Efectul LASER

Laserul este un dispozitiv optic care genereaza un fascicul coerent de lumină. Fasciculele laser
au mai multe proprietăti care le diferentiaza de lumina incoerenta produsă, de exemplu, de
Soare sau de becul cu incandescenta.

Termenul laser provine din limba engleză fiind acronimul LASER - Light Amplification by

Stimulated Emission of Radiation („amplificarea luminii prin stimularea emisiei de radiație”),
denumire construită pe modelul termenului MASER - Microwave Amplification by Stimulated
Emission of Radiation („amplificarea microundelor prin stimularea emisiei de radiație”), ce
reprezintă un dispozitiv funcționând în domeniul microundelor.

Efectul LASER se bazează pe două fenomene: emisia stimulată ce are loc în rezonatorul optic și
inversia populațiilor ce are loc in sistemul de pompaj (optic, electric sau chimic) .

Emisia stimulată este fenomenul prin care o populație de atomi excitați emit simultan sau
aproape simultan fotoni sub influența fotonilor atomilor vecini. Inversia populațiilor are loc în
situația în care un ansamblu de atomi este caracterizat de cel puțin trei nivele energetice din care
cel din mijloc este metastabil. Se excită atomii pe nivelul superior, ei tranzitează pe nivelul
intermediar prin emisie de radiație termică și astfel se ajunge în situația in care numărul atomilor
excitați pe nivelul intermediar să fie mai mare decât cel al atomilor de pe nivelul inferior. Dacă
atomii de pe nivelul intermediar sunt stimulați să emită fotoni se obține radiație laser.

Efectul laser prezintă următoarele proprietăți:

1. Coerența: lumina emisă de un laser este coerentă, adică toate undele

luminoase se propagă într-o direcție comună și în fază.
2. Monocromaticitate: lumina emisă de un laser este monocromatică, adică este
compusă dintr-o singură culoare (sau lungime de undă).
3. Direcționalitate: lumina emisă de un laser este direcțională, adică este emisă
într-o singură direcție.
4. Intensitate ridicată: lumina emisă de un laser are o intensitate ridicată, ceea ce
înseamnă că poate fi utilizată într-o gamă largă de aplicații care necesită o
putere mare de lumină.
5. Stabilitate: lumina emisă de un laser este stabilă în timp, ceea ce înseamnă că
lungimea de undă și puterea luminii rămân constante în timp.

Structura unui laser constă din următoarele elemente:

1. Mediu activ: Este componenta centrală a unui laser și constă dintr-un material
care este capabil să producă emisie stimulată. Acest material poate fi un cristal,
un gaz, un lichid sau chiar un semiconductor, în funcție de aplicația specifică.
 2. Sursa de energie: Furnizează energia necesară excitării atomilor din mediul
activ. Sursa de energie poate fi o lampă flash, un curent electric sau o altă
sursă de lumină.
3. Cavitatea laser: Este formată din două oglinzi sau prisme care sunt plasate în
jurul mediului activ, permițând reflectarea și amplificarea luminii astfel încât
aceasta să fie emisă într-o singură direcție.
4. Pompa laser: Aceasta este o sursă de energie care furnizează energia necesară
pentru a excita atomii sau moleculele din mediul activ. Pompa laser poate fi o
lampă flash, un curent electric sau o altă sursă de lumină.
5. Dispozitive optice: Acestea includ lentile și prismele care sunt utilizate pentru a
focaliza și a direcționa lumina emisă de laser.

Există mai multe tipuri de laser, fiecare având proprietăți și aplicații specifice. Iată
câteva dintre cele mai comune tipuri de laser:

1. Laser cu gaz: Acest tip de laser utilizează un amestec de gaze ca mediul activ,
cum ar fi heliu-neon (HeNe) sau dioxid de carbon (CO2). Laserii cu gaz sunt
utilizati în principal în aplicații medicale, de prelucrare a materialelor și în
tehnologia de prelucrare a imaginilor.
2. Laser cu solid: Acest tip de laser utilizează un cristal sau un sticla dopat cu ioni
pentru a produce o emisie stimulată. Laserii cu solid sunt utilizați în principal în
aplicații de prelucrare a materialelor și în medicină.
3. Laser cu semiconductori: Acest tip de laser utilizează un material
semiconductoare, cum ar fi arsenura de galiu (GaAs) sau arsenura de aluminiu-
galiu (AlGaAs), pentru a produce o emisie stimulată. Laserii cu semiconductori
sunt utilizați în principal în aplicații de telecomunicații, înregistrare de date și în
aplicații medicale.

Laserii au o gamă largă de aplicații într-o varietate de domenii, cum ar fi medicina,

prelucrarea materialelor, telecomunicațiile, militara și cercetarea științifică. Iată câteva
exemple de aplicații ale laserului:

1. Medicina: Laserii sunt utilizați în medicină într-o varietate de proceduri, cum ar

fi chirurgia oftalmologică, îndepărtarea tatuajelor, tratarea acneei și a ridurilor,
îndepărtarea părului, tratarea leziunilor vasculare și a varicelor și tratarea unor
forme de cancer.
2. Prelucrarea materialelor: Laserii sunt utilizați în prelucrarea materialelor pentru
a tăia, sudura, grava și marca diverse materiale, cum ar fi metale, lemn, plastic
și sticlă. De asemenea, laserii sunt utilizați în fabricarea de dispozitive
electronice, de exemplu pentru a produce circuite integrate.
3. Telecomunicații: Laserii sunt utilizați în telecomunicații pentru a transporta
date prin fibre optice. Acești laseri sunt de obicei laseri cu semiconductori și
sunt utilizați în echipamentele de transmisie și recepție a semnalului.
4. Militar: Laserii sunt utilizați în aplicații militare pentru a ghida rachete