Democratie si totalitarism.

Ideologii si practici politice

Secolul al XX-lea s-a caracterizat prin confruntarea dintre democratie

si totalitarism. In timpul primului razboi mondial principiile democratiei
liberale au avut de suferit datorita interventiei puternice a statului pentru
obtinerea victoriei. Mai mult, dupa incheierea acestuia statul cauta să
mentina controlul pentru solutionarea marilor probleme cu caracter
economic sau social.
Ideile totalitarismului se bazeaza pe un partid si o ideologie unica,
controlul statului , ingradirea drepturilor si a libertatilor(cenzura), teroarea
si politia secreta, inregimentarea maselor. Pe de alta parte se afla democratia
ale carei principii sunt opusul totalitarismului. Acestea sunt suveranitatea
natiunii, a reprezentativitatii si separarea puterilor in stat. Se caracterizeaza
prin pluripartidism, diversitate ideologica, neinterventia statului, drepturi si
libertati politice, civile, sociale si constitutionalismul.

Ideologiile si practicile totalitare s-au afirmat in prima jumatate a sec.

al XX-lea pe fondul consecintelor Primului Razboi Mondial. Scăderea
nivelului de trai, instabilitatea din primii ani ai perioadei interbelice, reacţiile
faţă de modul cum s-au pus bazele păcii au condus la apariţia unor mişcări
extremiste si la instaurarea, în multe state euopene a unor regimuri
dictatoriale. In context îşi fac apariţia ideologiile extremiste: fascistă, nazistă
şi comunistă.
Fascismul a aparut în Italia fiind instaurat de catre Benito Mussolini.
A îmbrăcat forma corporatistă si acesta preconiza o societate organizată în
grupuri profesionale, numite corporaţii. Prin „Marşul asupra Romei”,
Mussolini ajunge prim-ministru iar în urma alegerilor din 6 aprilie 1924,
Camera Deputatilor devine majoritar fascistă, asigurându-i lui Mussolini
toate pârghiile puterii. Mussolini a organizat statul după principiile
corporatismului: desfiintarea sindicatelor, suprimarea libertatii presei,
interzicerea activitatii partidelor, inregimentarea maselor, politia secreta
(OVRA), organizatii paramilitare(Camasile negre).
 Nazismul ca ideologie a fost fundamentat de catre Adolf Hitler in
lucrarea “Mein Kampf”. La baza acestei ideologii au stat naţionalismul
exacerbat, rasismul si antisemitismul. Preluarea puterii de catre nazişti are
loc in ianuarie 1933 când, pe baza rezultatelor alegerilor din 1932,
presedintele Hindenburg 1-a numit cancelar al Germaniei pe Adolf Hitler,
conducătorul Partidului National Socialist al Muncitorilor din Germania.
Acest fapt semnifica sfârşitul republicii de la Weimar si instaurarea
dictaturii naziste in Germania. In anul 1934, după moartea preşedintelui
Hindenburg, a preluat si atribuţiile acestuia proclamându-se "Fuhrer ".
Nazismul a fost caracterizat prin: desfiintarea sindicatelor, inregimentarea
maselor, cenzura, politia secreta (GESTAPO), controlul asupra bisericii,
propaganda si mai ales prin declansarea politicii antisemite (impotriva
evreilor).
Partide si extremiste de dreapta erau practicate in Romania,
Ungaria, Bulgaria, Spania, Portugalia, Belgia, Marea Britanie.Au fost bazate
pe nationalism, antiliberalism si antisemitism iar in unele tari precum
Romania, Ungaria, Cehoslovacia, au ajuns la conducere.
Comunismul, extrema stanga, îşi are originea în operele lui Marx care
a fundamentat teoria "luptei de clasă". Primul regim comunist s-a instalat in
Rusia, in octombrie 1917, sub conducerea lui Lenin. Ideile care au stat la baza
acestui regim au fost: dictatura proletariatului, rolul statului, preluarea
puterii prin revolutie, societatea socialista ca treapta spre cea comunista.
In prima jum. a sec XX, comunismul se practica intr-o singura tara:
URSS, caracterizat prin: partid unic, controlul statului, proprietate colectiva,
politia secreta(CEKA, NKVD, KGB) si cultul personalitatii.
In a doua jum. a sec XX, comunismul se practica in mai multe tari din
Europa, Asia, America. A fost impus prin forta si a fost aplicat modelul
stalinist. A dus la divizarea Europei in doua sisteme, comunist si
capitalist(1949-blocada Berlinului), provocand dependenta de Moscova.
In anul 1968 are loc miscarea de reformare a comunismului in Cehoslovacia,
Romania fiind singura tara care nu a participat.
Dupa anul 1970, miscarile contestatare se inmultesc si dupa 1985 are
loc un declin accentuat al sistemului. In 1989, falimentul economic, politic si
ideologic duce la prabusirea sistemului comunist.
 Ideologiile si practicile democratice se trag din antichitate, problema
drepturilor fiind abordata in primele acorduri de legi, si cunosc 3 etape.
Prima este dupa Primul Razboi Mondial, democratia victorioasa, dupa
prabusirea imperiilor multinationale, aparitia de noi state si consolidarea
regimurilor democratice in vechile state democratice. In perioada interbelica,
democratia a ajuns la o criza, la un declin, deoarece s-au instaurat regimurile
totalitare. Odata cu cresterea economica de dupa 1920, a existat o revigorare,
si astfel, perioada postbelica, dupa 1945, a insemnat reconstructia
democratiei.
Reconstructia a insemnat initierea si manifestarea unor actiuni
anticomuniste: Planul Marshall, Razboiul din Coreea (1950-1953),
constituirea NATO, Razboiul din Vietnam (1961-1975), manifestarea
ideologiilor populare si democrat-crestine, aparitia miscarilor si partidelor
ecologiste, afirmarea tot mai puternica a organizatiilor din societatea civila,
afirmarea si dezvoltarea partidelor social-democrate si socialiste, chiar si
comuniste. Aceasta reconstructie s-a dus pe principiul pluripartidismului si
liberalismului democratic, si a fost o expresie a politicii de “containment”
(stavilire), pusa pentru prima data in aplicare de Truman.
 Democratie si totalitarism in Romania

Secolul al XX-lea s-a caracterizat prin confruntarea dintre democratie

si totalitarism. In timpul primului razboi mondial principiile democratiei
liberale au avut de suferit datorita interventiei puternice a statului pentru
obtinerea victoriei. Mai mult, dupa incheierea acestuia statul cauta să
mentina controlul pentru solutionarea marilor probleme cu caracter
economic sau social.
In Romania, totalitarismul si democratia, disting 2 etape, cea de-a doua parte
a secolului al XIX-lea si secolul al XX-lea.

In sec. al XIX-lea s-a construit democratia in tara, dupa model

occidental iar afirmarea democratiei se plaseaza in perioada interbelica.
Miscari care au ajutat la afirmarea ei au fost adoptarea votului universal din
1918, Reforma agrara sin 1921 si adoptarea Constitutiei in 1923, cea care
pune bazele democratiei romanesti interbelice. Trasaturile specifice acestei
perioade au fost dinamismul sistemului partidelor politice si complexitatea
vietii acesteia. S-au intamplat mutatii in mentalitatea oamenilor, multumita
desigur si diversificarii mijloacelor de informare, apar din ce in ce mai multe
periodice. Cu eliminarea rotativei guvernamentale era nevoie de organizarea
periodica a alegerilor parlamentare. Neajunsurile erau insa numeroase.
Electoratul a dat dovada de lipsa de experienta, politicienii au fost mult prea
subiectivi, astfel abuzurile din timpul alegerilor au fost numeroase.
Curente ideologice

Curentele ideologice prezente in tara au fost liberalismul, taranismul si

extremismul.
Liberalismul punea in centru societatii individul, teorie care a fost
sustinuta pana la primul razboi mondial. Dupa razboi apare neoliberalismul
care pune accentul pe interventia statului, apreciind interesul general in
detrimentul celui individual. Aceasta conceptie a fost dezvoltata de
personalitati de marca, precum: Ştefan Zeletin, Mihail Manoilescu, Vintilă
Brătianu si Victor Slăvescu. Principiul neoliberalismului a fost crearea unui
stat capitalisto-industrial. Sustinea dezvoltarea capitalismului privat,
interventia statului in anumite sectoare economice, practica industrializarii
precum si protectionismul.
Ţărănismul a fost cea de-a doua conceptie cu un impact deosebit in
societatea românească. Aceasta conceptie a fost promovata de Constantin
Stere, Virgil Madgearu, Ion Mihalache si Gheorghe Zane. Principiul
taranismului a fost crearea unui stat agro-industrial. Susţinea primatul
ţărănimii in plan social, mica proprietate taraneasca, dezvoltarea agriculturii,
rolului statului, politica “portilor deschise” fata de capitalul strain.
Extremismul: De dreapta: Cea mai importanta grupare extremistă de
dreapta a fost cea a lui Corneliu Zelea Codreanu care, in 1927, se desprinde
din Liga Apărării Naţionale Creştine şi întemeiază Legiunea Arhanghelul
Mihail, iar in 1930 îşi constituie o secţie politică numită Garda de Fier. Erau
caracterizate prin: nationalism extrem, anitisemitism, misticism,
anticomunism, antidemicratism, recurgerea la violenta, solutii radicale
pentru probleme de criza.
De stanga: Extrema stângă din România este reprezentată de Partidul
Comunist, înfiinţat in 1921 care a aderat la Internaţionala a III-a comunistă.
Conceptia comunista se baza pe: dictatura proletariatului, folosirea
revolutiei, proprietatea colectiva, antagonismul si lupa de clasa. S-a format in
anul 1921 iar in 1924 a fost scos in afara legii.
In concluzie, putem sa spunem ca din 1919 Romania a devenit stat
democratic la fel ca 28 de alte state, din 1940 s-a impus un regim dictatorial,
pana la dictatura comunista care a durat pana in anul 1989, cand s-a revenit
la democratie.
*Partidul National Liberal: Ion.I.C Bratianu, Vintila Bratianu, I.Gh.Duca.
*Partidul National Taranesc: format in 1926, din Partidul Taranesc si
Partidul National Roman. A abandonat ideea luptei de clasa si a “portilor
deschise”.

*Monarhia: Carol I (1866-1914)

Ferdinand I (1914-1927)
Carol al II-lea (1930-1940)
Mihai I (1940-1947)