• Elaborat;

Ţ a r a
JAPONIA
S o a r e l u i R ă s a r e
•
•
Coropcean Doriana
Teleba Cleopatra
• Golban Bogdan
Despre
Japonia
Acesta este situat pe arhipelagul japonez, format, conform estimărilor
autorităților țării, din 6852 de insule[nota 3][11]. Cele mai mari patru insule –
Honshu, Hokkaido, Kyushu și Shikoku – reprezintă peste 95% din suprafața
totală a arhipelagului. Majoritatea insulelor sunt muntoase, multe sunt
vulcanice. Cel mai înalt punct al Japoniei este muntele Fuji (3776 m). Cu o
populație de aproape 126 de milioane de oameni, Japonia se află pe
locul unsprezece în lume. Greater Tokyo, care include capitala
Japoniei Tokyo și mai multe prefecturi din apropiere, cu o populație de peste
30 de milioane de oameni, este cea mai mare aglomerare urbană din lume.
 kimono
k i m ono

Haina tradițională
KIMONO
Kimono-ul este format din piese multiple de material sub forma
literei T, așezate în așa fel încât tivul să ajungă la glezne,
manșoane atașate acestor piese și mâneci lungi și largi. Kimono-
urile sunt cel mai adesea înfășurate în jurul trupului, având tot
timpul partea stângă peste cea dreaptă (excepție făcând
înmormântările) și sunt prinse de o centură numită obi, ce este
legată la spate. Delicata vestimentație este purtată de obicei
împreună cu încălțăminte tradițională (în special zōri sau geta) și
șosete (tabi)

kimono

k i m ono
 Sărbătorile Japoneze;
Există 16 sărbători legale în Japonia numit shukujitsu. 祝日 - "vacanță"). Aceste zile sunt oficial zile
libere, iar lista lor este stabilită prin legea privind sărbătorile legale.[158] Patru zile festive care urmează
aproape una după alta (Showa Day, Constitution Day, Greenery Day și Children's Day) sunt denumite
colectiv "Săptămâna de Aur". Guvernul japonez a introdus, de asemenea, sistemul Happy Monday,

Sărbătorile
conform căruia în anii 2000 patru sărbători - Coming of Age Day, Sea Day, Senior Reverence
Day și Physical Education Day - au fost mutate de la date calendaristice fixe la zile de luni (oferind
astfel trei zile libere consecutive).
În plus față de sărbătorile legale, există sărbători neoficiale în Japonia

japoneze
numite matsuri (japoneză: Matsuri). Fiecare localitate are propriile matsuri tradiționale, dar unele dintre
ele sunt sărbătorite în întreaga țară - tanabata, hinamatsuri, setsubun, shichi-go-san și altele. Un alt
eveniment festiv cunoscut este florile de cireș. Există, de asemenea, sărbători împrumutate care au
devenit o tradiție în Japonia relativ recent (de exemplu, Ziua Îndrăgostiților).
Write a date or subtitle
 Cultura în perioadele japoniei
Perioada Yayoi
a adus tehnicile de prelucrare a
metalului pentru realizarea
armelor din aramă și
a clopotelor din bronz (dōtaku),
precum și tehnica de prelucrare
a ceramicii arse.
Perioada Kofun Perioada Asuka Periana Heian
a marilor morminte (tumulii), Cele mai timpurii
caracterizată prin construirea de
mari mausolee din pământ. Oglinzi construcții budiste care se considerată clasică a
din bronz – simboluri ale alianțelor politice mai păstrează încă în culturii și artei japoneze, a
– și sculpturi din lut (haniwa) au fost Japonia – fiind cele mai fost dominată de cultura
descoperite în aceste morminte. Cu toate
vechi clădiri din lume – aristocratică, îmbogățind
că nu a existat o literatură scrisă înaintea întreaga moștenire a
secolului al VIII-lea, un mare număr de datează din perioada
tezaurului mondial.
balade, Asuka (552-710).
rugăciuni rituale, mituri și legende au fost
create în această perioadă.

Perioada Kamakura Perioada Muromachi Perioada Azuchi-Momoyama Perioada Edo

Școala zen budistă introdusă pentru a Cea mai importantă școală de Perioada pictorilor Ukiyo-
singurele elemente de artă se
doua oară în Japonia în perioada pictură din perioada Azuchi- e este perioada Edo (1603-1868)
găsesc la Kyoto, capitala
Muromachi (1333-1573) a influențat când au fost realizate unele
împăratului. Aceasta este Momoyama (1573-1603) a fost cea
într-o mare măsură valorile artistice. a lui Kano Eitoku. Cea mai mare dintre cele mai frumoase
perioada în care budismul
În această perioadă preoții- inovație a acestei perioade a fost stampe, ukiyo-e din istoria
devine o religie populară, dar
pictori Shubun, un călugăr de la pictarea de peisaje pe ușile pliante Japoniei. Printre marii pictori ai
budismul zen este privit ca una
templul Shokoku-ji din Kyoto, și care închideau o cameră, deseori pe acestei perioade îi putem aminti
dintre cele mai importante școli
Sesshu care a studiat pictura chineză un fundal de aur. pe Kitagawa Utamaro (1753-
de gândire din acea vreme,
în China, au devenit cunoscuți, 1806), Katsushika
fiind îmbrățișat în mare parte
amândoi fiind adepți ai budismului Hokusai (1760-1849) și Ando
de către starea luptătorilor.
zen. Hiroshige (1797-1858).
 Arta şi
Literatura Literatura japoneză are o istorie de
aproape două milenii. Primele opere au
fost puternic influențate de literatura
Arta japoneză (în japoneză: 日 chineză. Japonia și-a dezvoltat cu
本美術史) cuprinde totalitatea repeziciune propriul stil aparte. Odată cu
stilurilor artistice, deschiderea porților Japoniei către
incluzând olăritul Occident, în secolul al XIX-lea, a pătruns
antic, sculptura, laviul și caligra în spațiul nipon și literatura occidentală,
fia pe mătase și hârtie, ukiyo- care a exercitat o influență masivă asupra
e, kirigami, ikebana, origami, d scriitorilor japonezi, influență ce continuă
orodango, și mai până în zilele noastre.
recent manga, plus alte tipuri Cu toate că literatura japoneză și autorii
de opere de artă. Arta japonezi sunt mai puțin cunoscuți în
japoneză are o istorie Occident, Japonia are o tradiție literară
îndelungată, începând de la bogată și îndelungată. Literatura
popularea teritoriului actual japoneză se citește cel mai bine în
al Japoniei, cândva în mileniul original, diferențele lingvistice și culturale
al X-lea î.e.n., până în prezent sunt extrem de importante și cuvintele
sau expresiile japoneze nu sunt ușor de
tradus.

Briefly elaborate on what

you want to discuss.
 • Japonia se regaseste, cu siguranta, in topul m ondial al calitatii
sistem ului de educatie. Este unul dintre cele m ai perform ante state in ceea
ce priveste alfabetizarea, stiintele si m atem atica. Copiii urm eaza sase ani
de scoala prim ara, trei ani de invatam ant secundar si trei ani de liceu.
• Desi liceul nu este obligatoriu, peste 95% dintre copiii japonezi aleg sa
Scoala în urmeze si acest ciclu.
• Cat, cum si ce invata copiii in scolile din Japonia
• Cu exceptia claselor primare, elevii stau la scoala sase ore pe zi. Vacanta lor
japonia.Cum nu depaseste doua luni jumatate si este impartita astfel: sase saptamani vara,
doua saptamani iarna si alte doua primavara. Anul de studii este impartit in trei
semestre.
sunt crescuti • O sa ti se para ciudat, dar in majoritatea scolilor japoneze nu exista femeie de
serviciu. Elevii sunt cei care fac curatenie in salile de clasa, in cantine si in
toalete. Ei se impart in echipe si indeplinesc aceste sarcini prin rotatie. Astfel,
si educati sunt invatati sa lucreze in echipa si sa se ajute unii pe altii.
• Uniforma este obligatorie. Fetele poarta tinute in stil marinaresc, pe cand
uniformele pentru baieti sunt croite in stil militar. Statul japonez considera ca
copiii de purtarea uniformei elimina barierele sociale printre elevi si ii ajuta sa dezvolte
un sentiment de apartenenta la comunitate.
• Pana la varsta de 10 ani, elevii nu dau niciun fel de test fiindca, potrivit
acolo japonezilor, in primii trei ani de scoala cunostiintele academice nu sunt
importante. In lipsa unor examene, copiii sunt verificati constant. Si, desi
sistemul de educatie japonez poate parea strict, rata absenteismului este
aproape inexistenta.
• Testul care decide viitorul elevilor se da la absolvirea liceului, iar punctajul
obtinut este cel pe baza caruia se intra la facultate. Desi perioada de pregatire
este numita „iadul examinarii” din cauzaconcurentei acerbe, peste 75% dintre
absolventii de liceu reusesc sa isi continue studiile la facultate.
 Okonomyiaki

Giozas
Supa Ramen
Mâncarea
tamagoyaki
tradițional
ă japoneză

Yakitori
Sushi
Sashimi
Religia din Japonia se manifestă în primul rând în Shinto și în budism, cele două credințe principale, pe care japonezii le practică adesea
simultan. Potrivit estimărilor, până la 80% din populație urmează într-o oarecare măsură ritualurile șintoiste, venerând strămoșii și spiritele la
altarele domestice și la altarele publice . Un număr aproape la fel de mare este raportat ca fiind budist. Combinațiile sincretice ale ambelor,
cunoscute în general sub numele de shinbutsu-shūgō, sunt frecvente; au reprezentat practica religioasă dominantă a Japoniei înainte de apariția
statului Shinto în secolul al XIX-lea. Unii cercetători au respins ideea ca un instrument nefolositor în explicarea societății japoneze. Spiritualitatea
și închinarea sunt extrem de eclectice și personalizate, iar apartenența religioasă este o noțiune extraterestră. În timp ce marea majoritate a
cetățenilor japonezi urmăresc Shinto, doar aproximativ 3% se identifică ca atare în sondaje, deoarece termenul este înțeles ca implicând
apartenența la secte Shinto. Unii oameni se identifică ca „fără religie” (無 宗教, mushūkyō ), dar acest lucru nu înseamnă ireligie . Mushūkyō este
o identitate specificat, care este folosit mai ales pentru a afirma, religiozitate „normal“ regulat în timp ce resping afilierea cu mișcări distincte
percepute ca fiind străine sau extremă. Retorica nereligiosității (mushūkyō) și asocierile sale cu identitatea japoneză au rădăcini în politica de
stat modernă timpurie a Tokugawa împotriva creștinismului și în efortul regimului imperial japonez modern de a-și păstra privilegiile asupra
subiecților japonezi printr-un discurs de „nu religie” (hishūkyō). Astăzi, termenul tradus ca „religie” ( shūkyō ) are conotații negative pentru mulți
japonezi, deoarece este asociat cu grupuri exclusiviste care fac prozelitism agresiv sau sunt percepute a fi ciudate și / sau străine. Într-o recenzie
din 2009 a studiilor anterioare, savantul Michael Roemer a descoperit că unele dintre cele mai comune atribute ale religiozității în Japonia
contemporană sunt un accent pe rituri și practici asupra doctrinelor, precum și o preocupare pentru beneficiile și bunăstarea lumii. Potrivit
cercetărilor statistice anuale privind religia din 2018, efectuate de Agenția Guvernului Japoniei pentru Afaceri Culturale, 69,0% din populație
practică Shinto, 66,7% budism, 1,5% creștinism și 6,2% aparțineau altor religii. (Numărul total de adepți depășește 100%, deoarece mulți
japonezi sunt afiliați atât la ritualuri sintoiste, cât și la ritualuri budiste.) Trebuie menționat, totuși, că multe cifre sunt raportate de organizațiile
religioase în sine și nu de persoane. De exemplu, sanctuarele shintoiste pot înregistra persoane ca membri, dacă pur și simplu locuiesc în
același district, iar un sondaj social general din Japonia (JGSS) din 2000-2003 a constatat că doar aproximativ 0,6% dintre respondenți s-au
identificat ca fiind „ șintoisti ” categoria religioasă. Mai mult, același sondaj JGSS a constatat că 66,93% dintre respondenți au declarat că nu
cred în nicio religie, fie în mod individual, fie în ceea ce privește afilierea familiei / gospodăriei.
Nunta în japonia.
• Cultura japoneză, astăzi mai mult ca oricând, este sinonimă cu eleganță și stil. Să descoperim tradiția japoneză în cel mai frumos și fericit moment al
unui cuplu ... cel al nunții.
1. Sărbătorile încep
Sărbătorile încep la momentul logodnei oficiale. De fapt, atunci când cuplul decide să se plonjeze , o cină oficială numită
„yuino” este organizată într-o zi specifică în calendar. În timpul acestei cine, mirele și mirele vor primi o serie de cadouri, toate
aparținând unei liste de „mokuroku” în care vor exista un evantai, coji abalone și multe alte obiecte și multe altele, care au un sens
simbolic Shinto.
2. Ceremonia religioasă este sărbătorită într-un mod foarte intim , de fapt vor participa doar rudele cele mai apropiate, iar
amenajarea în interiorul sanctuarului sau în reședința zeilor, unde se sărbătorește nunta, va avea loc pe baza vechimii.
Chiar și pentru data nunții există perioade mai favorabile, cum ar fi primăvara și toamna , dacă nu chiar și zile „ perfecte ”, atât de
perfect încât pentru a selecta această dată trebuie să rezervați cu cel puțin un an și jumătate înainte, ca în Italia dacă sunteți vrea să se
căsătorească într-o sâmbătă din iulie!
3. Seremonia ceremoniei în timpul nunții
Va fi figura preotului care va participa la ceremonie cu cântece și rugăciuni adresate zeilor.
Primul rit de nuntă este purificarea. În afara Sanctuarului vor exista fântâni în care soții cu martorii lor se pot îmbăia și apoi se vor
purifica după tradiție.
4. Kimono de nuntă colorat. Culoarea prin excelență, de asemenea, pentru miresele japoneze este albul, de fapt, mireasa poate purta
fie shiromuku, o splendidă rochie albă tradițională, fie un Kimono colorat, evident decorat și înfrumusețat cu broderie.
Shiromuku este o haină foarte elegantă, dar și destul de grea, pe cap se află un toc de mătase, întotdeauna alb,
precum tsunokakushi sau watabooshi, care simbolizează ascultarea și calmul.
 • Rădăcinile teatrului japonez se întorc în trecutul
îndepărtat. Aproximativ un an și jumătate în urmă cu
mii de ani în Japonia, China, Coreea și India au
intrat dans și muzică, și de pe continent au venit la
budism - acest moment este începutul nașterii artei
teatrale. De atunci, teatrul există în ceea ce privește
continuitatea și păstrarea tradițiilor. Oamenii de
știință sugerează că teatrul japonez conține în sine
chiar părți din drama antică. Acest lucru ar putea fi
Teatrul japonez facilitat de relațiile țării cu statele eleniste Front
Asia, precum și de India și China. Fiecare gen
teatral, care a venit din adâncurile secolelor, și-a
păstrat legile și individualitatea originale. Astfel,
piesele dramaturgilor din trecutul îndepărtat și
astăzi sunt puse pe aceleași principii ca și în urmă
cu multe secole. Meritul în acest sens aparține
actorilor înșiși, care stochează și transmit traditiile
antice elevilor lor (de obicei copiii lor), formând
dinastiile care acționează.
Muzica japoneza include toate genurile muzicale ale sferei japonezilor, de la preistorie până
în prezent. Dacă se găsește din cele mai vechi timpuri ale civilizației japoneze instrumente
vernaculare, în special în comunitățile aborigene Ainu, este clar că o mare parte a muzicii
insulare este de inspirație chineză și coreeană . Cu toate acestea, Japonia a reușit să
dezvolte rapid stiluri originale și să se desprindă de modelul chino-coreean.
Muzica a fost întotdeauna legată de spectacole ( teatru sau dans ), festivități (și ceremonii) și
cântece de lucru. A fost practic practic și nu a găsit un rol adecvat decât târziu. Drept urmare,
repertoriul atât al muzicii instrumentale, cât și al celui vocal este destul de mic, mai ales că o
mare parte a fost pierdută.
Odată cu occidentalizarea recentă, apar instrumente și genuri din Europa și Statele Unite,
fără a provoca dispariția altora.
.

Mulțumesc pentru atenția

dumneavoastră!