"ESHATOLOGIA SAU VIATA VIITOARE ‘Sfarsitul vietii paméntesti si viata vesnici Eshatologia este partea finala (t& Eoyorta = cele din urma) a existentei creatiei E partea finala nu in sensul ca dupa ea urmeaza sfarsitul total al existentei, ci in sen- sul c& aceasta etapa finala dureaza vesnic, nemaifiind urmata de nici o alta etapa. Dupa credinta crestina, existenta creatiei are trei etape: cea de la creatie pana la Fristos, cea in Hristos sau determinata de Hristos pana la sfarsitul formet actuale a lumii si cea care urmeaza dupa acest sfargit. Personal, pentru cei ce n-au cunoscut Pe Hristos, ea are numai doua etape: cea de la inceputul existentei lor pana la moaree si cea de dupa moarte (pentru cei ce au o alta credinta); pentru ceilalti are rei etape, intrucat chiar daca au primit pe Hristos curdnd dupa nasterea lor dupa tmup, prin Botez, cea dinainte de Botez e deosebita de cea in Hristos, Faza din urma a existentei, cea vesnicd, e fericita pentru cei ce au primit pe Hristos si au dezvoltat comuniunea cu El, fericirea ei constind in desavarsirea comuniunii cu Bl; sau e nefericita, intrucat, desi au primit-o prin Botez, ei nu au dezvoltat in cursul vietii pamaintesti comuniunea cu Hristos cel invat, din care cauza vor fi lipsiti de ea si in viata viitoare. Pentnu aceasta faza finala gi eterna e toata viata in Hristos pe pamant; pentru a S-a intrupat, a murit pe cruce si a inviat Hristos si ne-a chemat si a rimas prin conlucrarea noastra in comuniune cu noi, Pentru ea este toata iconomia dumneze- fasca gindita dinainte de veci. Spre aceasta desavarsire finala in Dumnezeu ar fi inaintat lumea daca nu sar fl produs caderea strimosilor. Deci cu aceasta tinta a creat Dumnezeu lumea. Daci n-ar exista aceasta faza final, ar fl zadamnica toata viata noastra pamain- teasca cu Hristos. Crestinii cred ct insusi sensul vietii s-a implinit in Hristos, intrucat El a dat posbilitatea sa se ajunga la desavarsirea finala gi la viata de veci. Desigur si celelalte religi cred int-o eshatologie si prin aceasta atribuie un sens vietii pamantesti. Dar se poate afirma cd numai Hristos care a inviat ne da o sigu- ranta obiectiva despre viata viitoare si c numai comuniunea cu El, intrupat si inviat a om ~ comuniune cu Persoana dumnezeiasca eterna, intrupati pentru vecie ca ‘om si intrata ca atare in relate intima vesnic’ cu noi ~, este o comuniune care ne asigura ca persoane pentru vesnicie, deci ne asigura o adevarata fericire eterna, constienta si deplina Pentru credinja crestina, dar si pentru judecata obiectiva, viata viitoare in care rhe mentinem eterni ca persoane este decisiva pentru sensul vietii pamantesti, {ntrucat ea are nu numai forma unei vieti eterne fericite pentru cei ce au acceptat in Hiistos un sens deplin al vietii pamantesti, ci si a unei vieti eterne nefericite pen- tu cei ce n-au acceptat acest sens.