MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL

REPUBLICII MOLDOVA
FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE SOCIALE
CATEDRA DE DREPT

“ Crima organizată”

REFERAT

Autor:

Conducător științific:

BĂLȚI,2020
CUPRINS:

INTRODUCERE……………………………………………………………………………………………......3
 SECȚIUNEA. I. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND CRIMA
ORGANIZATĂ…………………………………………………………………………………………4

§1.1.Notiunea………………..................................................................................................................4

§1.2. Funcția de organizare și conducere ………………………………..…………………...5

§1.3. Formațiile criminale organizate ………………………………..…………………………5

§1.4 CAUZELE FENOMENULUI DE CRIMA ORGANIZATA………………………………5

SECȚIUNEA A II-a.Semne ale grupurilor infractionale organizate ……………………...……...6

§2.1. Caracteristici opționale.........................................................................................................7

§2.2 Prevalența criminalității organizata ………………………………………………...….....7

§2.3. Crima organizata in Moldova................................................................................................8

§2.4. MOLDOVA CRIMINALĂ ,,HOȚII ÎN LEGE’’ ...............................................................9

§2.5. Statistica de comiterea de infracțiuni în formă de participație.……………………….......10

SECȚIUNEA A III-A. Caracteristici, tendinte si evolutii ale Criminalitatii Organizate

Transnationale………………………………………………………………………………..10

§3.1. Dificultati in identificarea tendintelor in criminalitatea organizata

transnationala.................................................................................................................................11

§3.2. Identificarea tendințelor COT: dificultăți …………………………………….………...12

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI…………………………………………………………..13

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………….…14

2
INTRODUCERE

La începutul secolului XXI, crima organizată a devenit unul dintre pericolele cele mai grave la
adresa existenţei, stabilităţii şi continuităţii societăţilor statale din cauza transformării grupurilor
infracţionale primitive de tip mafiot înadevărate întreprinderi criminale, cu scopul de a se opune
autorităţilor statale şi de a teroriza întreaga comunitate prin exacerbarea violenţei, diversificării
modurilor de operare, a diversificării structurilor de tip criminal şi comiterea de infracţiuni din
aproape întregul spectru al infracţionalităţii.

În prezent, crima organizată reprezintă una dintre ameninţările non-militare majore la adresa
securităţii şi stabilităţii globale. „Crima organizată iese în evidenţă între noile ameninţări la
adresa păcii şi securităţii. Ea subminează eforturile de dezvoltare susţinută şi respectul pentru
domnia legii”1. Crima organizată nu este un fenomen nou, noutatea este reprezentată de mediul
fertil pentru o dezvoltare rapidă pe care lumea globalizată l-a creat. Profitând de beneficiile
globalizării, crima organizată a evoluat, distincţia tradiţională între activităţile licite şi cele ilicite
devenind tot mai neclară, în acel modus operandi al grupurilor criminale, fapt ce face detectarea
şi controlarea fenomenului mult mai dificilă

SECȚIUNEA. I. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND CRIMA ORGANIZATĂ

3
§1.1 Notiunea

Definirea noţiunii de crimă organizată şi mai ales definirea acesteia în structura de ansamblu a
criminalităţii, au constituit şi constituie subiectul a numeroaselor studii ale specialiştilor în
domeniu.Preocupările multiple pentru explicarea acestui fenomen sunt  justificate de necesitatea
imperioasă de a cunoaşte dimensiunile şi implicaţiile sale în societate şi, pe această bază, să se
poată stabili acţiunile şi măsurile cele mai eficiente de prevenire şi contracarare atât pe plan
legislativ, cât şi în cel al structurilor judiciare, cu precădere al poliţiei.În concepţia specialiştilor
din ţările în care crima organizată are rădăcini adânci şi se manifestă permanent în viaţa
cotidiană a societăţii, aceasta este definită prin existenţa unor  grupuri de infractori structurate în
ideea înfăptuirii unor activităţi ilegale conspirate, având drept principal  scop obţinerea de
profituri ilicite la cote deosebit de ridicate.

Criminalitatea organizată
Criminalitatea organizată este o formă de infracțiune caracterizată prin activitate criminală
stabilă desfășurată de organizații criminale (grupuri organizate, bande, comunități criminale și
alte forme ilegale similare) prin structuri ierarhice existente, fundații materiale și financiare și
legături cu structuri de stat bazate pe mecanisme de corupție

Criminalitatea organizată este un fenomen extrem de complex, motiv pentru care există
multe abordări diferite pentru fixarea principalelor sale elemente de fond în definițiile normative
și doctrinale. Acest număr de definiții se datorează faptului că nicio formulare nu este capabilă să
acopere întreaga varietate de tipuri de criminalitate organizată, având în vedere diferențele
economice, regionale și etnice dintre acestea.

§1.2 Formațiile criminale organizate

4
 Formațiile criminale organizate sunt diverse, au atât specific geografic, cât și național, și
diferă în ceea ce privește gradul de globalizare: pot funcționa într-un oraș, țară și chiar pot depăși
granițele statelor individuale, devenind transnaționale. Există mai multe organizații criminale
globale care operează într-un număr mare de țări și regiuni ale lumii: mafie italiană, borekudan
japonez (yakuza), triade chineze, carteluri columbiene de droguri; recent, organizațiile criminale
ruse („mafia rusă”) au trecut și ele dincolo de frontierele naționale

Există mai multe modele care pot fi potrivite cu activitățile unei anumite organizații criminale

1) Comiterea diferitelor fapte menite să comită o infracțiune gravă cu un mecanism complex

(de exemplu, un act de terorism).
2) Comiterea sistematică a diferitelor infracțiuni a urmărit realizarea unei anumite sarcini:
generarea de venituri, câștigarea alegerilor pentru autoritățile de stat etc.
3) Comiterea sistematică a infracțiunilor omogene, care este o activitate permanentă pentru un
grup de persoane, principala sursă de venit (activitate infracțională profesională).

§1.3 Funcția de organizare și conducere

Funcția de organizare și conducere a acestor comunități în raport cu organizațiile infracționale
mai mici se exprimă prin schimbul de informații, organizarea de întâlniri („adunări”,
„confruntări”, „trăgători(стрелка)” și așa mai departe) pentru a rezolva conflictele interne și
externe, a raționaliza relațiile, a împărți sferele de influență. dezvoltarea de măsuri coordonate
pentru combaterea agențiilor de aplicare a legii și stabilirea controlului asupra activităților
organelor de stat.

§1.4 CAUZELE FENOMENULUI DE CRIMA ORGANIZATA:

Peste tot in lume se produce o suma impresionanta de acte ilegale, in zona subterana a societatii,
zona in care serviciile de informatii patrund foarte greu pentru a sesiza si a constata cu adevarat
ce se intampla. Toate societatile , mai mult sau mai putin avansate democratic, au componenta
lor paralela, care se dezvolta prin multiple canale ilegale si a carei dimensiune este de natura a
produce serioase dezechilibre in planul general.

5
Rata inalta a criminalitatii are drept cauza principala publicitatea deosebit de grava , care pentru
a fi socanta, in scopul obtinerii unor profituri fabuloase,propagheaza crimele si jafurile cele mai
odioase.

O alta cauza a delincventei trebuie cautata in structura sociala a tarii, care aduna la un pol
bogatie, bunastare si la celalalt suferinta, saracie si mizerie. Sentimentul insingurarii, al lipsei de
perspectiva, nesiguranta zilei de maine determina debusolarea unei bune parti a cetatenilor, in
majoritate tineri , care isi cauta refugiul in consumul de droguri, in actiuni certate cu legea².

O alta explicatie a fenomenului poate fi gasita in numarul mare de grupuri de infractori care
actioneaza atat pe plan intern cat si pe plan international.Un rol aparte si pe masura in cresterea
procentajului criminalitatii il ocupa coruptia.

SECȚIUNEA A II-a. SEMNELE GRUPURILOR INFRACTIONALE ORGANIZATE

Pentru ca o anumită formațiune criminală să fie considerată organizată, aceasta trebuie să aibă
anumite caracteristici stabile. Se referă la semnele obligatorii:

1) Stabilitatea unei anumite formațiuni criminale, care se manifestă prin natura pe termen lung
a activității sale, a săvârșit în mod repetat infracțiuni similare.
2) Distribuirea rolurilor între membrii organizației, atât pe verticală (alocarea unui link de
conducere), cât și pe orizontală (specializarea criminală).
3) O structură ierarhică care include cel puțin o persoană care conduce activitățile
organizației.
4) Concentrarea eforturilor asupra anumitor tipuri de activități infracționale (cu cât
organizația este mai mare, cu atât gama de astfel de activități este mai extinsă).
5) Scopul extragerii venitului maxim posibil din activitatea infracțională în cel mai scurt timp
posibil.
6) Prezența unui sistem de asistență socială reciprocă pentru membrii grupului (de exemplu, o
casă de numerar generală - „fond comun”).
7) Contracararea activă a agențiilor de aplicare a legii, realizată inclusiv prin utilizarea
mecanismelor de corupție.
8) O disciplină internă dură, prezența unui anumit cod de conduită, măsuri punitive sunt
aplicate contravenienților.

6
§2.1 Printre caracteristicile opționale, acest autor numește:

1) Înstrăinarea șefului organizației de activități infracționale specifice: el nu participă la

săvârșirea infracțiunilor și adesea nu are legături directe cu autorii acestora, rămânând doar
inspiratorul ideologic al activității infracționale.

2) Folosirea mecanismelor de legalizare („spălare”) a veniturilor penale.

3) Caracteristici naționale sau de clan care stau la baza selectării personalului din organizație.

4) Natura transfrontalieră a activității, legăturile cu organizațiile criminale din alte țări.

5) Utilizarea de noi mijloace tehnice pentru activitatea infracțională.

§2.2 Prevalența criminalității organizate

Scara criminalității organizate este extrem de mare, iar daunele cauzate de aceasta sunt enorme.
Raportul Consiliului Național de Informații al SUA „Tendințe globale în dezvoltarea umană
până în 2015” prevede:

Raportul Consiliului Europei din 2001 privind situația criminalității organizate include
următoarele informații cu privire la numărul de grupuri organizate și membrii acestora în statele
membre ale Consiliului Europei (pe baza informațiilor furnizate de guvernele acestor țări)

Datele disponibile pentru noi indică faptul că veniturile anuale din crima organizată sunt: 100-
300 miliarde dolari din comerțul cu droguri; 10-12 miliarde dolari din depozitarea deșeurilor
toxice și a altor pericole; 9 miliarde de dolari din furtul de vehicule din Statele Unite și Europa; 7
miliarde de dolari din mișcarea transfrontalieră a migranților ilegali; aproximativ un miliard de
dolari din încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală prin copierea ilegală de videoclipuri,
programe de calculator și alte bunuri.

7
§2.3 Crima organizata in Moldova

Criminalitatea în Moldova a crescut semnificativ de la declararea independenței în 1991. În

societate au apărut grupări criminale organizate conduse de autorități criminale - „hoți în lege”,
care, parțial, începând cu anul 2001 au fost arestate și condamnate la perioade mari de detenție.
Un aspect îngrijorător îl reprezintă creșterea mare a criminalității organizate care colaborează
strîns cu rețele internaționale de criminali și care a dus la creșterea traficului de ființe umane,
contrabandă, trafic și prelevarea ilegală a organelor umane.

Numărul grupurilor de criminalitate organizată în 2001

Numărul membrilor grupurilor de criminalitate organizată în 2001

8
§2.4 MOLDOVA CRIMINALĂ ,,HOȚII ÎN LEGE’’

În Republica Moldova au existat şi există “hoţi în lege”, cu influenţe deosebit de mari şi

efecte deosebit de negative care se răsfrîngeau atît asupra statului, cît şi asupra oamenilor de
rind.
Printre cei mai „avtoriteţi” se enumărau:
1) Grigore Caramalac, alias «Bulgaru»
A făcut sport, a intrat în închisoare pentru viol, ceea ce îl împiedică să fie încoronat ca un hoț în
lege. După eliberare, Bulgaru a organizat grupuri, angajând sportivi implicați în diferite tipuri de
arte marțiale. Concentrându-se pe activitatea economică, Karamalak a înființat compania Boeana
Group, care în timp a devenit cel mai mare exportator de vinuri și produse din tutun. În 1998,
Bulgaru și apropiații săi au fost arestați, iar televiziunea publică a difuzat documentare despre
crimele grupului Karamalak, în timp ce membrii săi au cerut bani de la oameni de afaceri și au
torturat debitorii pe scaunul electric 1 . Instanța de la Chișinău a schimbat măsura de reținere
pentru
Caramalac și imediat după eliberarea sa din arest, Bulgaru a fugit la Moscova. Dat în căutare
prin Interpol în 1998.
2) Petru Gîlcă (Popovici), cunoscut drept «Micu»
Este primul „avtoritet” din Moldova încoronat ca „hoţ în lege”. Micu şi-a început cariera penala
în 1977, fiind condamnat la noua ani de detenţie pentru tîlhărie, dintre care a petrecut dupa gratii
doar şapte ani. În 1986 a fost din nou condamnat, deja pentru huliganism, la patru ani de
închisoare. În prezent se afla din nou în arest, fiind condamnat la detenţie pe viaţă.Micu a fost
acuzat de
înfiinţarea unui grup criminal, aducîndu-i-se, totodata, învinuiri privind organizarea unor
omoruri,
colectarea de fonduri pentru lumea interlopă, portarmă, trafic de droguri şi extorcare de bani 2 .
3) Veaceslav Grigoriev, poreclit «Schet»
Cariera criminală a lui Şket a început în 1981, cînd a fost condamnat la 3 ani pentru huliganism
şi
jaf. Puţin mai tîrziu, în 1985, pentru jaf a mai primit încă şapte ani de închisoare. Pentru o crima
comisa în închisoarea în care îşi ispăşea pedeapsa, i s-au mai adăugat înca doi ani. Şket este un
protejat al bandei criminale evreiesti. Principala sa misiune constă în apărarea intereselor
grupului
său în faţa altor „avtoriteţi”. Oficial, în prezent, Şket este curat în faţa legii. Acesta nu se afla în
9
relatii de prietenie cu nici unul dintre „hoţii” locali.
4) Vladimir Moscalciuc - «Makena»
Condamnat în 2002 la 15 ani de închisoare pentru un furt în proporții deosebit de mari și în 2015
condamnat la 19 ani de închisoare pentru organizarea unei grupări criminale în penitenciar și
pentru șantaj. Are o autoritate foarte mare printre condamnați, are influență în toate
penitenciarele din țară și a reușit să-i facă pe cei din administrația penitenciarului să i se supună.
5) Ivan Guşan, cunoscut ca «Patron»
Patron, acuzat ca a înfiinţat o organizaţie ilegală, cu ramificaţii în Occident, pe filiera
Chisinau–Sibiu, a fost prins în România şi trimis în judecată în 2007 (Rechizitoriul 132/D/P), 7
de
Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, pentru iniţiere,
constituire şi sprijinire a unui grup infracţional.
6)Moldoveanul de etnie romă Evgheni Griscenko alias «Jeka»
Criminalitatea organizată de la noi din ţară este efectul condiţiilor istorice în care am trăit.
De aceea ea nu se aseamănă nici cu cea italiană, nici cu cea americană. Liderii lumii interlope în
prezent şi-au schimbat strategia de existenţă. Mascându-se sub chipul „agenţilor economici”,

Sumele enorme băneşti, dobândite ilicit, le investesc în proiecte de afaceri, acţiuni, bănci
comerciale, valori imobiliare şi bunuri şi aşteaptă schimbarea atitudinii organelor de drept, şi
îndeosebi a celor care combat criminalitatea organizată.

§2.5 Statistica de comiterea de infracțiuni în formă de participație.

În cadrul analizei comparative a codurilor penale ale Republicii Moldova, Federației Ruse și
Germaniei au fost stabilite și indicatori cantitativi ai activității criminale sub formă de
participație.

10
Republica Moldova ocupă o poziție de lider. Aceasta înseamnă că infracțiunile sub formă de
participație sunt comise mult mai des în rândul populației decât în Republica Federală Germania
și Federația Rusă.

SECȚIUNEA A III-A Caracteristici, tendinte si evolutii ale Criminalitatii Organizate

Transnationale

§3.1 Dificultati in identificarea tendintelor in criminalitatea organizata

transnationala.

Formele cele mai grave de criminalitate organizată au o dimensiune transnațională

fie pentru că ele se referă la acte comise în țări diferite sau de către autori care
beneficiează de contacte și de susținere în străinătate, fie pentru că spălarea
capitalurilortrece prințări străine sub forma unor investiții realizate în societăți sau
în domeniulimobiliar în străinătate sau prin recurgerea la paradisurile fiscale pentru
11
a ascunde produsele infracțiunilor. Numeroase instrumente au fost deja adoptate la
scară internațională și europeană pentru a remedia crima organizată (și infracțiunile
care îi sunt asociate) și,în consecință,problemele care decurg din dimesiunea sa
esențialemente transnațională; este și cazul documentelor Națiunilor Unite, ale
Consiliului Europei și ale Uniunii europene

Examinarea instrumentelor juridice internaționale arată în mod evident că

domeniul acțiunilor și politicilor în materie este în constantă evoluție și că
politicile nu sunt întotdeauna suficiente singure pentru modificareaacțiunii pe
teren. Consiliul nu ar trebui să mai conceapă elaborarea de instrumente juridice
consacrate COT, ratificarea, aplicarea și eficacitatea acestor instrumente continuă
să facă probleme care trebuie rezolvate.

§3.2 Identificarea tendințelor COT: dificultăți

Noțiunea de tendințe ale crimei organizate se compune din două elemente, în

principiu, distincte, dar deseori amestecate în fapte. Primul este cel alevoluției
modului de organizare a infractorilor și ale raporturilor pe care le au, adică partea
„organizată” a activității lor. Al doilea element se referă la evoluția diferitelor
forme de criminalitate, a importanței cantitative și ale repercursiunilor lor asupra
societății, adică aspectele de „criminalitate ” si de „prejudiciu” ale COT.
Când suntem tentați să calificăm evoluția sau tendințele crimei organizate,
schimbarea aparentă a activităților sau a formelor de criminalitate, este uneori greu
să admitem că percepția noastră poate fi fructul unei modificări a modului nostru
de a percepe criminalitatea organizată, tehnologiile folosite în acest scop și
resursele omenești la care apelăm pentru a recunoaște, a căuta și a evalua ceea ce s-
a schimbat.

12
Situația poate uneori să fie chiar mai rea decât pare în realitate doar pentru că
dispunem de mai multe elemente și nu pe motiv de agravare a fenomenului.
Lărgirea cunoștințelor noastre asupraacestor tendințe depinde doar de claritatea
datelor pe care ne bazăm, care reies din informațiile obținute de către serviciile de
poliție și uneori din studiile universitare și ale societății civile. Faptul că activitățile
de informare diferă de la un stat membru al Consiliului Europei la altul și că este
mai mult au mai puțin ușor să se acceadăla informațiile căutate sunt tot atâtea
constrângeri de care trebuie să ținem cont.
Crima organizată în Europa, așa cum este înțeleasă în mod obișnuit, se referă la
delictele de prădare (cum ar fi traficul de ființe umane, furtul de obiecte de artă și
antichități, șantajul, frauda, tâlhăria) precum și delictele consensuale și activitățile
infracționale de tranzit (cum ar fi anumite forme de corupție, trecerea
clandestinilor, traficul de droguri și splălarea capitalurilor).
Datele disponibile sunt puține pentru majoritatea acestor infracțiuni și se
caracterizează prin mari zone de umbră a infracțiunilor nesemnalate sau
nedetectate.

CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI

Determinarea criteriilor de apreciere a pericolului social a constituit preocupări ale

unor oameni de știință cu renume în dreptul penal al României, Rusiei,dar și
Republicii Moldova.

Elementul de conținut al consecințelor sociale ale criminalității, constă în pericolul

so-cial al acelei daune, care apare în rezultatul acțiunilor penale. În acest caz avem
toate motivele să vorbim nu numai despre pericol social al consecințelor care sunt
descrise direct în dispoziția normelor juridico-penale sau sunt cuprinse de ele, ci și
a celorlalte daune, legate de acțiunile criminale. Acest pericol, se exprimă în mod
13
real, așa dar, în micșorarea resurselor materiale ale societății, pierderea sănătății
sau chiar moartea oamenilor, în încălcarea drepturilor și intereselor cetățenilor,
încălcarea funcționării normale a instituțiilor sociale.

Recomandări:

Una dintre sarcinile actuale în sistemul de prevenire specială a crimina-lităţii din

domeniul abordat este cooperarea eficientă a organele de drept, cu organele
poliţieneşti. În acest context, poate fi recu-noscută destul de utilă cooperarea în
următoarul domeniu:– elaborarea şi implementarea tehnologiilor speciale care ar
asigura în-tărirea tehnică pentru protecţia sociala.

BIBLIOGRAFIE:

1. Ch.L. Blakesley, Sistemele de justiţie penală în faţa provocării crimei organizate, Revue
international de droit pénal, nr. 1-2/1998, p. 36.
2. Florin Daniel Căşuneanu, Criminalitatea organizată în legislaţiile penale europene, Ed.
Universul Juridic, 2013, pp. 17-18.
3. Planul Mondial de Acţiune adoptat prin Rezoluţia Adunării Generale a ONU nr. 49/159
din 23 decembrie 1994.
4. Acţiunea Comună din 21 decembrie 1998 (98/733/JAI) adoptată de Consiliu în temeiul
Art. K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, privind incriminarea participării la o
organizaţie criminală în statele membre ale Uniunii Europene.
5. Mateuţ Gh., Criminologie (note de curs),  Arad, 1993, p.126.
6. Oancea Ion,  Probleme de criminologie, ed. ALL Educational S.A., Bucureşti, a. 1994,
1998, p.28.
7. Ungureanu Augustin, Prelegeri de criminologie, ed. Cugetarea, Iaşi, 1999, p.130.
8. Giurgiu Narcis, op. cit., p. 185.
14
15