Scribd Logo
Upload

Welcome to Scribd!

  • Istoria Hormonilor Si Modul in Care Controleaza Aproape Totul

    Uploaded by

    StefaniaSporea
    207 views202 pages

    Copyright

    © © All Rights Reserved

    Available Formats

    PDF or read online from Scribd

    Did you find this document useful?

    Is this content inappropriate?

    Report this Document

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    207 views202 pages

    Istoria Hormonilor Si Modul in Care Controleaza Aproape Totul

    Uploaded by

    StefaniaSporea

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    of 202
    es ene eee Ba rn ere ceca eae Eee tae ee aCe emcee este eta metabolismul, comportamentul, sormnul, schimbérile de dispozitie, Pecan cancer en Coserc cote Pe eect cc ee oreo er No Cave S Senet peer nie Ree Ce Saati oar eet oe cece cecal Peete te te at ecco emote tee esteem eee eed ee er eso Reto sets Perms © poveste exhaustiva, stralucita a hormonilor, care acopera Pisces settee Creme CaO concn descoperirea de sine. Cartea lui Randi Hutter Epstein nu doar ca aprinde imaginatia, dar o si pondereaza. Povestea este spusa intr- peor to eee ere Renee Reet potas oan Scere ess rece ae ee eae Ces ees tad PACE SECA eee Cnet eC CuaCE eat si demonilor in timpurile mai vechi: agenti invizibili, responsabili Pec tee career Preece cue Cuce ees Conte CeO Cee encanta din puterea lor uimitoare. nad Ceremony seroma Perea eee saan tania CO-LECTIA eae DE $TIINTA oe xcitat STORIA YRMONILOR. ODULIN CARE ONTROLEAZA APROAPE TOTUL CO-LECTIA Ei uti as ‘andi Hutter Epstein Len or preesy ce oie YaleU Aa blogu Brie Excitat ISTORIA HORMONILOR SI MODUL IN CARE CONTROLEAZA APROAPE TOTUL Randi Hutter Epstein co-tecfia | Tradui Jez de DE STUNTA | = 2 ‘Titlul original al acestelciryi este Arouset: The History of Hormones ‘and How They Control Just About rerythin de Randi Hutter Epstein. Copyright « 2018 by Randi Hutter Epete- {By arrangements withthe author. All ightsreserved. ‘Public, 2019, pentru editiain limba Desraes CP Biotec Natinale amie ‘ntl apreope tat /san ater Esti 1. Avrameseu, dina ltrad) worrox: in Murar,Silviu Dragomix pmacronsxicum: Bogdan Ungurean penan: Alexe Popescu sapacrot: Flor Bslinerca ‘conscrou: Paula Rotaru, Catalina Calinescu rr: Dragos tudor CUPRINS Introducere.. 9 1. Mireasa Grasd. IT 2, Hormonii... au cum am putea sé le spunem.. 3. Creieri murati 4, Hormonii ucigagi. 5, Vasectomia virila, 103 6. Suflete-pereche in hormonti SEXUAL en 123 7. Stabilirea identitatit de gen. 139 8. Cresterea in indltime. 169 9, Masurand incomensurabilul. 195 10. Dureri crescande. 2 11, Bufeurile: misterele menopauzei. 229 12, Endoprenorii testosteronului... 253 13, Oxitocina: acea senzatie placut’, 277 14, Tranzitia 297 18. Vesnic nesatul: hipotalamusul si obezitatea, Epilog Mulgumiri, Note sen 317 e381 Lui Stuart & Jack, Martha, Joey, Eliza PSTEIN RANDI HUTTER Introducere IN VARA ANULUL4968, am petrecut mult timp la piscina bu- nicii mele, la Sprain Brook Country Club din Yonkers, New York. Bunica mea, Martha, si cele trei prietene ale sale (intot- deauna acelasi cvartet) sedeau la umbra, jucau canasta, beau cafea fierbinte si furnau Kent. inotam impreuné cu sora gi fratele meu mai mari, dar, cel maiadesea, eu si sora mea stateam la soare cu pieleaimbibata copertii unui disc pe care l-am invelit in folie de aluminiu, in- cercand astfel si captim razele soarelui. Pe drumul citre casi, eu gi sora mea ne priveam mainile una lng§ cealalta. Ea avea intotdeauna un bronz frumos; eu, rosie ca racul din cap pana-n picioare, genul de bronz care se duce pana a doua zi. ins4 bunica Martha aveaun bronz superb. Parea cd atrgea asupra sa cele mai bune raze, fara s faci ni ciun efort. inci ani mai tarziu, am aflat cd bunica noastra nu avea vre- un mod special de a face plaja. Avea o problema hormonald: boala Addison. Corpul ei nu producea suficient cortizol - un hormon care ajuta la mentinerea unei tensiuni arteriale nor- EXCITAT RANDI HUTTER EPSTEIN male sf intaregte sisternul imunitar. Qamenii cu boala Adisson suferd de oboseala accentuat’, great gi tensiune arteriala mic, uneori periculos de mica. Totodaté, boala face ca pielea si devind inchisa la culoare. Odati ce i s-a pus un diagnostic, tratamentul a fost ugor de stabilit. Bunica lua zilnic pilule cu cortizon, un hormon sintetic aseménitor cortizolului, pe care organismul ei nu-] producea. ‘in 1900, cAnd s-a nascut bunica mea, cuvantul ,hormon” nu exista. A fost inventat in 1905. Pe vremea cand s-a imbolnavit ea, in anii 1970, oamenii de stint i-au identificat deficienta hormonal, i-au masurat hormonii pand la a miliarda parte dintr-un gram gii-au prescris pastile care i-au tinut boala sub control. in 1855, Claude Bernard, un fiziolog renumit, a inceput s& suspecteze ci exist o legatura intre ficat si impiedicarea oscilatiilor puternice ale nivelului de zahar din organism. Fi- ziologul studiase digestia si descoperise deja cé pancreasul elibereaz sucuri care ajutd la descompunerea alimentelor. Pentrua testa acest Iucru, ahrénit un cdine cuo diet alcatui- ‘ta din carne gi fara zahar. Apoi l-a omorit, i-ascos imediat fi catul giaverificat nivelul de zahar din organul cald incé, dupa c&teva minute gi din nou cateva ore mai tarziu. Spre satisfac- {ia sa,nivelul de zahar din ficatul cdinelui a inceput practic de la zero, dar a continuat si creased. (Chiar daca animalul era mort, ficatul - la fel ca alte organe ~ a continuat sa functio- neze citeva zile; acesta este si motivul pentru care reugesc transplanturile.) Bernard i-a anunfat pe colegii sai cd ficatul confine o sub- stant ce inmagazineaza si produce zahar. insa el a mai sus- finut gi cd toate organele, nu numai ficatul si pancreasul, elibereaz substante care contribuie la buna functionare a organismului. A numit aceste substante chimice ,secrefii in- terne”. Era o modalitate noua de a gandi corpul omenesc. Muli istorici considera ci Bernard a fost parintele endo- crinologiei. Eunu sunt de acord. Adeviratii pionieri au stabilit c& aceste substante nu sunt doar secretii interne, ci joaci un rol mult mai important. Ele stérnesc. Exciti receptorii unor celule-tint, apis4nd pe intrerupitoare ce pun lucrurile in migcare. ‘Am decis sa cercetez cu atenfieistoria hormonilor, deoa- rece ultimul secol a fost un timp al descoperirilor incredibile, dar si al declaratiilor scandaloase. in anii 1920, descoperirea insulinei gi folosirea ei ca tratament au transformat diabetul dintr-o condamnare la moarte intr-o boala cronica. in ani 1970, un test pentru hormonii tiroidieni facut in randurile nou-nascutilor a impiedicat mii de copii si dezvolte handi- capuri intelectuale la maturitate. in acelagi timp, s-au facut si pagi gregiti. Vasectomiile au fost promovate ca un mijloc de intinerire pentru persoanele in varst, un moft care a du- rat aproape un deceniu, incepand cu jumatatea anilor 1920. La putind vreme dup’ asta, un doctor care trata persoane se- lecte a sustinut ci poate detecta tulburarile hormonale studi- ind fata oamenilor gi a inceput sa prescrie remedii bazate pe hormoni. Era un fel de hocus-pocus combinat cu tratamente puternice gi periculoase. Cartea de fat spune povestea unor oameni de stiintd in- drizneti si, de asemenea, a unor parinti disperati. La inceputul secolului XX, cand tehnicile sofisticate de imagisticd medical nu aparuserd ined, un neurochirurg executa operatii pe creier pentru indepartarea unor buciti dintr-o glanda care, credea el, avea si pund capat bolilor cauzate de o supradoza de hormoni. in anii 1960, un cuplu a luat la rand laboratoarele de patologie n EXCITAT RANDI HUTTER EPSTEIN simorgile pentru face rost de hormoni de crestere pentru fiul lor scund. Excitat mai este si povestea unor cumparatori biz care mureau (uneori, literalmente) dupa injectiile cu hornoni, ‘vend si trdiascd un pic mai mult ori s& se simt ceva mai bine. Voi incepe cu medicii de la sfargitul anilor 1800, care scormo- neau prin glandele cadavrelor, unele dintre acestea furate din cimitire. $i voi culmina cu oamenii de stiint3 care au trasat tra~ iectoria hormonilor pani la genele care ti produc. Cum am descoperit ci hormonul de crestere nu este doar pentru crestere? Cand am aflat cd testiculele si ovarele sunt controlate de un hormon din creier? Existenta unui hormon al foamei - stabilita recent - inseamnd c4 nu lipsa mea de vo- int este ceea ce ma impinge spre excese culinare, ci alcatui- rea chimicd a propriului organism? $i dacd lucrurile stau ast- fel, exist realmente vreo diferent intre cele doua? La urma urmei, eu sunt compozitia mea chimicé. $i ce spun cele mai recente studii despre hormonii folositi azi: gelurile cu testos- teron, populare in randurile barbatilor in varst, si terapia de substitutie hormonal pentru femeile la menopauza? Excitat incepe cu perioada de dinaintea descoperi monilor, cind medicii secolului al XIX-lea au inceput si ob- serve glandele de secretie interna raspandite in tot corpul. Cercetarea a dus la aparitia conceptului de hormon la inceputul secolului XX. Din anii 1920, domeniul - endocrinologia - explo- dase de la o stint obscura la una dintre cele mai dezbatute specialitati medicale. Pe lang descoperirea insulinei, au fost izolate estrogenul gi progesteronul. in acelasi timp, au aparut o mulfime de ghiduri practice pentru promovarea a tot felul de remedii excentrice. Daca anii 1920 - ,Anii Furtunosi” - au reprezentat debutul endocrinologiei, epoca in care aceasta a céstigat popularitate, hor- atat prin tratamentele sale reale, cat si prin leacurile babesti, au fost anii 1930, care i-au cimentat rolul de stiinta serioasa. Trei progrese majore ale biochimiei au demontat dogma con- sacrat in trecut. Oamenii de stint crezusera cd estrogenul gi testosteronul erau nigte substante complet diferite, ins, in acest din urma deceniu, cercettorii au descoperit cd ele difera doar printr-o singurd grup’ hidroxil: adicd un singur atom de hidrogen si unul de oxigen. Estrogenul gi testoste- ronul sunt la baz frati gemeni in straie diferite. In al doilea rand, cand estrogenul a fost in sfargit izolat din urina de cal, el nua aparut din excretiile femelelor, ci din cele ale armisa- rilor. Oamenii de stiinta crezuserd ca ovarele produc estro- gen si testiculele testosteron; aceasta descoperire le-a dove- dit cd fiecare dintre ele produce ambele tipuri de substanta. $i, in sfargit, in opinia lor, estrogenul si testosteronul erau substante antagonice: asemenea copiilor dintr-un balansoar, ridicarea unuia il impinge in jos pe celalalt. Dar, in realitate, cele doua substante nu sunt deloc antagonice, ci sunt parte- neri care actioneaza de multe oriin cardasie. Aceste descoperiri au introdus o imagine mai complicaté a hormonilor. Oamenii de gtiinti nu mai studiau fiecare hormon in parte, ci examinau modul in care acestia erauconectati. Adoua jumatate a secolului XX a inceput cu un triumf. Cer- cetatorii au descoperit cum pot fi masurati hormonii, un lucru care fusese considerat imposibil. Aceasta pentru cé, in ciuda puterii lor, ei vin in grupuri minuscule. Pind la aceasta dat, ei fuseserd considerati prea rari pentru a fi masurati. La pu- ind vreme dupi aceea, a fost aprobati pilula contraceptiva; testele rapide de sarcina, care puteau fi Facute acasi, au inlo- cuit metodele mai vechi si mai lente; iar hormonii imbuteliati erau vanduti pentru a domoli simptomele menopauzei. ins 4“ EXCITAT RANDI HUTTER EPSTEIN “ euforia nu a durat prea mult. Pe misurd ce pilulele cu hor- moni cipitau o popularitate uriaga, incepeau si iasi la iveala efectele secundare. S-a facut legatura intre doza originala a pilulei si atacurile cerebrale mortale. Terapia de substitutie hormonal, despre care se credea candva cd previne toate ti- purile de afectiuni cronice ale batranetii, a fost considerata un tratament eficient, dar in niciun caz mult trambitata cu- ri-minune de pind atunci, Astizi avem o abordare mult mai plina de discernamant a terapiei cu hormoni, ins mai sunt multe lucruri de limurit. Cum s4 cumpnim beneficiile gi riscurile potentiale? Idea nu este si promovam o modalitate noua de a ramane vegnic tineri (aceasta este o istorie veche, care continua si fie rescri- 88) gi nici si pledim doar pentru lucrurile naturale (la urma urmei, suntem facuti din hormoni; ei aleituiesc compozitia noastra chimic8), Mai degraba, Excitat ii ajuta pe cititori sa in- feleaga interactiunile complexe dintre hormoni, interactiuni ce au loc in eurpul nustru, #1 relatiile pe care le avem cu hor~ moniila care suntem expugi. Recent, mama mi-a impartigit cd doamnele cu care bunica ‘Martha obignuia s3 joace carti i-au spus cu cateva saptamani inainte ca boala acesteia si fie diagnosticata ca bunica era din cale afara de obosita. Atipea in timpul jocului. Apoi, in Iunea de dinaintea Zilei Recunostintei din 1974, ea a venit la noi acasi, in New Jersey, sia stat acolo foarte calma. in loc si se ducd si age o lingurd in supa gi apoi sa strambe din nas, mormaind ci muare destuli sare, s-a agezat si se odihneasci pe o canapea Asta nu era bunica Martha pe care o stiam eu. (Pofta de sare, aveam si aflim curand, era un alt simptom al bolii Addison.) Nici urmi de barfele sau nemulfumirile ei obignuite. Nu a avut energie nici macar pentru a se duce pe veranda s4 fume- ze o tigard. Mama s-a speriat gi a chemat medicul. Acesta nu a gasit nimic in neregulé, dar, dati fiind schim- barea ciudati de personalitate suferitd de bunica, a inter- nat-o in spital pentru teste suplimentare. Cand a fost dus’ cu c4ruciorul in salon, bunica era prea s1abit pentru a ridica 0 furculifé, astfel cA mama a trebuit si o hrineascd. Atunci a ‘vazut mama ci limba bunicii era neagra ca smoala. (Privind retrospectiv, mama nu e sigurd cd internistul a examinat-o vreodata. Cum de nua observat simptomele?) Tatal meu, care era patolog, a pus laolalt’ indiciile — limba neagra, piele bronzat, oboseali excesiva ~ gi a suspectat ci era vorba de boala Addison. A insistat si fie facute teste hor- monale. Acestea au scos la iveala o lipsa acuta cortizolului. Laacea vreme, nu stiam prea multe despre boala ei, cu ex- cepfia faptului cd John F. Kennedy avea acelasi lucru, ceea ce 1-a prins foarte bine, dandu-i o aura prezidential’. Din toata copilaria mea, mi-o aduc aminte pe mama spunandu-i bunicii: »Mamé, nu uita si-fi iei pastila de cortizon”. Trebuia si ia o vastila dimineata si una dupa-amtaza. Nu sunt nici macar si- gurd daci stiam cd boala Addison este o afectiune hormonal. Pentrumine, hormonii insemnau sani, menstruatie si sex. Ni- mic mai simplu de-atat. Dar hormonii reprezint mai mult. Ei sunt nigte substante chimice puternice, care controleaza metabolismul, compor- tamentul, somnul, schimbarile de dispozitie, sistemmul imuni- tar, lupta, abandonul - nu doar pubertatea si sexul. Agadar, intr-un anume sens, cartea de fata este 0 istorie a biochimiei fiintelor vii, emotionale. Istoria hormonilor este, totodat, 0 istorie a descoperirilor, a cdilor gregite, a perseverentei gia sperantei. Aducéndu-le impreuni ~ stiinta fundamental gi persoanele care au construit-o~Excitat este o poveste despre ceea ce ne face oameni, din interior spre exterior. 18 EXCITAT 7 Mireasa Grasa RANDI HUTTER EPSTEIN NU TRECUSE NICI MACAR O ZI de cand Mireasa Gras murise si fusese inmorméntaté, cd hotii de cadavre' au si incercat si odezgroape gi si o duci oameniilor de stiinta. Prima incercare de exhumare a avut loc pe 27 octombrie 1883, cam pe la mie- zul noptii, in cimitirul Mount Olivet din Baltimore. Paznicul locului a tras un foe de arm, periindu-i pe vandali, care au luat-o la sindtoasa cu tot cu cazmale gi lopeti. O ora mai t: ziu, focurile de arma puneau pe fugi un alt grup de indivizi veniti la acelasi mormant. Ziarele au prezentat relatari con- tradictorii, Unele spuneau ca gloantele i-au ciuruit pe doi din- tre talhari. Altele sustineau ca nimeni nu a fost ranit. in orice caz, toata lumea a supravietuit. Cu exceptia, fireste, a miresei. Eominune cd s-a gandit cineva ca acestia ar putea si dez~ groape toate cele 234 de kilograme ale lui Blanche Grey, cu- noscuta i ca Mireasa Grasa. in primul rand, fusese nevoie de doisprezece oameni solizi care si o puna pe o targa de lemn, si o coboare cu ea trei randuri de scari, si o urce in cdruta mortuara i apoi sa o ingroape la doi metri sub pamant. Ar fi fost nevoie de cel putin tot atatia oameni pentru ao scoate de acolo. in al doilea rand, corpul ei era o marfa medicala ravnita, RAND! HUTTER EPSTEIN astfel ci paznicul a fost deosebit de vigilent in acea noapte, supraveghind cu atentie locul, de la fereastra de la etajul al doilea al casei sale din cimitir. Un coleg l-a ajutat; amandoi au facut cu randul de paz, stdnd la fereastra, cu pustile in pozi- tie de tragere. .Profanatori de morminte", Healy Collection, Academia {de Medicina din New York, Prin amabilitatea Bibliotecit ‘Academiei de Medicing din New York. BiataBlanche Grey. S-a nascut in Detroit, un nou-nascut uri- ag, de sase kilograme, care s-a umflat pand a ajuns la 110 kilo- grame pe vremea cand tocmai implinea doisprezece ani. Mama murise la cateva zile dupa venirea ei pe lume, iar tatal si cei doi frati s-au gandit ci nimeni nuo valua in cisitorie si cd va fisor- titd sa rman in casa parinteascd pentru totdeauna. Blanche a fost de alt& parere. Ea era hotSrati si ajung’ cét mai departe posibil, siinceap’ o viat nous care si o scoat de sub ocheade- le critice ale familiei sale gi privirea curioasa a doctorilor. ales o meserie care o punea garantat in centrul atentiei La gaptesprezece ani, Blanche s-a urcat intr-un autobuz gi s-adus in Manhattan pentru a obfine un rol intr-un spectacol cu monstri. $i-a facut ea socoteala cé ar putea s4 apard pe sce-~ na ca Femeia Grasd, alaturi de alte flinte ,anormale” - femei cu barb, pitici, uriasi gi altii asemenea. Uneori erau aliniati {intr-o incapere cavernicolé, alteori erau prezentatiin spatele unui montagne russe dintr-un parc de distractii. Antrepre- nori cu experienté promovau aceste spectacole voaioristice” cape un fel de divertisment educational. Expunerea unei variatii a naturii omenesti atat de mari, inghesuitd intr-un sigur loc, nu a fost doar de natura si amu- ze un public amator de senzatii tari, ci a aprins curiozitatea unui grup eclectic? de fiziologi, neurologi si biochimigti. Sco- pul lor era si demonstreze cA acesti oameni erau cum erau din cauza unui defect fizic, nu ca urmare a unui viciu sau a pedepsei divine, asa cum se credeain general. Dac ar firreugit si demonstreze ce-i ficea pe acesti oameni si fie periculos de iferiti, ar fi descoperit ce ne facea pe noi ceilalti sa fim atat de minunat de normali. Daca Blanche s-ar fi ndscut cu o suté de ani mai tarziu si ar fi trdit in a doua jumétate a secolului XX, in loc de secolul 9 EXCITAT STEIN RANDI HUTTER al XIX-lea, medicii ar fi supus-o unor teste pentru a determi- na tulburarile hormonale asociate cu obezitateasa- probleme legate, cel mai probabil, de nivelele hormonilor tiroidieni si de crestere. Daci s-ar fi nascut in jurul anului 2000, ar fi avut 0 sansa buna si fie vazuta de un endocrinolog care i-ar fi ver cat nivelurile de leptin gi grelina. Medicii care au examinat-o lanagtere ar fi suspectat cd mama sa suferea de diabet, o boala hormonala care, printre altele, sporeste gansele de a avea un copil obez. Acestia ar fi gtiut suficiente Iucruri despre proble- mele hormonale aga incat sa verifice prezenta altor afectiuni. De exemplu, deficitul de hormoni tiroidieni existent lanagte- re sinetratat duce nu numai la cresterea in greutate, dar sila deficiente cognitive sila piele uscata. Dar Blanche a trait intr-un timp precar pentru descoperi- rile stiintifice. Au existat unele indicii. Cu patruzeci de ani inainte de moartea lui Blanche, in 1840, autopsia unei femei moarte din cauza aga-numitei obezitati fatale a scos la iveala prezenta unei tumori* pe o glanda a creierului. Nu mult dupa aceea, examinand cadavrul unei obeze - 0 fetita de zece ani cu in- tarzieri de dezvoltare’-, medicii au descoperit cd iilipsegte 0 glanda. Oare Blanche fusese ucisa de o boala glandulara? La pufina vreme dupa ce a ajuns in oragul New York, Blan- che a inceput sa cdstige 25 de dolari pe saptimani ficand pe Doamna Grasi intr-un muzeu situat pe strada Bowery, la nu- marul 210. (in anii 1930, acesta avea si devina Hotelul Monroe‘ pentru cersetori, iar in 2012, un bloc turn de lux) Aproape imediat, David Moses, controlorul de bilete care cistiga un salariu modest de doar 5 dolari pe saptamana, a pus ochii pe ea, Dupi cateva intalniri, i-a propus si devina sotul si mana- gerul ei. Blanche a fost de acord cu ambele oferte. Avea sap- tesprezece ani, dar a spus cd implinise optsprezece. El avea 25 de ani. Moses a vandut bilete la nunta lor, care a avut loc Ja Muzeul Dime din New York. Un banner urias flutura dea- : »Blanche Grey, cea mai grasa fata din lume, se va mirita pe scend in seara aceasta, la ora 91". Moses a postat anunfuri in ziarele locale pentrua se asigura ci vor fivandute toate biletele. Reclamele o numeau pe Grey ,.minunea secolu- lui al XIX-lea”’ © mireasi masiva”, scria The:Baltimore Sun. ,Mai mult decit jumatatea cea buna”, scria The New York Times. Blanche Grey ,a facut cdntarul s& se incline la 230 de kilograme, prin urmare era firesc si in acord cu legea gravitatiei ca un corp mai mic si fie atras de unul mai mare”. The Times 0 numea o sMonstruozitate adipoasa””. Imediat dup nunté, Moses a avut o alta idee: sa schimbe numele de scend al lui Blanche din Doamna Grasi in Mireasa Grasa. El credea cd Grey va cépata astfel un avantaj intr-un domeniu din ce in ce mai aglomerat. Fete si Doamne Gra- se erau, la urma urmei, titluri generice. insi Miresele Grase erau rare. Logodna gi nunta lui Blanche facusera presa si vu- iascd, astfel cd Moses ii asigura acum pe expozanti ca vor fi asaltati de multimi intregi de gurd-casci plititori de bilete. inregistrase o mulfime de rezervari pentru luna lor de miere, pe care aveau sa o petreaca la locul de munci. in dimineata de dup’ ceremonie, noua doamni Moses a dat o ,reprezentatie” pe faleza aglomerata din Coney Island, New York. De acolo, soful ei a facut rezervari la Muzeul Dime din Baltimore gi la cazinoul Hagar & Campbell din Philadelphia. La inceput, totul parea si meargi nemaipomenit de bine. ‘Muzeul Dime din Baltimore a oferit camere gratuite lao pen- siune nu numai tinerilor insuratei, dar si nuntasilor care-i EXCITAT STEIN RANDI HUTTER {insoteau: Piticul Ciung, Femeia cu Barba si Maurul Alb. (Lo- calnicii au numit-o ,pensiunea monstrilor”.*) Singura imper- fectiune a fost suita nuptial: Blanche nu putea s& urce pana laal treilea etaj. Muzeul a fost de acord si 0 urce pani acolo cuajutorul mai multor oameni ¢ial unei macarale. Moses le-a propus si vanda bilete pentru calatoria vertical a acesteia. Dupa cateva zile, au apirut semne réu prevestitoare. Au- dienta a inceput sa se planga cd Mireasa Gras nu putea si-si 3 ochii deschigi. Femeia cu Barbi era ingrijorata pentru ca pielea lui Blanche era rosie si plind de pete. Mai tarziu, soful ei a declarat ca o supraveghease cu atentie, dar nu-si daduse seama cat de bolnava era. in ciuda semnelor exterioare, The Baltimore Sun declara ca Blanche era ,vesela gi fericita” si chiar a ,incurajat clipitul din ochi al scheletului viu de la mu- zeu, spre nemultumirea sotului sau care a devenit gelos”. CAteva zile mai tarziu, Mireasa a murit. Moses era socat. Dormise in timpul noptii, iar dimineata s-a trezit la ora gapte pentru cd sofia sa s-a rasucit. Respira greu, aga cd a sirutat-o gis-a culcat la loc. O ord mai taraiu, a tresirit pentru ci cine- va ciocdnea la usa. Era administratorul. inainte sa se ridice, a spus el, s-a uitat la sofia lui gi gi-a dat seama cd era moarti’. La fel ca nunta, moartea lui Blanche a tinut prima pagina a ziarelor: ,Cea mai gras mireasi a murit”, anunta The Bal- timore Sun. ,Grasimea a omorat-o” era titlul articolului din Chicago Daily Tribune. $tirea mortii ei a aparut pana giin The Irish Times: ,Moartea subitd a unei femei grase”. © multime de oameni s-au adunat in timp ce Blanche era dusi la cimitir. Femeile care se intorceau acasi de la cummpa- raturi si-au pus cogurile jos si s-au holbat. Fete tinere se im- bulzeau in multime pentru a ocupa un locin fata. Baietii s-au urcat pe stalpii de telegraf. Cei din cladirile vecine se aplecau peste fereastra. fn timp ce urmareau cum femeia obezd era transportat de la ,hotelul monstrilor”, au putut si le zireasc pe gratis pe Femeia cu o Singura Mana in lacrimi gi pe Femeia cu Barbi, precum gi pe alte personaje de la circ care mergeau pe langi moarti. ,Oamenii adunati pe trotuar par si se uite la suferinta prietenilor bietei femei moarte ca la un fel de spec- tacol”, relata The Baltimore Sun. ,Ei rad si igi dau coate.”® Povestea tragicd a lui Grey sintetizeazi Epoca de Aur a Americii: spectacole cu monstri, dispret pentru ceea ce era considerat anormal (dar asta nu excludea profitul obtinut de pe urma lui) si o presa senzationalist’. Se pare ci Moses a incercat s& profite de pe urma mortii lui Grey, vanzand poze cu cadavrul ei pentru 10 centi bucata. in ciuda unui potop de articole care pareau mai degraba nigte parabole decat scrieri jurnalistice, nimeni nu si-a batut capul s spuna ci moartea lui Blanche a fost exact ca viata ei: un fel de zarvé mediatica lipsita de orice consideratie pentru persoana ei. Ea a fost, se ate, o jucdrie pentru presi gi publicul bagicios. insd povestea lui Blanche nu se reduce la faima sa efemera sila mica avere cdgtigata; ea arunc3 o unda de lumina asupra stiingei medicale de la sfargitul secolului al XIX-lea. Blanche a murit chiar in momentul in care oamenii de stint incepeau si dezlege misterele sistemului nostru endocrin, secretiile produse de organele noastre interne: hormonii. De ce uniiioa- meni sunt prea grasi? Prea parosi? Prea inalti? Prea scunzi? Descoperirea hormonilor, la doar cativa ani de la inmorman- tarea ei, avea sa duca la aflarea raspunsurilor. $i, in timp, in- felegerea hormonilor avea s4 duc, la randul su, la crearea unor tratamente vitale, cum ar fi insulina pentru diabet. Aceasta cercetare ne va ajuta, de asemenea, si descifram fundamentul chimic al unei bune parti din ceea ce ne face pe EXCITAT RANDI HUTTER EPSTEIN noi sd fim noi. E vorba nu numai dezvoltarea noastra fizicd, dar si de cea psihicd. Ce declangeazi mania? Ce determina legitura materna? Alcituirea noastra chimica poate explica ura sau dragostea ori desfraul? Probabil ci niciun alt dome- niu al stiintei medicale nu se ocupi de un teritoriu atat de vast precum 0 face endocrinologia prin studiul hormonilor. Din punct de vedere chimic, hormonii sunt Lanturi mari de aminoacizi sau inele de atomi de carbon cu mici bucati care atarnd de fiecare parte. Dar a vorbi despre ei doar in termeni de structurd este ca gi cum ai descrie o minge de fotbal ca pe un obiect eliptic de piele care este aruncat pe un dreptunghi de aproximativ 100 de metri lungime. Nune arati cum un obiect relativ mic genereazi o putere gi o complexitate incredibile. Daca ne imaginam corpul ca pe o autostrada pe care circuld sistemul nostru nervos functi- oneaza asemenea unui panou de comanda de moda veche. El contine fire ce trebuie conectate la sursi gila tintin vederea transmiterii sermnalelor. Putem sa urmam traseul unui nerv de la un capit la altul. Hormonii sunt cu totul i cu totul alta poveste. Cea ce-i face si fie atat de remarcabili - in compara- tie cu toate celelalte substante chimice din corpul nostru - este modul aparent magic in care ei functioneaz’. Hormonii sunt lansati dintr-o celula situata intr-o parte a corpului si nime- resc tinte aflate la mare distanfa - fara si fie nevoie de vreo conexiune. Ei sunt refeaua noastra fara fire. O celula a creie- rului, de exemplu, emite un hormon, doar o picdtura mica, si declanseaza o reactie in testicule sau iin ovare. (Alte substante chimice calatoresc departe, cum ar fi oxigenul care circula, de asemenea, in sange. insd oxigenul nu este eliberat de o glanda si indreptat citre o tint’ anume, asa cum este cazul hormo- nilor.) Cele noua glande majore din corp, de la cap pana la orga- nele genitale, sunt hipotalamusul, glanda pineal gi hipofiza’, situati in creier, sub hipotalamus; tiroida gi paratiroidele din git; Insulele Iui Langerhans” din pancreas; suprarenalele, care acopera rinichii; ovarele gitesticulele. Oamenii de stiinta aveau si descopere, la inceputul secolului XX, e4 daca inde- partau o glanda producatoare de hormoni din creierul unui caine, puteau sd injecteze secretiile ei oriunde in corpul ani- malului si totul s-ar fi intors la normal. intr-adevar, uimitor. Ej aveau si afle, de asemenea, ci fiecare dintre celulele noas- tre are markeri, asemenea ruterelor pentru computere, care directioneaza semnnalele hormonale exact care locul unde trebuie sd ajunga. $i aveau si-si dea seama cd rareori hormonii actioneazi singuri, O sc&dere a nivelului unui hormon interfereaz’ cu alti hormoni si, asemenea efectului de domino, va tulbura mai multe functii ale organismului, Toate aceste secretii ale glandelor producitoare de hormoni sunt in unele privinte di- ferite, dar aceleasi. inrudite. Ca surorile. Sau, mai degrabi, ca verigoarele. Sarcina glandei este simplé: s4 secrete hormoni. Sarcina hormonului este mai complicata: si mentina corpul intr-o stare de echilibru. Hormonii controleaza cresterea, metabolismul, compor- tamentul, somnul, lactatia, stresul, schimbarile de dispozitie, ciclurile somn-veghe, sistemul imunitar, reproducerea, lup- ta, abandonul, pubertatea, cresterea copiilor si sexul. Scopul * utorulflosepte gland pltuitari In Rominia est uauald expresia gland’ hipofaat fas *tngulele pancreatic au fst descoperite de medica german Paul Langerhans, tn al 16s (nz) 25 EXCITAT RANDI HUTTER EPSTEIN 26 lor este si ne aduca inapoi la starea normal atunci cdnd Iu- pot fi, de asemenea, cauza tul- Endocrinologiaa aparut abia in secolul al XIX-lea, la mult ‘vreme dupa alte descoperiri medicale importante. La sfargi- tul secolului al XVII-lea, oamenii de stint au recunoscut c& sangele mai degraba circula decat sa curga inainte si inapoi siaveau o imagine destul de exact a anatomiei omului. Des- coperirea hormonilor a fost amAnata pana la aparitia fizio- logiei gi chimiei la jumatatea secolului al XIX-lea, fapt care a generat o noud modalitate de a studia corpul. Cercetatorii nu au maj abordat corpul uman pur ¢i simplu explorand terenul, asemenea unor topografi care se aventureaz pe un pamant nou. $inu s-au mai concentrat doar asupra traseelor sangelui si nervilor. Au inceput si investigheze substantele chimice ale corpului gi si speculeze cu privire la impactul lor asupra snatatii gi bolilor. Medicina a devenit mai stiintifica. in 1894, William Osler, considerat pirintele medicinei moderne, declara: ,,in absenta fiziologiei si a chimiei, medicul nu face decat sa rataceasca fara nicio tint, nefiind in stare s& ajunga vreodaté la un concept exact al bolii, si aplica tratamente la intamplare”” La sfargitul secolului XX, aveam si aflam ci hormonii de- pind de celulele imune si de mesagerii chimici de la creier - si viceversa. Celulele noastre de aparare si mesagerii celulelor creierului se bazeazi pe hormoni pentru a functiona cores- Punzitor. Acest sistem complex s-a dovedit mult mai compli- cat decat ne-am imaginat vreodata. $i inci nu-1 intelegem in totalitate. in timpul lui Blanche Grey, cercetitorii au inceput si facd lumind. Medicina era la varsta adolescentei:indrazneata, aro gant, naiva. Nefiind constrangi de granite etice, de necesita- teaunui consimtmant informat gi de alte exigente care aveau s& remodeleze cercetarea medicala la sfargitul secolului XX, detectivii gtiintifici curajosi au prosperat intr-o comunitate a exploravii, facdnd descoperiri in termenii lor, pornind de la propriile idei despre unde sa se duca gi ce si faci. Experimen- tele gi testarile lor indraznete au permis stiintei si avanseze mairapid decatin zilele noastre, cand trebuie luate masuri de precautie pentru ca drepturile pacientilor sa nu fie incalcate. Dar indiferent daca aceste experiente au luat avant ori s-au poticnit pe drum, ele au dus foarte rar la lansarea unor idei noi, Acestea mocneau, uneori chiar decenii la rand. Te- oria evolutionist a fost discutata cu multi ani inainte ca Charles Darwin si o publice in 1859. Teoria bolilor cauzate de microorganisme era cunoscut deja in laboratoarele din Eu- ropa inainte ca Robert Koch’ si adune dovezi decisive sisi o publice in anii 1880. Acelasi lucru poate fi spus despre des- coperirea hormonilor. (Probabil ci nu este surprinzitor ci teoria hormonilor a apSrut aproape in acelagi timp cu teoria microorganismelor; ele sunt specialitati foarte diferite, ins ambele se concentreazi asupra unor entitSti minuscule i cu o fort foarte mare.) Secole la rand, vindecatorii au observat puterile secretii- lor produse de ovare gi testicule. Ei gi-au pus intrebari lega~ te de glanda tiroida din gat si de glandele suprarenale care ‘Primal om de tnt cates plat pent existenta miroorgansmelor fost Robert Hooke (1660, ieregrofal nt pvintele mirobilogi! ert consderst Anton van Leeuvrenhock, Acoarece le-adescoperit cu autora microscopuli (676) Prima lurareimpertantindo- ‘menial merobolope est cea a mediculi german Robert Koch Postulatele Koc, 184 ste descopeitoraleelebruk ball Koc, bactiul tuberculoee sal cauzelor car determind Sol nfecloate ea tuberaloza (TC), antral, hoera 4.2. in 1908 ia fost dceenat Prema ‘Nobel pentru Fziologie, datortacontibutlr sale a studilinfecil abereuloase far) 7 EXCITAT RANDI HUTTER EPSTEIN se afli pe rinichi. Cu siguranta ci ele trebuie si serveasca la ceva. Dar lace? Primul experiment stiintific autentic legat de hormoni a fost efectuat pe 2 august 1848. Doctorul Arnold Berthold a facut o experienta pe gase cocogi din curtea casei sale din Géttingen, Germania. La acea vreme, multi oameni de stiin- {4 aveau curiozitati legate de testicule: daca contineau fluide Vitale gi cum functionau. Era posibil ca testiculul si-si maiin- deplineasca functia daca era plasat in alta parte a corpului? Berthold a tdiat cate un testicul de la doi dintre cocosii sai. $i amai taiat cate doua testicule de la alti doi. Celor doi ramagi le-a ficut o stranie mutare a testiculelor, indepartand ambe- le testicule si reinserdnd cate unul in burta celuilalt cocos. in acest fel, fiecare a ajuns s& aiba un testicul de la celalalt, pla~ sat intr-un loc gresit. lat ce a descoperit Berthold: pasirile ramase fara testi- cule s-au ingragat gi au devenit lenese gi fricoase. Se compor- tau caniste gaini, spunea el. Minunata lor creast rogie a palit si s-a micgorat. Au incetat si mai alerge dup’ gaini. Cei care aveatt acum un singur testicul erau masculii, sau mai degra- ba cocosii care fusesera dintotdeauna. Mergeau leginat, se umflau in pene si tanjeau dupa gaini. La autopsie, Berthold a descoperit ca testiculul lor era marit sia dedus ci se umflase pentru a compensa lipsa celuilalt. Dar cea mai uimitoare descoperire dintre toate, cea care avea sa socheze intreaga comunitate a celor care cercetau testiculele, a fost rezultatul mutarii gonadelor. Berthold isi pusese intrebarea daca testiculele pot sa functioneze de ori- unde din corp. Pot. El implantase un testicul intre meandrele intestinale ale unei pasari grase, lenese si castrate - tandrul cocos, de numai trei luni, nu avea nimic intre copanele sale, in afard de un testicul singuraticin maruntaiele sale - si cu toate acestea a redevenit un autentic vanator de gaini, cu creastarro- sie gi toate cele, Berthold arepetat operatia sade implantare a testiculului in maruntaie cu o alt pasdre, iar rezultatul a fost acelagi. ,Cantau patimas, adeseori se luptau irtre ei sau cu alti cocosei si aveau reactia obignuiti fata de gaini”, scrie el. Berthold crezuse c& dupa ce-gi va opera pisarile va des- coperi ci intre testiculele implantate si corp se dezvoltase 0 retea de nervi. in schimbyel a gisit testiculele inconjurate de vase de snge. in raportul su stiintific ce se intindea pe patru pagini, Berthold a explicat pentru prima oar cum functio- spunand cd experimentul sin a arStat ci tes- ticulele au eliberat o substanti in sange, carea fost transpor- tata prin restul corpului gi a ajuns la destinatia sa specifica, Avea dreptate: hormonii sunt eliberati intr-oparte a corpului si ajung intr-un anumit loc, asemenea unei sigeti bine tinti- te. (El nua folosit termenul ,hormon” pentru ci acesta avea sa fie inventat jumatate de secol mai tarziu) Nimeni nu l-a ascultat. Specialitatea stiintei hormonale ar fi putut s4 debu- teze chiar in acel moment. Dar acest Iucru nus-a intamplat. Stiinta nu inseamni doar sd faci experimentul. Ea presupu- ne, de asemenea, si urmezi anumite piste. Sa gasesti indiciile. Sa intelegi semnnificatia, Sa te lupti cu indoielile. Experimen- tul [ui Berthold cu cocosii din curtea casei sale ar fi putut si fie cel care schimba paradigma, care ar fi transformat radical modul in care oamenii de stiinta analizau secr: si-a publicat observatiile”’ in Mueller’s Archives of Anatomy and Pysiology, sub titlul ,Transplantation der Hoden" (hoden este cuvantul german pentru testicule). Apoi, intr-o maniera cat se poate de discret, a trecut la alte proiecte. Dup cum spune Albert Q. Maisel in The Hormone Quest (,in ciutarea 29 EXCITAT RANDI HUTTER EPSTEIN 30 hormonului”), a fost ca si cum Columb" ar fi descoperit Ame- rrica gi apoi s-ar fi intors acasi pentru a-gi petrece restul vietii studiind strazile din Madrid. Dupi Berthold, au venit altii care au plantat semintele a ceea ce avea si devin’ intr-o bund 2i domeniul endocrinolo- giei: Thomas Blizard Curling’, un chirurg din Londra, a ficut, autopsia a doud fetite obeze, cu deficienta mintala (unaamurit la gase ani, alta la zece ani), pentru a vedea dac poate si gi- seasca in interiorul corpului lor vreun defect fizic. El a desco- perit cd niciuna dintre ele nu avea glanda tiroida, ceea ce l-a determinat si publice un articol in care fécea legitura intre 0 tiroida nedezvoltaté gi incapacitatea mintali. Thomas Addi- son's, un alt londonez, a facut legitura intre functionarea de- fectuoasi a glandelor suprarenale si un sindrom care includea pete maronii si oboseala. Cu timpul, avea si fie numit dup’ el: boala Addison. George Oliver”, un medic din nordul Angliei, si-a hrdnit fiul cu glande suprarenale de oaie si vacd luate de Ja un micelar, doar pentru a vedea ce se intampla. Tensiunea arteriali a baiatului a crescut enorm. Bucuros de descoperirea Ficuté, el s-a asociat cu un om de stint din Londra si amandoi au facut experiente pe céini, care au confirmat descoperirile facute la om. Secretiile misterioasei glande suprarenale aveau si fie numite ,adrenalina” in ciuda acestor experimente variate, in secolul al XIX-lea nimeni nu a vazut intregul tablou; cercettorii nu gi-au dat seama ci diferitele glande ce secretau substante chimice aveau caracteristici similare. Prin urmare, nu a existat un do- meniu specializat, ci doar o amestecitura de oameni de sti- inf’, care continuau si studieze intens glande individuale. Cei care se ocupau de glandele suprarenale nu discutau cu cei care aveau ca obiect de studiu testiculele, iar acegtia din urmi nu comunicau cu cercettorii interesati de tiroid’. Era nevoie de o intuitie patrunzatoare si de cooperare pentru a aduce aceste studii intr-o singura categorie, pen- tru gasi un mod comun de actiune si a-1 boteza cu un singur nume. Era nevoie de mai multe cercetari facute asupra unor barbafi si femei precum Blanche Grey - multi dintre aces~ tia au fost dezgropati si adugi in laboratoarele gtiintifice din Baltimore, New York, Boston si Londra. Fiziologi, oameni de stint gi chimigti au avut nevoie de subiecti, morfi sau vii pentru a examina glandele i a studia secretiile acestora. $i mai era nevoie de un domeniu de un studiu unitar: un grup de oameni de stiinta si medici impartsind idei gi descoperiri, testand tratamente care aveau sd aduci alinare gi uneori si-i vindece pe cei in nevoie. Acest lucru avea si se intample la inceputul secolului XX. in ce o priveste pe Blanche, ea a ramas la doi metri sub pa- mant - nu a ajuns niciodata sd fie dezgropata gi dus intr-un laborator din Baltimore, in ciuda celor catorva incercari f& cute de hotii de cadavre. Daca oamenii de stiinta ar fi ajuns in posesia ei, iata ce ar fi descoperit: globule aurii de grasime, asemenea unor mormane de frunze galbene, care-iacopereau organele. Un cercetator curios ar fi dat, probabil, grisimea la o parte gi ar fi smuls glanda hipofiza din creierul ei sau glanda tiroida din gat. Ar fi observat daca glanda era prea mare sau prea mica. Poate c4 Blanche ar fi ajuns o curiozitate stiinti- ficd, plasata langa scheletul unui individ neobisnuit de inalt, oferind material pentru studii viitoare, dar nu si prea multe rispunsuri. 1 EXCITAT z 5 | a 33 Hormonii... sau cum am putea sa le spunem PE 20 NOIEMBRIE 1907, un grup de medicinigti englezi au purces spre cartierul londonez Battersea pentru a face buciiti statuia unui caine. Era o noapte deosebit de cetoasi, chiar gi dup’ standardele londoneze, aga cd s-au gandit ci nu vor avea niciun fel de probleme, Monumentul, inalt de trei metri, era totodata gi fantana, cuun jgheab mai mare pentru oameni si unul mai mic pentru animalele de companie. Ceea ce ii supra pe studenti era in- seriptia de pe soclu: in memoria cainelui terrier maro care a murit in labo- ratoarele de la University College in februarie 1903, dupa ce, timp de peste doua huni, a trecut printr-un sir Tung de vivisectii, pana cand moartea i-a adus alinarea. Deasemenea, in memoria celor 232 de caini care au fost supugi la vivisectii in acelagi loc, pe parcursul anului 1902. Barbati si femei ale Angliei, cat timp vom mai to lera astfel de lucruri? La inceputul secolului, activistii pentru drepturile anima- lelor ridicasera statuia, intitulata Cainele Maro, pentru a- EXCITAT RANDI HUTTER EPSTEIN, manifesta mania fat de cei care ficeau experiente pe anima- Je. Supirarea studentilor a fost provocata de faptul cd, desi inscriptia de pe statuie nu didea nume, ei stiau cd atacul viza doi doctori, profesorii lor de la University College London. ‘William Bayliss si Ernest Starling facusera experiente pe un terrier maro. Sute de studenti trebuiau si fie prezenti pentru demolarea statuii, dar, in ultimul moment, majoritatea dintre ei au dat inapoi. Sapte tineri au plecat de la universitate, din centrul Londrei, si au traversat Tamisa pentru a ajunge in Battersea, un cartier muncitoresc. ,Un loc pe care ar fi mai bine si-1 eviti, daca poti”, scria un istoric.! Au ajuns in partea de sud a Londrei si s-au furigat spre statuie; dar, pe masurd ce se apropiau, le era tot mai teama c misiunea lor va egua gi ci vor ajunge in mainile localnici- Jor sau ale politistilor. Prin urmare, cand au ajuns la Cainele Maro, s-au ascuns in spatele bancilor si dupa tufisuri, Unul dintre studenti, Adolf MacGillicuddy, a sirit dintre tufe, s-a uitat in jur pentru ase asigura ci nu e niciun strain, a apucat © rangi, s-a ridicat pe varfuri cét de mult a putut gi s-a prins ‘cu mainile de una dintre labele cainelui. De indati ce a reusit 84 gaseascd un loc unde si-si pun’ piciorul, a auzit zgomot de agi. »Politial” a strigat el, in timp ce o lua la sanatoasa. Tot cam atunci, un al doilea grup de 25 de medicinisti, cei care sovaisera, a ajuns in Battersea. Locul potrivit; momentul nepotrivit, Primul grup reugise si se strecoare fara prea mult zgomot. Noua echipa era de-a dreptul galagioasa. Ar fi putut la fel de bine si-si anunte sosirea la megafon. Duncan Jones, unul dintre membrii celei de-adoua bande, a inceput si dea cu ciocanul in caine, ins, inainte s& apuce simai dea o lovitura, a fost ingfacat de doi ofiteri de politie in haine civile, Nowa stu- denti au mers in urma lui la stafia de politie, sperdnd ca vor plati amenda. Politisti in dimineata urmatoare, universitatea a platit cautiu- nea baietilor, care s-au declarat vinovati de deteriorarea cu premeditare a monumentului public, nu inainte insa de a-si prezenta apararea: ei protejau reputatia mult stimatei lor University College London. Intentia inscriptiei de pe statuie era clara: si-i portretizeze pe cercetitori ca tortionari ai ani- malelor. Dupi cum se exprima Dayid Grimm in cartea sa, Ci tizen Canine, ,secole intregi de prigonire a sufletelor pisicilor si cdinilor impinseserd situatia intr-un punct critic”? Statuia original Cainele Maro din Gradinile Latchmere. Prin amabilitatea Wellcome Library, Londra. 35 EXCITAT RANDI HUTTER EPSTEIN 36 Nici macar cei care erau de acord cu experientele pe caini nu au tolerat actul de vandalism al studentilor asupra unei proprietati publice. ,Nu poate si existe un standard de com- portament pentru individul obignuit gi altul pentru cei ai c3- ror parinti sunt suficient de bogati pentru a le pliti taxele la facultatea de medicina”, scria un ziar local.’ Baietii au primit cate cinci lire amend fiecare gi au fost ameninfati cu dou luni de inchisoare gi cu munca silnicd daca aveau si se mai duc la Cainele Maro, Monumentul a ramas intact: inalt si cu un caine gezand mandru si neinfricat pe soclul lui. Acest esec, departe de a inabusi cruciada, a sporit furia studentilor. in acea seara, o multime de tineri au navalit in Trafalgar Square scandand ,Jos Céinele Maro!” Ei au marsa- luit pe strazile din centrul Londrei fluturand efigii canine. De data aceasta, nu au mai fost probleme in ce priveste mobiliza- rea colegilor lor. Grupuri mari s-au adunat de la alte gcoli de medicina, intre care Charing Cross Hospital, Guy's Hospital, King’s College London si Middlesex Hospital. Un om mai in varsta care se plimba pe o strada din centrul Londrei a simtit o atingere ugoard pe umir, s-a intors gi gi-a dat seama ca fusese gadilat cu un catel de jucirie pufos, pus in varful unui baf. Apoi a observat o multime de tineri furiogi care purtau animale impaiate. Ce se intampla? »Sunt doar caini maro umpluti cu paie, domnule”, a spus un politist.* ,Au sarit in sus pentru cd profesorul lor a facut ceva care se cheama vivisectie unui cine, iar doammele care auridicat cdinelui un monument in Battersea au spus cia fost torturat si cd profesorul a inclcat legea, ins tinerii domni spun ci sa le fie rugine si acum o si fie circ mare, domnule. ‘Térabojul ar fi putut s& treacd drept un alt gest de revolt al socialistilor care-i atatau pe oameni impotriva Puterii. ins istoricii si-au dat seama cu timpul ci aga-numita Afacere Cai- nele Maro a avut un impact mai mare asupra stiintei dec3t au crezut unii oameni la vremea respectiva. La inceputul secolului XX, William Bayliss si Ernest Star- ling au demonstrat ceea ce nimeni inaintea lor nu observase: cd glandele - grupuri de celule raspandite in organism - func- tioneaza toate potrivit aceluiasimecanism. Pancreasul, supra~ renalele, tiroida, ovarele, testiculele si hipofiza nu trebuie ~ spuneau ei - si fie tratate ca entitati diferite. Mai degraba, ele sunt parti ale unui sistem mai mare. Pentru a-gi testa ide- ile, Bayliss gi Starling au facut ceea ce multi oameni de stiinta faceau la vremea aceea: au experimentat pe cdini. Intr-o du- pa-amiaza a anului 1903, ei au folosit 0 corciturd de terrier - ctelul care avea sa serveasca drept inspiratie pentru statuie, $i astfel, printr-un amestec straniu de intampliri, 0 statuie creata pentru a simboliza viciile stiintei a ajuns si comemo- reze o descoperire stiintifica important’. Acesti doi oameni au alimentat miscarile ce militau impotriva experientelor pe animale, dar, totodat, au pus umarul la lansarea domeniu- lui endocrinologiei. Patrupedul de bronz reprezenta un caine real folosit pentru o demonstratie la cursul de anatomie, una care trebuia si-iinvete pe studenti teorie noua siun termen stiintific nou: hormon, Starling gi Bayliss au lucrat bine impreuna, dar au fost cat se poate de diferiti. Starling provenea dintr-o familie de mun- citori, in vreme ce Bayliss era bogat. Starling avea infatisarea unei vedete de cinema: par blond i bogat, trisaturi cizelate siochi albagtri pitrunzatori. Bayliss arata ca un vagabond: cu hainele murdare, o fata lunga gi ascutitd gi o barba nepiepta- nat. (Fiul siu sustinea cd mu s-a ras niciodat) Starling era optimist, sociabil si impulsiv. Era nerabdator si obtin rezul- 37 EXCITAT RANDI HUTTER EPSTEIN tate, Bayliss era prudent, introvertit si pedant. Era interesat, inainte de orice, de procesul de cercetare. Se spunea ci Bay- iss era atat de pasionat de munca sa, incat a refuzat initial invitatia de a fi facut cavaler la Palatul Buckingham, pentria cd se suprapunea cu o conferinta de fiziologie. intre cei doi oameni de stiinta exista chiar o relatie de rudenie: Bayliss era casatorit cu sora lui Starling, Gertrude, care era la fel de ado- rabild ca fratele ei. Starling s-a csatorit cu o femeie cu bani, Florence Wooldridge, vaduva bogata a fostului siu mentor, Leonard Wooldridge.” Ajunseserd fiziologi importanti cu mult inainte de studiile lor decisive despre hormoni. Investigaser’ inima, adunasera dovezi pentru ceea ce aveau si numeasca mai tarziu Legea lui Starling, facand legitura intre forta de contractie a organului si forta sa de expansiune. Exploraser modul in care celulele imune calatoreau prin corp. Exploraser propulsiile asemd: natoare valurilor care impingeau alimentele prin intestine sile numisera miscari peristaltice - de la peri, cuvantul grec pentru imprejur, sistalsis, a comprima. Urmand exemplul lui Ivan Plavoy, colegul lor din Rusia, cei doi fiziologi au trecut de la explorarea fortelor din corp la se- cretiile lui. in acest fel au ajuns la studiile lor de endocrinolo- gie, la experimentul cu cainele si demonstratiile ulterioare gi, in final, la un proces penal. Starling si Bayliss au vrut si tes- teze o teorie recent a lui Pavlov: nervii transmit mesaje de Ja stomac la pancreas, declansand eliberarea unor substante chimice. Pe 16 ianuarie 1902, Starling si Bayliss au efectuat un ex- periment uimitor de simplu. Dupa ce au anesteziat un caine, i-au scos nervii din zona stomacului, Oare pancreasul avea si elibereze in continuare sucul digestiv? in acest caz, ar fi in- semnat ci mesajele de la stomac la pancreas erau transmise prin altceva decat prin nervi. Daca pancreasul nu igi elibera secretiile, atunci Pavlov avea dreptate: mesajele calatorese de-a lungul nervilor. Bayliss gi Starling au hranit cdinele cu putin terci acru care imita alimentele digerate. in ciuda absentei egiturilor ner- voase, pancreasul a produs din plin sucurile sale. O substanta chimicd misterioasi a trimis un semnal pancreasului, au tras, eiconcluzia. Nuun nerv. : Apoi, au taiat o bucati din intestinul cainelui si au ameste- cat-o cu acid. La fel ca inainte, si aceasta a simulat alimentele digerate. Dar, de data aceasta, in loc sa lase in:estinul in locul sau normal, ei au injectat amalgamul intr-o vena. Intentiaera s& puna amestecul cat mai departe de orice nerv din apropie- rea pancreasului? Victorie! A mers exact cum speraserd. Au confirmat expe- rimentul lor initial gi au sustinut, de asemenea, cd izolaserd o anumit& substan’ ce stimula pancreasul din intestin, Ei aude- clarat c& procesul prin care pancreasul igi elibera sucurile sale nuavea nimic de-a face cu nervii, ci mai degrada cu un reflex chimic"? Starling a numit secretia intestinal ,secretina”, La putin vreme, Pavlov a efectuat un experiment similar cu cel al echipei britanice. A scos, la randul sau, nervii, vrand sa confirme speculatia sa initial’. Dar cdnd pancreasul gi-a eliberat secretiile, el a tras conchuzia ci poate #-au scipat cati- va, Semnalele, a insistat el, circulau prin nervi ascungi, prea mici pentru ca el si-i poata vedea. Acelasi studiu. Acelasi re- zultat. Interpretari diferite. Alaturi de majoritatea cercetitorilor, Pavlov nu putea si renunte la vechea convingere ci semnalele din interiorul corpului calitorese pe traseul nervilor, chier daci existau 39 EXCITA RANDI HUTTER EPSTEIN 40 date ce demonstrau contrariul. El avusese dreptate cand afir- mase ci intestinul trimitea sernnale pancreasului, dar nu gi cand sustinuse c4 acestea din urma ajungeau din punctul A in punctul B doar prin intermediul nervilor. Cu toate acestea, in 1904, Pavlov a primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicina, datorita cercetarii sale legate de digestie. De ase- ‘™menea, el i-a facut pe cAini sd saliveze la auzul sunetului unui clopotel - reactia pavloviand, o descoperire care i-a adus un renume etern, dar niciun premiu. in 1902, Starling si Bayliss si-au facut cunoscute ideile in fata colegilor lor din Royal Society.” Ei au anuntat cd nu reu- siserd pana la acea data ,si obtind un efect de secretie asupra pancreasului, prin stimularea nervului vag”, nerval al carui traiect porneste din git i se opreste in abdomen, adiugand cA ,in aceste conditii, ei sunt mai degraba sceptici in legitura cu pretinsa prezenta in acesti nervi a unor fibre secreto-mo- torii citre pancreas”. Sceptici fafa de Pavlov? Aceasta era, de fapt, o acuzatie la adresa reputatului lor coleg rus. Transmiterea de semnale chi- mice prin intermediul nervilor era o teorie acceptat’. Daci nu nervii, atunci ce anume transmitea mesajele? Ceilalti membri ai Royal Society nu reugeau sa inteleaga cum puteao substanta chimicd misterioasa si transmit un mesaj fard si circule pe traiectul nervilor. La fel de bine i-am fi putut spune lui Paul Revere’ ca intr-o zi ar putea avertiza masele prin interme- diul e-mailului. Scepticii s-au gandit cd trebuie sd existe fibre nervoase foarte mici care transmit mesaje, in bund masura la + Pal evere 1734188, unargintar american lnpitr in Rast! de Independent a SUA, ajar cel pont fll st de menage n ape atria scram cert pe cace a feat a oapea de 1-19 apr 173 cinders clare Boston pn i Loa ftom deacolo pn a Concord, pent svertna pe rvoioa chums sone trpeleiitais nt fel cum muncitorii dintr-o fabrica igi trec piesele din mand-n mani, stand foarte aproape unul de celilalt, de-a lungul unei linii de asamblare. Aceasta imagine a Revolutiei Industriale se potrivea mult mai bine cu modul in care oamenii de gtiinta de lainceputul secolului XX isi imaginau lucrurile. Pavlov a fost uimit de faptul cé notiunile sale fuseser’ dis- creditate, dar a acceptat cu elegant ideile echipei britanice. »Desigur, ei au dreptate”, se pare ci a spus acesta cand a aflat despre teoria lor.” ,Este evident 04 noi nu am obfinut un bre- vet exclusiv pentru descoperirea adevarului.” Dar in discur- sul pe care I-a finut cand i-a fost decernat premiul Nobel, el a omis s& mentioneze faptul ca teoria sa fusese revizuita de Starling si Bayliss. Asa cum explica Bayliss intr-un articol publicat in revis- ta medical Lancet, nervii nu provocau secretia pancreatic si nici acidul, aga cum sugeraser altii anterior. ,Agadar, se- cretia trebuie sa se datoreze unei substante chimice produse sub influenta acidului in membrana mucoasi a intestinului gi este purtata de acolo, prin fluxul sangvin, pana la glanda.”® Cu timpul, dezbaterea avea si devini irelevanti, deoarece oa- menii de stint’ gi-au dat seama ci nu este o chestiune dener- vi versus substante chimice, ci o alternanti complex intre ele, care controleazi reactiile organismului. Chiar gi glanda salivard, despre care se stia inca din zilele cdinelui de la Uni- versity College London ci este stimulata de nervi, se afla sub controlul hormonilor, dupa cum a fost demonstrat recent. Unele studii din secolul XXT, de exemplu, sugereazd ca sci- derea nivelului de estrogen si progesteron la postmenopauza provoacd senzatia de gura uscata."* Bayliss si Starling si-au prezentat teoria inainte ca speci- alitatea numita endocrinologie sa existe. Ideile lor erau in- a EXCITAT RANDI HUTTER EPSTEIN 42 dréznete, aproape o sfidare. Ele demitizau teoria nervilor, prezenta de decenii. Privindu-le retrospectiv intuitiile lor remarcabile, doctorul Irvin Modlin, un gastroenterolog con- temporan de la Universitatea Yale, declara cd acesti doi oa- meni au creat, dintr-o singura loviturd, 0 disciplina." Cea ce au descris ei acum mai bine de o suta de ani este inca valabil astazi, Cercetatorii gtiu ca secretina, un hormon, neutralizea- 74 acidul care se revarsi din stomac atunci cdnd alimentele sunt digerate; mai precis, secretina blocheaza eliberarea aci- dului gastric de cdtre stomac ¢i stimuleaza pancreasul si emi- 4 bicarbonat."* fn 2007, oamenii de gtiint’ au mai descoperit si cd secretina controleaza trecerea electrolitilor in fluxul sangvin si in afara acestuia. Pe scurt, secretina este un hor- mon care ajuta digestia.” Starling si Bayliss stiau cd, in ciuda pesimistilor, se aflauin pragul descoperirii unei teorii noi, capabila si schimbe modul in care oamenii de stiinta priveau corpul uman. Ani de-a ran- dul, o mica echipa de doctori se intrebase daca exist o comu- nicare chimicd intre parti ale corpului aflate la distant unele de altele." De exemplu, medicii observasera cd atunci cand mamele incepeau sa alpteze, uterul lor se contracta. Exper: mentul cu intestinul a oferit o parte din dovezile care lipseau. Sau, aga cum Bayliss a declarat in fata Royal Society in 1902, »de multe ori a fost admis’ existenta unei atractii chimice in- tre diferite organe, cum ar fi intre uter si glandele mamare, ins noi credem ci este prima oard cénd se oferdo dovadi ex- erimentala direct a unei asemenea relatii”. Cei doi incheiaserd investigatiile decisive cu putina vreme inainte de a face acest anunt in cadrul Royal Society. ins de- monstrafia care a inspirat statuia a avut loc un an mai tarziu, pe 2 februarie 1903, cand Bayliss a folosit un caine pentru a preda teoria sa unui grup de gaizeci de studenti de la Univer- sity College London. Bayliss nu a gtiut ci doud activiste care militau impotriva experimentelor efectuate pe animale se infiltrasera la confe- rinta sa. Lizzy Lind af Hageby gi Leisa Katherina Schartau se mutaserd din Suedia in Anglia pentru ase inscrie la cursurile cu frecventi redusi ale unui colegiu pentru femei. Ele voiau sd invefe ceva fiziologie, dar cel mai mult igi doreau sa strin- gi ,mmunitie” pentru migcarea antivivisectie. Colegiul pentru femei interzicea experimentele pe animale vii; daca o stu- denta dorea sa asiste la o asemenea demonstrate, trebuia s& obtind permisiunea unui profesor de la un colegiu pentru domni. Asa cum aveau sd explice mai tarziu judecatorilor, fe- meile se inscrisesera la medicina pentru a se distinge de vas~ tamajoritate a activistilor pentru drepturile animalelor, care protestau din pozitia de ignoranti. Ele voiau sa fie in stare si vorbeasea limbajul oamenilor de stiin(é gi si-1 foloseasca im- potriva acestora din urmi. Femeile se aflau in primele rénduri ale unei mige? incepuse si clocoteasca la jumitatea secolului al XIX-lea, si- multan cu aparitia medicinei de laborator. Pe masura ce se in- multeau experimentele, crestea si numérul de pisici si cdini folositi de oamenii de stint’, iar aceasta situatie sporea, la randul siu, nemultumirea iubitorilor de animale. Datorita, in parte, militantilor antivivisectie, Anglia a fost prima tara care a adoptat o lege ce restrictiona experimentele facute pe animale. Actul normativ pentru modificarea legii referitoare Ja cruzimea fata de animale, emis in 1876 (cu 27 de ani inain- te de experimentele pe caini facute de profesori),stipula trei lucruri: c4 numai medicii care detin un permis special pot s4 faci experiente pe animale vii, cd un animal poate fi folosit care 43 EXCITAT RANDI HUTTER Epsrein 4a doar o data $i ca trebuie sé i se administreze analgezice, in si- tuafia in care ele nu interfereazi cu studiul. Antivivisectio- nistii s-au plans cd legea nu era eficient3, Femeile veniserd la University College London cu gandul si Provoace scandal, ins au ajuns si asiste la una dintre cele mai decisive demonstratii de endocrinologie facute vreodat’. Lain- ceputul cursului din acea zi, asistentul lui Bayliss, Henry Dale, a adus corcitura de terrier maro si alegat-o cuburtain sus sicu Picioarele larg depairtate de o mas neagrd de laborator, ageza- ‘ain fata amfiteatrului, Ei alesesera un caine care fusese folosit intr-un experiment legat de pancreas cu cateva luni in urm’—o alegere pentru care aveau si dea socoteald in instant. Deoarece pancreasul cdinelui nu mai functiona corect, Bay- lisss-aconcentrat pe glanda salivara, Scopul era acelagi: 4 de- monstreze chimia tractului digestiv. Bayliss s-a aplecat asupra cainelui, i-a sectionat gatul si a indepartat pielea din locul in care glanda salivard se infagura in jurul osului maxilarului. A mers usor cu cutitul pana la maul lui Adam. A t3iat unul din- tre nerviilinguali - semandnd cu un fir de afi - legati de glan- da salivara sia lipit capatul liber de un electrod. Tac. Bzzz, Tac. Timp de aproape treizeci de minute, profesorul a electro. cutat nervul. Studentii au privit indeaproape. Nimic. Din now. Tac. Bzzz. Tac. Nimic. Orice om de stint gtie cd uneori pan’ #1 cele mai bine puse la punct planuri merg anapoda. Nervul stimulat electric trebuia si impulsioneze glanda salivara si- si elibereze sucurile. Aceste sucuri sau secretii interne aveau 84 activeze glandele digestiei, lar glandele si-ar fi indeplinit apoi functia de stimulare a digestiei fara a circula de-a lungul nervilor. Dar nu s-a intamplat nimic. in cele din urmé, Bayliss i-a facut un sen aprobator lui Dale, care a scos cainele din sala, i-a indepartat pancreasul ~ care urma si fie examinat la icroscop pentru ase constata daca a primit semnalele chimi- ce ~ sii-a infipt un cutit in inima pentra a pune capt agoni sale. Mai tarziu, Bayliss si Starling au cercetat atent pancrea- sul pentru a verifica daca are nervi minusculi, sperand sa nu gaseasca niciunul - ceea ce avea si sprijine teoria lor chimic: Poate ci demonstratia din amfiteatru a fost un egec, pen- tru cd glanda salivard nu s-a comportat conform asteptarilor, dar a fost exact lucrul de care aveau nevoie Lind af Hageby i Schartau. Imediat dup’ aceea, ele au inceput sa scrie o car- te antivivisectie, in care descriau cea ce vazuser’, Au inti- tulat-o Shambles of Science: Extracts from the Diary of Two Students of Physiology (Abatoarele stintei: fragmente din jurnalul a doua mediciniste). Dand un semn asupra cerceta- rif revolutionare intreprinse de Bayliss ¢i Starling, acestea scriau cd intentiile lor ,au fost duble: inprimul rand sainves- tigheze modus operandi in cazul experimentelor pe animale gi apoi sé aprofundeze principille i teorile care se afl a baza fiziologiei moderne”. ,Investigind modus operandi", ele inte- Iegeau obtinerea de dovezi referitoare la faptul ci oamenii de stiinga incaleau legea vivisectiei. in acest sens, studentele au declarat cd au vazut o rani deschisi pe burta cdinelui, dovada cA fusese folosit la un experiment anterior. Era ilegal si folo- sesti acelasi animal de doua ori.” Astfel au dat prima lovitura impotriva celor care efectua- sera vivisectia. : Femeile au observat, de asemenea, c4 animalul tresirea, semn ca avea dureri. Potrivit legii, era cbligatoriu sa li se ad- ministreze analgezice animalelor folosite in laborator. Adoua lovitura. inainte de toate, cele doua s-au interesat de unde facusera Bayliss si Starling rost de terrier. Circulau zvonuri ci oame- 45 EXCITAT RANDI HUTTER EPSTEIN 46 nii de stint rapeau caini de la proprietarii lor si cutreierau parcurile in cdutare de animale scipate de acasa. ,Probabil ci stapanul sau 1-a pierdut dis-de-dimineata”, scriau femeile, »dar niciun anunt sau recompens’ nu-l va aduce pe acest céi- ‘ne inapoi.”” Asemenea istorii, fie cd erau adevarate sau nas- cocite, nu faceau decat si intareasca reputatia monstruoas4 pe care o avea medicina de laborator. Femeile au mai sustinut, de asemenea, ci pe parcursul conferintei Baylis si-a introdus mana in interiorul cainelui, a apucat o bucatti de intestin gile-a spus studentilor cd a trebuit sa fie foarte atent ca si nu scoat matul intreg. Studentii, au declarat ele, au chicotit si au batut din palme. Femeile si-au intitulat initial acest capitol ,Distractie”, insa editorul lor, el insugi un cruciat al luptei antivivisectie, le-a cerut si renunte Ja ttonul sarcastic. La sfargitul semestrului, Lind af Hageby gi Schartau au inménat cartea gi notitele de la fiecare curs lui Stephen Coleridge, avocat si pregedinte al Societitii Nationale Antivi- visectie. Atunci a inceput scandalul cu statuia céinelui. Femeile voiau ca Stephen Coleridge sa-i dea in judecata pe ‘camenii de stint, ins acesta credea cd aveau putine sanse de succes in fata instantei. Judecstorii tindeau sa simpatizeze cu lumea medicala. Totodata, cazurile de abuz asupra animalelor trebuiau prezentate in fata instantei in termen de gase luni gi nu prea mai era timp. in cele din urma, pentru a deschide un proces, aveau nevoie de aprobare din partea unui administra- tor legal, care ~ la fel ca in cazul judecatorilor - era cunoscut ca fiind de partea oamenilor de stiinta. in concluzie, Coleridge le-a sugerat si evite procedurile legale complicate. El avea 0 alta idee: o manifestatie. in opinia lui, decat si actioneze in interiorul sistemului, mai degraba faceau apel la mase si incercau si-i atraga pe oa- meni de partea lor. Astfel, pe 1 mai 1903, Coleridge si orga~ nizatia sa au mobilizat peste 3 000 de oameni pentru a asista Ja un discurs tinut in fata bisericii St. James din Piccadilly, in centrul Londrei. Acolo a agitat cartea Abatoarele... sia vorbit cu un glas tunator despre abuzurile asupra animalelor Facute de oamenii de stiinta. Elaetichetat cercetarea facut de Bayliss gi Starling ca un act lag, imoral gi detestabil”2" A citit marturii antivivisectie din scriitori englezi faimosi, printre care s-au numirat Ru- yard Kipling, Thomas Hardy gi Jerome K. Jerome. ,Daci asta nue tortur§, atunci s4 ne spun Bayliss si prietenii sai ce nai- baeste tortura”, a declarat el ‘Multimea a strigat si a huiduit. Un cotidian de scandal din Battersea, Daily News, a retiparit discursul lui Coleridge cu- vant cu cuvant. Ziarele nationale au preluat articolul. Bayliss, care ura publicitatea, a preferat s4 ignore intreaga poveste.” insa Starling, care era mai jute la manie, l-a indem- nat sdse confrunte cu masele care faceau o batjocura dintr-o stiinta serioasa. Increzator cd judecatorii vor fide partea sa, el 1-aconvins pe Bayliss si-1 deain judecata pe Coleridge pentru calomnie. Bayliss, sperdnd sa evite un taraboi, i-a cerut mai intai lui Coleridge si-si ceara iertare public. Vazand c& acesta din urma nu raspunde, Bayliss s-a dus direct la tribunal. Pe 11 noiembrie 1903, studenti, militanti pro- si antivivi- sectie, profesori si oameni de stiint’ s-au stréns in fata tribu- nalului Old Bailey. Unii veniserd si-si arate sustinerea pentru acuzati, alfii pentru oamenii de stiint’. Procesul nu avea sii fie despre moralitatea sau legalitatea experimentelor ficute pe animale; pe rol era doar un caz de calomnie. Reclamantul era omul de stiinta. Acuzatul era avocatul care instigase protestul. a7 EXCITAT JTTER EPSTEIN in acele momente, Bayliss gi Starling s-au gindit, probabil, ca tot cea ce realizaser’ ei era pus sub semnul intrebarii. Co- legii se indoiau de teoria lor referitoare la secretiile chimice. Publicul ti aeuza pentru modul in care igi desfagurau experi- mentele. Starling, care a avut rolul de martor pentru Bayliss, a ad- mis ca animalul fusese folosit de doud ori, dar a explicat ca, de vreme ce cdinele urma si fie omorat, ei preferasera mai degraba sa-l foloseasca din nou, decat si facd experimentul pe un alt caine. Studentii la medicina care s-au prezentat ca martori au declarat cd zvacnirile cdinelui erau un reflex, nuo indicatie a faptului cd nu i se administraser’ suficiente anal- gezice. Procesul a durat patru zile. Pe 18 noiembrie, juratii au inceput deliberirile. Au durat 25 de minute. Ei I-au gisit pe Coleridge vinovat de calomnie. Judecitorul I-a obligat s& pli- teasca 5 000 de lire sterline, ceea ce reprezinta mai mult de jumatate de milion de lire sterline in banii de azi Medicinistii au sarit de pe scaunele lor, strigand ,De trei ori Ura! Pentru Bayliss!”. Bayliss a donat banii laboratorului de fiziologie. Daily News, ziarul clasei muncitoare, a cerut ‘inasprirea le- gilor referitoare la vivisectie. lata un animal care venereazi omul gi care are incredere in el, cu o fidelitate incapabilii de judecata”, se spunea intr-un editorial ,Oare aceasta incre- dere absoluta si de-a dreptul coplesitoare care luceste in ochii cdinelui nu atrage dupa sine o anumita obligatie din partea noastra?” The Times, despre care se gtia ca este de partea oamenilor de stint’, a etichetat intreaga afacere - inclusiv faptul cd niste femei cdpitaser8 acces intr-un amfiteatru al facultitii de medicina si cd doctori eminenti fuseser4 insul- tati de Coleridge ~ drept lag sireprobabili.”*Globe, un alt co- tidian britanic, a sdrit cu gura pe Coleridge pentru c& ,a adus acuzatii margave impotriva unor oameni onorabili”# ince-i priveste pe studenti, cazul a alimentat huliganismul. ‘Mai intai, ei au spart demonstratiile sufragetelor strigand ,De trei ori Ura! Pentru Bayliss!", Cel mai probabil, feministele se concentrau asupra unor cauze feministe, ins studentii au amestecat drepturile femeilor cu drepturile animalelor. Ori- ce activism mirosea a migcare anti-establishment, iar aceasta insemnna c4 si sufragetele-erau cel shai probabil impotriva vi- visectici. La doi ani dupa proces, in 1905, Starling a tinut patru con- ferinfesptiménale la Royal College din Londra Acesta ¢i-a prezentat noua teorie, rezultata in urma experimentele facu- te de el si Bayliss si a studiilor altor cercetitori din Europa i Statele Unite. Era vorba de teoria potrivit cdreia asupra or- ganismului se exercita mai degraba un control chimic decat unul nervos. in discursul sau introductiv din seara zilei de 20 iunie 1906, Starling a facut o prezentare a cercetarilor asupra glandelor, folosind cuvantul ,hormon” pentru prima oara: ,Acesti me- sageri chimici ins, ori

    You might also like