56 Analizați tutela și curatela asupra minorului

Scopul și obiective
Tutela/curatela este una din cele mai larg întîlnite forme de plasament de pentru
copiii orfani, copiii temporar rămaşi fără îngrijire părintească şi copiii rămaşi fără
îngrijire părintească care are drept scop ocrotirea drepturilor şi intereselor legitime
ale copilului.
Potrivit practicii, la instituirea tutelei/curatelei o deosebită importanţă se acordă
relaţiilor dintre tutore/curator şi membrii familiei lui cu copilul aflat sub
tutelă/curatelă.
Obiectivele primordiale ale serviciului sunt constituite şi reies din interesul superior
al copilului aflat în plasament.
Obiective:
 Apărarea drepturilor şi interesele copiilor,
 Accesul la serviciilor sociale calitative – excluderea stigmatizării, neglijări şi
marginalizării copiilor aflaţi în dificultate de către prestatorii de
servicii. Implicarea actorilor locali şi sociali în rezolvarea dificultăţilor existente.
 Asigurarea unui nivel confortabil psihologic şi social al copiilor aflaţi în
plasament,
Instituirea tutelei / curatelei
Tutela se instituie asupra copiilor care nu au atins vîrsta de 14 ani. La atingerea
vîrstei de 14 ani, tutela se transformă în curatelă, fără adoptarea de către autoritatea
tutelară a unei hotarîri suplimentare. Curatela se instituie asupra copiilor în virstă de
la 14 la 18 ani.
Persoanele care pot fi numite tutori (curatori)
 Pot fi numiţi tutori (curatori) o singură persoană fizică sau soţul şi soţia
împreună dacă nu se află în vreunul din cazurile de incompatibilitate prevăzute la
alin.(4) al art. 143 CF şi au consimţit expres.
 La numirea tutorelui (curatorului) se iau în considerare calităţile morale şi
alte calităţi personale, posibilităţile candidatului de a-şi îndeplini obligaţiile de
tutore (curator), relaţiile lui şi ale membrilor familiei lui cu copilul.
 Numirea tutorelui la copilul care a atins vîrsta de 10 ani se face numai cu
acordul copilului.
Nu poate fi numită tutore (curator) persoana:
a) minoră;
b) declarată incapabilă sau cu capacitate de exerciţiu limitată;
c) decăzută din drepturile părinteşti;
d) declarată incapabilă de a fi tutore (curator) din cauza stării de sănătate;
e) care a fost adoptator, dar adopţia a fost anulată din cauza exercitării
necorespunzătoare a obligaţiilor de adoptator;
f) căreia i s-a restrîns exerciţiul unor drepturi politice sau civile, fie în temeiul legii,
fie prin hotărîre judecătorească, precum şi persoana cu rele purtări;
g) ale cărei interese vin în conflict cu interesele persoanei puse sub tutelă (curatelă);
h) înlăturată, prin act autentic sau prin testament, de către părintele care exercită
singur, pînă la momentul morţii, ocrotirea părintească;
i) care, exercitînd o tutelă (curatelă), a fost îndepărtată de la ea;
j) care suferă de alcoolism cronic sau de narcomanie;
k) care se află în relaţii de muncă cu instituţia în care este internat copilul asupra
căruia se instituie tutela (curatela);
l) care nu are domiciliul pe teritoriul Republicii Moldova.
Drepturile copiilor aflaţi sub tutelă (curatelă)
Copiii aflaţi sub tutelă (curatelă) au dreptul:
a) de a locui împreună cu tutorele (curatorul) lor;
b) la condiţii normale de întreţinere, educaţie şi instruire;
c) la dezvoltare multilaterală şi la respectarea demnităţii umane;
d) la pensia de întreţinere şi la alte plăţi sociale;
e) la spaţiul locativ ocupat anterior de către părinţii lor sau la asigurarea cu spaţiu
locativ, în modul stabilit;
f) la apărarea drepturilor lor în modul stabilit;
g) la comunicare cu părinţii şi rudele;
h) la exprimarea propriei opinii în procesul soluţionării problemelor care le ating
drepturile şi interesele legitime.
Drepturile şi obligaţiile tutorelui (curatorului)
1. Tutorele (curatorul) are dreptul şi este obligat să se ocupe de educaţia
copilului aflat sub tutelă (curatelă) sa, să aibă grijă de sănătatea şi dezvoltarea
fizică, psihică, spirituală şi morală a copilului.
2.Tutorele (curatorul) determină de sine stătător procedeele şi mijloacele de
educaţie a copilului aflat sub tutelă (curatelă), luînd în considerare eventualele
recomandări ale autorităţii tutelare şi respectînd prevederile art.62.CF
3.Tutorele (curatorul), ţinînd cont de opinia copilului, poate alege instituţia de
învăţămînt şi forma de studii pe care le va urma copilul, fiind obligat să asigure
frecventarea de către copil a şcolii pînă la sfîrşitul anului de învăţămînt în care
acesta atinge vîrsta de 16 ani.
4.Tutorele (curatorul) este în drept să ceară de la orice persoană, inclusiv rudele
apropiate, înapoierea copilului pe care acestea îl reţin fără temei legal sau fără o
hotărîre corespunzătoare a instanţei judecătoreşti.
5. Tutorele (curatorul) nu este în drept să împiedice contactele copilului cu
rudele lui, cu excepţia cazurilor în care contactele respective contravin
intereselor acestuia.
6.Drepturile şi obligaţiile tutorelui (curatorului) privind reprezentarea
intereselor copilului aflat sub tutela (curatela) sa sînt stabilite de legislaţia civilă.
7. Tutorele (curatorul) este obligat să locuiască împreună cu copilul aflat sub
tutela (curatela) sa. Curatorul şi copilul aflat sub curatelă care a atins vîrsta de
14 ani pot locui separat doar cu acordul autorităţii tutelare.
8.Tutorele (curatorul) este obligat să comunice autorităţii tutelare informaţiile
privind starea sănătăţii, îngrijirea şi educaţia copilului, precum şi schimbarea
domiciliului.
Actele necesare pentru instituirea tutelei cuatelei:
1. Copia buletinului de identitate
2. Copia certificatului de căsătorie/a divorţului/a decesului unuia din soţi
3. Certificatul de la locul de trai şi componenţa familiei
4. Copia actelor ce confirmă prezenţa spaţiului locativ
5. Actul studierii condiţiilor de trai
6. Certificatul de la locul de muncă despre venituri/copia adeverinţei de
pensionar
7. Certificatul medical conform cerinţelor stabilite
8. Caracteristica
9. Autobiografia
10. Acordul membrilor familiei, care a atins majoratul
11. Cererea
Actele copilului propus spre tutelă/curatelă:
 1. Copia certificatului de naştere
2. Certificatul de la locul aflării copilului (şcoala, gr./cr.)
3. Certificatul medical după forma propusă
4. Actul studierii condiţiilor de educaţie a copilului
5. Actele despre părinţi: hotărîrea instanţei de judecată despre decăderea din
drepturi părinteşti, dispăruţi fără veste; certif. despre deces, certif. F3a; acordul
părinţilor, autentificat de către notar sau autoritatea tutelară.
6. Acordul copilului, care a atins vîrsta de 10 ani
7. Caracteristica copilului
Avizul autorităţii tutelare locale cu privire la instituirea tutelei/curatelei asupra
minorului
57 Analizați masurile de ocrotire contractuale(contractul de asistență,mandatul de ocrotire în
viitor) a persoanei fizice care a atins majoratul
58
Persoana fizică care a atins majoratul sau care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu
pe altă cale legală şi care, în urma unei boli mintale ori a unei deficienţe fizice, mintale
sau psihologice, nu poate, în mod deplin, conştientiza acţiunile sale ori exprima voinţa
poate beneficia de o măsură de ocrotire, instituită în funcţie de starea sau situaţia sa.

Măsurile de ocrotire pot fi contractuale (contractul de asistenţă, mandatul de ocrotire în

viitor) și judiciare (ocrotirea provizorie, curatela, tutela).

Măsura de ocrotire are ca scop ocrotirea atât a persoanei, cât şi a intereselor

patrimoniale ale acesteia. Măsurile de ocrotire urmăresc interesul şi bunăstarea
persoanei în privința căreia se instituie şi favorizează, pe cât este posibil, autonomia
acesteia.

La luarea oricărei decizii care vizează persoana în privința căreia este instituită o măsură
de ocrotire (persoana ocrotită) sau interesele patrimoniale ale acesteia, instanţa de
judecată, autoritatea tutelară și persoana însărcinată cu ocrotirea (asistentul,
mandatarul împuternicit prin mandat de ocrotire în viitor, ocrotitorul provizoriu,
curatorul, tutorele, membrii consiliului de familie) vor acorda prioritate dorinţelor şi
sentimentelor persoanei ocrotite, exprimate de sine stătător sau, la solicitarea acesteia,
cu ajutorul persoanei de încredere. Dorințele și sentimentele persoanei ocrotite vor avea
prioritate, chiar dacă sunt susceptibile de a expune persoana ocrotită unui anumit risc,
cu excepţia cazului în care ea se expune unui risc grav ce nu poate fi diminuat prin
întreprinderea anumitor măsuri suplimentare.
Ocrotire provizorie
Instanța de judecată poate desemna, prin hotărâre judecătorească, un ocrotitor care va
asista persoana care are nevoie de ocrotire temporară sau de reprezentare doar în
anumite acte juridice. Ocrotirea provizorie este de scurtă durată (maxim 12 luni) sau se
poate referi doar la reprezentarea pentru îndeplinirea unui act juridic concret.
Curatela
Curatela se instituie de către instanța de judecată asupra persoanei care, fără a fi lipsită
complet de discernământ, are nevoie să fie asistată în mod continuu. Curatela se
instituie doar dacă prin ocrotirea provizorie nu se va putea asigura ocrotirea suficientă a
persoanei. Termenul maxim al curatelei poate fi de 5 ani.
Contract de asistență
Persoana ocrotită (cu dizabilități) semnează un contract cu orice persoană (asistentul)
aleasă liber. Asistentul se va obliga să fie prezent la încheierea actelor juridice și luarea
altor decizii de către persoana ocrotită, să îi ofere informații necesare, să o ajute în
comunicarea cu terții. Asistenul poate contrasemna actul încheiat de persoana ocrotită.
Mandat de ocrotire în viitor
Persoana care a atins majoratul și are capacitate deplină de exercițiu (mandatul) poate
împuternici una sau mai multe persoane (mandatari) să o reprezinte în situația în care,
în urma unei boli mintale sau deficiențe fizice, mintale sau psihologice, ea nu își va
putea conștientiza acțiunile ori exprima voința. Mandatul poate avea forma de procură,
contract de mandat sau alt document juridic.
Tutela
Tutela este ultima măsură de ocrotire continuă și se instituie doar dacă nici prin ocrotire
provizorie și nici prin curatelă nu se poate asigura ocrotirea suficientă a persoanei.
Termenul maxim al tutelei este de 5 ani, iar ca excepție – 10 ani.

59 Descrieți procedura de înregistrare a Întreprinderii Individuale

Reglementare normativă: art.28-31 din Legea 220/2007.

Întreprinzător individual este persoana fizică, cu capacitate deplină de exerciţiu,

cetăţean al Republicii Moldova, cetăţean străin sau apatrid, domiciliat în Republica
Moldova, care practică activitate de întreprinzător, în nume şi pe risc propriu, fără a
constitui o persoană juridică şi este înregistrat în modul stabilit de lege.

Înregistrarea de stat a întreprinzătorilor individuali, se efectuează în zi lucrătoare în

termen de 24 de ore, care se calculează din ziua lucrătoare imediat următoare celei în
care au fost prezentate documentele necesare înregistrării. Înregistrarea de stat a
întreprinzătorilor individuali, efectuată la cererea solicitantului poate fi efectuată în
regim de urgenţă timp de 4 ore.

Întreprinzătorul individual se prezintă în raporturile juridice civile ca persoană fizică,

însă asupra activităţii de întreprinzător se aplică regulile care reglementează activitatea
persoanelor juridice cu scop lucrativ, dacă din lege sau din esenţa raporturilor juridice
nu rezultă altfel. Întreprinzătorul individual este în drept să practice orice activitate
neinterzisă de lege.
 Pentru înregistrarea de stat a întreprinzătorului individual, la structura teritorială a
organului înregistrării de stat în a cărei rază de deservire se află domiciliul
fondatorului, se depun următoarele documente:

 cererea de înregistrare, conform modelului aprobat de organul înregistrării de stat;

 buletinul de identitate al fondatorului;
 documentul ce confirmă achitarea taxei de înregistrare.

La înregistrarea de stat se verifică identitatea şi capacitatea de exerciţiu ale persoanei

fizice.

Înregistrarea de stat a întreprinzătorului individual nu se admite în cazul în care:

 persoana fizică este deja înregistrată în calitate de întreprinzător individual;

 persoana respectivă este lipsită, prin hotărârea instanţei de judecată, de dreptul de a
practica activitate de întreprinzător;
 în cazul în care pe numele persoanei au fost înregistrate anterior întreprinderi care nu
funcţionează şi care nu au fost lichidate în modul stabilit de lege sau care au datorii la
bugetul public naţional

* ”înregistrare de stat” – acţiune a organului înregistrării de stat ce constă în

certificarea faptului constituirii, reorganizării, lichidării, suspendării sau reluării
activităţii persoanelor juridice, filialelor şi reprezentanţelor acestora, precum şi a
faptului modificării actelor de constituire ale persoanelor juridice, înscrierii datelor în
Registrul de stat, care are ca efect dobândirea şi încetarea capacităţii juridice a
persoanelor juridice, obţinerea şi încetarea de către persoanele fizice a calităţii de
întreprinzător individual. La înregistrarea de stat organul înregistrării de stat acordă
părţilor implicate în activitatea de întreprinzător, printr-un singur punct de
recepționare, consultaţii privind formalităţile legale referitoare la constituirea şi
înregistrarea persoanei juridice și a întreprinzătorului individual, verificarea denumirii
persoanei juridice, perfectarea actelor de constituire, înregistrarea de stat, publicarea
informaţiei în Buletinul electronic, precum şi obţine informaţii necesare înregistrării
prin intermediul reţelelor electronice de la autorităţile publice, fără implicarea
solicitantului înregistrării, şi prezintă informaţii din Registrul de stat al persoanelor
juridice şi Registrul de stat al întreprinzătorilor individuali autorităţilor publice pentru
luarea la evidenţa fiscală, statistică, medicală şi socială.

60.Analizați statutul juridic al gospodăriei țărănești (de fermier)

LEGE Nr. 1353
din 03-11-2000
privind gospodăriile ţărăneşti (de fermier)
Articolul 2. Gospodăria ţărănească. Noţiune
             (1) Gospodăria ţărănească este o întreprindere individuală, bazată pe proprietate
privată asupra terenurilor agricole (denumite în continuare terenuri) şi asupra altor
bunuri, pe munca personală a membrilor unei familii (membri ai gospodăriei ţărăneşti),
avînd ca scop obţinerea de produse agricole, prelucrarea lor primară, comercializarea cu
preponderenţă a propriei producţii agricole.
             (2) Gospodăria ţărănească se poate constitui şi dintr-o singură persoană fizică.
             (3) Numai gospodăriile ţărăneşti pot desfăşura activitate individuală de
întreprinzător în agricultură.
 Articolul 3. Statutul juridic al gospodăriei ţărăneşti
             (1) Gospodăria ţărănească are statutul juridic de persoană fizică.
             (2) Suprafaţa terenurilor şi mărimea altor bunuri, inclusiv arendate, ale
gospodăriei ţărăneşti trebuie să asigure utilizarea preponderentă în cadrul acesteia (mai
mult de 50 la sută anual) a muncii personale a membrilor ei.
             (3) În cazul în care nu întruneşte condiţiile expuse la art.2 alin.(1) sau la alin.(2)
din prezentul articol, gospodăria ţărănească este obligată să asigure, în termen de 3 luni,
astfel de condiţii sau să se reorganizeze, sau să se lichideze, în modul stabilit de
legislaţie.
61.Explicați practicarea activitații de antreprenoriat în baza patentei de întreprinzător??
Articolul 1 Noţiunea de patentă de întreprinzător
(1) Patenta de întreprinzător, denumită în continuare patentă, este un certificat de
stat nominativ, ce atestă dreptul de a desfăşura genul de activitate de întreprinzător
indicat în ea în decursul unei anumite perioade de timp.
(11) Modul de solicitare, acordare, suspendare și retragere a actelor permisive
prevăzute de prezenta lege pentru persoana fizică cetăţean al Republicii Moldova,
cetăţean străin, apatrid este stabilit de Legea nr. 160/2011 privind reglementarea prin
autorizare a activității de întreprinzător în partea în care nu este reglementat de
prezenta lege.
(2) Patenta conţine următoarele elemente:
a) seria şi numărul patentei;
b) prenumele şi numele titularului patentei;
c) fotografia titularului patentei;
d) codul fiscal al titularului patentei;
e) genul de activitate de întreprinzător;
f) domiciliul stabil al titularului patentei;
g) locul de desfăşurare a activităţii în baza patentei pentru cazurile în care condiţia
respectivă se reglementează;
h) tipul mijlocului de transport şi numărul lui de înmatriculare, în caz de folosire a
acestuia în activitatea de întreprinzător potrivit patentei;
i) durata patentei şi menţiunile despre prelungirea ei;
j) denumirea şi sediul organului care a eliberat patenta;
k) cuponul, ca dovadă a achitării taxei pentru patentă .
(3) Forma patentei se stabileşte de Ministerul Finanţelor. Patenta trebuie să aibă
cel puţin 10 grade de protecţie.
(4) Blancheta patentei de întreprinzător şi duplicatul ei sînt documente de strictă
evidenţă.
(5) Modul de ţinere a evidenţei, de repartizare şi de păstrare a blanchetelor
patentei de întreprinzător şi a duplicatelor patentei se stabileşte de Ministerul
Finanţelor.
(6) Evidenţa blanchetelor patentei de întreprinzător şi repartizarea lor primăriilor
se efectuează de către Serviciul Fiscal de Stat.
Articolul 3. Bazele juridice ale utilizării patentei
(2) Patenta este valabilă numai pentru titularul ei și nu poate fi transmisă altei
persoane.
(3) Desfăşurarea activităţii de întreprinzător în baza patentei nu impune
înregistrarea de stat a titularului acesteia şi primirea licenţei. Asupra titularului patentei
nu se extind cerinţele privind prezentarea dărilor de seamă financiare şi statistice,
ţinerea evidenţei contabile şi financiare, efectuarea operaţiilor de casă şi decontărilor,
precum şi prevederile art.90 din Codul fiscal.
(4) În relaţiile de drept civil, titularul patentei acţionează în numele său.
(5) Titularul patentei răspunde pentru obligaţiile aferente desfăşurării activităţii de
întreprinzător pe parcursul duratei de prescripţie stabilită de lege, indiferent de durata
patentei.
(6) Titularul patentei poate desfăşura activitatea de întreprinzător specificată în
patentă pe întreg teritoriul ţării dacă în patentă nu este indicat altfel.
(61) Pentru genul de activitate menţionat la poziţia 1.1 din anexă, titularul patentei
îşi desfăşoară activitatea de întreprinzător în pavilion, chioşc (gheretă), tonetă, la
tejghea, tarabă, care au suprafaţa de pînă la 30 m2.
(62) Se permite desfășurarea genurilor de activitate menționate la pozițiile 1.1 și 1.2
din anexa la prezenta lege în cadrul piețelor comerciale create în condițiile art. 12 din
Legea nr. 231/2010 cu privire la comerțul interior, precum și în locurile autorizate de
autoritățile administrației publice locale în conformitate cu art. 14 alin. (2) lit. q 1) din
Legea nr. 436/2006 privind administrația publică locală.

(7) Titularul patentei este obligat:

a) să respecte ordinea stabilită de desfăşurare a activității indicate în patentă,
normele sanitare, normele de protecţie contra incendiilor, să îndeplinească alte cerinţe
ce se referă la genul de activitate respectiv , iar pentru desfășurarea activităţii indicate la
compartimentul 1 din anexă , să aibă documentele. primare de provenienţă a mărfii,
după caz, factura de expediţie, chitanţa de percepere a taxei vamale sau actul de
achiziţie a mărfurilor;
 b) să desfăşoare activitatea numai în locurile permise în aceste scopuri de
regulamentul de desfăşurare a activităţilor de comerţ în localitatea respectivă, aprobat
de consiliul local;
c) să respecte drepturile şi interesele consumatorilor;
d) să afişeze patenta sau copia ei, autentificată de notar într-un loc vizibil la
locurile unde îşi desfăşoară activitatea-de întreprinzător , iar în caz de necesitate să o
prezinte la cererea organului de control sau a consumatorilor;
(8) Titularul patentei nu este în drept:
a) să angajeze lucrători pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător specificate
în patentă;
b) să încheie tranzacţii cu întreprinderea individuală al cărei fondator este el sau
careva dintre membrii familiei sale, cu societatea în nume colectiv ori în comandită, al
cărei asociat cu răspundere deplină este el sau careva dintre membrii familiei sale.
62.Definiți și clasificați persoanele juridice
Articolul 171. Noţiunea de persoană juridică din Codul Civil
(1) Persoana juridică este subiectul de drept constituit în condițiile legii, avînd o
organizare de sine stătătoare și un patrimoniu propriu și distinct, afectat realizării unui
anumit scop conform cu legea, ordinea publică și bunele moravuri.
(2) Persoană juridică poate să dobîndească şi să exercite în nume propriu
drepturi patrimoniale şi personale nepatrimoniale, să-şi asume obligaţii, poate fi
reclamant şi pîrît în instanţă de judecată.
(3) Persoana juridică poate fi organizată în mod corporativ sau în baza calităţii
de membru, poate fi dependentă sau independentă de un anumit număr de membri,
poate avea scop lucrativ sau nelucrativ.
(4) În funcţie de participare la constituirea patrimoniului persoanei juridice,
fondatorii (membrii) au sau nu au drepturi de creanţă faţă de ea. Persoane juridice în a
căror privinţă fondatorii (membrii) au drepturi de creanţă sînt societăţile comerciale şi
cooperativele. Persoane juridice în a căror privinţă fondatorii (membrii) nu au drepturi
de creanţă sînt organizaţiile necomerciale.

 Există mai multe criterii de clasificare:

După forma dreptului de proprietate (care este sursa formării patrimoniului):

-Persoane juridice de drept public (statul,unităţile administrativ teritoriale art.174)

-Persoane juridice de drept privat (art.175)

După naţionalitatea lor :

-Persoane juridice moldoveneşti(naţionale).

-Persoane juridice străine (internaţionale)

Articolul 172. Regimul juridic aplicabil persoanelor juridice străine

Persoanele juridice străine sînt asimilate, în condiţiile legii, cu persoanele
juridice ale Republicii Moldova.
După natura scopului urmărit:

-Persoane juridice cu scop lucrative

-Persoane juridice cu scop nelucrativ

63. Analizați persoanele juridice de drept privat

Dacă promovează, protejează şi realizează, un interes particular, al fondatorilor (asociaţilor,

membrilor sau al unei categorii de persoane determinate sau determinabile), persoana juridică
aparţine domeniului privat.

Sunt de drept privat persoanele juridice, constituite de către persoane private, care urmăresc un
scop particular al fondatorilor (membrilor, asociaţilor) sau al altor persoane determinate sau
determinabile prin actul de constituire. Sunt de drept privat persoanele juridice cu scop lucrativ şi
persoanele juridice fără scop lucrativ. Această divizare, în doctrina juridică şi în legislaţia altor
state, este cunoscută şi ca o divizare în societăţi comerciale şi societăţi necomerciale. Principala
deosebire dintre aceste două categorii constă în scopul urmărit de fondatorii (asociaţii) acestor
persoane juridice. La constituirea societăţii comerciale, fondatorii urmăresc obţinerea şi
împărţirea de beneficii, iar la constituirea societăţilor necomerciale asociaţii urmăresc
satisfacerea necesităţilor lor spirituale, culturale, sociale şi chiar a necesităţilor unor persoane
străine de societate. În societatea comercială, fondatorii şi asociaţii au drepturi patrimoniale
transmisibile faţă de ea, pe cînd în cele necomerciale asociaţii, de regulă, nu au drepturi
patrimoniale transmisibile. Excepţie fac unele societăţi necomerciale care comportă
particularităţi de societate comercială, cum ar fi: asociaţiile de economii şi împrumut, asociaţiile
de locatari şi altele, în care asociaţii au drepturi patrimoniale.

64.Analizați persoanele juridice de drept public

Dacă promovează, protejează şi realizează un scop general, al întregii colectivităţi (al tuturor
cetăţenilor din ţară sau al locuitorilor unei localităţi), persoana juridică aparţine domeniului
public.

Potrivit art.174 din Codul civil, sunt persoane juridice de drept public: statul; unităţile
administrativteritoriale; organele de stat împuternicite prin lege să exercite o parte din funcţiile
Guvernului; organele de stat împuternicite prin actele autorităţilor publice centrale să exercite o
parte din funcţiile Guvernului dacă această posibilitate este prevăzută expres de lege. Statul este
o persoană juridică de drept public, participă la raporturile reglementate de legislaţia civilă pe
principiul egalităţii.

Unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public. În Republica Moldova,

unităţile administrativ-teritoriale sunt sub formă de: a) sate; b) oraşe; c) raioane; d) UTA
Găgăuzia. În totalitatea lor, unităţile administrativ-teritoriale formează unitatea teritorială a ţării.
Unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice deosebite, deoarece acestora, ca şi
statului, nu le sunt aplicabile normele ce reglementează statutul juridic al persoanelor juridice
private. Acest fapt rezultă din dispoziţiile art.174 alin.(4) din Codul civil, care stabileşte că
articolele ce se referă la persoanele juridice din Codul civil nu sunt aplicabile persoanelor
juridice de drept public. Prin urmare, nici unităţilor administrativ-teritoriale nu li se aplică
dispoziţiile cu privire la constituirea persoanelor juridice, la reorganizarea, dizolvarea şi
lichidarea lor. Capacitatea juridică a unităţii administrativ-teritoriale o exercită autorităţile
administraţiei publice locale, adică consiliile şi primarii, în conformitate cu competenţa stabilită
prin lege

Persoana juridică de drept public se consideră constituită la data intrării în vigoare a actului prin
care se dispune constituirea sa,dacă acesta nu prevede o altă dată

65. Numiți elementele persoanei juridice.

 Unitate organizaţională - este o organizaţie ce dispune de organe de

conducere, administrare, control şi revizie (deci are o structură, este bine
organizată). Unirea persoanelor şi a intereselor.
 Patrimoniu propriu - formează baza materială a activităţii persoanei juridice.
Fiecărei activităţi îi este necesar: tehnică, cunoştinţe, mijloace băneşti. Unirea
acestora şi deosebirea de patrimoniu persoanei ce formează această
persoană juridică se numeşte patrimoniu distinct. Gradul distinctivităţii
patrimoniului depinde de forma organizatorico - juridică.
 Păspunderea de sine stătătoare, deci asociaţii persoanei juridice nu răspund
pentru obligaţiile persoanei juridice şi invers.
 Activitatea în nume propriu - posibilitatea dobândirii şi exercitării drepturilor în
nume propriu, precum şi asumarea obligaţiilor. "Numele" persoanei juridice o
individualizează şi este o premisă a dobândirii capacităţii juridice.

66. Descrieți atributele de identificare a  persoanei juridice

1.Denumire
Denumirea este, in ceea ce priveste persoana juridica, echivalentul numelui, in sens larg,
pentru persoana fizica. Denumirea persoanei juridice se constituie din una sau mai multe
vocabule. Stabilirea denumirii isi produce efectele de la data dobandirii personalitatii
juridice. Cu respectarea cerintelor legale, denumirea poate fi schimbata. Dreptul la
denumire intruneste caracterele juridice ale drepturilor subiective nepatrimoniale si poate fi
aparat in justitie. El se stinge atunci cand persoana juridica isi inceteaza activitatea, cu
exceptia dizolvarii situatie in care activitatea continua sub aceeasi denumire, pe parcursul
lichidarii.

Dreptul persoanei juridice la denumire este un drept subiectiv nepatrimonial. ca atare, este
absolut, nesusceptibil de a fi cedat prin act juridic ori transmis prin mostenire sau exercitat
prin reprezentare.

2.Formă
3.Sediu
Sediul reprezinta locul unde se gaseste organul de conducere si de administrare a persoanei
juridice. De lege lata, nu se precizeaza continutul notiunii de sediu, insa aplicatii ale acestuia
se regasesc in mai multe materii. Sediul este atributul de localizare spatiala a persoanei
juridice. Se face uz si de termenul sediu social, in scopul de a distinge sediul persoanei
juridice de domiciliul ori de sediul asociatilor, cand printre acestia se gasesc si persoane
morale.
Dreptul la sediu prezinta caracterele drepturilor subiective extrapatrimoniale. Corelativ, este
prevazuta obligatia fiecarei persoane juridice de a avea un sediu.

4.Patrimoniu(cont bancar)
 Contul bancar identifica persoana juridica in relatiile patrimoniale cu alte subiecte de
drept.

67.Desfășurați procedura  înregistrării de stat a persoanei juridice

 Pentru înregistrarea de stat a persoanelor juridice se prezintă:
 buletinele de identitate ale fondatorilor sau reprezentanţilor acestora, împuterniciţi prin
procură autentificată în modul stabilit de lege, precum şi al administratorului persoanei
juridice;
 cererea de înregistrare conform modelului aprobat de organul înregistrării de stat;
 hotărârea de constituire şi actele de constituire ale persoanei juridice, în funcţie de
forma juridică de organizare, în două exemplare;
 avizul Comisiei Naţionale a Pieţii Financiare - pentru societăţile de asigurare, fondurile
nestatale de pensii şi asociaţiile de economii şi împrumut şi, în cazurile stabilite de
legislaţie, pentru organizaţiile de creditare nebancară;
 documentul ce confirmă achitarea taxei de înregistrare.

La înscrierea în registrul de stat al persoanelor juridice a datelor despre persoana

juridică se va verifica:

1.  denumirea persoanei juridice;

2.  fondatori, persoane fizice:

 actele de identitate ale fondatorilor sau ai reprezentanţilor acestora, împuterniciţi prin

procură autentificată în modul stabilit de lege;
 dacă pe numele acestora au fost înregistrate anterior întreprinderi care au datorii la
bugetul public naţional sau care nu funcţionează şi nu au fost lichidate în modul stabilit
de lege;
 pentru cetăţeni străini şi apatrizi - documentele de călătorie acceptate pentru
traversarea de către străini a frontierei de stat a Republicii Moldova, în conformitate cu
Anexa nr.1 a Hotărîrii Guvernului nr.765/2014 sau în baza actelor de identitate eliberate
în conformitate cu Legea nr. 273/1994 privind actele de identitate din sistemul naţional
de paşapoarte.”

3.  administratori, persoane fizice:

 actele de identitate;
 pentru cetăţeni străini - documentele de călătorie acceptate pentru traversarea de către
străini a frontierei de stat a Republicii Moldova, în conformitate cu Anexa nr.1 a
Hotărîrii Guvernului nr.765/2014 sau în baza actelor de identitate eliberate în
conformitate cu Legea nr. 273/1994 privind actele de identitate din sistemul naţional de
paşapoarte.”

4.  fondatori persoane juridice:

 la constituirea unei noi persoane juridice - hotărârea organului competent al persoanei

juridice,
 dacă pe numele ei au fost înregistrate anterior întreprinderi care au datorii la bugetul
public naţional sau care nu funcţionează şi nu au fost lichidate în modul stabilit de lege;

5.  împuterniciţi – procura specială şi autentică;

6.  pentru obiectul de activitate – se va utiliza „Clasificatorul Activităţilor din Economia
Moldovei” (CAEM) şi Legea nr.160 din 22.07.2011 privind reglementare prin autorizare
a activităţii de întreprinzător. Genurile de activitate prevăzute la art.10 alin.3 al Legii
845/1992 se exercită în mod exclusiv de către întreprinderile de stat.

7.  sediul persoanei juridice - să fie real, ceea ce impune existenţa unui imobil sau spaţiu
din imobil clar determinat pe care persoana juridică îl deţine legal în folosinţă sau
proprietate; proprietarul imobilului să fie cunoscut şi să accepte faptul că persoana
juridică foloseşte adresa sa în calitate de sediu; datele cu privire la adresa sediului să nu
fie nedeterminate şi inexistente. Organul înregistrării de stat înscrie în Registrul de stat
datele cu privire la sediul persoanei juridice indicate în actele de constituire şi nu este în
drept să ceară alte documente pentru confirmarea acestor date. Răspunderea pentru
autenticitatea datelor prezentate cu privire la sediu o poartă persoana juridică; 

8.  documentul ce confirmă achitarea taxei de înregistrare.

După efectuarea înregistrărilor în Registrul de stat administratorului ori

împuternicitului său i se eliberează, după caz, următoarele documente:

-decizia de înregistrare a organului înregistrării de stat sau, după caz, decizia motivată
de respingere a înregistrării;

-actul de constituire sau, după caz, actul adiţional cu privire la modificarea actului de
constituire;

-extrasul din Registrul de stat, la solicitare;

-ştampila, la solicitare.

 Numărul unic de identificare de stat (IDNO) atribuit persoanei juridice este

considerat şi cod fiscal.

 Persoana juridică se consideră înregistrată la data adoptării deciziei de

înregistrare.