Soarele era la răsărit trezinduma cu razele lui blânde ale dimineți.

Era ora 6 iar

eu aproape ca uitasem ca eram la tabăra de la munte. În acel moment sa dar
scularea. Toți am coborât grăbiți la masa pe jumătate adormiți. La ora 7:30eram
gata de drumeție. Dar nu era orice drumeție. Directorul taberei a pregătit un mic
test aplicat în natura despre tot ce nea învățat, dar nimeni nu știa asta. După o
ora bună de mers trupa sa oprit pentru o pauza. Între timp directorul sa ascuns
după un copac și a început sa facă zgomote ca ursul ca să ii testeze pe copii. Toți
când lau auzit au luat-o la goana in afara de 4 copii care după spusele
directorului în timpul lecției de pe drum are au început sa facă mult zgomot pentru
a îndepărta ursul. Directorul dezamăgi a ieșit de după copac și pentru ai pedepsi
pe copii care au greșit ia pus sa fata toată treaba din cabana tot restul taberei.
Asa da rabatabila!
Intr-o zi normala, am decis ca eu si cu colegii mei sa mergem la munte. Ne-am facut
bagajele inainte cu o saptamana, ne-am pus corturi, mancare, lemne pentru foc si
multe altele. Cand mergeam spre Busteni, eram toti fericiti si nerabdatori sa
ajungem. Cand am ajuns, am inceput sa cautam un loc unde sa ne punem corturile,
colegii mei fiind increzatori, au vrut sa se duca chiar in mijlocul muntelui. Seful
taberei era doamna diriginta, aceasta era singura care si-a dus rulota cu ea.
In prima zi, nu erau multe de facut, dar cineva a vrut sa mearga sa faca rost de
niste mancare, iar fix cand sa prinda ceva, un urs a tresarit de langa copac fix pe
el, acesta aproape ca murise, dar a fost salvat de catre noi. L-am dus repede la
spital, iar acesta a reusit cu bine. Cand a iesit, ne-am impachetat cu totii, si am
plecat acasa. In final, chiar daca nu m-am distrat, macar am
incercat sa ne distram. Fiindca acesta s-a ranit doamna diriginta nu a mai tinut
nicio excrusie vreodata cu noi.