Romanitatea românilor în viziunea istoricilor

Formarea poporului roman în secolele VII-VIII,popor de origine romanică,a cuprins trei

elemente:
-civilizația geto-dacă supusă cuceririi romane
-sinteza daco-romană
-elementul migrator,reprezentat în special de slavi (secolele VI-VII)
Au fost mentionați în scris cu denumirile de : vlah-vlahi,valachus,blachi.
Originea latină și vechimea românilor pe aceste meleaguri este evidențiată în lucrările
Evului Mediu
I. Primii autori aparțin lumii bizantine,unde identitatea românilor era bine cunoscută.
1)Secolul VII : Strategikon (Arta militară) – tratat militar
-denumea populația de la nord de Dunăre cu
termenul de romani(datorită limbii vorbite)
-a fost scris în timpul împăratului Mauriciu
2)Secolul X: ,,Despre administrarea imperiului’’,lucrarea lui Constantin al VII-lea
Porfirogenetul (912-959).Susținea ,,aceștia se mai numesc și romani pentru că au venit
din Roma și poartă acest nume până în ziua de astăzi”.

II.Documente maghiare
-Secol XII : Gesta Hungarorum (,,Despre faptele ungurilor’’),sau cronica lui
Anonymus.Erau numiti ,,blachi’’.
-Secol XIII: ,,Gesta hunnorum et hungarorum’’ (,,Despre faptele hunilor si
ungurilor’’): ,,românii erau în Panonia la venirea hunilor,iar în vremea lui Attila
romanii,locuitorii orașelor s-au înapoiat în Italia,doar vlahii,care erau păstorii și
agricultorii acestora,rămânând de bunavoie în Panonia”.

III.Romanitatea în viziunea umaniștilor

Intrarea în sfera de influență a Romei și a misionarilor face ca papalitatea să ia cunoștință
despre existența românilor.Odată cu desfășurarea luptei antiotomane,interesul european
sporește,în special în rândul umaniștilor.
1)Secolul al XV-lea
 Poggio Bracciolini
-a susținut originea romană a poporului român
-a semnalat elemente comune limbii române și limbii latine

 Flavio Biondo
- ,,invocau cu mândrie originea lor romană”
 Enea Silvio Piccolomini (Papa Pius II) – susținea originea
romană a acestora
Istoriografia românească
-Secolul al XV-lea Nicolaus Olahus –umanist transilvănean
-lucrarea ,,Hungaria’’ –unitatea de neam,limbă,obiceiuri,religia românilor

-Secolul al XVII
Grigore Ureche - ,,Letopisețul Țării Moldovei”
Miron Costin - ,,De neamul moldovenilor”
-vorbesc despre originea latină a românilor (,,de la Râm ne tragem”)
-asemănarea cuvintelor românești cu cele latinești

-Secolul al XVIII-lea
Constantin Cantacuzino - ,,Istoria Țării Românești” (continuitatea de viață a dacilor sub
stăpânire romană,unitatea și continuitatea românilor),aduce și argumente arheologice
pentru a susține acest lucru
Dimitrie Cantemir (1710-1711),domnitor al Moldovei,în lucrarea ,,Hronicul vechimei a
româno-moldo-vlahilor”, arată originea comună a tuturor românilor.

Cauzele abordării romanității românilor diferă în funcție de epocă și de persoanele

care abordau această problemă.
Secolul al XVIII-lea reprezintă momentul luptei pentru drepturile politice refuzate
de ,,națiunile privilegiate’’ românilor din Transilvania.
În prima jumătate a secolului al XVIII-lea,continuitatea era incontestabilă,fiind susținută
chiar și de împăratul habsburgilor Iosif al II-lea.În această perioadă începe pentru români
lupta pentru drepturile politice și este elaborat în acest sens Supplex Libellus
Valachorum-1791,memoriu înaintat Curții de la Viena,care susținea faptul că românii
sunt cei mai vechi locuitori ai Transilvaniei,urmași ai coloniștilor lui Traian.
Apar totuși și ideile imigraționiste
1.Franz Joseph Sulzer-,,Istoria Daciei Transalpine”,în care susținea că românii s-au
format la sud de Dunăre,într-un spațiu neprecizat și au emigrat în Transilvania la
jumătatea secolului al XIII-lea,când ungurii erau deja stabiliți aici.
2.Johan Christian Engel,istoric austriac,susținea că au imigrat la nordul Dunării în
secolul IX
3.Robert Roesler,publică în 1871 lucrarea ,,Studii românești”,în care susținea
-dacii au fost exterminați
-imposibilitatea romanizării în cei 165 de ani de stăpânire romană
-Dacia a fost complet părăsită după retragere aureliană
-românii s-au format la sud de Dunăre,de unde au imigrat ulterior
-vocabularul comun româno-albanez,este o dovadă a unei conviețuiri timpurii
Reacția românească
Istoricii romani pun bazele teoriei continuității (ex A.D.Xenopol: ,,Teoria lui
Roesler.Studii asupra staruintei romanilor in Dacia Traiana'') .
a)continuitatea dacică este susținută prin dovezi logice (niciun izvor nu vorbește despre
distrugerea dacilor,pe columnă există o scenă a reîntoarcerii dacilor acasa),dovezi
epigrafice,toponime (nume de locuri=
Apulum,Napocam,Drobeta,etc),hidronime(Maris,Alutus,Samus
etc),lingvistice(menținerea unor cuvinte dacice în limba română),arheologice (așezări și
morminte)
b)Aurelian a retras din Dacia armata și administrația romană
c)asemănările dintre limba română și limba albaneză sunt date de fondul comun tracic
d)românii sunt menționați ca popor distinct în aria romanității orientale
Secolul al XIX-lea:ideile lor sunt continuate de Mihail Kogălniceanu,Nicolae Bălcescu.
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea,Bogdan Petriceicu Hașdeu,susținea
continuitatea dacică în lucrarea ,,Pierit-au dacii?”

În perioada interbelică este susținută dubla contribuție daco-romană,fiind folosite și

argumente arheologice pentru a demonstra continuitatea dacică.(Vasile Pârvan-lucarea
Getica,Nicolae Iorga-susținea sinteza daco-romană)
În perioada comunistă:
-s-a insistat pe contribuția slavilor
I.Perioada Gheorghe Gheorghiu-Dej
-se afirmă istoricul Mihail Roller,care a pus accentul pe influența predominantă a slavilor
în formarea etnică a românilor
II.Perioada Nicolae Ceaușescu
-obsesia dacică
-teorii cum că dacii sunt primul popor din lume

Concluzii:
-romanitatea românilor,a fost un subiect amplu disputat,fiind atât susținută de istorici și
lingviști români,cât și combătută din rațiuni politice
-argumentele de ordin logic,investigațiile științifice ,cercetările arheologice au ajutat la
combaterea teoriei imigraționiste
-cauzele abordarii romanitatii românilor a evoluat în funcție de contextul politic existent
și de personalitățile care au abordat-o.