Am fost aproape de moarte

de daniel gs
persoanele
frigul
umbra
timpul
sorana

Scena e luminată de un soare spre asfințit. Mobilier simplu, două paturi, un dulap mare, o veioză.
Sorana și Frigul se încălzesc într-un pat.

Sorana: Dacă tu ai fi timpul te-aș aresta într-un colț al...

Frigul: Al?
Sorana: Al imaginației mele.
Frigul: De parcă ai avea tu imaginație...
Sorana se dă jos din pat și aprinde veioza.
Sorana: Dacă nu am imaginație, am caracter!
Frigul: Să vină și timpul să te vadă.
Apare Timpul pe un cal de carton, de undeva din culise.
Timpul: Golași de îngeri și de vise vă tot regăsesc.
Sorana se uită la el și îl ignoră.
Frigul: Deci, cum rezolvăm?
Timpul se oprește, se dă jos de pe cal și zâmbește.
Timpul: Simplu, nu rezolvăm.
Apare umbra de undeva de sus, foarte sus.
Umbra: Cand vă priveați voi pe voi pe asfalt în lumina soarelui sau a lunii, v-ați gândit ca cineva vă
privește înapoi?
Sorana se ia în brațe cu Frigul și Timpul și cad, încet, pe al doilea pat. Toți mor, mai puțin Umbra.

Sfârșit