1.

Selectați o definiție cunoscută a comunicării instituționale și comentați-o

2. Identificați cel mai important element al paradigmei comunicării instituționale. Argumentați-vă
opțiunea.
3. Relevați similitudinile și deosebirile dintre un mesaj propriu comunicării comerciale și unul
adecvat comunicării instituționale
4. Faceți o analiză comparativă a publicului direct si celui de contact
5. Publicul-țintă al unei instituţii concrete

1.Guidotti a definit comunicarea instituţională astfel: “Totalitatea iniţiativelor de

comunicare pe care întreprinderea le pune în acţiune pentru dezvoltarea în faţa publicului preferat
a notorietăţii sale şi pentru crearea şi amplificarea reputaţiei sale pe piaţă... cu scopul de a
influenţa atitudinea publicului şi a obţine consensul”.
După părerea mea, această definiție este cea mai apropiată de ceea ce înseamnă
„comunicare instituțională”, pentru că explică într-un mod detaliat acțiunile întreprinderii în
vederea creării unei identități prin imaginea și reputația companiei pe piață, pentru a influența
publicul și simula o relație de identificare dintre public și instituție. Deci, comunicarea
instituțională este o modalitate de comunicare prin care instituția sau compania are scopul de a-și
promova și îmbunătăți imaginea, care va crea o atmosferă de încredere și simpatie din partea
cetățenilor.

2. Toate elementele-cheie ale comunicării instituționale sunt esențiale în activitatea unei

instituții, dar consider că mesajul instituțional întruchipeză cel mai bine procesul comunicării în
sine, prin continuitatea sa. Fiecare instituție generează în fiecare zi sute de mesaje, care creează
identitatea firmei în sine. Prin acest discurs de autoreprezentare a identității sale, se pune în prim-
plan vocația socială a instituției. Prin mesajul instituțional se stabilesc relații de înțelegere și
aprobare în interiorul firmei, se furnizează informație juridico-instituțională și normativ-
instituțională, se modifică și ameliorează comportamentul social și cel intern al instituției, dar nu
în ultimul rând, mesajul instituțional călăuzește activitatea subdiviziunilor pentru a oferi
motivație în activitatea lor.
Astfel, elementul central al paradigmei comunicării instituționale este mesajul
instituțional, fiindcă de acesta depinde activitatea companiei în sine, deoarece fără acesta se
ruinează comunicarea. În cazul în care transmitem publicului mesaje diferite, atunci vom crea
instituției o imagine difuză (de la foarte bine, la foarte rău).
3. Asemănări:

1.Ambele tipuri de comunicare contribuie esențial la crearea imaginii firmei, prin care se
autoreprezintă.
2.Ambele comunicări sunt orientate spre promovare.
3.Elementul-cheie în ambele tipuri de comunicare este publicul, care primește mesaje și oferă
emițătorului un feedback.
Deosebiri:
1.Comunicarea comercială presupune forma de comunicare destinata sa promoveze, direct sau
indirect, produsele, serviciile, imaginea, numele ori denumirea, firma sau emblema unui
comerciant, dar comunicarea instituțională este o comunicare extra organizațională prin care
instituția urmărește să-și promoveze și să-și îmbunătățească imaginea, formând în jurul ei un
climat de încredere și simpatie din partea cetățenilor.
2. Astfel, comunicarea comercială se bazează mai mult ve vânzarea de servicii și produse, pe
când comunicarea instituțională se centrează mai mult pe promovarea imaginii și crearea unui
mediu de identificare dintre companie și public, pentru a oferi acestuia un climat favorabil, care
ar genera credibilitate.
3. În al treilea rând, în comunicarea instituțională se plasează instituția ca subiect, însă în
comunicarea comercială poate fi vorba și de un membru al unei profesii liberale sau un simplu
comerciant, sau chiar un „freelancer”, care nu deține încă o companie.
4. Comunicarea instituțională furnizează informaţie juridico-instituţională sau normativ-
instituţională (legi, decrete, decizii, instrucţiuni, regulamente etc.), pe când comunicarea
comercială se ocupă doar cu promovarea produselor și serviciilor, fără a emite astfel de
documente de ordin juridic.

4. Publicul de contact este fundamental în afaceri, pentru că practic, totul depinde de el. Un
public de contact este un grup de oameni care împreună au un interes comun pentru o companie.
Fără definiția acestui concept este imposibilă planificarea activităților viitoare ale companiei,
pentru că reprezintă o componentă a strategiei de marketing și în același timp, o strategie de
dezvoltare a companiei.
Publicul direct este publicul care e considerat cel mai aproape de instituție, adică cetățenii
care recepționează primii mesajul transmis de companie și interacționează direct cu aceasta.

5. În procesul oricărei comunicări dintr-o instituție, sarcina principală este influențarea

publicului țintă, astfel încât rezultatul să fie cât mai benefic pentru compania însăși. Instituția
ODIMM (organizația guvernamentală de suport în afaceri) are o autoritate aparte pentru cetățenii
Republicii Moldova și cei de peste hotare. Organizația pentru dezvoltarea sectorului
întreprinderilor mici și mijlocii, este principala organizație de suport în afaceri din RM, activând
în coordonare cu Ministerul Economiei, stabilită de guvern.
Publicul țintă al instituției este reprezentat de antreprenorii care gestionează o
întreprindere mică sau mijlocie, fiind și beneficiarii primari ai serviciilor oferite. Totodată, alți
actori pot constitui beneficiari secundari, cum ar fi instituțiile guvernamentale, angajații
întreprinderilor susținute, administrațiile publice etc.