TEST

Se dă textul:

Lună tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci

Şi gândirilor dând viaţă, suferinţele întuneci;
Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta fecioară, 
Şi câţi codri-ascund în umbră strălucire de izvoară! 
Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate, 
Când pluteşti pe mişcătoarea mărilor singurătate! 
Câte ţărmuri înflorite, ce palate şi cetăţi, 
Străbătute de-al tău farmec ţie singură-ţi arăţi! 
Şi în câte mii de case lin pătruns-ai prin fereşti, 
Câte frunţi pline de gânduri, gânditoare le priveşti! 
Vezi pe-un rege ce-mpânzeşte globu-n planuri pe un veac, 
Când la ziua cea de mâine abia cuget-un sărac... 
Deşi trepte osebite le-au ieşit din urna sorţii, 
Deopotrivă-i stăpâneşte raza ta şi geniul morţii; (M. Eminescu, Scrisoarea I)

Răspunde cerinţelor de mai jos:

1. Explică omonimia formei „fereşti”. 0,25p

2. Explică rolul cratimei în construcţia pătruns-ai. 0,25p
3. Numeşte ideea filosofică prezentă în text şi transcrie versul care o conţine. 1p
4. Identifică trei motive literare în text. 1p
5. Identifică două mărci lexico-gramaticale ale descrierii microcosmosului. 0,5p.
6. Identifică două figuri de stil diferite şi comentează semnificaţia lor. 1p
7. Identifică un vers sau două în care este prezentă antiteza. 1p
8. Argumentează prin două idei faptul că versurile aparţin unui poem filosofic romantic. 1p
9. Explică metafora mişcătoarea mărilor singurătate 2p
10. Identifică elementul personificat în acest fragment şi explică prin ce mijloace sau imagini
artistice se realizează acest lucru. 1p

Se acordă 1p din oficiu.