Elemente de Limba Latina Si de Cultura

Romanica

Cele doua razboaie daco-romane, Burebista

si Decebal, si despre cetatea Sarmisegetuza
Cele doua razboaie daco-romane

Pe tot parcursul secolului I, strategia politicii romane dicta că amenințările din partea

statelor vecine Imperiului să fie eliminate cât mai repede. În ciuda unei oarecare cooperări de
natură diplomatică cu Domițian, după o invazie anulată, Decebal a continuat să se opună
Romei. Regatul Dac rămăsese prin urmare considerat la Roma ca o puternică amenințare. În acea
perioadă, Roma avea de luptat cu problemele financiare provocate de campaniile de cucerire
din Europa, în parte datorate conținutului redus de aur din monedele romane stabilit de
împăratul Nero. Zvonurile confirmate despre aurul dacic și despre alte bogații ale acestei țări au
contribuit și ele la conflictul romano-dac. Alt motiv a fost cel al poziției strategice a Daciei. Ca
urmare, noul împărat Traian, el însuși un soldat și tactician experimentat, a început pregătirile
pentru un război decisiv împotriva Daciei.
La 25 martie 101, împăratul Traian a părăsit Roma și s-a îndreptat cu forțele romane spre
Moesia Superior, ce reprezenta baza de pornire a operațiilor militare, după pregătiri de trei ani.
Pentru a facilita concentrarea trupelor și legăturile cu Pannonia, a întreprins lucrări. Pe malul
drept al Dunării, în clisura Cazanelor, a ordonat tăierea unui drum în stâncă. Pentru a ușura
legăturile pe Dunăre, împiedicate de cataractele de la Porțile de Fier, a ordonat săparea unui
canal de-a lungul malului drept, între localitățile Șip și Carâtaș din Serbia.
Armata romană era alcătuită din patru legiuni panonice: I, II Adiutrix, XIII și XIV
Germina, două legiuni moesice din Moesia Superior: IV Flavia și VII Claudia, trei legiuni
moesice din Moesia Inferior: I Italica, V Macedonica, XI Claudia, și altele aduse de la Rin, în
total fiind 13-14 legiuni (70 000 de soldați), plus trupele auxiliare că alae și cohortele, dar și
formațiuni etnice din rândul altor popoare că mauri, palmireni, asturi. Operațiunile de debarcare
erau menținute de flota dunăreană, Classis Flavia Moesica. În total, numărul celor care participau
la forța de invazie era de 150 000 de oameni. Comanda trupelor a fost încredințată unor generali
și ofițeri veterani, ca Iulius Sabinus, Terentius Scaurinus, Iulius Quadratus Bassus, care vor fi
guvernatorii Daciei.
Armata dacilor era alcătuită din 50 000 de soldați, din călăreți ce luptau cu arcuri și
pedestrași înarmați cu paloșe curbe - siccae, săbii drepte sau curbe - falces, și aveau că stindard
balaurul-draco.
Decebal s-a coalizat cu bastarnii și sarmatii, ba chiar a trimis în dar un sclav regelui
Parthiei, Pacorus al II-lea. A trimis soli la nord de Marea Neagră, la sarmați, roxolani și alani
pentru a le cere sprijinul.
Armata romană a traversat un pod de vase pe Dunăre după ce au ieșit din poartă cetății
Viminacium, traversând Banatul spre Tibiscum. O a doua coloană a armatei a pătruns în Dacia la
Dierna-Orșova, înaintând pe valea Cernei și a Timișului, întâlnind prima coloana la Tibiscum. A
treia coloană a pătruns prin Drobeta, traversând pe sub munți pe la Cătune, Vartu și Porceni, ,
urcând apoi pasul Vălcan până la Sarmizegetusa. Erau construite castre, drumuri și poduri pentru
a menține siguranță armatei.
Armata romană înainta fără incidente, iar Decebal s-a decis să-i aștepte într-un loc
prielnic, la Tapae, unde dacii și-au stabilit tabăra. Conform lui Cassius Dio, Traian primește un
sol care îi aduce o ciupercă mare pe care scria cu litere latine că romanii să se retragă. Traian a
refuzat dur și a continuat înaintarea. Bătălia decisivă s-a desfășurat la Tapae . Dacii au rezistat în
față ofensivei romane, dar, la izbucnirea unei furtuni, aceștia, considerând-o un semn de la zei,
au hotărât să se retragă.Din cauza apropierii iernii, Traian a hotărât să aștepte primăvară pentru
a-și continua ofensiva asupra Sarmizegetusei. Decebal se retrage spre un cuib de vulturi din
munți și rezistă în cetățile întărite cu ziduri de piatră. Unele cetăți sunt ocupate de romani.
În iarna 101-102, Decebal a organizat o diversiune. A trimis trupe dacice împreună cu
sarmați, roxolani și burii germanici asupra Dobrogei. Atacurile au surprins garnizoanele romane,
iar invadatorii prăduiesc. Traian ordonă participarea la lupta numai a auxilierilor germani.
Armata dacă, împreună cu roxolanii și iazigii, a traversat Dunărea înghețată, dar, deoarece nu era
destul de frig, gheața s-a rupt sub greutatea lor și mulți au murit în apa înghețată. Traian a plecat
cu armata din munți, urmându-i pe daci în Moesia. O prima ciocnire a avut loc în timpul nopții,
cu pierderi nesemnificative de ambele părți, și fără un rezultat decisiv. Călăreții roxolani sunt
înfrânți. Fiind atacați de pretutindeni, dacii sunt învinși.
Bătălia s-a desfășurat la Adamclisi pe locul unde împăratul va fonda "Orașul Victoriei",
purtând numele de Nicopolis ad Istrum. Tratativele eșuează, iar luptele se reiau. Traian a ocupat
munții intăriți și a găsit armele, mașinile de război romane și stindardul lui Fuscus. Dacii sunt
copleșiți de armata romană, mai numeroasă și dotată cu o tehnică militară adecvată pentru
asedierea cetăților. Decebal a trebuit să accepte condițiile impuse în schimbul păcii.
Condițiile păcii au fost următoarele: predarea armelor, mașinilor de război,
constructorilor, dezertorilor, distrugerea zidurilor cetăților, retragerea trupelor dacice de pe
teritoriul cucerit de romani (Banat, Oltenia), Decebal să devină rege clientelar al Romei, se
pierdea politică externă independenta. Traian și-a staționat o oaste romană la Sarmizegetusa,
precum și în castre din Banat, Țara Hațegului, Oltenia, Muntenia, sudul Moldovei și în sud-estul
Transilvaniei. Adevărata intenție a lui Traian era să transforme Dacia într-o provincie, și astfel, i-
a ordonat arhitectului Apollodor din Damasc să construiască un pod de piatră peste Dunăre, intre
Drobeta și Pontes, două castre. Decebal se pregătea în taină pentru revanșă, inarmandu-și forțele
și reconstruindu-și cetățile. A trimis soli la regele parților, precum și la marcomani, cvazi, carpi
și costoboci, bastarni, sarmați și roxolani, cerând sprijin.Se estimează că cel mai probabil dacii
au avut mai puțin de 20.000 de oameni capabili de luptă împotriva invaziei.
Decebal nu respectase acordul, și astfel, Senatul l-a decretat pe Decebal din nou ca
"inamic al Romei", iar Traian a pornit cu generalii la un nou război. Trupele romane au părăsit
Roma la 4 iunie 105, îmbarcându-se la Brundisium. Traian este întâmpinat de o solie dacă, care
îi cere pace. Traian nu acceptă condițiile impuse de regele dac. Decebal însuși a întins o cursa
trupelor romane, gata să-l ucidă pe împărat, trimițând dezertori în Moesia. Decebal l-a capturat
pe comandantul unei legiuni, Longinus, și l-a obligat să mărturisească planurile împăratului.
Longinus nu i-a dezvăluit nimic, iar Decebal a trimis din nou o solie împăratului pentru a cere
bani și înapoierea teritoriilor în schimbul eliberării lui Longinus. Traian i-a răspuns prin vorbe
îndoielnice că nici nu-l prețuiește, dar nu dorea să-l piardă, dar nici să-l scape cu sacrificii mari.
Longinus se otrăvește, nu înainte să trimită o scrisoare plină de rugăminți prin intermediul
libertului lui Traian. Decebal făgădui lui Traian că-i va da în schimbul libertului trupul lui
Longinus și zece prizonieri. Traian refuză să-l trimită pe libert înapoi. Ostilitățile au reizbucnit.
Decebal cere pace după ce a observat că mulți nobili-comati daci au trecut de partea romanilor.
Traian și trupele romane au traversat Dunărea pe podul construit. În vara anului 105, romanii au
atacat Dacia în mai multe direcții: din vest, prin Banat până spre Valea Mureșului și pe valea
Apei Orașului; dinspre sud, de la Drobeta, prin pasul Vâlcan, și apoi, pe valea Oltului. Ultimele
cetăți sunt treptat cucerite în vara anului 106, printre care și Sarmizegetusa, unde apărătorii
rezistă cu înverșunare. Primul atac a fost respins de apărătorii daci. Romanii au bombardat orașul
cu armele lor de asediu și, în același timp, au construit o platforma pentru a ușura intrarea în
cetate. Ei au încercuit orașul și cu un zid circumvallatio. În cele din urmă, romanii au distrus
conductele de apă ale Sarmizegetusei și au obligat pe daci să se predea înainte că să dea foc la
oraș. Forțele romane au reușit să între în incinta sacră dacică, unde l-au salutat pe Traian că
împărat și apoi au nivelat (distrus) întreagă cetate. Legiunea a IV-a Flavia Felix a staționat acolo
pentru a păzi ruinele Sarmizegetusei. Ca urmare a încheierii asediului, Bicilis, un apropiat al lui
Decebal, și-a trădat regele și a condus pe romani la comoara dacică, ascunsă sub râul Sargetia.
Decebal și cei scăpați din încercuire sunt urmăriți. Decebal și mulți dintre oamenii săi au
scăpat de legiuni în timpul asediului. Ei au fugit spre est, probabil spre fortificația de la
Ranisstorum, a cărui localizare exactă nu se mai știe astăzi, doar pentru a fi prinși de către
cavaleria romană. Cunoscând tratamentul adesea brutal pe care îl sufereau prizonierii de război
luați de romani, se sinucide, în timp ce era urmărit de cavaleria romană, printre aceștia fiind
veteranul Tiberius Claudius Maximus. Acesta l-a decapitat. Capul lui Decebal și mâna să dreapta
au fost apoi duse lui Traian. Romanii au reorganizat Dacia că pe o provincie romană și au
construit o altă capitală la o distanță de 40 kilometri de vechea Sarmizegetusa. Acest centru a
fost numit Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa. Pierderile suferite în acest
război de către daci au fost uriașe, dar armata romană a avut și ea pierderi semnificative în timpul
cuceririi Daciei. Romanii distrug cetățile și sanctuarele lor pentru a înăbuși orice rezistență.
Victoria împotriva dacilor a fost sărbătorită cu fast la Roma.

Burebista

Burebista (82 î.Hr. - 44 î.Hr.) a fost rege al geto-dacilor și întemeietorul statului dac.

Conform spuselor lui Strabon, Burebista a fost un lider politic și militar impresionant, al
ținuturilor locuite de geto-daci: „Ajuns în fruntea neamului său care era istovit de războaie dese,
getul Burebista l-a înălțat atât de mult prin exerciții, abținere de la vin și ascultare față de
porunci, încât în câțiva ani a făurit un stat puternic și a supus geților cea mai mare parte din
populațiile vecine, ajungând să fie temut chiar și de romani.”[1]
Fiind un desăvârșit lider și strateg militar a reușit unirea triburilor geto-dacice, iar cu ajutorul
sfatului său de tarabostes și cu ajutorul marelui preot, Deceneu, a reușit să introducă o serie de
măsuri administrative care au avut un rol important în consolidarea și stabilitatea statului, a
recrutat oameni noi pentru administrarea agriculturii, strângerea dărilor, supravegherea muncilor
obștești obligatorii, făcând, astfel, posibilă realizarea sistemului de fortificații în Dacia, a
introdus sistemul de legi beligines, iar pe plan spiritual și-a întărit propriul cult.
Prin acțiunile sale ofensive a reușit îndepărtarea pericolului reprezentat de celții situați în
sud și în vest, supunerea bastarnilor în est și cucerirea cetăților grecești de la malul Pontului
Euxin, întinzându-și regatul de la Pontul Euxin, în est, până la Danubis în Câmpia Panonică, în
vest, și de la Munții Haemus, în sud, până la mlaștinile Pripetului, în nord, devenind un potențial
adversar de temut al puternicei Republici romane.

Decebal

Decebal a fost ultimul rege al Daciei şi un personaj de legendă în istoria poporului român.
A fost omul care a condus armatele Daciei în cele mai crunte înfruntări din Antichitate. Decebal a
sfârşit ucigându-se, iar după moartea sa, o parte a teritoriilor aflate în stăpânirea lui au intrat în
componenţa Imperiului Roman.
Decebal, ultimul rege al Daciei, este unul dintre personajele fascinante din istoria
românilor. Domnia sa, de două decenii, a avut loc într-o perioadă în care Imperiul Roman se afla
într-o continuă expansiune şi reprezenta cea mai mare ameninţare pentru poporul care stăpânea
teritoriile actuale ale României.
Armatele regelui dac au fost înfrânte în cele din urmă de romani, iar o parte a ţării a
devenit provincie a Imperiului. Totuşi, regele înfrânt a rămas în istorie ca un adversar de temut
chiar şi pentru puternicul Imperiu Roman.
Potrivit istoricilor, Decebal s-a născut între anii 50 şi 60 ai erei noastre şi a ajuns la conducerea ţării
în anul 87, într-o perioadă în care Dacia se afla sub ameninţarea armatelor romane. Puterea i-a fost
cedată de bunăvoie, potrivit relatărilor unor istorici antici, de către regele Duras, iar decizia a
permis astfel reorganizarea şi întărirea statului dac. Decebal ar fi fost fiul regelui Scorilo, potrivit
interpretării date de istorici unei inscripţii descoperite în Sarmizegetusa Regia. Este vorba de un
vas, probabil unul de cult, ştanţat cu inscripţiile Decebalvs Per Scorilo, scrise cu litere latine.
Istoricul Hadrian Daicoviciu a tradus inscripţia prin: Decebal fiul lui Scorilo. „Într-adevăr,
cuvântul per (înrudit cu latinescul puer) are în limba traco-dacilor înţelesul de „fiu”, ca, de pildă, în
numele Zuper. Alfabetul grecesc e înlocuit cu cel latin; pe marele vas de cult descoperit la
Sarmizegetusa inscripţia DECEBALVS PER SCORILO e redactată în limba dacilor, dar cu litere
latine”, constata Hadrian Daicoviciu, în volumul Dacii (1965)

Cetatea Sarmisegetusa
Sarmizegetusa Regia (reședință regală) a fost capitala și cel mai important centru militar,
religios și politic al statului dac înainte de războaiele cu Imperiul Roman. A fost nucleul unui
sistem defensiv strategic format din șase fortărețe dacice din Munții Orăștiei, folosit
de Decebal pentru apărare contra cuceririi romane. Situl arheologic Sarmizegetusa este situat în
satul Grădiștea Muncelului din județul Hunedoara.
Toponimul Sarmizegetusa a apărut în inscripțiile antice și la autorii antici (până în sec. al
VII-lea) și
După cucerirea Daciei și înglobarea ei în Imperiul Roman, capitala a fost mutată la Ulpia
Traiana (Sarmizegetusa), aflată la peste 40 de km depărtare. Ruinele cetății dacice Sarmizegetusa
Regia au fost incluse pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.
Cetatea de pe Dealul Grădiștei este cea mai mare dintre fortificațiile dacice. Aflată pe vârful unei
stânci, la 1.200 de metri înălțime, fortăreața a fost centrul strategic al sistemului defensiv dac
din Munții Orăștiei, și cuprindea șase citadele.
Fortăreața, un patrulater alcătuit din blocuri masive de piatră (murus dacicus), a fost
construită pe cinci terase, pe o suprafață de aproximativ 30.000 m². Sarmizegetusa conținea de
asemenea o zonă sacră. Printre cele mai importante și mari sanctuare circulare dacice se află și
Calendarul Circular.
Zidul cetății avea 3 m grosime și o înălțime de aproximativ 4 – 5 m în momentul finalizăr
construcției lui. Deoarece zidul care îngrădește o suprafață de circa 3 ha este construit în
asa fel încât respectă marginile înălțimii, cetatea are o configurație mai neobișnuită, de hexagon
cu laturile inegale. În apropiere, spre vest, se află, pe o suprafață de 3 km, o întinsă așezare
civilă, în care se observă foarte multe locuințe, ateliere, magazii, hambare, rezervoare de apă. La
100 de metri spre est, în dreptul porții cetății, din același punct cardinal, se află sanctuarele, care
au forme și mărimi variate. Sanctuarele erau situate pe o terasă, care fusese legată de poarta
amintită anterior printr-un drum pavat. Nu se știe dacă erau șapte sau opt sanctuare patrulatere,
deoarece ele au fost distruse de romani în timpul ostilităților și nu se poate aprecia dacă era un
singur sanctuar mare sau două mai mici construite foarte aproape. Sanctuarele circulare sunt doar
două. Se remarcă și pavajul de andezit sub forma unui soare cu razele compuse din segmente de
cerc. Obiectele de dimensiuni reduse, găsite la Grădiștea Muncelului sunt de forme și dimensiuni
diferite. Ies în evidență un vas cu o inscripție cu litere ale alfabetului latin, „DECEBALVS PER
SCORILO”, niște blocuri de calcar cu litere grecești și monedele din aur cu înscrisul „KOSON”.
Civilii locuiau pe lângă fortăreață, pe terasele construite în josul
muntelui. Nobilimea dacică avea apă în rezidențele lor, adusă prin țevi ceramice. Inventarul
arheologic găsit la sit dovedește că societatea Dacică avea un standard înalt de viață.
Bibliografie :
https://ro.wikipedia.org/wiki/Sarmizegetusa_Regia
https://adevarul.ro/stiri-locale/hunedoara/10-lucruri-putin-stiute-despre-decebal-ultimul-
1627866.html
https://ro.wikipedia.org/wiki/Burebista
https://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboaiele_daco-romane