DUMINICA A V-A DUPA PASTI (a Samarinencei) Hristos - Apa cea vie pln vremea aceea a venit Tisus la o cetate a Samariei, numité Sihar, aproape de locul pe care Iacov I-a dat lui Iosif, fiul siu. $i era acolo fantina lui Iacov. Iar Tisus, find ostenit de cilitorie, $-a agezat linga fantana gi era ca la al gaselea ceas. Atunci a venit o femeie din Samaria si scoati api. isus i-a zis: Da-Mi si beaul, fiindcd ucenicii Lui se duseseri in cetate ca si cumpere de mancare. Femeia samarineanci I-a zis: Cum Tu, Care esti iudeu, ceri si bei apa, de la mine, care sunt femeie samarineanca? Pentru ca iudeii nu au amestec cu samarinenii, lisus a rispuns si i-a zis: Dac ai fi stiut darul lui Dumnezeu si Cine este Cel Ce-ti zice: Da-Mi si beau, tu ai fi cerut de la El si ti-ar fi dat api vie. Femeia I-a zis: Doamne, nici gileaté nu ai gi fantana e adanci; de unde, dar, ai apa cea vie? Nu cumva esti Tu mai mare decit parin- tele nostru Iacoy, care ne-a dat aceasta fantana si au but din ea el insusi gi fiii lui gi turmele lui? Iisus a rispuns gi i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va inseta iarisi, dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu, in veac nu va mai inseta, cici apa pe care i-o voi da Eu se va face in el izvor de apa curgi- toare, spre viaté vegnica. Femeia a zis cétre El: Doamne, di-mi aceasti api, ca si nu mai insetez, nici si mai vin aici si scot. Iisus i-a zis: Mergi si cheama pe barbatul tu gi vino aici. Femeia a rispuns gi a zis: N-am birbat. lisus i-a zis: Bine ai zis cd nu ai barbat, céci cinci barbati ai avut gi cel pe care il ai acum nu-ti este barbat. Aceasta adevarat ai spus. Femeia I-a zis: Doamne, vad ci Tu esti Proroc. Parinfii nostri s-au inchinat pe acest munte, iar voi ziceyi ci in Ierusalim este locul unde trebuie si ne inchinam. $i lisus i-a zis: Femeie, crede-Mi ci vine ceasul cind nici pe muntele acesta, nici in Ierusalim nu vi veri inchina Tatilui. Voi vi inchinafi ciruia nu stig; noi ne inchinim Caruia stim, pentru ci mantuirea din iudei este. Dar vine ceasul, gi acum este, cind adevaratii inchinatori se vor inchina Tatalui in duh gi in adevar, ci si Tatal astfel de inchinatori [si doreste. Duh este Dumnezeu, si cei ce 1 se inching trebuie si I se inchine in duh gi in adevir. I-a zis femeia: Stim ci va veni Mesia, Care Se cheama Hristos; cind va veni, Acela ne va vesti nowi toate. Tisue ia vis: Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine. Dar atunci au sosit ucenicii Lui, 33Sucevei $1 Radiutilor + CaLINICc, Athiepiscop al ~ pimeni n-a zis: Ce 0 intrebi? sau: Ce ss ae dus in cetate si a zis oame- te cate am facut. Nu cumya catre El. Intre timp, meie. In: " a lasat galeata $1 S-@ a spus toa cetate si veneau Si se mirau ci vorbea cu 0 fe vorbesti cu ea? Iar femeia $i- i nilor: Veniti si vedeti un om care m Aceasta este Hristos? $i au iegit din nananca. Iar El le-a zis: Eu am ucenicii Lui fl rugau, zicand: Invayatorule, . iti. Ziceau, deci, ucenicii intre ei: Nu de mancat 0 mancare pe care vor nu ot zis: Mancarea Mea este sa fac cumvya I-a adus cineva sa minance? lisus ree a jucrul Lui. Nu ziceti vo} voia Celui Care M-a trimis pe Mine He tat a youa: Ridicati ochii vostrj c& mai sunt patru luni gi vine secerigul? Ta! 9 Tat cel ce secera primeste plati si priviti holdele, ci sunt albe pentru Se apreund sa se bucure si cel ce si aduna roade spre viata vegnica, pentru 4 : Ca cr Sareea, Cie jn aceasta se adevereste CTE ea semanatorul gi altul seceratorul. Eu v-am trimis sa a ki samarineni ‘in muncit; alti au muncit gi voi ati intrat in munca lor. $i Nate turisea: Mi cetatea aceea au crezut in El, pentru cuvantul femeii care mart iil ey oe spus toate cite am facut. Deci, dupa ce au venit la El, a ee a on a ramana la ei. $i a rimas acolo doua zile. $i mult mai multi au cre : Pentru cuvantul Lui. Iar femeii fi ziceau: Credem nu numai pentru cuvantul tau, cdci noi ingine am auzit si stim ci Acesta este cu adevarat Hristos, Mantuitorul lumii” (Joan 4, 5-42). Episodul intalnirii Mantuitorului cu femeia samarineanca este redat doar de Sf. Evanghelist Ioan (4, 5-42). Trecerea lui Iisus din Iudeea spre Galileea prin Samaria nu a fost intamplatoare. Este stiut faptul ci samarinenii erau dispretu- iti de iudei intrucat amestecaser randuielile Legii cu diferite obice- iuri pagane, asiro-babiloniene, ajungand pana la a-si alcdtui un alt Pentateuh, cunoscut sub numele de Pentateuhul samarinean. Mai mult, samarinenii gi-au ridicat un templu pe Muntele Garizim, susti- nand ca templul din Jerusalim nu mai este singurul loc de inchi- nare, mai ales ca in acesta nu se mai pistrau Tablele Legii, toiagul lui Aron si nastrapa de aur. Or absenta chivotului Legii atragea dupa sine si absenta lui Dumnezeu, Care nu se mai revela in locul acela. Dumnezeu Insusi i-a descoperit lui Moise: plntre cei doi heruvimi de deasupra chivotului Legii, Ma voi descoperi tie si iti voi grai toate cate am a porunci prin tine fiilor lui Israel” (lesirea 25, 22). Fariseii erau ingrijorati de faptul c& lisus ar putea boteza pe mult mai multi decat Joan Botezatorul, desi nu Tisus boteza, ci ucenicii Lui. Ingrijorarea apasay ay doar pe farisei, ci si pe ucenicii lui Ioan Botezatorul, care i-au zis acestuia: ,Rabbi [Invatatorule — n.n.J, AcelaTRILOGIA CUVANTULUI. PREDICI LA DUMINICILE DE PESTE AN care era cu tine dincolo de Iordan gi despre Care tu ai marturisit, iat’, El boteaza si toti se duc la El” (Joan 3, 26). Asadar, iegind din granitele iudeilor si ajungind in partile celor de alt neam, Mantuitorul S-a oprit la fantana lui Iacov (Joan 4, 6), considerata a fi o fantana istorica, chiar sfanta pentru samarineni. Era cam pe la ceasul al gaselea din zi (ora 12). Fantana nu avea ciutura, astfel incat Tisus nu avea cu ce si scoati api ca si bea. Ca om, El era ostenit de calatorie. Lucru care nu s-a mai ntamplat dupa inviere. $i pe cand se odihnea lang3 fantana, in asteptarea apostoli- lor care erau plecati dupa cumpiraturi, a venit o femeie samarineanca, din cetatea Sichem, si ia apa. Din traditie stim c% se numea Fotini (Jluminatoarea). Evanghelistul insi nu-i consemneaza numele. Cu toate ca femeia era samarineanca, Mantuitorul nu ignora sosi- rea ci. Si folosind ca pretext setea, fi cere: ,Da-Mi sa beau” (Joan 4, 7). Era inceputul unei discutii care viza taine mai presus de cuvant. O astfel de abordare, din partea unui iudeu, i s-a parut femeii stranie. Samarineanca, nedumerita, i-a zis: ,Cum Tu, care esti iudeu, ceri sa bei de la mine, care sunt femeie samarineanca?” (Joan 4, 9). Uimirea femeii era justificata de faptul cé unui barbat iudeu nu fi era permis nici macar s intre in discutie cu o femeie de alt neam, si mai ales cu o samarineanca. Obiceiul tinea nu atat de Lege, cat de traditiile Orientului Apropiat si Mijlociu. Si pentru ca femeia nu vedea in El decat un simplu iudeu, Hristos i-a stimulat dorinta de a cunoaste adevirul despre El. In acest sens, i-a spus: ,Daci ai fi stiut darul lui Dumnezeu gi Cine este Cel ce-ti zice: Da-Mi sa beau, tu ai fi cerut de la El, si ti-ar fi dat apa vie” (Joan 4, 10). Indirect, Iisus i-a revelat cd El este Dumnezeu. I s-a prezentat pe Sine ca detinatorul ,,apei celei vii”. ins’ femeia, pe moment, nu a avut capacitatea de a intelege cele spuse si, pe fondul neingelegerii, i-a adresat un set de intrebari: »Doamne, nici gileat nu ai, si fantana e adanca; de unde, dar, ai apa cea vie? Nu cumva esti Tu mai mare decat pirintele nostru Iacoy, care ne-a dat aceasta fantana gi el insugi a baut din ea gi fiti lui si turmele lui?” (Ioan 4, 11-12). Este drept ci Iacov nu le-a dat decat o fantana cu ap obisnuit’, pe cand Hristos le oferea apa vietii vegnice scoasi din fantana Duhului Sfant. 35; «i Radutilor vei si Radaut pelea eae — + CALINIC, ArhiepiscoP a ie ee : i mare decat patri, : x Cel din fata ei este mat sa os vail Desi intuieste ca Cel j totusi conditia umana, rami. depasi 7 Pt er ae sl tute De aceea, ea accepta apa propyss a Ai ile mate: . nand ancorata in nevoile x-mi aceasta apa ca $4 nu mai insetez, nic; si de Hristos: ,Doamne, da-m! 15) mai vin aici si scot” (Ioan 4, aad imposibilitatea femeii de a intelege Mantuitorul Hristos, es nat-o ,Mergi si cheama pe birba. <*e indemnat-o ». a x : despre ce apa vorbea, a in Domnul vrea sa arate ca femeia, tul tiu” (Joan 4, 16). Prin aceasta, fel de apa j 2 t intelege despre ce fel de apa i se in comuniune cu altul, ar fi putut int anduielil 3 d ilie ii era in afara randuielilor Legii vorbea. Din pacate, viata de familie ii e c sees : Eee Eee: | saselea era in concubinaj; din Se corupsese cu cinci barbati, iar cu al § i eseseicy i barbat” (Joan 4, 17). Imoralitatea acest motiv a si recunoscut: ,,N-am a ele lai Dares vietii era cauza neputintei femeii de a ingelege Laine nines te Hristos — cunoscatorul a toate - 1-a confirmat: Fi ae al Zis ca nu ai barbat. Caci cinci barbati ai avut, $i cel pe care il ai acum nu-ti este barbat” (Joan 4, 17-18). Abia acum femeia a realizat ca are in fara un proroc (Joan 4, 19). $i profitand de aceasta prezenta, femeia face 0 constatare insotita de o intrebare de bun simt: ,,.Doamne, vad ca Tu esti proroc. Parintii nostri s-au inchinat pe acest munte [Garizim ~ n.n.], iar voi ziceti c& in Ierusalim este locul unde trebuie si ne inchi- nam” (Joan 4, 19-20). Dincolo de slabiciunile starii ei morale, samarineanca avea preo- Cupari serioase legate de suflet. Gandea mai profund decat iudeii si chiar decat conationalii sai. Atunci lisus i-a dat un raspuns care viza apa cea vie — inchinarea yin duh si in adevar” (Joan 4, 21-24). In acelasi timp, rispunsul conti- nea $i o definitie dati lui Dumnezeu, Care este »Duh si Adevar”. Asadar, prin raspunsul dat, Hristos i-a confirmat femeii ci Dumnezeu nu este marginit intr-un loc anume, mai ales din momen- tul intruparii Lui — prin care a fost asumata intreaga fire umani -, si ca oamenii trebuie si I se inchine luj Dumnezeu ca Treime in duh si in adevar. Femeia stia cd va veni Mesia Car € se cheama Hristos si Care le va spune toate (Joan 4, 25). Cunostea Profetiile despre Mes Pe fondul acestei discutii, Hristos i se descopera: Fu sunt, Cel ce vorbesc cu tine” (Ioan 4, 26). Venise momentul si I s, ; Pregatita pentru primirea unei astfel de r ii | 36TrILOGIA CUVANTULUIL. PREDICI LA DUMINICILE DE PESTE AN pe care evreii si samarinenii il asteptau. Drept consecinta a acestei miarturisiri, ea si-a propus sa renunte la concubinaj, dar si la exclusi- vismul religios. in planul iconomiei divine urma sa i se incredinteze samarinencei convertite 0 misiune nobila. Discutia le-a fost intrerupta de ucenicii abia intorsi de la cumpa- raturi. Nu le venea sa creada ochilor. Mai mult, apostolii erau contra- riati de faptul ca Tisus vorbea cu o femeie, si incd una samarineancd (Ioan 4, 27). O atitudine nefireasc’. Din picate, niciunul dintre apostoli nu a avut curiozitatea si fl intrebe pe Tisus: ,Ce vorbeste cu ea sau ce a intrebat-o?” (Ioan 4, 27). Dar ce mai conta ce gandeau ei. Scanteia credintei fusese deja aruncata in pimantul Samariei, contrar vrerii iudeilor. Se implineau cuvintele: Foc am venit si arunc pe pamant, si cat ag vrea sa fie acum aprins” (Luca 12, 49). Acel ,,acum” era deja semanat in pimantul Samariei. Discutia nu aramas fara urmari. Femeia si-a lsat galeata, a renuntat la apa simrita si s-a dus in cetate ca s& le impartaseasca si altora bucuria irupta din bucuria intalnirii cu Hristos. Versetul 29 surprinde momentul. Dorea si-i fac partasi si pe conationalii sai la apa cea vie, scoasa din fantana harului dumnezeiesc: ,Veniti de vedeti un om care mi-a spus toate cate am facut. Nu cumva acesta este Hristosul?” (Joan 4, 29). Da, intr-adevar, aga era. Femeia, de teama ca nu cumva si fie ucisa cu pietre, foloseste o intrebare retorica; o intrebare care contine in ea si raspunsul. Initial, ea le-a spus ci este doar un om”. Probabil ca se ferea si atraga aten- tia, mai ales ci avea un statut de femeie imorala. Ea nu le-a vestit pe faté ca L-a aflat pe Hristos, ci le-a sugerat presupunerea ca ar fi Hristos: ,,.Nu cumva acesta este Hristosul?”. Ei insisi trebuiau sa se convinga de acest adevar. $i multi, nu putini - noteazi evanghelistul -, s-au convins: ,veneau catre El” (Joan 4, 30). Dac’ Moise, prin cartile sale, nu a reusit si aduci o schim- bare in viata conationalilor samarinencei, a reusit, prin lucrarea lui Dumnezeu, o singura veste primita de la o femeie cu un orizont care parea c& se intinde numai la lumea simturilor, dar care, prin pocdinta asumata, a devenit glasul lui Hristos in acea cetate. Si — consemneaza referatul — multi samarineni din cetatea aceea au crezut in El, pentru cuvantul femeii care marturisea: Mi-a spus 37 Ee i Ce eesbiepiscop al Sucevel si Ridzutlor + CaLintc, Al toate cite am facut” (Joan 4, 39). Ba mai mult, dupa Ce el insisi say convins, au zis: ,Credem nu numai pentru cuvantul tau [al femei —n.n], caci noi ingine am auzit si stim ca Acesta este cu adevira Hristosul, Mantuitorul lumii” (Ioan 4, 42). igi Ei insisi, asadar, isi marturisesc ~ in deplina libertate = convinge. rea ca Hristos, pe Care samarinenii fl rugau sa mai ramana la ei (loan t. Doreau si ramana — precum 4, 40-41), este Mesia cel mult astepta a odinioara apostolii - in adumbrirea luminii taborice. De altfel, acesta este si motivul pentru care Pirintii Biserici au randuit ca momenty| si fie sarbatorit liturgic intr-una dintre duminicile de dupa fnviere, Biserica 0 praznuieste liturgic pe Sfanta Fotini impreuna cy surorile sale (Anatoli, Foto, Fotida, Paraschevi, Chiriachi) si cu §j ei (Victor, numit de Hristos Fotin, si Iosi, care au fost martirizati in timpul persecutiilor lui Nero, pe 26 februarie). 38