ° clasificare a filosofiilor dupa forma in care au fost create gi prezentale. Principalele forme de prezentare a filosofiei, in cultura europeana, sunt urmatoarele: 14 - Tew ern en wee wee! —_~ wou* ee nae avand ca reprezentanti de seama pe Socrate, vo, uv au scris nimic dar au pus fundamentul unor ample miscari spirituale. in spaiul cultural romanesc reprezentantul tipic al filosofiei orale a fost Petre Tutea. —filosofia ca dialog apare cao prelungire si consemnare a filosofiei orale, fiind un model de comunicare elevata, un schimb de idei ce presupune bunavointa si toleranta. Culmea acestui mod de filosofie a atins-o Platon. — filosofia ca poem are drept caracteristica folosirea metaforei si capacitatea de a face intuitive ideile, asigurandu-le astfel o audienta mult mai mare, chiar si in mediile mai largi decAt cel al specialistilor, Mai cunoscuti in istoria filosofiei sunt: Parmenide din Eleea (,,Despre natura‘), Lucretius Carrus (,,.Despre natura lucrurilor‘), Fr: Nietzsche (,,Aga grait-a Zarathustra“). —filosofia ca jurnal are ca avantaj faptul ca autorul igi poate exprima cele mai intime gi diverse ganduri, fara constrangerile pe care le presupun rigorile demonstratiei. Au apelat la un astfel de mod dea filosofa Kierkegaard, Constantin Noica (,Jurnal filosofic“), — filosofia ca eseu. Eseul filosofic reprezinta 0 incercare de raspuns la o problema pusé, care lasa loc gi altor dezlegari. Exemplu: John Locke (,,Eseu asupra intelectului omenesc‘). — filosofia ca aforism. ,,Aforismul este 0 idee expusa in foarte putine cuvinte“ spunea cel care |-a folosit in mare masura, Lucian Blaga. Tot in filosofia romneasca au recurs la aforism C. Noica, Enil Cioran. in filosofia universala au utilizat aforismul B. Pas- cal, A. Schopenhauer, Fr. Nietzsche, L. Wittgenstein. —filosofia ca scrisoare reprezinta acea modalitate prin care filosofii isi exprima si expliciteaza idei importante ale sistemului lor de gandire. Sunt cunoscute ,,Epistolele“, catre diferite comunitati de credinciosi, ale Sf. Apostol Pavel, ,Scrisorile catre Lucillius ale lui Seneca, Scrisorile lui Marx catre A. Ruge gi Engels, »Scrisoare despre umanism“a lui M, Heidegger. —filosofia ca sistem este forma de prezentare proprie filosofiei ce presupune incercarea de explicare a existenjei in ansamblul siu 15 wo en rere we eww llprin reducerea tuturor aspectelor ei la un numar mic de Princip sau chiar la un singur principiu. Plecand de Ia aceste elemen ultime se reconstruieste in mod Tagional intreaga Tealitate, Istorig filosofiei nu este altceva decat o succesiune de sisteme filosoficg ce se contrazic gi se completeaza continuu. Exemplu de mari creatori de sisteme filosofice: Aristotel, Toma d ‘Aquino, Descartes, Spinoza, Leibniz, Kant, Hegel, V. Conta, L. Blaga ete. ; - filosofia implicitaé reprezentata de profunde idei filosoficg diseminate (prezente) in cémpul creatiei literare (Goethe, Dostoievski, Kafka, Eminescu), in lucrarile marilor oamenj de stiinfa (Galilei, Copernic, Darwin, Einstein), in operele marilor oameni de cultura (Herder, Schiller, Heine, Humboldt) 4) Formularea si verificarea diferitit a enunturilor Filosofia se instituie ca modalitate de explicare globala a realitatii, tinzAnd sa construiasca Universul prin combinatie de concepte ce dau hastere enunturilor filosofice. in aceasta perspectiva ea se constituie ca © teorie explicativa cu un anumit specific, ce utilizeaza termeni conceptuali proprii. ,,Principala Preocupare a filosofiei este de a pune in chestiune si de a inceca si infeleaga o serie de nofiuni cat se poate de comune pe care le folosim cu tofii zi de zi fara a ne gandi prea mult la ele. Istoricul se va intreba ce s-a petrecut la un moment dat, candva in tecut. Filosoful, ins4, se va intreba: ,,Ce este timpul“? Matematicianul va cerceta relafiile dintre numere, dar filosoful se va intreba: ,,Ce e numéarul?“ Fizicianul va dori sé afle din ce sunt alcatuiti atomii sau cum se explica gravitatia. Filosoful, ins4, se va intreba cum putem sti daca mai exista ceva in afara propriilor noastre minfi. Psihologul va investiga modul in care copiii invaqa o limba. Filosoful, insa, va intreba: »Ce face ca un cuvént sé insemne ceva?" Oricine se poate intreba daca e bine sau rau sd te strecori intr-o sala de cinematograf fara bilet, Filosoful se va intreba: ,,Ce face ca o fapta sa fie rea sau buna? Nu ne-am putea descurca in viaja daca nam considera Concepte ca cele de timp, numér, cunoastere, limba, bine gi rau ca fiind in 8eneral, de la sine intelese. in filosofie, insd, investigam tocmai aceste lucruri, Scopul 16 www? owe were weeste acela de a impinge putin mai departe granifele infelegerii lumii sia proptiei noastre fiinje“.!7) = Ceti intreprindere, filosofia Opereaza siea cu adevaruri wanes Sunt impuse in mod apodictic omului, ca cele ale stiinfei. Din aceasta cauza filosofia nu este un sistem conceptual unanim accepiat cise manifesta intr-o diversitate de curente gi orientari, adesea exprimand luari de pozitie functie de o complexitate de factori (formatia filosofului, spatiul de civilizatie, contextul mental, conjunctura istorica, etc.). Adevarurile filosofiei, avand un grad mai mare de generalitate, se obfin mai greu si pe un drum mai complicat decat cele din stiinta. in stiinté adevarul este ,,sec“, arid, in timp ce in filosofie el Ppoarta o puternica coloratura si incarcatura afectiv-atitudinala. Cu alte cuvinte, gtiinta, operand in domeniu! finitului, ea poate ajunge la certitudine, in timp ce filosofia, find reflectie metodica asupra totalitagii, interogatie asupra marilor problee ale omului, datele, enunturile ei au adesea un caracter dilematic, ipotetic. Drept urmare, enunturile filosofice sunt lipsite de posibilitatea efectuarii unui control experimental, ca in cazul celor apartinand stiintelor (Totusi enunturilor filosofice nu le este total straina verificarea; ele se verifica insa nu direct, ci indirect, mediat, prin inter- mediul celor stiintifice si al practicii sociale). Adevarurile la care ajungem pe calea cunoasterii filosofice (desi se sprijina pe adevaruri stiintifice nemijlocit verificabile) nu au forta de coercitie proprie adevarurilor stiintifice, lasand o zona pentru manifestarea adeziunii afectiv-volitive a umanului. Daca stiinta nu implica convingeri, nu indica gi nici nu sugereaza cum trebuie traita viata spre a fi demna, nu spune nimic privitor la atitudinile ce merita a fi luate fata de lume gi de semeni, filosofia presupune totdeauna in continuturile sale ideatice imagini globale despre lume ce motiveaza stari psihologice, aspiratii gi idealuri umane, constientizeaza locul si rostul omului in societate, bref, se constituie ca un autentic ghid axiologic cu finalitate morala. De aici concluzia ca adevarurile filosofice nu pot fi atinse fara angajare, fara valorizare, cd limbajului teoretic abstract, arid al stiintei, filosofia ii opune un limbaj propriu mult mai viu, in care are prioritate i predomina desigur elementul tational dar din care nu lipseste o anumita doza de afectivitate rezultata 17 ewwwin urma luarii de atitudine, Omul de stint ee cea aflat despr realitate, dar nu simte nevoia s4 comunice ea nea taj Aas fata de realitatea cunoscutd. De pilda, frica stamnita oamenilor deo : corpurilor nu intra in legea gravitatiei si mic descoperirea vacci, ris pomeneste de bucuria lui Pasteur. Stilul in limbaj ul stiintific este mi ie daca nu e chiar de gradul zero (cu excepfia cazului cand omul de sting are gi talent literar). — Limbajul stiintific manifesta o relativa indpendenga fata de expres, are o tendinga de artificialitate si conventionalism, sta sub semnul opozifiei dintre adevar si fals, al standardizarii si ee Constructile filosofice neavand numai un continut cognitiv pur el exprima, simultan, © anumita intenfionalitate si presupune o teactie axiologica fata de acest Continut. Caci daca stiinta are Capacitatea de a stapani singura adevarul, de vreme ce il poate verifica siexperimenta, filosofie; nu-i raméne decit tema adevarului ca valoare culturala, Ba, dupa spusa lui Platon, filosofia nu ar fi niciodata in posesia adevarului, ci proprie ei j-ar fi stradania neincetata de a ajunge la adevar., i umane. Aici ease intdlneste ~ Teligia, care si ea oferd o conceptie 'me in ansamblul ei. Religia Pretinde si ea c4 raspunde aspiratiilor Omului spre infinit si totalitate. Cu alte cuvinte sperangele Samenilor, aspiratiile, idealurile de viata si-au gasit totdeauna expresie in abstractiile j; Exista, agadar, 0 apropiere intre filosofi e si religie, ce igi afla sursa in problematica comuna (cum a fost creat uni versul, modul cum a aparut 18omul, ce este moartea, care este locul gi rostul omului in univers $.a.). »Religiile, cu alte cuvinte (cele ale lui PP. Negulescu - n.n. C.S.)— nu sunt altceva dect un fel de filosofii rudimentare, fiindcd tocmai de problemele, de care se ocupa ele se ocupa si filosofia‘, cu singura deosebire ca explicarile filosofice sunt mai putin simbolice, sunt adic& mai putin afective si imaginative decAt cele religioase; sunt dimpotriva, mai mult rationale gi logice, si pe alocuri chiar experimentale, stiintifice“.'® Prin aceasta filosoful roman ne propune sa observam ca dincolo de punctul de plecare comun filosofiei si religiei — acela de a fi ambele concepfii generale despre lume gi viata — ele cuprind in sine mari deosebiri privind modul de rezolvare gi solutiile date problemelor comune. Aceste deosebiri vizeaza, fn primul rand, obiectul asupra caruia se apleaca fiecare in sensul ca daca filosofia igi are centrul de greutate in lumea de ,,aici“, in lumea realului, vremelnica, pamAnteasca privita ca un intreg, religia igi are ca centru de gravitatie, axa sa intr-o lume invizi- bila, lumea ,,de dincolo“, a,,gratiei divine“. ,.Esenfa religiei este credinta jntr-o fortd nevazutd si atotputemica, numita Dumnezeu...“”? scria Mircea Florian. Cu alte cuvinte, preocuparilor religiei pentru supranatural, filosofia ti opune preocuparile sale pentru real. Lumea n-a fost facuta pentru om, dar omul o poate face pentru el, dandu-i un sens pe care fara interventia lui nu il are. Omul s-a format pentru a cunoaste realitatea in care s-a ivit gi a fost sortit s traiasca si nu o iluzorie ,,lume de dincolo*. Filosofia are de-a face intotdeauna cu relativitatea realitafii si niciodata cu Ceva Absolut care ar exista ,,dincolo* de ea. Demersul filosofiei este orientat antropocentric, pe cand cel al religiei este orientat teocentric, adica spre un principiu supranatural. tn al doilea rand, in timp ce religia se adreseaza exclusiv sentimentului, refuzind demonstratia rationala, »filosofia nu apeleaza niciodata la autoritatea nediscutabila, ci la ratiunea autonomé, la examinarea libera gi convingatoare*. Religia se fundamenteaza pe credin{a, ceea ce duce la excluderea indoielii si la sustragerea de la verificarea practica, conform dogmei ,,Crede si nu cerceta‘ (dogma pe care Tujea o considera principiul gandirii religioase). 19 ewww»Religiile sunt un fel de filosofii tudimentare ~Tudimentare Pring rational foarte redus, foarte putin dezvoltat, cu care ni se Inkisega, Daca lasam la o parte acest aparat Tafional, care) nu este sential in ving Teligioasa, si consideram religiile numai in sine, ajungem la conchyy: ca ele nu sunt altceva decat corpuri de dogme. $i in adevar, my exig teligie fara dogme. Ce sunt ins dogmele?.... »Dogmele sunt Considerate induntrul fiecarei religii ca expresii ale intelepciunii divine, ca adevaruy televate omenirii de catre divinitatea insagi prin trimigii ej SPeciali. [ap divinitatea nu se poate ingela niciodata, si prin urmare, n-are Nevoie 54 schimbe nimic in ceea ce a afirmat la inceputul inceputurilor, ny are nimic de modificat, de corectat in revelatiile sale“... ,ideile fundamentale ale religiilor, din momentul in care se cristalizeaza in dogme nu se mai schimbé niciodata. Dimpotriva stiinfa si filosofia sunt mult mai modeste, Ele nu se considera nicidecum ca fiind de origine divina. Ble stiu c&nu sunt decat rezultate ale activitatii intelectuale omenesti si nu ita niciodata ca oamenii sunt fiinte slabe, expuse pururea sa greseasca‘,2)) Asadar, spre deosebire de teligie, filosofia cere in permanenta ca enunturile ei sd fie supuse indoielii, unui continun examen critic. Indoiala pare ca un element stimulator Pentru gandirea filosofica, »Fard indoiala spiritul este inclinat a se opri indestulat de dezlegari gresite sau partini- toare, iar teama de indoiala necrufatoare nu poate fi in filosofie decat salutara si rodnica. Nu este filosof cel ce se teme de examinarea critica si de loviturile sceptice, indoiala, adica plivirea spiritului de palamida Prejudecatilor, a erorilor sia jumatatilor de adevar, este inceputul filo- sofiei.22 Nu acelasi lucru se poate spune despre religie, in cadrul careia indoiala apare ca element destructiv, Zdruncinand-o din temelii, deoarece indoiala exclude orice Convingeri imuabile. Pentru aceasta, ereticii, pundnd la indoiala unele dogme ale eligiei, au platit cu viata actul lor temerar. Filosofia creste pe terenul solid al faptelor reale gi al stiintei, ceea ce-i determina un grad inalt de Tationalitate $i un anume continut cognitiv, in timp ce religia opune cunoasterii rationale revelatia si extazul mistic, Deci, dobandirea adevarurilor filosofiei Se sprijind pe metodele 20 www lh eweseae stiintifice, pe cand dogmele religiei sunt sustinute prin acte le credinté. Doctrinarii credinfei religioase sustin ca intre filosofie si religie nu ues nick un conflict, pentru ca atat Ratiunea — care e naturala, pe care se intemeiaza filosofia ct gi Credinta — care e supranaturala —, pe care se bazeaza religia sunt de la Dumnezeu. Dumnezeu ii da omului, prin credinfa, adevarul, pe care acesta, cu ajutorul ratiunii sale incearca sal explice in amanunt. Ei considera ca filosofia, prin metodele ei, il apropie pe om de Adevarul Jui Dumnezeu. Este adevarat, explica ei, ca de-a lungul vremii filosofia, din orgoliu gi din neputinta de a investiga $i cerceta lumea divina, s-a secularizat si atunci ea si-a propus sa-si formeze propria sa lume, propria sa cunoastere si model explicativ in care Dumnezeu nu-si mai afla locul. Aceasta laicizare a sporit in zilele noastre mai ales prin rezultatele remarcabile obtinute de astronomi in investigarea megacosmosului gi de fizicieni in cercetarea microcosmosului. Chiar si intr-o astfel de situatie, pe urmele lui Filon din Alexandria, se afirma ca adevarul coboara din minte (Ratiune) in inima (Credinta), Dumnezeu fiind prezent in ambele. Jn al treilea rand, in timp ce religia face promisiuni iluzorii (legate de o lume de apoi — imparatia cerurilor), filosofia nu promite decat adevarul vietii reale, pamantesti. jn acest sens, religia neavand un con- tact permanent cu realitatea formuleaza idealuri irealizabile, himerice, in timp ce filosofia reprezentand un etaj reflexiv la nivelul caruia se conjuga o vasta sintezd explicativa cu o reactie umana (sociala gi individuala) elaboreaza idealuri apte de realizare prin actiunea omului. »»S$tiinta gi filosofia progreseaza si schimba formele viefii sociale. Astfel, pe de o parte stiinga, determinand din ce in ce mai precis legile fenomenelor, di omului putinga sd se adapteze din ce in ce mai bine cu ele si schimba necontenit formele materiale ale vietii sociale, iar pe de alta parte, filosofia, modificand necontenit idealurile omenesti, indreptand necontenit privirile oamenilor catre culmile din ce in ce mai inalte ale unor forme de viafa din ce in ce mai bune, din ce in ce mai drepte sidin ce in ce mai frumoase, produce gi ea schimbari sociale, chiar daca mai rare, insa cu mult mai adanci. $i pe cand schimbarile produse de stiinta 21 SS ws tee ee ene welsunt mai ugoare, se fac pe nesimfite, fara sa Plovoace “Uburaes schimbarile produse de filosofie fiind mae adanci Provoaca Ung m catastrofe sociale.» (vezi, de pilda, Revolutia franceza din 1789, = lugia din Rusia din 1917 s.a.. Religia il condamna pe om Ia Pasivita, recomandandu-i ,,credina intr-o fora nevazuta gi atotputemica, p, Dumnezeu, care ne poartd de grija ca un tata, care ne intareste 54 induy suferinfele paméntesti, numai sd stim sil impacam cu noi gist CAstigaey Prin iubire si sfinjenie. Caci cine a céstigat iubirea lui Dumnezey Poate dormi in tihna, el fiind sigur gi plin de incredere cé fericirea vesnics i asteapta in imparafia divin“. Deci resemnarea in fata loviturilor sor si asteptarea indreptarii raului de catre divinitate. Din Bestul de strict dependenta fata de Dumnezeu si de comunitate in sAnul lui, decurge umilinta credinciosului, resemnarea lui in fafa raului de pe Pamént, pe care il va repara Dumnezeu, sisdrdcia,* adica Tenunfarea la toate bunurile lumesti... Numai in inchinarea desavargita in fata Domnului din Ceruri, omul igi afla fericirea...“4) Dimpotriva, filosofia il indeamna pe om la actiune, la fapta determinandu-l sa-si ia soarta in propriile sale maini, Altfel spus, filosofia este o forma de cunoastere menita sd realizeze sinteza intre real si ideal, trasind o cale spre ceea ce trebuie si fie omul si lumea lui, propunand un ideal tealizabil prin actiune umana practica. ,,Omul modern — arata Mircea Florian — vrea 4 fie fericit aici pe pamént, daca nu in prezent, cel Pugin intr-un viitor, Prin care el prin lupta incearca a-1 face ct mai apropiat. Cine a Pierdut credina in fericirea ,,de apoio cauta infrigurat, nemultumit, interventionist pana la revolutie, in lumea care el insusi inaugural-o: luptand alaturi de Bine impotriva raului, de Adevar impotriva minciunii, de Frumos impotriva urdtului, de Dreptate impotriva nedreptajii. * Céci jatd ce propavaduia lisus Christos: ,Mai degraba va ece camila prin urechile acului decdt sa intre bogatu! in imparajia Raiului*, 22 anol wo wwe ween we13. Filosofie siarta. Nu numai filosofia se preocupa de semnificafii si valori ci $i arta. Nu numai prin filosofie omul se raporteaza activ la lume si o umanizeaza, 0 recreaza chiar, in functie de optiunile sale valorice, ci si arta. Asadar atitudine valorizatoare fafa de lumea inconjuratoare ia omul nu doar prin filosofie ci si prin arta. Astfel apare ca problema: ce raporturi exist intre aceste doua atitudini valorizatoare filosofica si, respectiy, artistica? In primul rand, trebuie aratat ca aceste doud domenii ale creatiei spirituale ~ filosofia si arta — se inrudesc gi, intr-un fel se completeaza reciproc. ,,Inrudirea dintre filosofie si poezie — scrie Tudor Vianu — nu este un efect al identitatii lor de continut ci al unui elan catre totalitate si neconditionat, care le strabate deopotriva. Am spune ca ele nu se ating prin coroanele lor in aer, ci prin radacinile lor in pamant‘2 Deci, modul de raportare atat al filosofiei cat si al artei la realitate este oarecum comun in sensul cd, degi prin mijloace diferite, ambele genuri de creatie realizeaza o anumita umanizare a realului., Mai mult decat atat, ca si adevarul filosofic, adevdrul artistic, fiind produsul personalitatii creatorului, nu impune acceptarea lui neconditionata. inal doilea rand, cu toate elementele de apropiere intre filosofie gi arta, intre ele exista $i numeroase si profunde deosebiri. Acestea vizeaza cel putin doud aspecte: 1) obiectul asupra caruia se apleaca fiecare gi 2) modalitatea de cunoastere (de expresie) proprie fiecareia. Astfel, in ceea ce priveste primul aspect, obiectul cunoasterii artistice il constituie realitatea in complexitatea ei in care omul este intotdeauna prezent direct, imediat sau indirect, mediat prin produsele sale, in timp ce filosofia — fiind ontologie si vrand sé cuprinda nu numai destinul omului ci si infinitatea universului, a lumii se apleaca si asupra unor existente in care omul sa nu fie deloc implicat. Atitudinea artistica fata de realitate incepe atunci cand omul percepe in obiectele inconjuratoare nu numai semnificatia lor utilitara ci, si ceea ce exprima in obiect actul creator al omului. Deci, obiectu! exprimarii artistice fl constituie realitatea inconjuratoare direct sau indirect umanizata. in ceea ce priveste cel de-al doilea aspect al distinctiei dintre filosofie gi arta mentionam ca 23modalitatea de expresie difera de la una la cealalta, in sensu] CAM pe care le utilizeaz creatorul de arta si filosoful Pentru Tealing’ conceptiilor (viziunilor) lor nu sunt aceleagi. Creatorul dearta 5 mijloace ce fin exclusiv de intuitie si de sensibilitate si se congue ji 0 logica traita“ a sentimentelor, starilor de spirit $i reactiilor Umane, timp ce filosoful recurge la concepte si enunguri de Suprema abstracg, Filosoful opteaza pentru anumite metode ce-gi au logica gj Normele ly impersonale (chiar gi atunci cand ele sunt produse de unul Singur), fy timp ce creatorul de art nu are ,,metode“ ci cel mult o tehnica Proptie og condifioneaza opera gi care doar vag poate fi identificata in ea, in rezumat, arta generalizeaza deosebit de filosofie, nu prin abstract. zari ci prin imagini concret-senzoriale. Mai explicit spus gi filosofia si arta reflecta realitatea intr-o forma generalizatoare, dar daca filosofia tecurge la nofiuni, categorii si rationamente logice, arta realizeaza acest lucru prin imaginea artistica, adica printr-o oglindire sensibila concreta, individualizata, plina de incarcatura afectiva, Daca filosofia este ,,medita- fie filosofica“, arta este »gandire in imagini“ ce se exprima prin limbaje specifice de diferite genuri: cuvantul in literatura, culoarea si formele in pictura, sunetul in muzica, Proportiile in sculptura s.a.m.d. Limbajului teoretic — abstract al filosofiei i se Opune cel intuitiv al artei. De aceea Se poate spune ca filosofia se adreseaza cu Prioritate ratiunii (ea fiind adesea numita si ,g€ndire cu ochii mingi), in timp ce arta vizeaza mai ales afectivitatea, sufletul (fiind o gandire sensibila pe viu, pe concret, cu ,,ochii fizici* (anatomici), in concluzie, filosofia este la mijlocul drumului tnare stiinga gi arta. Prin functia ei cognitiva (find Cunoastere) ea este mai aproape de stiinta, iar prin functia ei axiologica (fiind gi luare de atitudine afectiva) ea este mai aproape de arta. Din cele expuse pana acum cu Privire la deosebirile dintre filosofie si alte forme ale vietii spirituale, in speta stiinfa, arta gi religia, putem considera ca specificul filosofiei consta in faptul c& ea s-a format din nevoia de a deslugi locul si rostul omului ‘in Univers, de a ierarhiza formele de existen{a in raport cu valoarea lor pentru om, de a formula 24 wee OP ewwwjdealuri umane sprijinite pe constituirea unor. imagini totalizatoare asupra lumii si tinde sa se dezvolte ca un sistem teoretic integral despre natura, societate si om. in virtutea acestei determinatii putem formula urmatoarea definitie: filosofia este acel gen al creatiei spirituale, forma a culturii ce reprezinta 0 concepfie generala despre lume, exprimata printr-un ansamblu de idei sistemic organizate despre natura $i alcatuirea lumii, despre locul si destinul omului in lume, despre scopurile, sensul si valorile vietii lui. Din definitia propusa rezulta ca filosofia se circumscrie sferei investigarii determinatiilor cele mai generale ale lumii din unghiul de vedere al semnificatiilor lor pentru conditia umana.* Filosofia azi nu maj are drept obiect, nici exclusiv natura, nici exclusiv spiritul, ci omul in realitatea Iui concreta care le imbina pe amandoua. Pomind de aici putem spune ca tendinta fundamental a filosofiei de azi o constituie inclinatia spre umanism, nevoia de judecata de ansamblu in problemele omului. Agadar, ea tinde s4 devina o sintez interdisciplinara in cadrul careia sunt prezente valorile si idealurile umane. in concluzie, astazi, filosofia este o disciplina teoretica de sine stat&toare (cu obiect, metoda si legitati proprii), cu o problematica specifica, circumscrisa necesitatii de a oferi oamenilor o conceptie generala despre lume gi viata. 2. DOMENIILE FILOSOFIEI O data constituita, problematica filosofiei are un caracter peren, aceleasi intrebari traversdnd veacurile si, totodata, un caracter dinamic, deoarece cu fiecare perioada de dezvoltare a stiintelor si a practicii so- cial-istorice, in campul filosofiei apar probleme noi ce solicita solugii noi. + fntrucat centrul de interes al filosofiei este condijia umana menjionam semnific (rezultata din definitie) data de D.D, Rosca acestui concept; »Prin condijia umana trebuie sa injelegem nu numai condifia unei fiinje economice si politice care lupta alaturi de enti libertatea sa sociald si politica si pentru apararea demnitayii sale, ci semenii sai p i creator de valori spirituale si injelegem mai cu seama conditia omului fiinja spirituala, capabil si transforme cu ajutorul acestora realitatea ce-I priveste, s-o umanizeze, transi- gurand-o'*, (D.D. Rosca, Oameni si climate, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981, p. 205). 25 wo wwe eee were TfDin punctul de vedere al structurii sale interne, distingem lele domenii de care s-a preocupat filosofia (vezi fig. 1), Partle ahh, nente si disciplinele filosofice ce se constituie in procesy] devenie Me Pro, blematicii filosofiei. DISCIPLINELE FUNDAMENTALE ALE FILOZOFIEI* [ANTROPOLOGIE FILOZOFICA RAXIOLOGIE Fig, / * Dupé Marin Diaconu, Jozna Smi; 5 mirno ilosofi Bibliografie, Cresiomasie, Editura Didactics * Pome iene. , Bucuresti, 1976, p. 53, 26 wo ee en wwe mla) Un prim domeniu — prim gi in sensul de domeniu primar, inigial al reflectiet filosofice ~ de preocupari ale filosofiei este ontologia (ontos = existent; logos = teorie), care vizeaza studiul existentei, al naturii gi al modului ei de a fi. Problematica ontologiei cunoaste gi ea 0 evolutie strans legaté de dezvoltarea practicii social-istorice gi a cunoasterii stiintifice. Aceasta explicd de ce problematica ontologiei a evoluat treptat, de la o ontologie a naturii spre — si tot mai mult—o ontologie social si umana, in sfera ei cuprinzandu-se astazi explicatii referitoare la natura, om, societate gi raporturile dintre ele. b) Un al doilea mare domeniu al filosofiei, care apare relativ tarziu $n raport cu primul si anume o data cu introducerea momentului subiectiv in filosofie, prin acel dicton socratic ,,Cunoaste-te pe tine insuti“, este gnoseologia (gnosis=cunoastere; logos=teorie). Gnoseologia se ocupa cu studiul posibilitatii cunoasterii, cdilor, metodelor, formelor si valorii cunoasterii. c) Metodologia (meta=dupa; odos=cale; logos=teorie) este teoria despre metoda; vizeaza studiul cailor, mijloacelor si procedeelor dupa care se conduce gandirea in cercetarea lumii, subiectul in investigarea obiectului, in vederea ajungerii la adevar.. Pentru a nu se confunda accepiunea filosofica a metodei cu altele proprii stiintelor particulare este necesar sa precizim cA avem in vedere nu doar calea pe care o urmeaza gAndirea in perpetua ei migcare catre adevar ci mai ales drumul urmat de discursul filosofic in construirea unor interpretari totalizatoare asupra lumii. d) Axiologia (axios=valoare, logos=| orie) este acea component a filosofiei ce se ocupa cu studiul valorii (natura valorii geneza valorii, functionalitatea valorii, ierarhia valorii ¢.a.). e) Antropologia filosofica este punctul de intersectie al tuturor cercetarilor referitoare la om sila raportul acestuia cu mediul. Ea studiaza problematica omului sub aspectele sale cele mai generale, prin sintetizarea datelor tuturor stiintelor particulare despre om (biologie, psihologie, antropologie etc.). f) Filosofia sociald vizeaza probleme ca: natura societatii; raportul individ-colectivitate; factorii determinanti ai existentei gi devenirii vietii sociale; progresul social. 272) Filosofia istoriei axata in principal Pe solutionare intrebari: este istoria o stiinta? are procesul istoric UN sengp ty, istoria previziuni referitoare la conducerea Popoarelor? Cy rol ah si personalitatea in procesul istoric? h) Filosofia culturii are ca obiect de studiu Procesy] Create si rezultatul specific al acestui proces — fenomenul cult multidimensionalitatea sa, precum gi interrelafiile ACestuia cy oA componente ale sistemului social global. Ea Beneralizeary ely Tezultatelor pe care le ofera disciplinele speciale ale Culturii ty a Pre mod in care filosofia naturii generalizeaza asupra materialulyj Pe cere ofera ansamblul stiintelor Particulare ale naturii, i) Filosofia religiei este acel domeniu al filosofiei ce are ca Principale: originea si esen{a religiei; tipurile de viata Teligioasa, de sacru; rational gi irational in viata Teligioasa s.a, J) Filosofia dreptului cerceteaza rep esentialitatea sa. ideea in universalitate si k) Praxiologia (praxis=actiune, Practica; logos=teorie) este acea disciplina filosofica ce. Studiaza structura Senerala a actiunii umane, condifiile organizarii si desfagurarii ‘@ Pentru a fi cat mai eficienta, ntemeietor:filosoful polonez T. Kotarbinski), {n afara acestor parti Constituiente ale filosofiei, mai exista un numér- de discipline ce s-ay desprins din Silosofie, avand acum o existenfa de sine sttatoare. Acestea sunt; }) Logica este acea ramura afilosofiei, care studiaza legile si regulile gandirii corecte, A aparut in cadrul sistemului filosofic al lui Aristotel si 2 evoluat de-a lungul dezvoltarii Bandirii filosofice, reugind sa se desprinda de filosofie dar Pastrand totusi legaturi cu ea. m) Etica, ca disciplina filosofica, este teoria despre morala. S-a Constituit gi s-a dezvoltat cao. componenta statomnica a reflectiei filosofice, semnificand la multi génditori ratiunea (filosofia) practica, intrucat ea Permite— prin fundamentarea teoretica a unui sistem determinat de norme morale (cadrul moral al epocii si societai Tespective) ~o legatura directa cu viata oamenilor. 28 awe:n) Estetica, ca parte constitutiva a filosofiei, este teoria generala asupra artei, care cerceteaza producerea si perceperea frumosului artis- tic, conditiile aparifici, determinarea gi functia sociala a artei. 0) Istoria filosofiei, disciplina filosoficA ce se ocupa cu studiul devenirii ideilor filosofice. Din mentionarea domeniilor gi disciplinelor filosofiei care — desi unele au dobandit si dob&ndesc cu timpul o relativa autonomie — se integreaza in ansamblul obiectului ei, ne dam seama, fn primul rand, de vastitatea problematicii filosofice. in al doilea rand, in problematica filosofiei accentele pe un domeniu sau altul, disciplina filosofica sau alta, difera de la o etapa la alta. Faptul ca filosofii sunt preocupati cu precadere intr-o etapa mai mult de o anumita secventa a obiectului lor, isi gasegte explicatia in aceea ca filosofia nu se poate sustrage liniei sinuoase dupa care se migc4 cunoasterea umand, ca urmare a migcarii practicii sociale. De pilda, in condifiile de mare avant al cunoasterii stiintific, atentia filosofiei este retinuta de problematica cunoasterii (gnoseologie, metodologie, logica), in timp ce momentele de cotitura in istorie, marcate printr-o rasturnare a valorilor recunoscute, sunt insofite de preocupéri pentru problematica omului, a valorilor si a altora asema- natoare (axiologie, etica, filosofia istoriei, filosofia dreptului). NOTE BIBLIOGRAFICE 1. David Armeanul, Introducere in filosofie, Editura Academiei, Bucuresti, 1990. 2. Anton Dumitriu, Philosophia mirabilis, Editura enciclopedic& romana, Bucuresti, 1974, p. 14-16. Mircea Florian, Indrumare in filosofie, Editura stiintific’, Bucuresti, 1992, p. 21, 26. D.D. Rosca, $tiina $/flosofie, in vol. ,Ce este filosofia’, Editura stiintific’, 2 4. Bucuresti 1970, p. 8. 5. Ibidem. 6. Ibidem, p. 17. Petre Tutea, Batrdnefea gi alte texte flosofice, Editura Viltorul romaneso, Bucuresti, 1992, p. 39. a” 29 ww wow a ren oearnitroveann= r8. Ibidem, p. 39-40. 9. D.D. Rogea, Op. cit., p. 7-8. 10. Mircea Florian, Op. cit., p. 21. 11. Ibidem 12. D.D. Rogca, Op. cit, p. 17. 13. Constantin Noica, Jurnal filozofic, Editura Humanitas, 1990, p, 109, 14. H. Schnddelbach, E. Martens, Filosofie. Curs de bazé, Editura Sting, Bucuresti, 1999, p. 26. 15. Thomas Nagel, Oare ce inseamné toate astea? O foarte scunts intro. ducere in filosofie, Editura BIC ALL SRL, Bucuresti, 1998, p. 8 16. Vezi pe larg Nicolae Rambu, Introducere in filosotie, (Curs), Editura Universita All. Cuza', lasi, 1993, p. 41-59 si Mihai Baciu, Introducere in filosofie, Editura Neuron, Focsani, 1995, p. 152-169, 17. Thomas Nagel, Op. cit, p. 8. 18 P.P. Negulescu, Problema ontologiad, in Sevier inedite, vo, 1M, Ecitura Academiei, Bucuresti, 1972, p, 294, 19. Mircea Florian, Op. cit, p. 27. 20. Mircea Florian, Rolul $i utilitatea filosofiei, in vol. Antologie de filosofie romaneascé, vol. 2, Editura Minerva, Bucuresti, 1986, p. 220. 21. P.P. Negulescu, Op. cit, p. 295, 22. Mircea Florian, Introducere in filosotie, edifia cit, p. 16. 23. P.P. Negulescu, Op, cit, p. 295, 24. Mircea Florian, introducere in Mlosofie, p. 131. 25. Mircea Florian, Rolul $/ utilitatea filosofiei, in loc cit., p. 320, 26, Tudor Vianu, Filosotie gi poezie, Editura enciclopedic& romana, Bucuresti, 1971, p. 27-28, 30 ewwwI CUNOASTEREA Motto: ,Omul de stiinjd este acel om care cunoaste (stie) aproape totul despre nimic, Filosoful este acel om care cunoaste (tie) aproape nimic despre totul' 1, CE ESTE CUNOASTEREA Filosofia, in esenta, cuprinde doua mari probleme: problema existenfei ce constituie obiectul de studiu al ontologiei si problema cunoasterii ce formeaza obiectul de studiu al gnoseologiei. Filosofia a fnceput ca ontologie. fn primele filosofii problematica gnoseologica lipseste, reflectia filosofica fiind centrata pe probleme de cosmogonie, cosmologie si ontologie. Primii filosofi au fost filosofi ai naturii, incercfnd sa explice lucrurile dimprejurul lor. Caci cea ce fi izbea si fi interesa, mai intai, pe oameni erau lucrurile, cu insusirile lor sinicidecum modul cum ei iau cunostin{a de existenta lor. Aceasta situatie este remarcata de filosoful roman PP. Negulescu care, ocupandu-se de geneza problematicii gnoseologice, arata ca, la inceputurile ei, filosofiei fi era caracteristicd o incredere spontana in capacitatea ratiunii de a cunoaste lumea gi a dezvalui adevarul. El caracterizeaza increderea primilor filosofi in valoarea cunoasterii inte- meiata pe ratiune drept ,,dogmatism spontan“. Problema epistemologica - scria PP. Negulescu — ,,nu s-a impus de la inceput mintii omenesti Primitive si n-a inregistrat de la inceput solutii spontane ca problemele ce au precedat-o in evolutia viefii intelectuale a omenirii‘." Filosoful roman observa, pe bund dreptate, ca pentru primitivi nu exista nici macar cunoastere ci numai lucruri cunoscute. Mecanismele care faceau posibil demersul cognitiv nu ridicau pentru ei nici un semn de intrebare“, in adevar, adauga el, pe oamenii primitivi fi interesa, este drept, in cel mai 31 ewwwinalt grad, lucrurile in mijlocul carora traiau, cu care trebuiay sil “$l adapteze viata. ‘ Nu-i interesa niciodata modurile cum au luat Cunostinga dg at, mecanismul cunoasterii si valoarea lui. Nu-i Preocupa nicidecum Pentny motivul foarte simplu c4 n-aveau nici o idee de aga ceva, Ca vedeay he crurile ce-i inconjurau, ca le puteau pipai, gusta, mirosi, eto, Ca Ig Percepeau adica cum zicem noi astazi, cu simturile ~ li se Pareau ceva de la sine fnteles, ceva ce n-avea nevoie de nici o explicare. 0 comparatie foarte simpla ne poate lamuri, fara greutate aceasta deosebire. Pe salbatioi, de astazi ii preocupa in cel mai inalt grad alimentele de care au nevoie spre ase hrani dar nu-i preocupa nicidecum mecanismul nutritiei, cu cele doua momente de capetenie ale lui care sunt digestia si asimilarea; si maj Preocupé pentru motivul foarte simplu ca n-au nici 0 idee de aga ceva?) Abia mai tarziu oamenii se apleaca gi asupra lor ingile, cautind s4 infeleaga felul cum ajung sA cunoascé lucrurile, Cel care face trecerea de Ja ,,gandirea despre lucruri* la »gandirea despre gandire“ este Socrate Prin acel dicton, ramas celebru, »Cunoaste-te pe tine insuti*. Este pentru Prima data cand omul se Propune pe sine ca existen{a, ca obiect de studiu filosofiei, alaturi de celelalte existente. Cu alte cuvinte, daca filosofii Presocratici (Thales din Milet, Anaximene, Anaximandru, Heraclit, Anaxagoras, Empedocles, $-4.) Céntraserd filosofia pe lucruri, pe natura seologiei, cunoasterea umang devenind obiect distinct al reflectiei filosofice (la Platon, Aristotel, Democrit, Epicur, etc.) oameni, din vechi timpuri,-daca Sandirea lor est Jumea reala; deoarece ea explica ce este sicum se lumii de cre om —posibilitatea cunoasteri,legile nivelele formele gi valoarea acesteia. Teoria Cunoasterii igi Propune deci sa deao explicatie globala procesului real al cunoasterij, 32 orl ene rene ree ~~Procesul cunoasterii este acel proces obiectiv de reflectare, mai mult sau mai putin adecvata, a realitatii— a proprietigilor,relatilor si proceselor lumii — in gandirea omului. Fiind un proces spontan ce se desfagoara ca urmare a inzestrérii naturale cu capacitati cognitive a omului, acesta, in majoritatea cazurilor, nu este constient de e] ci numai de rezultatele lui. Doar in anumite situatii — cele de cunoastere stiintifica - mecanismele si formele lui sunt constientizate de catre cel ce il realizeaza, de catre cercetator. Definit astfel, procesul real al cunoasterii presupune: un obiect (cea ce este de cunoscut), un subiect (cel ce cunoaste — omul ca subiect cunoscator), 0 relatie cognitiva intre obiect si subiect (activitatea de cunoastere propriu-zisa), cunostinfa (ca produs si rezultat al activitagii de cunoastere) i 0 comunicare, prin intermediul careia cunostinta se obiectiveaza si socializeaza. Cunoasterea este procesul elaborarii cunostintelor, producerii ideilor sau enunturilor despre realitate. Caci prin cunoastere omul igi descrie si explica continuturile lumii, continuturi exterioare acelui demers cognitiv si exterioare rezultatelor acestuia. Prin cunoastere omul isi descrie gi explica fiintarile concrete, ajunge la conditiile, cauzele gi legile acestora, la structurile, insusirile gi functiile lor. Prin cunoastere-omul isi elaboreaza acele tipuri de informatii, de semne gi semnale, de codificari si decodi- ficari, care-i permit s4 se raporteze specific la realitate, s4 actioneze in cunostinta de cauza. In acest fel procesul cunoasterii reprezinta modul specific uman de insusire informafionala a realitafii. Astfel el se instituie ca un fenomen specific uman ce-i confera omului un statut aparte in ierarhia sistemelor lumii. in concluzie, procesul cunoasterii este procesul specific uman de reflectare activa si complex a lumii reale, prcesul transpunerii gi traducerii naturii, societatii $i gandirii in sistemul lumii de idei, in limbajul specific al semnelor gi semnalelor. 2. PROBLEMATICA TEORIEI CUNOASTERIL »Dintotdeauna, cunoasterea a fost injeleasa in doua feluri: fie ca un progres realizat inlauntrul nostru, fie ca o crestere a puterii noastre asupra 33, www wow wwes wTlumi inconjuratoare. Prima conceptie fi apartine Iui Platon, og Peay sub forma unui mit: el spune ca, inainte de viata Pamanteasog, ey fen trait intr-o lume divina, contempland adevaratele Tealitai Care sun ein si bucurdndu-se de o fericire totala a desavarsita alaturi de 2, a pierzandu-si aripile, a cazut pe pamant; nutrind insa, in adnouy sty dorinta de a reveni la starea ideal de la inceput, e] MCeaTCA 84 dea ng dimensiuni fiintei sale, tocmai prin cunoasterea Stlintifica ~reminisce fi a lumii ideilor; in felul acesta, cunoasterea, care favorizeazy Comunicareg cu fiinfa, restabileste starea de perfectiune pe care o Pierdusem, Nu putem sa nu Tecunoastem profundul adevar ce se ascunde sub acest mit: in procesul cunoasterii, sufletul nu este o oglinda pasivg in Care se reflect realitatile inconjuratoare aga cum afirma Spinoza, trecerea de la cunoasterea obscura la cunoasterea limpede gi ordonata este izvor de bucurie si Perfectiune; ea tansfigureaza sufletul, Dar exista sio adoua conceptie despre cunoastere, total diferita de cea dintai: cunoasterea nu este un scop in sine, ci un mijloc al nostru de a stapani lucrurile. A sti pentru a putea“ — iata deviza sub care. Francis Bacon si, mai tarziu, Auguste Comte au dezvoltat aceasta conceptie. $i €a injelege cunoasterea tot ca Progres, dar care nu mai e perfectionare interioara a omului, oj extindere a puterij Noastre asupra lucrurilor din afara noastra, Imensa Superioritate a acestej forme de Cunoastere in raport disociat de individ, nedisparand o data cy el; descoperirea unui procedeu tehnic poate fi retinuta Pentru totdeauna prin limbaj sau, mai bine, se Poate concretiza intr-o unealty materiala: descoperirile se adauga unele altora, cele de mai inainte conditionandu-le pe urmatoarele, si progresul devine astfe] Progres colectiy, Progresul omenirii, E usor de sesizat marea deosebire ce existd intre cunoasterea considerata ca transformare a fiintei noastre $i cunoasterea vazuta ca 0 Crestere permanenta a puterii omuly asupra lumii inconjuratoare; prima Priveste scopul nostru cel maj intim, cea de-g doua — mijloacele noastre de actiune; prima se refera 1a ceea ce suntem noi in esenja, la destinul nostru personal, cea de-a doua— laceeace dobandim, fara insa ca scopul acestui efort de a objine ceva 8a fie determinat in vreun fel oarecare. 34 awe:Civilizayia moderna, mai cu seama din secolul al XVI-lea incoace s-a nascut dintr-o atractie mereu crescdnda pentru cel de al doilea tip de cunoastere, mulfumita unui progres ce sporeste necontenit capitalul nostru de gandire, mijloace de actiune tot mai numeroase si mai puternice sunt puse la dispozitia oamenilor: aceste mijloace se bazeaza pe tehnici si cunostin{e detinute numai de un numar foarte mic — uneori doar de 0 mand — de indivizi; dupa cum se vede, cunoasterea ofera tuturor oame- nilor mijloace de actiune, dar nu le fixeaza nici un scop precis. Cei mai mari ganditori din secolele al XVII-lea-XIX-lea au fost obsedati de idealul unei astfel de cunoasteri progresive capabile s4 asigure dominatia omului asupra lumii materiale, ideal hotarator in cadrul conceptiilor lor asupra universului si a omului insusi; mecanismul universal ii permite lui Descartes sé inchipuie interventia omului asupra realitatii, avand drept rezultat modificarea conditiilor de viata ale corpului omenesc gi, prin el, transformarea starii afective ce-i este specifica; secolele al XVII-lea gi al XIX-lea incearca sa extinda determinismul la omul insusi, considerat, la randul lui, ca un lucru printre altele*. Aici se pare ca incepe drama civilizatiei noastre occidentale. Europenii s-au felicitat pentru extraordinara dezvoltare ‘a tehnicilor materiale, exprim4ndu-si convingerea cd misiunea omenirii este aceea de a-i procura omului mijloacele de subzistenta. Dar ei au pierdut din vedere o misiune specifica rezervatd Orientului — aceea de a-l face pe om infelept prin dezvaluirea scopului suprem al existentei sale. Dupa aceste considerafii putem infelege mai bine ce este filosofia cunoasterii cu adevarat: in ansamblu, un minunat efort de a mentine echilibrul intre cele doua tipuri de cunoastere gi de a araita ci numai cel dintai poate da un sens celui de al doilea. Teoria filosofica a cunoasterii se constituie tocmai functie de ele- mentele procesului cunoasterii, aparand in cadrul ei o problematic ce are in centru relatia gnoseologica dintre obiect gi subiect, relatie injeleasa * Emile Brehier, Mari teme ale FILOZOFIEL, Editura Humanitas, Bucuresti, 1993, p.8-11. 35 ewwwcamodalitate de raportare a omului la lume, in care el ca Subject ngs, reproduce lumea in planul gandirii sale. Problema ENOSCologieg og Mi pe relatia obiect-subiect, dupa cum sustinea Nae Ionescu, se esenaca una a definirii obiectului ica obiect de Cunoastere si, imply” telatiilor acestuia cu subiectul epistemic. Unii autori 9 Considers astazi problema fundamentala a filosofiei. Iata ce scrie tn a : Henri Wald: ,,Din clipa in care antropoidul a devenit fiinta CUVantitoare vorbirea a transformat lumea in ,,obiect“ si pe om in »Subiect’, inauguring problema fundamentala a filosofiei: cum e cu putinté ca subiectul cunoasca obiectul asa cum este el, independent de perceptiile $i idei omenesti. c Problema fundamentala a filosofiei nu este, aga cum se crede de atéta vreme, opozifia dintre materialism si spiritualism, dintre Tealism gj idealism, dintre empirism $i rationalism, ci opozitia dintre subiect si obiect. Intrebarea si nu opozitia raspunsurilor Posibile este problema fundamentala a filosofiei".” Cu toate acestea problematica gnoseologiei nu se reduce la problemele ce privesc telatia cognitiva subiect-obiect, registrul ei problematic fiind mai larg, cuprinzand $i problemele ce tin de obiectul cunoasterii, subiectul Cunoasterii gi de valoarea cunoasterii. Asemenea probleme apar, in germene, inca in filosofia greaca anticd (la Socrate, Platon, Aristotel, Democrit), Dar, ca disciplina filosofica de sine statatoare, teoria Cunoasterii se constituie relativ tarziu, in epoca modem, Ea s-a desprins ca rezultat al teflectiei sistematice asupra activi- tatii de cunoastere; s-a Constituit prin interpretarea si evaluarea confinu- tului produselor si finalitayii activitagii de cunoastere. Prima definire clar’ a problematicii teoriei cunoasterii o g4sim in lucrarea lui John Locke ,,Eseu asupra intelectului omenesc“ (1690). Scopul lucrarii este definit explicit de el ca fiind ,,cercetarea originii, intinderii gi certitudinii cunoasterii*. Aceasta formulare a lui Locke Poate fi socotita o exprimare precisd a marilor teme ale gandirii Bnoseologice a epocii modeme sicontemporane. TeZinty 2.1. Problema obiectului Cunoasterii. in legatura cu problema obiectului cunoasterii s-au conturat inca din antichitate doua lini orien- tative: linia lui Democrit (materialista) gi linia lui Platon (idealista). 36 wows were wernweerme?in conceptia lui Democrit, obiectul cunoasterii il constituie lucrurile si calitatile acestora. Cunoasterea se realizeaza, considera el, cu ajutorul senzatiilor, printr-un fel de flux de atomi ce patrund in organele noastre senzoriale sub forma unor imagini ale lucrurilor reale. Explicagia data de Democrit pare astazi simpla, naiva, dar am mentionat-o pentru a arata ca izvorul cunostintelor adevarate este ceea ce existd (atomii gi combi- nafiile lor care constituie, de fapt, lucrurile realitatii). Dezvoltand aceasta idee intregul materialism gi realism de mai tarziu va sustine ca omul cunoaste lumea inconjuratoare, lucrurile reale existente in afara noastra si independent de noi. Dimpotriva, in concepfia Ini Platon, obiectul cunoasterii il constituie lumea esenjelor pure, lumea ideilor. Procesul cunoasterii la el consta in contemplarea lumii, esentelor pure, a ideilor. intreg curentul idealist socoteste drept obiect al cunoasterii ,,obiecte“ gi ,,fenomene“ rezultate din activitatea unei constiinte, fie individuala (Berkeley si Hume) fie supraindividuala, impersonala, absoluta (Platon si Hegel). Acesti ganditori ajung in mod firesc la un spiritualism care reduce intreaga realitate la 0 activitate de ,,constituire“, de natura spirituala. Dintre cele doua linii, din perspectiva datelor oferite de stiinta con- temporana validam pe cea care sustine ca obiectul existd independent de subiect, pe aceea care postuleaza existenta unei lumi exterioare, a unei diferentieri intre constiinta care cunoaste gi realitatea care trebuie sa fie cunoscuté fiintand independent de noi. Mai exact pe cea care considera ca obiectul este continutul constiintei noastre si el (obiectul) se opune subiectului care gandeste. ,,Pentru ca un obiect sa fie cunoscut gi sa fie in acelasi timp ceva deosebit de noi se cere si condifia ca obiectul respectiv s preexiste constiinfei noastre. Daca constiinfa este un aparat de cunoastere a ceva, acest ceva trebuie sa preexiste constiin{ei in momentul demersului cognitiv; prin urmare, acest ceva sa fie deosebit de constiinta noastra. Un obiect de cunoastere trebuie sa indeplineasca doua conditii: sa fie deosebit de noi si independent de noi. in condifiile in care filosofia teoretica-metafizica si teoria cunoasterii ~— presupune o problema epistemologica a ,,existentei", se detageaza un numar de condifii care vor delimita realul ca obiect epistemic: o conditie 37 wwus ~de ordin logic — sa nu fie contradictoriu si SA Verifice Pring} iui o conditie de ordin psihologic — sa fie obiect Perceptibil say repre i pentru cunostin{a noastra, 0 conditie de ordin ontologic Sau me =e si fie ceva deosebit de noi, de subiect gi independent de no; a, terea trebuie sd fie cunoastere despre ceva si acest Ceva trebuig aa nu poate sd nu fie; cunoasterea despre nimic ar fj nimi, Cunoa a existentului este produsa de existentul insusi. Deci, in Beneral, objer cunoasterii fl constituie realitatea exterioara subiectuluj, lites ansamblul ei. Precizam insa ca acest sistem care este lumea in totalitate, ei Constituie numai fn mod principal obiectul Cunoasterii, infinitele Sale subsisteme aflate in continua devenire fiind tot atatea Posibilitagi de al obiect al cunoasterii putind intra oricare, dintre ele, in Principiu, in sferg cunoasterii. Existenta nu este niciodata nici antrenata total in relatiile Practice ale omului, nici epuizata cognitiv. De aceea, obiect al cunoasterii este doar acel fragment al existenfei care este decupat din ea de cétre om in cadrul raporturilor lui Praxiologice si implicit cognitive, Numai atrasi in aria practiciii, existenta devine semnificativa pentru om si deci transformata de el in obiect al cunoasterii. Obiectul real (in act) al cunoas- terii include acele subsisteme ale lumi materiale care au intrat in sfera Practicii (actiunii), a cunoasterii omenesti Ja un moment istoric deter minal. Realitatea (naturala si sociala) se transforma din obiect potential, latent al cunoasterii devenind obiect real (in act) al acesteia in funcfie de interesele oamenilor, de orientarea Pe care ei o dau activitagii lor prac- tice, de mijloacele de cercetare oferite de praxis (practica). 2.2, Problema subiectuluj Cunoasterii, Din modul in care este conceput subiectul cunoscator ~ mai precis Posibilitatea lui de a ounoaste —rezulté.o alta grupare a Conceptiilor filosofice in optimist-gnoseologice si agnostice, Termenul ,, optimism Snoseologic" desemneaza ansamblul concep siilor filosofice care afirma posibilitatea omului, in calitatea sa de ae cunoscator, de a cunoaste realitatea (obiectiva si subiectiva, natural oa social), Includem in sfera acestei orientari, in primul rand, to filos 38 ween lf ewwwmaterialisti, fara exceptie, cdrora li se al obiectivi ca Platon si Hegel s.a, Termenul ,, agnosticism desemneaza ansamblul conceptiilor filosofice care neaga in principiu posibilitatea omului, in calitatea sa de subiect cunoscator, de a cunoaste realitatea, Fundamentul Conceptiilor agnostice il gisim in opera lui Hume si Kant. Din randul agnosticilor fac parte, in primul rand, reprezentantii idealismului subiectiv. Bi neaga, in moduri diferite, posibilitatea omului de a cunoaste esenfa real a lumii, ,lucrul in sine“, cum spune Kant. O varianta a agnosticismului este scepticismul care, chiar daca in parte emite posibilitatea Cunoasterii lumii, se indoieste de valoarea cunostintelor dobandite. Reprezentantii scepticismului antic grec Pyrrhon (483-375 i.e.n.) gi Aenesidemos din Cnossos (sec. 1 e.n.) exagereaza relativitatea cunoasterii perceptive, incercand prin aceasta sd ateste lipsa de adevar a datelor simturilor, imposibilitatea cunoasterii reale a lumii. Ei se indoiau, la modul absolut, de posibilitatea obtinerii unor cunostinte cu valoare de adevar. Cunostintele exprimate in opinii diferite, se contrazic intre ele. Nici o judecata nu poate fi crezuta cu adevarat, fiecdrei argumentari i se poate opune alta tot atat de valabila. Ei recomanda suspendarea judecatii (epoché), abtinerea de la orice judecata afirmativa sau negativa. Scopul suspendarii judecatii este unul de ordin moral: obfinerea unei stari sufletesti linistite, lipsita de tulburari, menita sa asigure fericirea — ataraxia. Evolutia istortcd a reflectiei filosofice a fost permanent marcata de confruntarea conceptiilor filosofice de natura optimista, agnostica sau sceptica. in aceasta confruntare, optimismul gnoseologic s-a aliat cu stiintele, care au furnizat date ce au avut rol decisiv in amendarea tezelor agnosticismului si scepticismului. Luata la nivel individual, capacitatea de cunoastere a subiectului cunoscator este limitata, luata in perspectiva istorica, la dimensiunile intregii omeniri, ea este infinita, absoluta, Se desprinde de aici existenja unui subiect epistemic individual, concret in, conditii de loc si timp (de studiul si cercetarea caruia se ocupa psihologia) si a unui subiect epistemic latura o parte a filosofilor idealisti 39 af ~ veer come venistoric, global, a carui existenfa depaseste ae ene Cate este ony. nirea, ca succesiune . Se (de stu MuLar se Preocup, :, arte a filosofiei). Sas Stefan Celmare jin primul rind, cunoasterea nu py firedusé la actul cognitiv realizat individual intr-o tan Situatie say la mecanismele psihice ce afecteaza actul cognitiv, In acceptiunea cq mai cuprinzatoare, cunoasterea este acea procesualitate Prin care omenireg isi dezvolta capacitatea de a se raporta la zone tot mai extinse ale exis tenfei. Un proces ce-] insofeste si angajeazd pe om pe tot parcursy, dezvoltarii lui, ca individ si specie“ ®). Psihologia moderna cerceteaz, pe cale experimentala, procesul de formare a cunostinfelor la nivelul subiectului individual. Psihologul elvetian J. Piaget a demonstrat ca, cunostintele noastre nu sunt simple colectii de senzatii, ca ele rezulta din prelucrarea senzatiilor. Ar insemna ca trebuie sa existe anumite legi dupa care se desfagoara acest proces de prelucrare (un anumit mod de prelucrare) comun tuturor oamenilor. Dar aceste legi nu sunt a priori (cum apar la Kant), ci ele se formeaza in actiune, treptat, pe un fond ereditar (acest fapt I-a demonstrat Piaget studiind comportamentul copiilor in prima parte a vietii lor, pana la 15-16 ani). In primele luni de viafé ale copilului nu asistam la o diferengiere fntre subiect si obiect. Diferentierea se realizeaza treptat, prin actiunea, la inceput inconstienta a copilului asupra obiectelor, Repetarea actiunilor seconstituie incet, incet, in scheme de actiune (actiunile se coordoneaza intre ele; coordonarea Se interiorizeaza sub forma de scheme). Initial, schemele sunt inconstiente, eae cong Pe parcurs se Constientizeaza. Aparitia imbajului da posibilitatea trecerij de la schemele senzoriomotorii la Concepte. Ulterior, subiectul devine Capabil sa efectueze operatii, mai intai concrete, ulterior formale (va deveni capabil de gandire abstracta) Odata constituite schemele, conceptele, orice informatie noua obyinuta senzorial sau rational nu este intiparita cj Prelucrata cu ajutorul acestora: a este comparald cu sistemul de informatii de care dispune subiectul cunoscator, integrandu-se ca element component al acestui sistem, Din cele de mai sus rezulta ca individuliuman nu este sublect 40 www OP swe