Identificarea principalelor măsuri contractuale și extracontractuale de

prevenire a riscului valutar

Măsuri contractuale de prevenire a riscului valutar

 Clauza valutară constă în faptul că moneda de plată este legată de o altă monedă,
considerată mai stabilă, care devine moneda de referinţă, fiind agreată de ambele
părţi contractante;
 Clauza aur constă în legarea monedei de plată fie de o monedă cu valoare paritară
exprimată în aur (situaţie care, în fapt, nu mai există) fie de preţul aurului pe piaţa
internaţională;
 Clauza coşului valutar care, spre deosebire de clauza valutară, reprezintă legarea
monedei de plată nu de o singură valută, ci de mai multe valute (coş valutar).
Această clauză este foarte eficientă deoarece variaţia unui coş valutar este mai
moderată, fapt datorat efectului de compensare existent între evoluţiile
diferitelor valute din coş;
 Clauza Drepturilor Speciale de Tragere presupune raportarea monedei de plată
din contract la DST-uri şi recalcularea sumelor de plată în funcţie de evoluţia
acestora;
 Clauza de revizuire a preţului sau clauza preţului provizoriu care presupune că
preţul ferm se va recalcula în funcţie de evoluţia indicelui preţurilor din ţara
importatorului sau exportatorului sau în funcţie de indicele preţurilor de pe
pieţele internaţionale.

Măsuri extracontractuale de prevenire a riscului valutar

Protecţia împotriva riscului valutar în afara contractului se poate face prin mai multe
tehnici:

 tehnica temporizării plăţilor. Prin această procedură cel care trebuie să plătească
va încerca să găsească momentul cel mai favorabil în care moneda de plată este
depreciată, fie prin efectuarea unor plăţi anticipate, fie prin eşalonarea plăţilor
sau amânarea lor. Dimpotrivă, cel care are de încasat creanţe va încerca, în
condiţiile în care valuta se depreciază, să obţină o accelerare a plăţilor din partea
partenerului său;
 tehnica creditelor paralele. Această procedură este utilizată atunci când creditorul
are de încasat o creanţă care este exprimată într-o valută care se depreciază. Aflat
 într-o astfel de situaţie, creditorul respectiv se va împrumuta cu o sumă egală şi în
aceeaşi valută pe care o va utiliza imediat. La scadenţă el va încasa suma în valuta
depreciată şi va rambursa împrumutul în aceeaşi valută, pasând astfel riscul de
curs;
 tehnica acoperirii la termen. Această procedură presupune ca operatorul care
este expus riscului de pierdere din cauza fluctuaţiei de curs să iniţieze o operaţie
de vânzare sau cumpărare pe piaţa valutară la termen;
 tehnica includerii unor rezerve în preţ. Această metodă este cea mai simplă, marja
suplimentară destinată acoperirii riscului valutar fiind inclusă de la început în
preţul de vânzare.