z sy é oa a 74 5 Es JENNIFER LYNN BARNES este atitoarea mai multor romane de SieaccBes levee) cea meC arti Lfestex om ari Coc ay LL Eset PRAY ria Brae Buel Lee anereln See ees arog cet RE oC The Naturals. Jen este totodata bursiea Fulbright, detinand o diploma de studii aprotundate in psihologie, psihiatrie si Stale Neola eM Lee Rete eacoor Lie) in 2012, la Universitatea Yale, iar in pe cercan mC Oe ete Reyes Coa Ce Recast) eRe orice Rell Oklahoma. ee seco mon iad www jenniferlynnbarnes.com gi pe Twitter: @jenlynnbarnes. an) Abilitatea lui Avery de a-i manevra pe CNR ee (ees CL co admirabil8, fiind din plin ajutata de replicile ei intepatoare care ii pun Ja punct PENCE puree Cres ce ace lela} DO come yobcnae Cero c cK Sec eae ROMs eed RUC Ke ear Re keno MCLs Srvc ec MINT BrittcbesE vale aebiny Texas. Rasturnarile permanente de Sic REE MaRS oregon w | TSCM atic Katharine McGee, autoarea romanului American Royals SNoDuirvaLn) Buiteiacen CosMie-tar-TO UPL sr-teal este asemenea filmului Knives Out pentru SNe OcresneO ames ager e orice cititor in cdutare de suspans, povesti eel Teo ROC HO ame Ny eo acemicren usa e Reel mate tte Comal triunghi amoros fermecator si o galerie de Py stoac eee Cm nee led PMc TC ESL Bone ues C itn cArtilor Unul dintie noi minte a lui Karen McManus sau Maestrul minciunilor a lui Maureen Johnson vor gasi un nou camin la Hawthorne House. slyA= iS HG IFER LYNN BARNES - ; ae Tal RE TNL PVC BC Teen LI LCord cate] try BOOKSTitlul original: The Hawthorne Legacy Autor: Jennifer Lynn Barnes Copyright © 2021 by Jennifer Lynn Barnes © Storia Books, 2022, pentru editia in limba romana Toate drepturile rezervate. Nicio parte din aceastA carte nu poate fi reprodus& sau difuzata in orice forma sau prin orice mijloace, scris, foto sau video, exceptand cazul ‘unor scurte citate sau recenzii, fara acordul scris din partea editorului Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei BARNES, JENNIFER LYNN Mogtenirea Hawthorne / Jennifer Lynn Barnes ; trad. din engleza de Alina Mare-Ciulacu. - Bucuresti : Storia Books, 2022 ISBN 978-606-9072-63-9 I, Mare-Ciulacu, Alina (trad.) 821.111 EDITOR: Adriana Muraru REDACTOR: Maria Manolescu CORECTOR: Rodica Cretu ILUSTRATIE COPERTA: Katt Phatt DESIGN COPERTA: Karina Granda ADAPTARE COPERTA: Fésiis L. Barna DTP: Dragos TudorPentru CharlieCapitolul 1 — Mai povesteste-mi o dat& despre prima voastra partidd de sah din parc. Pe chipul lui Jameson cidea lumina lum4néArii, dar, oricat era aceasta de stearsa, tot distingeam sclipirea din ochii lui verzi, intunecati. Nimic - si nimeni - nu facea si ii clocoteasc4 sAngele lui Jameson asa cum o facea un mister. | — S-a intamplat imediat dup& inmormantarea mamei, i-am zis. La cAteva zile, poate o saptamana. Ne aflam amandoi in tunelurile de sub Hawthorne House - singuri, pentru ca nimeni s& nu ne poat& auzi. Trecuse mai putin de o lund de cand p&sisem prima data in resedinta asemenea unui palat din Texas si o siptamana de cand dezle- gaseram misterul motivului pentru care fusesem eu adus& aici. Dacé rezolvaser4m cu adevarat misterul. — Eu si mama obisnuiam sa ne plimbam prin parc. Am inchis ochii, ca s& ma pot concentra asupra faptelor, si nu asupra intensitatii cu care Jameson imi inregistra fiecare cuvant. — Ea numea asta Jocul de-a hoinaritul fara tinta. M-am luptat s& nu ma las coplesité de aceast4 amintire si am deschis pleoapele. MOSTENIREA HAWTHORNE 7— La cateva zile dupd inmormantare am mers prima data in parc fara ea. Cand am ajuns in apropierea lacului, am vazut c& se stranseseré mai multi oameni. Pe alee era intins un barbat acoperit cu p&turi zdrenturoase. — Unom fara adapost. Jameson mai auzise toate astea inainte, dar concentrarea cu care m4 asculta nu a slabit deloc. — Oamenii au crezut ci e mort - sau lesinat ori beat. Apoi barbatul s-a ridicat in capul oaselor. Am vdzut cum un poli- tist isi croia drum prin multime. — Dar tu ai ajuns prima la el, a completat Jameson, cu ochii atintiti intr-ai mei si cu colturile buzelor ridicate. Si l-ai Tugat s& jucati sah. Nu md asteptasem ca Harry s& imi accepte propunerea, dar&mite sa castige. — incepand de atunci, am jucat sAptamanal, am zis. CAteodata de doua sau de trei ori pe saptamanad. Nu mi-a spus niciodata altceva in afaré de numele lui. Nici mdcar nu il chema Harry. A minfit. $i Asta era motivul pentru care ma aflam in tuneluri, impreund cu Jameson Hawthorne. Din cauza asta incepuse s4 ma priveasca din nou ca pe un mister, un puzzle pe care el si numai el putea si 11 rezolve. Nu putea fi o coincident& faptul cA miliardarul Tobias Hawthorne isi lAsase averea unei strdine care il cunostea pe fiul lui ,mort”. — Esti sigura c& era Toby? a intrebat Jameson, in timp ce tensiunea plutea intre noi. Zilele astea eram sigurd de putine lucruri. Cu trei sApta- m4ni in urm4 eram o fat& obisnuitd care o ducea de azi pe mine, incercand cu disperare s& supravietuiascd liceului, s& obtind o bursa si s& evadeze. Apoi, din senin, aflasem c4 unul dintre cei mai bogati oameni din tari murise si mA trecuse 8 JENNIFER LYNN BARNESin testament. Tobias Hawthorne imi ldsase miliarde, aproape intreaga lui avere-iar eu habar nu aveam dece. Eu siJameson avuseserim nevoie de doud saptamAani ca si dezlegim puzz- le-urile si indiciile pe care le lasase batranul. De ce eu? Din cauza numelui meu. Din cauza zilei in care mA ndscusem. Pentru ci Tobias Hawthorne pariase totul pe varianta ci eu as putea cumva sa ii readuc impreuna pe cei din familia lui scindata. Sau asta era, cel putin, concluzia la care ne-a condus ultimul joc al batranului. — Sunt sigur&, iam spus lui Jameson, hotaérata. Toby trdieste. $i dac& bunicul vostru stia asta — si stiu ci e un mare daca -, dar, daca stia, atunci suntem obligati si presupunem c& fie m-a ales pentru ca il cunosteam pe Toby, fie a planuit totul ca sA ne aducd impreuna. Dac& am invatat ceva despre raposatul miliardar Tobias Hawthorne, atunci am invdtat c& era capabil s4 orchestreze aproape orice, si manipuleze pe aproape oricine. Era inne- bunit dupa puzzle-uri si ghicitori si jocuri. La fel ca Jameson. — Dar, dacé nu in ziua aia, in parc, l-ai intalnit prima data pe unchiul meu? a zis Jameson sia facut un pas inspre mine, emanand o energie teribild. Ia gandeste-te, Mostenitoareo. Ai zis cA singura data cand te-a intalnit bunicul meu aveai sase ani si te-a vazut in localul unde mama ta era chelnerita. Ti-a aflat numele intreg. Avery Kylie Grambs, dac& aranjezi altfel literele, devine A Very Risky Gamble’. Un gen de nume pe care o persoand precum Tobias Hawthorne l-ar tine minte. — Asae, am spus eu. Jameson era acum aproape de mine. Prea aproape. Fiecare dintre baietii Hawthorne emana o atractie magneticd. Erau * Un pariu foarte riscant (n.t.). MOSTENIREA HAWTHORNE 9intotdeauna in centrul atentiei. Creau impresie asupra oame- nilor - iar Jameson se pricepea de minune sa se foloseascd de asta ca sa obtind ceea ce voia. Acum urea ceva de la mine. — Ce céuta bunicul meu, un miliardar texan care avea la dispozitie 0 armata de buc&tari particulari, si mAnance intr-un local am&rat dintr-un ordsel din Connecticut de care n-a auzit nimeni? Mintea mea a inceput sa lucreze in viteza. — Cauta, crezi, ceva? Pe fata lui Jameson a apadrut un zambet siret. — Sau pe cineva. Poate c4 batranul a mers acolo sail caute pe Toby si te-a gasit pe tine. Era ceva in leg&tura cu felul in care rostise cuvintele pe tine. Ca sicum eram cineva. Cineva care conta. Dar eu siJamesono mai luaseram pe calea asta si inainte. — Si tot restul nu e decAt sd distraga atentia? l-am intrebat eu, luandu-mi privirea de la el. Numele meu. Faptul cA Emily amurit de ziua mea. Puzzle-ul pe care nil-a lasat bunicul tau s-] rezolvim - toate nu au fost decat o minciund? Jameson nu a reactionat la auzul numelui lui Emily. Afundat in rezolvarea misterului, nimic nu fl putea distrage - nici m&car ea. —O minciuna, a repetat el, sau o pista falsa. A intins mana pentru a-mi da la o parte o suvitd de par de pe fata si fiecare fibré din corpul meu a intrat in alerté. Am s&rit in spate. — Nu ma mai privi in felul Asta! i-am spus cu asprime. — Ince fel? m-a contrat el. Mi-am incrucisat bratele si l-am tintuit cu privirea. — iti activezi farmecul c4nd vrei ceva. — Mostenitoareo, m4 ranesti. Cand zAmbea, Jameson arata mai bine decat ar aveacineva dreptul sa arate. 10 JENNIFER LYNN BARNES— Nu vreau dec&t s& scotocesti putin prin noianul tau de amintiri. Bunicul meu a fost o persoand care gandea in patru dimensiuni. Posibil s4 fi avut mai multe motive si te aleag& pe tine. De ce s& omori doua pas&ri dintr-o lovitur&, cand ai putea omori doudsprezece, spunea el mereu. Era ceva in vocea lui, in felul in care continua s4 ma priveasca, care ar fi facut sa fie usor sa te lagi prins cu totul in asta. Posibilitatile. Misterul. El. Dar eu nu eram genul de om care face de doud ori aceeasi greseala. — Dar daca te inseli? am spus si mi-am intors privirea de lael. Dar dac4 bunicul tau nu stia ci Toby traieste? Dar dacd Toby a fost cel care si-a dat seama c& bitranul m4 suprave- gheazad? Ca se gandeste sd imi lase mie toaté averea? Harry, asa cum il stiam eu, fusese un jucdtor de sah al naibii de bun. Poate c& ziua aia in parc nu fusese o coinci- denta. Poate cd el ma gasise. — Ne scapa ceva, a zis Jameson si a venit 1angd mine. Sau poate c4 nu spui tu totul, a murmurat in ceafa mea. Nu se insela prea mult. Nu era stilul meu sd imi pun toate cartile pe mas& - iar Jameson Winchester Hawthorne nici micar nu se prefacea a fi de incredere. — Am inteles cum stau lucrurile, Mostenitoareo. ti puteam practic auzi zambetul strengaresc. — Daca asa vrei sa joci, de ce n-am face sa fie interesant? M-am intors cu fata la el. Ochi in ochi, nu era greu sa-ti amintesti cd, atunci cand saruta o fat4, Jameson nu o facea timid. Nu o facea delicat. Nu a fost pe bune, mi-am amintit singur&. Pentru el, fusesem o parte din puzzle, o unealt& care putea fi folosit4. inci eram o parte din puzzle. — Nue totul un joc, am spus eu. — Si poate c& tocmai asta e problema, a replicat el cu ochi scanteietori. Poate ci din cauza asta ne pierdem noi timpul in MOSTENIREA HAWTHORNE 11fiecare zi prin tunelurile astea fara niciun rezultat, tot vorbind despre asta fara s4 ajungem nicdieri. Pentru cd nu eun joc. Nu ined. Un joc are reguli. Un joc are un castigdtor. Poate cA ceea ce ne trebuie noua, Mostenitoareo, ca si rezolvim misterul lui Toby Hawthorne, e o mica motivatie. — Ce fel de motivatie? am intrebat eu mijind ochii. — Ce zici de un pariu? si-a arcuit Jameson o spranceana. Daca descalcesc eu primul toata treaba asta, atunci trebuie ca tu sa ierti sis& uiti mica mea eroare de judecat& de dupa ce am dezlegat misterul Black Wood. in Black Wood ne ddduserim seama ca prietena lui moart& murise de ziua mea. Acela a fost momentul in care a devenit prima oara limpede ci Tobias Hawthorne nu mA alesese pentru c4 eram speciald. Ma alesese pentru ceea ce ar fiinsemnat asta pentru ei. Imediat dup& aceea Jameson incetase s& mai aiba de-a face cu mine. — lar dac& eu cAstig, atunci tu trebuie s& uiti ci ne-am sarutat - si sA nu mai incerci niciodat& s& mA vrajesti sA te s&rut din nou, am contraatacat eu, privindu-i tintd ochii dia verzi ai lui. Nu aveam incredere in el, dar nu aveam incredere nici in mine cand eram cu el. — In regula, Mostenitoareo. Jameson a facut un pas inainte. Stand chiar langd mine, si-a coborat buzele la urechea mea si a soptit: — S& inceapa jocul. 12 JENNIFER LYNN BARNESCapitolul 2 intr-o directie prin tuneluri, iar eu, in cealalta. Hawthorne House era imensa, intinsd, destul de mare incat, chiar si dupa trei siptam4ni, s4 nu o fi vazut in intregime. Ai putea s& iti petreci ani intregi explorand locul Asta si tot nu ai ajunge sé il cunosti in detaliu, sa ii stii toate pasajele secrete si toate compartimentele ascunse - si asta fara si mai punem la socoteala tunelurile subterane. Norocul meu era c& invat repede. De sub aripa cu sala de sport, am tdiat-o printr-un tunel care mergea pe sub sala de muzicd. Am trecut pe sub solariu, apoi am urcat pe o scara secreté in Sala Mare, unde am dat de Nash Hawthorne, care stdtea sprijinit, relaxat, de un semineu din piatra. Asteptand. — Salut, pustoaico! Nash nici macar nu a clipit cand mi-am facut ca din senin aparitia. De fapt, impresia pe care o dddea cel mai mare dintre fratii Hawthorne era cd, chiar dac& intreg conacul s-ar fi praébusit in jurul lui, el tot sprijinit de semineu ar fi ramas. Pesemne ci Nash Hawthorne ar fi salutat pand si moartea ducandu-si mana la palaria lui de cowboy. — Salut! i-am raspuns. — L-ai vazut cumva pe Grayson? m-a intrebat el, iar accentul lui texan téragdnat a sunat aproape lenes. O= termenii pariului stabiliti, Jameson a pornit MOSTENIREA HAWTHORNE 13Asta ins4 nu a atenuat deloc impactul a ceea ce tocmai spusese. —Nu. Am rdspuns scurt, fara si las sA mi se citeascd ceva pe fat&. Eu si Grayson Hawthorne piastram distanta. — Sise intampla sa stii ceva despre o discutie pe care Gray a avut-o cu mama chiar inainte ca ea s{ se mute? Skye Hawthorne, fiica mai mica a lui Tobias Hawthorne si mama celor patru nepoti ai acestuia, incercase s& mA ucida. Persoana care apdsase pe traigaci era la inchisoare, dar Skye fusese obligata si plece din Hawthorne House. De c&tre Grayson. O sd te protejez intotdeauna, imi spusese el. Dar asta... noi... Asta nu e posibil, Avery. — Habar n-am, am spus eu indiferenta. — imi imaginam, a zis Nash si mi-a facut cu ochiul. Te caut& sora si avocata ta. in aripa de est. Asta era declaratia cea mai plind de subintelesuri pe care am auzit-o vreodata. Avocata mea era fosta lui logodnica, iar sora mea... Nu stiam ce era intre Libby si Nash Hawthorne. — Mersi! i-am spus, dar cand am urcat scara serpuitd care ducea in aripa de est a Hawthorne House, nu m-am dus sio caut pe Libby. Si nici pe Alisa. Facusem un pariu cu Jameson si aveam de gand sa il cAstig. Prima oprire: biroul lui Tobias Hawthorne. in aceastA incApere se gisea un birou de mahon, iar in spatele lui un perete plin cu trofee si brevete si cirticunumele Hawthorne pe cotor - o reamintire vizibilé, uimitoare, a faptului cd absolut nimic nu era obisnuit la fratii Hawthorne. Li se dAdusera toate sansele, iar batranul asteptase de laei sa fie iesiti din comun. Dar nu md aflam aici ca sé m4 zgaiesc la trofee. Asa ci m-am asezat la birou si am deschis comparti- mentul secret pe care il descoperisem nu cu mult timp in 14 JENNIFER LYNN BARNESurméa, fna4untru era un dosar. fn interiorul acestuia se giseau poze cu mine. Nenuméarate fotografii, care mergeau inapoi in timp cu ani buni. Dup& acea intAlnire decisiva din local, Tobias Hawthorne mA tinuse sub supraveghere. Sd fie din cauza numelui meu? Sau a avut un alt motiv? Am rasfoit pozele si am scos doua dintre ele. Jameson avusese dreptate acolo, in tuneluri. fi ascundeam ceva. Facusem doua poze impreund cu Toby, dar, in ambele dati, tot ceea ce prinsese fotograful din barbatul de lang& mine era ceafa acestuia. Oare Tobias Hawthorne il recunoscuse pe Toby dela spate? Oare ,Harry” isi diduse seama cA suntem fotografiati si isi intorsese intentionat capul dinspre camer’? Dupa cum aratau indiciile, nu aveam cine stie ce punct de plecare. Tot ce dovedea dosarul era faptul ci Tobias Hawthorne ma tinuse sub supraveghere ani in sir inainte de a-si fi facut ,Harry” aparitia. Am trecut peste fotografii, la o copie a certificatului meu de nastere. Semnatura mamei era clara, cea a tatdlui meu, un amestec de litere de mana si de tipar. Tobias Hawthorne o subliniase pe aceasta din urma, precum si data mea de nastere. 18.10. incazul Asta cunosteam semnificatia. Atat Grayson, cat si Jameson iubiser& o fata pe nume Emily Laughlin. Moartea acesteia - pe 18 octombrie - adusese ruptura intre ei. Batranul voia ca eu sd ii readuc cumva impreuna. Dar ce motiv ar fi avut Tobias Hawthorne sa sublinieze semnatura tatalui meu? Ricky Grambs era un pierde-vara. Cand a murit mama, nu i-a pasat nici cat sé raspunda la telefon. Daca ar fi fost dupa el, as fi ajuns intr-un centru de plasament. M-am uitat atent la semnd&tura lui Ricky, dorindu-mi s& imi devind clara ratiunea pentru care Tobias Hawthorne o subliniase. Nimic. Undeva, in adancul mintii mele a rasunat vocea mamei. Am un secret despre ziua in care te-ai ndscut, imi spusese ea MOSTENIREA HAWTHORNE 15cu mult inainte ca Tobias Hawthorne sa mA fi trecut in testa- mentul lui. Orice ar fi vrut s& spund cu asta, nu maiaveam sd descopar niciodat4, acum, cA ea murise. Un singur lucru stiam sigur, si anume c& nu sunt o Hawthorne. Daca nu era o dovada sufi- cient&é numele tatalui meu pe certificatul de nastere, un test ADN confirmase deja c& nu imi curgea in vene sAngele fami- liei Hawthorne. De ce ma c&utase Toby? Oare chiar ma ciutase? M-am gAndit la ceea ce zisese Jameson despre bunicul lui si despre a omori doudsprezece pds&ri cu o singura piatra. Am trecut din nou prin dosar, incercand sa gisesc o farama de sens. Ce imi scdpa? Trebuia sa fie ceva... O bataie in usd a fost singurul avertisment pe care l-am primit inainte ca manerul s& inceapa s& se rsuceasc&. M-am grabit s& adun fotografiile si sA strecor dosarul inapoi in compartimentul secret. — Aici erai. Alisa Ortega, avocata, era un model de profesionalism. A ridicat din sprancene, ceea ce eu denumisem in mintea mea »pTivire ala Alisa”. — Ar fi gresit si presupun ca ai uitat de joc? — De joc? am repetat eu, nestiind la ce joc se refera. Mise pareaca jucasem tot timpul din clipa in care pusesem prima data piciorul in Hawthorne House. — Jocul de fotbal, m-a lamurit Alisa, aruncandu-mi incd o privire 4 la Alisa. Partea a doua a debutului tau in soci- etatea din Texas. Acum, cé Skye a plecat din Hawthorne House, aparentele sunt mai importante ca oricand. Trebuie s& control4m narativul. Asta e o poveste cu Cenusdreasa, nu un scandal - ceea ce inseamna ca tu trebuie sa 0 joci pe Cenusireasa. fn public. Cat mai des si mai conving&tor cu putintd - si ai s4 incepi folosind in aceast4 seara loja proprie- tarului, care iti apartine. 16 JENNIFER LYNN BARNESLoja proprietarului. Mi-a picat fisa. — Jocul, am repetat, intelegand in sfarsit. Cum ar fi un joc din NFL. Pentru ca detin o echipa de fotbal. Lucrul Asta incé mi se parea atat de aiuritor, incat a fost cat pe ce s& reusesc sa imi abat atentia de la cealalta parte din ceea ce spusese Alisa - mentionarea lui Skye. Potrivit inte- legerii pe care o incheiasem cu Grayson, nu puteam spune nimanui despre rolul jucat de mama lui in tentativa de asasi- nare a mea. fn schimb, se ocupase el de asta. Exact asa cum promisese ca va face. — in loja proprietarului sunt 48 de locuri, mi-a spus Alisa, intrand in modul prelegere. O harté generala a locurilor e creatd cu luni inainte. Au acces numai persoanele impor- tante. Nu e vorbanumai despre fotbal; eun mod de a cumpara un loc la o duzina de mese diferite. Invitatiile sunt extrem de c&utate de mai toat4 lumea - politicieni, celebritati, directori de companii. I-am cerut lui Oren s4-i verifice pe toti cei de pe lista din seara asta si o sA avem gi un fotograf profesionist la indemana pentru eventuale ocazii strategice de a face poze. Landon a pus la punct un comunicat de presd care urmeazad sa fie dat publicitatii cu o ori inainte de inceperea jocului. Nu mai trebuie s& ne facem griji decAt pentru... Cu tact, Alisa a lAsat afirmatia in suspensie. Am pufnit. — Pentru mine? — Eo poveste cu Cenusareasa, mi-a reamintit ea. Ce crezi ca ar purta aceasta la primul ei joc in NFL? Probabil ca era o intrebare-capcana. — Ceva de genul asta? in ugs& a aparut capul lui Libby. Era imbracat4 intr-un tricou Lone Stars, cu un fular asortat, m&nusi asortate si ghete la fel. tsi prinsese parul albastru in cozi impletite, cuo multime de panglici albastre si aurii. MOSTENIREA HAWTHORNE 17Alisa a incercat sa schiteze un zambet. — Da, mi-a spus ea. Ceva de genul Asta - mai putin rujul negru, oja neagra si colierul. Libby era, probabil, cea mai veseld adepta a stilului goth din lume, dar Alisa nu se dddea in vant dupa gusturile in materie de moda ale sora-mii. — Asacum spuneam, seara asta e importanta, a continuat Alisa cu emfaza. in timp ce Avery 0 sa joace rolul Cenusaresei in fata camerelor, eu o si ma plimb printre invitatii nostri ca s& imi dau mai bine seama de pozitia lor. — Pozitia lor cu privire la ce? am intrebat eu. Mi se spusese de nenuméarate ori c&i testamentul lui Tobias Hawthorne era inatacabil. Din cate stiam eu, familia Hawthorne renuntase la a mai incerca sa il conteste. —Niciodata nu strica sd ai de partea ta cativa jucdtori redu- tabili in plus, a spus Alisa. Sine dorim ca toti aliatii nostri sa se simta in siguranta. — Sper c& nu intrerup. Nash se purta ca si cum ddduse numai din intaémplare peste noi trei - de parcd nu el ma avertizase cA Alisa si Libby ma c4utau. — Continua, Lee-Lee, i-a spus el avocatei mele. Parca ziceai ceva despre a te simti in siguranta. — Avem nevoie ca oamenii s& stie ci Avery nu se afla aici ca sa dea lucrurile peste cap. Alisa a evitat s& se uite direct la Nash, asa cum cineva isi fereste privirea de soare. — Bunicul tau avea investitii, parteneri de afaceri, relatii politice - lucrurile astea trebuie tratate cu multa grija. — Ce vrea s& spuna prin asta e faptul cA are nevoie ca oamenii sA creada cA firma McNamara, Ortega si Jones are situatia complet sub control, mi-a spus Nash. 18 JENNIFER LYNN BARNESSituatia?, mi-am zis eu. Sau pe mine? Nu-mi placea ideea de a fi marioneta cuiva. Teoretic cel putin, se presupunea ca firma lucreaza pentru mine. Ceea ce mi-a dat o idee. — Alisa, iti amintesti cand ti-am cerut si faci rost de bani pentru un prieten de-ai mei? — Harry parca, nu? mi-ardspuns Alisa, daraveam senzatia clara cd atentia ii e imp&rtita in trei directii: intre intrebarea mea, planurile ei mdrete pentru acea seara si zimbetul care a aparut pe buzele lui Nash cand a vazut cum era imbrdcata Libby. Ultimul lucru de care aveam nevoie era ca avocata mea si fie atent& la felul cum se uitd fostul ei la soré-mea. — Da. Ai reusit s& ii faci rost de bani? am intrebat-o. Cel mai simplu mod de a primi raspunsuri era sA il gasesc pe Toby - inainte s& o faci Jameson. Alisa si-a desprins ochii de la Libby si dela Nash. — Din pacate, oamenii mei nu au putut s4-i dea de urma lui Harry Asta al tau. Am r&sucit pe toate partile in minte ce presupunea asta. Toby Hawthorne isi facuse aparitia in parc la cdteva zile dupa moartea mamei mele si, la mai putin de o lund de la plecarea mea, disparuse. — Acum, in ce priveste garderoba ta... a zis Alisa si si-a impreunat mAinile la piept. MOSTENIREA HAWTHORNE 19Capitolul 3 noua proprietara a echipei Texas Lone Stars, nu prea puteam sa spun asta multimii de reporteri care s-au ingramAdit in jurul SUV-ului cand acesta s-a oprit la intrarea in stadion, la fel cum nu puteam recunoaste cA tricoul lasat pe umeri si cizmele de cowboy de un albastru metalic pe care le purtam mi se pdreau la fel de autentice precum o costu- matie de Halloween. — Coboaraé geamul, zimbeste si strig&: ,Hai, Lone Stars!”, mi-a spus Alisa. Nu voiam s& cobor geamul. Nu voiam s4 zAmbesc. Nu voiam s& strig nimic - dar am facut-o. Pentru ca asta era o poveste cu Cenusareasa, iar eu eram vedeta. — Avery! — Avery, aici! —Cumtesimtilaprimul jocincalitatede noua proprietara? — Ai ceva de spus in leg&tura cu informatiile cA ai fi amenintat-o pe Skye Hawthorne? Nu eram eu foarte pregatita pentru interactiunea cu presa, dar macar atata lucru stiam, si anume cd regula de baz& cand reporterii te bombardeaz& cu intrebari este: nu rdspunde! Cam singurul lucru pe care aveam voie s&-] spun era ci sunt entuziasmata, recunosc&toare, impresionata si coplesité in cel mai incredibil mod cu putinta. N: mai asistasem niciodati la un joc de fotbal, dar, ca 20 JENNIFER LYNN BARNESAsac& m-am straduit cét am putut s4 transmit entuziasm, recunostintA si minunare. La jocul din seara asta aveau s& asiste aproape o sut& de mii de oameni. Milioane aveau s& il urmdreasca peste tot in lume, ovationand echipa. Echipa mea. — Hai, Lone Stars, am strigat. Am dat s& ridic geamul, dar chiar cand sa ating butonul cu degetul, din multime s-a desprins o siluetdé. Nu era un reporter. Era taicé-meu, Ricky Grambs isi petrecuse toata viata tratandu-ma ca pe ceva secundar, cel mult. Nu il mai vizusem de mai bine de un an. Dar acum, ci mostenisem miliarde? Tata-l! fntorcandu-mi privirea de la el - si de la paparazzi - am ridicat geamul. — Ave? a rdsunat ezitanté vocea lui Libby cand SUV-ul nostru blindat a disparut intr-un garaj privat de sub stadion. Sora mea era o optimistd. Avea o parere foarte bund despre oameni - inclusiv despre unul care nu miscase niciodaté un deget pentru niciuna dintre noi doua. — Stiai cd o sd fie aici? am intrebat-o cu voce joasa. — Nu, a rdspuns Libby. Jur! Si-a prins buza de jos intre dinti, intinzandu-si rujul negru. — Dar vrea doar sa vorbeasca cu tine. Cred si eu cd vrea. Din fata, de pe locul soferului, Oren, seful serviciului meu de paza, a parcat SUV-ul si a vorbit calm in cAsti. — Avem o problemA la intrarea de nord. Nu interveniti, dar vreau un raport complet. Avantajul cand esti miliardar si ai o echipa de paza plinad de oameni retragi din Fortele Speciale e cd riscul s4 fiu din nou MOSTENIREA HAWTHORNE 21victima unei ambuscade era aproape zero. Mi-am ingropat adanc sentimentele pe care le adusese la suprafaté vederea lui Ricky si am coboraét din masin&d in maruntaiele unuia dintre cele mai mari stadioane din lume. — §-o facem si pe-asta! am zis eu. — Ca s stii, firma poate foarte bine s& se ocupe de tatal t&u, mi-a spus Alisa, iesind din masina. Si Asta e avantajul cand esti singurul client al unei firme de avocaturd de mai multe miliarde de dolari. — Esti bine? a insistat Alisa. Nu prea era ea genul grijuliu. Cel mai probabil voia s& evalueze dac4 aveam sA fiu un punct slab in seara asta. — Sunt OK, i-am rdspuns. — De ce n-ar fi? Vocea - joas& si calma - s-a auzit dinspre un ascensor aflat in spatele meu. Pentru prima data in sapte zile, m-am intors gsi am dat cu ochii de Grayson Hawthorne. Avea parul deschis la culoare si ochii cenusii ca de gheat& si pometi indeajuns de ascutiti pentru a fi folositi ca arme. Cu doud séptaémani in urmé as fi zis cé e cel mai sigur pe sine, mai multumit de propria persoand si mai arogant ticdlos pe care l-am intalnit vreodata. Nuprea stiam ce sA spun acum despre Grayson Hawthorne. — De ce ar fi Avery altfel decat bine? a repetat el tdios, iesind din ascensor. — Haimanaua de taicé-meu si-a facut aparitia afard, am Morméait eu. EOK. Grayson s-a holbat la mine, cu ochii atintiti intr-ai mei, apoi s-a intors inspre Oren. — Reprezint& o amenintare? O sé te protejez tntotdeauna, imi promisese el. Dar asta.., noi... Asta nu e posibil, Avery. 22 JENNIFER LYNN BARNES— Nu am nevoie s4 mA protejezi tu, i-am spus pe un ton tAios. Cand vine vorba de Ricky, sunt experta in a mA proteja singura. Am trecut, sigurd pe mine, pe lang& Grayson si am intrat in liftul din care coborase el cu cteva clipe in urma. Smecheria cand esti abandonat e s& nu iti ingddui nicio- data sa iti fie dor de cel care a plecat. Un minut mai tarziu, cand usileliftului s-au deschisinloja proprietarului, am pasit afara, flancaté de Alisa si de Oren, si nici macar nu am intors privirea la Grayson. De vreme ce coborase cu liftul si ma intampine, era clar cd fusese deja aici, probabil ca s& socializeze. Fard mine. — Avery, ai ajuns. Zara Hawthorne-Calligaris purta un sirag de perle deli- cate in jurul gatului. Zambetul ei sarcastic avea ceva care imi Asa impresia c& ar fi putut omori un om cu perlele alea daca ar fi avut chef. — Nu eram sigura cd o sa iti faci aparitia in seara asta. Si erai pregdtitd sd fii in centrul atentiei in locul meu, am tras eu concluzia. M-am gandit la ce-mi spusese Alisa - despre aliati si jucdtori redutabili si despre influenta care putea fi cumpdarata cu un bilet in loja asta. Cum ar spune Jameson, sd inceapd jocul! MOSTENIREA HAWTHORNE 23Capitolul 4 lungimi de 45 de metri a terenului, dar cu o ord inainte de lovitura de incepere, nimeni nu privea intr-acolo. Loja se continua in spate si se largea si, cu cat te indepartai de scaune, cu atat sema4na mai mult cu un bar select ori cu un club. in seara asta, eu eram divertismentul - 0 ciudatenie, o curiozitate, o papus& din hartie imbracatA elegant. Mi s-a parut o vesnicie ct am tot dat mana, am stat pentru poze si m-am prefacut ca inteleg glumele despre fotbal. Am reusit s& nu ma holbez la un star pop, la un fost vicepresedinte si la un gigant al tehnologiei care cAstiga, probabil, mai multi bani cat timp facea pipi decat cAstiga cei mai multi oameni in toata viata lor. Creierul aproape c& a incetat si-mi mai functioneze cand am auzit formula ,Alteta voastré” si mi-am dat seama c& printre cei prezenti se afla si fete regale. Alisa a simtit, pesemne, c& imi atinsesem limitele. — fn curand o s& se dea lovitura de incepere, a zis ea, punandu-si usor o mand pe umdrul meu - ca si mA impie- dice, probabil, s4 fug. Hai s4 te asezim la locul tau. Am rezistat pana la pauza, apoi am luat-o la fuga pe bune. Grayson m-a oprit. Far& un cuvant, mi-a facut semn intr-o parte cu capul si a pornit in acea directie, sigur ci aveam s& ilurmez. | instse Semesters dare etna 24 JENNIFER LYNN BARNESimpotriva vointei mele, aga am f&cut. Am dat de un al doilea ascensor. — Asta urca, mi-a spus el. Probabil c& era o greseali si merg undeva impreund cu Grayson Hawthorne, dar, dat fiind cd alternativa era si mai mult& socializare, mi-am asumat riscul. Am urcat amandoi cu liftul in tacere. Usa s-a deschis dand intr-o inc&pere mic&, cu cinci scaune, toate goale. Vederea asupra terenului era si mai buna decat cea de dedesubt. — Bunicul raémAnea in lojd s4 socializeze o vreme, pand cand se s&tura si venea aici sus, mi-a explicat Grayson. Eu si fratii mei eram singurii care aveam voie sd ine alaturam. M-am asezat si am privit stadionul. Erau foarte multi oameni tn public. Energia, haosul, volumul mare, totul era coplesitor. Dar aici, induntru, era liniste. — Am crezut ca o sa vii la meci impreund cu Jameson. Grayson nu s-a asezat, de parc nu avea incredere in el cand se afla prea aproape de mine. — Voi doi ati petrecut mult timp impreuna. Asta m-a enervat, din motive pe care nici mAcar nu mi le puteam explica. — Eu si fratele tau am pus un pariu. — Ce fel de pariu? Nu aveam intentia s4-i raspund, dar, cand mi-am atintit ochii in ai lui, nu m-am putut abtine si am spus singurul lucru care in mod cert avea sa fi starmeascd o reactie: — Toby traieste. Pentru altcineva, reactia lui Grayson ar fi putut trece neob- servaté, dar eu am remarcat cum a tresarit din tot corpul. Ochii lui cenusii nu se dezlipeau de mine. — Poftim? — Unchiul tau trdieste si se amuza dandu-se drept un om fard adapost in New Castle, Connecticut. MOSTENIREA HAWTHORNE 25Probabil cd as fi putut fi ceva mai delicata. Grayson s-a apropiat. A binevoit si se aseze lang& mine, iar incordarea din bratele lui a devenit vizibila cand si-a varat mi§inile impreunate intre genunchi. — Despre ce anume vorbesti, Avery? Nu eram obisnuita sa il aud spunandu-mi pe numele mic. Era prea tarziu s4 mai retrag ceea ce spusesem. — Am vazut 0 poz a lui Toby in medalionul bunicii tale. Am inchis ochii, intorcéndu-mé in minte la acel moment. — L-am recunoscut. Mie mi-a spus ca il cheama Harry. Am jucat sah in parc, in fiecare siptdmand, timp de mai bine de unan. Am deschis din nou ochii. — Eu si Jameson nu stim sigur care e treaba - inca. Am pus pariu cine descopera primul. — Cuii-ai mai spus? — Despre pariu? — Despre Toby. — Buniera de fatd cand am descoperit. Aveam de gand sa-i spun Alisei, dar... — Nu-i spune! m-a intrerupt el. SA nu suflio vorba despre asta nimAnu! fntelegi? M-am holbat la el. — incep s4 am senzatia ca nu inteleg. — Maic&-mea nu are niciun temei s4 atace testamentul. M&tus&-mea nu are niciun temei s& atace testamentul. Dar Toby? Graysoncrescusecamostenitor prezumtiv. Dintre toti fratii Hawthorne, el primise cel mai rau faptul de a fi dezmostenit. — Daca unchiul meu e in viata, e singura persoana de pe fata pam4ntului care ar putea reusi s& anuleze testamentul batranului. 26 JENNIFER LYNN BARNES— O spui de parca ar fi un lucru rau, am zis eu. in ce m& priveste, desigur. Cat despre voi... — Maic&-mea nu trebuie sa afle. Nici Zara nu trebuie si afle. Expresia de pe fata lui Grayson era intensa, fiind concen- trat cu toata fiinta lui asupra mea. — McNamara, Ortega si Jones nu trebuie sa afle. in sAptamAnile in care eu si Jameson vorbiseram despre aceast& turnurd pe care o luasera evenimentele, ne concentra- serim exclusiv asupra misterului - fara a lua in considerare ce s-ar putea intampla daci se dovedeste dintr-odata cA mostenitorul disparut al lui Tobias Hawthorne e in viata. — Nuesti nici macar un pic curios? l-am intrebat eu. Legat de ce inseamna asta? — Stiu ce inseamn4, mi-a r4spuns el taios. {ti spun eu.ce inseamna, Avery. — Daca pe unchiul tau il interesa mostenirea, nu crezi cA si-ar fi facut aparitia pind acum? am zis eu. Dacd nu cumva exist4 un motiv pentru care sta ascuns. — Atunci las4-1 s4 stea ascuns. Ai idee cAt de riscante... Grayson nu a mai apucat s4 termine intrebarea. — Ce-ar fi viata fara un pic de risc, fratioare? M-am intors c&tre ascensor. Nu am observat cand acoborat si cand a urcat din nou, dar isi facuse aparitia Jameson. A trecut alene pe lang& Grayson si s-a asezat pe scaunul aflat de cealalté parte a mea. — Ai facut vreun progres cu pariul nostru, Mostenitoareo? Am pufnit. — Aivrea tu sa stii. Jameson a ranjit, apoi a deschis gura s{ mai spund ceva, dar cuvintele i-au fost indbusite de o explozie. De mai multe. Focuri de arma. Panica mi s-a raspandit prin vene si, fara MOSTENIREA HAWTHORNE 27s&-mi dau seama, m-am trezit pe jos. Unde e trégdtorul? Se intampla la fel ca in Black Wood. Exact ca in Black Wood. — Mostenitoareo! Nu puteam s4 m4 misc. Nu puteam sf respir. Si apoi Jameson s-a asezat pe jos, lang& mine. Si-a aplecat capul ca s& ma poata privi drept in ochi si mi-a cuprins fata in palme. — Artificii, mi-a spus el. Nu sunt decat niste artificii la pauza, Mostenitoareo. Creierul meu a inregistrat cuvintele, dar corpul era inca pierdut in amintire. Jameson fusese impreund cu mine atunci, in Black Wood. Ma acoperise cu corpul lui. —Nus-aintémplat nimic, Avery, azis Grayson, lasandu-se pe genunchi langa Jameson, langa mine. N-o sA permitem nimanui s4-ti facd riu. Pret de cAteva clipe care s-au prelungit, in incdpere nu s-a auzit niciun sunet in afara respiratiei noastre. A lui Grayson. Alui Jameson. Sia mea. — Doar niste artificii, am repetat eu dup& Jameson, cu inima strans4. Grayson s-a ridicat, dar Jameson nu s-a miscat din loc. Ma privea fix, cu corpul lipit de al meu. Expresia lui avea ceva aproape tandru. Am inghitit — si in acel moment pe buze i-a aparut un zambet rautacios. —CasAstii, Mostenitoareo, eu am facut progrese excelente cu pariul nostru. Si-a plimbat degetul mare pe conturul obrazului meu. Am simtit un fior, apoi l-am fulgerat cu privirea si m-am ridicat in picioare. De dragul propriei sAn&tdti mintale, trebuia sd cAstig pariul Asta. Repede. 28 JENNIFER LYNN BARNESCapitolul 5 uni insemna scoala. Scoala particular&. O scoala parti- cular& care dispunea de resurse, dupa toate aparentele, elimitate si de ,orar modular”, ceea ce facea sé am gauri aleatorii de timp liber pe parcursul zilei. Am folosit acel ragaz ca si dezgrop tot ce se putea despre Toby Hawthorne. Cunosteam deja lucrurile elementare: era cel mai tanar dintre cei trei copii ai lui Tobias Hawthorne si, din ceea ce se spunea, favoritul. La 19 ania plecat impreuna cu cAtiva prie- teni pe o insula privata pe care o detinea familia Hawthorne, situatd in largul coastei statului Oregon. Acolo s-au produs un incendiu devastator si o furtuna ingrozitoare, iar trupul lui nu a mai fost gasit. Tragedia fusese intens mediatizata si, rasfoind articolele, am gisit cateva detalii in plus despre ceea ce se intamplase. Pe insula familiei Hawthorne plecaserA patru persoane. Niciuna nu se mai intorsese in viata. Se gisisera trei cadavre. S-a presupus ca al lui Toby s-a pierdut in furtuna de pe ocean. Am gasit tot ce am putut despre celelalte victime. Doua dintre ele erau, practic, niste clone ale lui Toby: elevi de scoala particular. Mostenitori. Cea de-a treia era o fata, Kaylie Rooney. Din informatiile adunate reiesea cA era o localnica, o adolescenté-problema dintr-un mic sat pescdresc de pe uscat. Cateva articole afirmau ca avea cazier — un dosar inchis de delineventé juvenilé. Mi-a luat ceva mai mult si gisesc MOSTENIREA HAWTHORNE 29o surs& - cu toate cA nu una neaparat respectabilé - care sustinea ca in cazierul lui Kaylie Rooney era vorba despre droguri, ultraj si incendiere. Eaa pus focul. Asta era povestea cu care venise presa, fara si o spuna insd pe sleau. Trei tineri promitdtori, o tandrd cu probleme. O petrecere care a scdpat de sub control. Totul a fost inghifit de fldcdri. Kaylie era cea pe care o invinuia presa — uneori printre randuri, alteori explicit. Baietii erau idolatrizati si elogiati si considerati a fi repere in comunitatile lor. Colin Anders Wright. David Golding. Tobias Hawthorne II. Atata inteligentA, atat de mult potential, disparute prea devreme. Dar Kaylie Rooney? Era o pacoste. Mi-a vibrat telefonul si am aruncat un ochi la ecran. Un mesaj de la Jameson: Am 0 pistd. Jameson era in ultimul an la Heights Country Day. Se afla undeva, prin campusul Asta magnific. Ce fel de pista?, m-am intrebat, dar m-am abtinut s4 ii dau satisfactia de a-i rdspunde la mesaj. in cele din urm§, telefonul m-a informat c& Jameson scrie. Spune-mi ce stii, mi-am zis eu. Si atuncia sosit in sfarsit mesajul. Vrei sd ridicém miza? * Refectoriul de la Heights Country Day nu ar&ta ca o cantina de liceu. Mese lungi de lemn se intindeau pe toaté lungimea salii. Pe pereti erau ag&tate portrete. Tavanul era inalt si boltit, iar ferestrele aveau vitralii. In timp ce imi luam mAncarea, m-am uitat din reflex prin incdpere dupa Jameson - dar am dat de un altul dintre fratii Hawthorne. Xander Hawthorne era agezat la una dintre mese si se uita cu multa atentie la o masinarie pe care o pusese pe t&blie. Dr&covenia semana un pic cu un cub Rubik, numai ca era 30 JENNIFER LYNN BARNESalungita, cu piese care puteau fi rotite si desfasurate in orice directie. Aveam banuiala ci era o inventie marca Xander Hawthorne. imi spusese odat& c&, dintre cei patru frati, el putea fi cel mai usor acaparat de o masinadrie complexa - si de briose. Asta m-a pus pe ganduri in timp ce il urmaream cum tot rdsuceste trei piese intre degete. Cand fratii lui se lasau prinsi de jocurile bunicului lor, Xander ajunsese de multe ori sa isi imparta briosele cu batranul. Oare au vorbit vreodatd despre Toby? Nu era decét o singur& cale de a afla. Am traversat incdperea si m-am asezat lang el, dar era atat de adancit in gandurile lui cA nici nu m-a observat. intr-o parte si-n alta, intr-o parte si-n alta, tot rasucea piesele. — Xander? S-a intors spre mine sia clipit, surprins. — Avery! Ce surpriza placut si nu obiectiv neasteptata! Mana lui dreapta s-a intins spre cealalté margine a masi- nariei, unde se afla un caiet. L-ainchis. De aici am tras concluzia ci Xander Hawthorne punea ceva la cale. Dar la fel si eu. — Pot sa te intreb ceva? — Depinde, mi-ardspuns el. Ai de gand s& imparti cu mine bunatatile alea? M-am uitat la croissantul si la prajitura de pe tava mea si am impins-o pe cea din urma inspre el. — Ce stii despre unchiul vostru Toby? — De ce te intereseaz4? Xander a muscat din pr&jiturd si s-a incruntat. — Asta are si merisoare? Numai un monstru ar putea combina caramel cu merisoare uscate. — Eram doar curioas&, am raspuns. — Stii ce se spune despre curiozitate, m-a atentionat vesel Xander si a mai luat o musc&tura sAndtoasd din prajitura. Curiozitatea a omorat... Bex! MOSTENIREA HAWTHORNE 31Xander a inghitit imbucd&tura pe care tocmai o luase si s-a luminat la fata. I-am urmirit privirea indreptata inspre Rebecca Laughlin, care statea in spatele meu, cu o tava in mini si arétand la fel ca intotdeauna: ca un soi de printes& scoas& dintr-un basm. Parul rosu precum rubinul. Ochii ireal de depArtati. in mod clar vinovata. Ca sicum mi-ar fi putut auzi gandurile, Rebecca si-a abatut privirea dela mine. — M-am gAndit c&, poate, ai nevoie de ajutor cu... i-a spus ea, ezitant, lui Xander. — Chestia! a intrerupt-o Xander, aplecAndu-se in fata. Am mijit ochii si mi-am intors din nou capul catre cel mai mic dintre fratii Hawthorne - si spre caietul pe care l-a inchis in momentul in care mA vazuse. —Ce chestie? am intrebat eu, suspicioasa. — Trebuie sa plec, a zis Rebecca din spatele meu. — Ba trebuie sa stai jos si s& ma asculti plangandu-ma din cauza merisoarelor, a corectat-o Xander. Dupa c&ateva clipe lungi, Rebecca s-a asezat, lasand un scaun gol intre noi. Ochii ei verzi, limpezi s-au indreptat catre mine. — Avery, a zis ea si si-a plecat din nou ochii in p&mAnt. iti datorez scuze. Ultima dat4 cAnd vorbisem cu Rebecca, imi marturisise c& o acoperise pe Skye Hawthorne in rolul pe care 1-a avut in tentativa de omor asupra mea. — Nu sunt sigur ca le vreau, am zis eu, cu ovoce in care se putea citi o oarecare tensiune. Rational vorbind, intelesesem ci Rebecca isi petrecuse intreaga viata traind in umbra surorii sale, cd fusese distrusa la moartea lui Emily, cd simtise ca fiind un soi de responsabi- litate nesAndtoasa fata de sora ei moarta s& pastreze tacerea 32, JENNIFER LYNN BARNESdespre complotul lui Skye impotriva mea. Dar, la un nivel mai visceral: puteam sé mor. — Doar nu mai simti si acum 0 oarecare ranchiuna pentru toatA tdrisenia, nu? a intrebat Thea Calligaris, revendicand scaunul pe care Rebecca i] lAsase neocupat. — Ooarecare ranchiuna? am repetat eu. Ultima dat& cand mA aflasem atat de aproape de Thea, recunoscuse ci ea pusese totul la cale pentru ca eu s& imi fac debutul in societatea texand imbricata ca o faté moarta. — Tu ti-ai batut joc de mine. Iar Rebecca a fost cat pe ce si ma omoare! — Ce pot sA spun? a zis Thea, atingandu-si usor degetele de ale Rebeccai. Suntem niste fete complicate. Era ceva deliberat in aceste cuvinte, in acea atingere de méAini. Rebecca s-a uitat la Thea, apoi la mAinile lor — apoi si-a dus degetele in podul palmei si si-a pus mana in poala. Thea a privit-o pe Rebecca in ochi cAteva secunde, apoi s-a intors inspre mine. — in plus, credeam c& Asta e un pranz privat, a zis ea cu impertinenta. Privat. Numai Rebecca si Thea si Xander, cei trei care - din ceea ce stiam — abia daca isi vorbeau, din motive complicate care presupuneau, asa cum ii plicea lui Xander s& spund, inimi frante, intalniri de fatada si drama. — Ce imi scapa? l-am intrebat pe Xander. Caietul. Felul in care evitase si raspunda la intrebarea mea despre Toby. ,Chestia” pentru care venise Rebecca sa il ajute. Siacum Thea. Xander s-a sustras de la raspuns indesandu-si in gura restul de prajiturd. — Deci? l-am imboldit eu in timp ce mesteca. — Vineri e ziua de nastere a lui Emily, a spus dintr-odat4 Rebecca. MOSTENIREA HAWTHORNE 33Vocea ii era linistita, dar ceea ce tocmai spusese parci a golit incdperea de oxigen. —Eostrangere de fonduri in memoria ei, a adaugat Thea, fixandu-m cu privirea. Eu, Xander si Rebecca am programat acest pranz privat ca s& punem la punct niste planuri. Nu eram sigur& ca o cred, dar, oricum, era in mod clar un semn ca trebuia sa plec. 34 JENNIFER LYNN BARNESCapitolul 6 fncercarea mea de a vorbi cu Xander a fost un fiasco. Citisem tot ce am putut gisi despre incendiu. Ce urmeazd?, m-am intrebat, strabatand un coridor lung ca s& ajung la dulapul meu. Sa vorbesc cu cineva care fl stia pe Toby? Skye iesea din discutie, din motive evidente. Nu aveam incredere nici in Zara. Cine mai ramAnea? Poate Nash? Trebuie sd fi avut cam cinci ani cénd a dispdérut Toby. Buni. Poate sofii Laughlin. Bunicii Rebeccdi se ocupau de mosia Hawthorne si o facusera ani buni. Cu cine vorbeste Jameson? Ce pistd are? Enervat4, mi-am scos telefonul si i-am trimis un mesaj lui Max. Nu md asteptam la un rdspuns, pentru cA prietena mea cea mai buna avea restrictionat accesul la tehnologie de cand pleasca mostenirii cu care mA trezisem eu — venitd la pachet cu atentia din partea presei — fi distrusese viata. Dar, cu toata vinovatia pe care o simteam pentru ceea ce p&tise Max din cauza celebritatii mele instantanee, faptul ca fi trimiteam un mesaj imi alina un pic singurdtatea. Am incercat s& imi inchipui ce mi-ar fi spus dacé ar fi fost cu mine, dar tot ce mi-a venit in minte a fost un sir de injurdturi mascate - si ordine severe de a ma pazi s4 nu fiu omorata. — Ai vazut stirile? am auzit-o, cand m-am oprit in fata dulapului, pe o fat& intreband pe un ton conspirativ undeva, pe coridor. Despre taici-siu? Scrasnind din dinti, am inchis sunetul radio-santului. Mi-am deschis dulapul - si la mine se holba dintr-o poza MOSTENIREA HAWTHORNE 35Ricky Grambs. Trebuie s& fi fost decupata dintr-un articol, pentru c4 deasupra fotografiei era un titlu: Nu vreau decat sé vorbesc cu fiica mea. Am simtit cum incepe sA fiarbé furia in strafundul meu - eram furioas& c& haimanaua de taicé-meu a indr&znit s& stea de vorba cu presa, ci cineva a lipit articolul pe spatele usii de la dulapul meu. Am privit injur, si vid daci nu cumva faptasii se aratau la faté. Dulapurile elevilor de la Heights Country Day erau din lemn si nu se incuiau. Era un fel subtil de a spune: Oamenii de nivelul nostru nu furd. Ce nevoie de siguranta sa fie printre elite? Cum ar fi spus Max, rahat. Oricine mi-ar fi putut umbla in dulap, dar nimeni de pe coridor nu imi urmarea in acest moment reactia. M-am intors sA smulg poza si atunci am observat c4 persoana care o lipise umpluse fundul dulapului cu bucdtele de hartie rosie ca sangele. Nu simple bucdtele de hartie, mi-am dat seama cand am luat una in mand. Comentarii. in ultimele trei siptamani, am facut foarte bine ci ramAsesem offline, evitand astfel s4 aflu ce spuneau despre mine cei care comentau pe internet. Pentru unii, o sd fii Cenusdreasa, imi spusese Oren cand primisem mostenirea. Pentru altii, Maria Antoaneta. Comentariul pe care-] aveam in mana spunea, cu litere de tipar: CINEVA TREBUIE SA fI DEA O LECTIE TARFEI ASTEIA [NCREZUTE. Ar fi trebuit sA mA opresc, dar nu am facut-o. Mana mi-a tremurat usor cand am luat inc& un comentariu. Cat mai réméne in viata NEMERNICA asta? Mai erau cu zecile, unele cu imagini. Un comentator postase doar o poza: fata mea, peste care era pusa o tint, ca sicum eram luatd in cdtarea pustii. * 36 JENNIFER LYNN BARNES—iInmod sigura fost doar un adolescent plictisit care a fortat limitele, mi-a spus Oren cand am ajuns inapoi la Hawthorne House in acea dupd-amiaza. — Dar comentariile... am zis eu si mi-am inghitit cuvin- tele, c&ci unele dintre amenintari imi staruiau inc& in minte. Sunt adevarate? — Si nu reprezinté niciun motiv de ingrijorare, m-a asigurat Oren. Echipa mea e cu ochii pe lucrurile astea. Orice amenintare e inregistrata si analizata. Dintre cele cAteva sute de agresori, pana acum doar doi-trei merité supravegheati. Am incercat s4 nu raman blocata la numere. — Ce vrei s& spui prin supravegheati? — Dac& nu cumva mia insel, se refera la List4, a rasunat o voce calmé, detagata. M-am uitat sil-am vazut pe Grayson stand la cAtiva metri, imbracat fntr-un costum inchis la culoare, cu o expresie indescifrabila pe fata, in afara de tensiunea pe care o vAdea maxilarul incordat. —Celista? am intrebat eu, incercnd sa nu dau prea multa atentie barbiei lui. — ii ardti tu? 1-a intrebat el pe Oren. Sau o fac eu? * Din cate intelesesem, Hawthorne House e mai sigura decat Casa Albi. fi vizusem pe oamenii lui Oren. Stiam ci nimeni nu putea intra pe proprietate fara o verificare serioasa si cA exista un sistem amplu de monitorizare. Dar era o diferenta intre a sti lucrul Asta obiectiv si a-l vedea. Camera de supra- veghere avea monitoare pe toti peretii. Camerele video erau indreptate asupra perimetrului si a portii, dar existau si cAteva monitoare care aritau imagini de pe coridoarele din Hawthorne House, unul cate unul. MOSTENIREA HAWTHORNE 37— Eli, a rostit Oren si unul dintre agentii de paz& care monitorizau imaginile s-a ridicat in picioare. Parea cam de doudzeci de ani, avea o tunsoare milita- Teasca, cAteva cicatrici si niste ochi de un albastru stralucitor, cu un cere chihlimbariu in jurul pupilelor. — Avery, el e Eli, mi ]-a prezentat Oren. O s& fie umbra ta la scoala, cel putin pana cAnd o sé am o evaluare completa a situatiei dulapului. E cel mai tanar membru al echipei, asa ci o s& se piarda mai usor printre elevi decAt noi, ceilalti. Eli avea o infatisare de militar. Arata ca o garda de corp, iar nu ca unul care s-ar putea pierde printre ceilalti la mine la scoala. — Parca nu erai ingrijorat in privinta dulapului meu, i-am spus lui Oren. Seful serviciului meu de paza mi-a intalnit privirea. — Nu sunt. Dar nici nu avea de gand sa isi asume vreun risc. — Ce anume s-a intaémplat legat de dulapul tau? a zis Grayson, facandu-si aparitia in spatele meu. Pentru o clipa, exasperat4, am simtit impulsul sd-i spun, sa-] las s& ma protejeze, asa cum fagAduise c& va face. Dar nu totul era treaba lui Grayson Hawthorne. — Unde e lista? am intrebat, indepartandu-ma de el si redi- rectionand discutia inspre motivul pentru care ma aflam aici. Oren i-a facut lui Eli un semn din cap, iar tandrul mi-a inmanat o lista in sensul propriu al cuvantului. De nume. Pe primul loc era RICKY GRAMBS. M-am incruntat, dar am reusit si o parcurg pand la cap&t. Sa fi fost vreo treizeci de nume cu totul. — Cine-s oamenii Astia? am intrebat, cu senzatia c4 gatul mi se strange in jurul cuvintelor. — Potentiali hartuitori, mi-a raspuns Oren. Oameni care au incercat s4 patrunda pe proprietate. Admiratori mult prea infocati. 38 JENNIFER LYNN BARNESA mijit din ochi. — Skye Hawthorne. Am dedus din asta c& seful serviciului meu de pazd cunostea motivul pentru care Skye Hawthorne plecase din Hawthorne House. fi promisesem lui Grayson cA voi pastra secretul, dar ne aflam in Hawthorne House. Cei mai multi dintre locatari erau mult prea inteligenti pentru binele lor - sau al oricui altcuiva. — Poti s& mA lasi putin cu Avery? a zis Grayson, facandu-i lui Oren favoarea de a se preface cA ii adresase o rugaminte. Deloc impresionat, Oren mi-a aruncat o privire, ridicand intrebator dintr-o spranceanad. Am fost tentata s& fi cer lui Oren s& ramané ca sa fi fac in ciudad lui Grayson, dar i-am facut un semn din cap, astfel c& el si oamenii lui au iesit incet din camer&. M4 asteptam cumva ca Grayson si mA supund unui interogatoriu in legdturd cu ce i-am spus lui Oren despre Skye, dar cand am ramas numai noi doi in incd- pere, nu asta s-a intamplat. — Esti bine? m-a intrebat. imi dau seama cA sunt multe de procesat. — Sunt OK, am insistat, dar de data asta nu am fost in stare s& fi spun ci nu aveam nevoie de protectia lui. Stiam, la modul obiectiv, c& voi avea nevoie s& fiu pazité toata viata, dar era altceva si vezi amenintirile asternute pe hartie. — Si bunicul avea o List, mi-a spus Grayson calm. Asta vine la pachet cu statutul. Cua ficelebru? Cua fi bogat? — Privitor la ceea ce am discutat seara trecuta, intelegi acum de ce trebuie sa o lasi balt&? a continuat el, vorbind incet. Nu arostit numele lui Toby. — Cei mai multi dintre oamenii de pe lista asta au s&-si piarda interesul fata de tine daca pierzi averea. Cei mai multi. MOSTENIREA HAWTHORNE 39Dar nu tofi. L-am privit cateva secunde, zibovind cu ochii pe chipul lui. Daca mi-as pierde averea, as pierde si echipa de securitate. Asta voia si ma facé sa inteleg. ~— inteleg, i-am rdspuns si mi-am smuls privirea de la el, pentru c& am mai inteles ceva: eram o supravietuitoare. Am avut singurd grijé de mine. Si nu mi-as fi ingdduit s& vreau ori si astept ceva de la el. M-am intors si am privit monitoarele de supraveghere. Privirea mi-a fost atrasi de o miscare rapidd pe unul dintre ele. Jameson. Am incercat sa fiu cat de cat discretA in timp ce il urmdream strabatand cu pagi mari, cu un scop precis, un coridor pe care nu reuseam si il localizez. Oare ce pui la cale, Jameson Hawthorne? Grayson statea alaturi, cu atentia indreptata la mine, nu la monitoare. — Avery? in voce i se citea o oarecare ezitare. Nu ag fi crezut cA Grayson Davenport Hawthorne, fost mostenitor prezumtiv, putea sa ezite. — Sunt OK, am zis din nou, fard s& scap monitorul din priviri. Cateva secunde mai tArziu, in imagine a apdrut un alt coridor si l-am vdzut pe Xander mergand la fel de hotarat ca Jameson. Avea ceva in mani Un baros? De ce are un... Intrebarea mi-a ramas neterminata in minte pentru ci am recunoscutlocul unde se afla Xander si am stiut, brusc, ce are de gand si facia. Si as fi fost gata s4-mi pariez pana la ultimul banut ca si Jameson se indrepta tot intr-acolo. 40 JENNIFER LYNN BARNESCapitolul 7 a fiului sAu, Tobias Hawthorne a zidit accesul in aripa le cas& a lui Toby. Am v&zut-o o data: céramizi solide astupau ceea ce am presupus eu a fio usa. — imi pare rau, dar trebuie sd plec, i-am zis lui Grayson. intelegeam de ce voia s& renunt la povestea cu Toby. Probabil ca nu gresea... Si totusi... Nici Oren si nici oamenii lui nu s-au tinut dupa mine cand am plecat. Amenintirile de pe List& - acestea erau in exterior. lar asta insemna c& mA puteam duce inspre aripa lui Toby fara s& fiu urmérité. Cand am ajuns, l-am vazut pe Xander ridicand barosul pe uma. M-a zArit cu coltul ochiului. — Nu lua in seamd barosul! — Stiu ce faci, i-am spus eu. — Lucrul pentru care a ldsat Dumnezeu baroasele pe p&méant, a raspuns Xander, solemn. — Stiu, am zis din nou, asteptand ca el s& priceapA semni- ficatia cuvintelor. Xander a sprijinit in pamént cap&tul cu pan& al barosului. Ochii lui cAprui m-au studiat cu atentie. — Ce iti inchipui ca stii? Nu m-am grabit cu raspunsul. — Stiu c& nu ai vrut si-mi raspunzi la intrebarea despre I aun moment dat dupa disparitia si presupusa moarte * Partea ciocanului, opus& capului, prelungitd gi subtiatA spre varf. MOSTENIREA HAWTHORNE 41Toby. Stiu ca tu si Rebecca si Thea puneati ceva la cale azila pranz. imi croiam drum spre migcarea decisiva. — Stiu cd unchiul t4u traieste. Xander a clipit, iar creierul lui fenomenal functionala ceea ce puteam doar s& presupun cd e viteza luminii. — Azis batranul ceva despre asta in scrisoarea pe care ti-a ldsat-o? — Nu, i-am spus. Tobias Hawthorne ne ldsase fiecdruia dintre noi o scri- soare la capatul ultimului puzzle. —inataazis ceva? fnainte s& poata Xander s& raspunda, Jameson s-a apro- piat agale de noi. — Pare o adevarata petrecere. Aintins m4na inspre baros. —incepem? Xander 1-a tras inapoi. —E-al meu! — Barosul sau ceea ce se afl dincolo de perete? i-a raspuns batjocoritor Jameson. — Ambele, a zis Xander printre dinti, iar in voce i se simtea o intensitate pe care nu o mai auzisem niciodaté la el. Xander era cel mai mic dintre fratii Hawthorne. Cel mai putin ambitios. Cel care luase parte la ultimul joc al buni- cului lor. — Asta vrei? l-a intrebat Jameson mijind ochii. SA ne luptam pentru el? Mie intrebarea nu mi s-a pdrut deloc retorica. — Xander, eu si unchiul tau ne cunoastem, am intervenit tnainte s4 inceapa vreo lupt&. L-am intalnit pe Toby la scurt timp dup& moartea mamei mele. 42 JENNIFER LYNN BARNESCred c4 mi-a luat mai putin de un minut s4 expun restul, iar cand am terminat, Xander s-a holbat uluit la mine. — Ar fi trebuit sS-mi dau seama. — S&-ti dai seama de ce? l-am intrebat. — Nu erai doar o parte din jocul lor, mi-a raspuns Xander. Normal c& nu. Mintea batranului nu functiona asa. Nu te-a ales doar pentru ei. Ei fiind Grayson si Jameson. Jocul lor fiind cel pe care deja il rezolvaseram. — Ti-a ldsat si tie un joc, am spus eu fara graba. Era singurul lucru care avea logicé. Nash ma avertizase la un moment dat ca, cel mai probabil, bunicul lor nu avusese niciodata intentia ca eu sa fiu jucdtoare. Eram balerina de sticl4 sau cutitul. O piesé din puzzle. 0 unealtd. L-am privit pe Xander cu ochii mijiti. ~— Spune-ne ce gtii sau da-mi barosul! Indiferent de intentiile batranului - nu ma aflam aici ca sa fiu folositd. — Nu-s multe de spus, a zis vesel Xander. Batranul mi-a ldsat o scrisoare in care mA felicitaé pentru cd i-am condus pe fratii mei incdpatanati si mult mai putin chipesi la finalul joculuilor. Asemnat scrisoareacu numele Tobias Hawthorne, fara initiala celui de-al doilea prenume, dar cand am cufun- dat-o in ap&, semnatura a devenit Tobias Hawthorne al doilea. Gdseste-l pe Toby. Batranul ii lasase celui mai mic dintre nepoti aceastA sarcind. Si exista o sans& considerabild ca singurul indiciu pe care i-] lasase... s& fiu eu. Doudsprezece pdsdri cu o singurd piatra. — B&nuiesc c4 avem in felul Asta raspunsul la intrebarea dac& batranul stia ci Toby traieste, a mormait Jameson. Tobias Hawthorne stia. Aceasta revelatie mi-a reverberat prin tot corpul. MOSTENIREA HAWTHORNE 43— Daca stim ultima localizare cunoscuti a lui Toby, poate cA nu e nevoie s4 ne folosim de baros, a meditat Xander cu glas tare. Planul meu era s& caut prin camera lui, s vad dac& giaisesc vreun indiciu, dar... Am clatinat din cap. — Nu am nicio idee unde l-am putea gasi pe Toby. Am rugat-o pe Alisa sa ii dea bani, imediat dupa ce am devenit mostenitoare, cand nici macar nu stiam cine e. Dar deja isi facuse pierduta urma. Jameson si-a lasat capul intr-o parte. —Interesant. — Aripa de casa a lui Toby e pista de care vorbeai? l-am intrebat. — Poate cd da, a zis el ranjind. Sau poate c4 nu. — Departe de mine sé intrerup tachinarea, a intervenit Xander. Dar asta e pista mea. Si barosul meu! L-a saltat pe umar. Am privit peretele, intrebandu-mi ce se afla dincolo de el. — Esti sigur? l-am intrebat pe Xander. Atras adanc aer in piept. — Pe cat de sigur poate fi cineva care tine un baros in m4ini. 44 JENNIFER LYNN BARNESCapitolul 8 eretele s-a prabusit destul de usor, incét m-am intrebat dac& nu fusese destinat si se prabuseasc&. Oare cat asteptase Tobias Hawthorne s&-si croiascd cineva drum daramand cu barosul bariera pe care o ridicase el? SA puna cineva intrebari? Sa il giseasca cineva pe fiul lui? in timp ce pAseam peste resturile de c&ramizi, am incercat s&-mi imaginez care fusesera intentiile batranului. De ce nu-l gisise el insusi pe Toby? De ce nu-l adusese acasdi? Am privit intr-un coridor lung. Podeaua era facut& din dale de marmura alba. Peretii erau acoperiti in intregime de oglinzi. Mi s-a pérut c4 intru intr-o casa a groazei dintr-un parc de distractii. Cu toate simturile in alertd, am inaintat incet pe coridor, evaluand situatia. Se gaseau acolo o biblio- teca, un salon, un birou si, la capatul coridorului, un dormitor exact la fel de spatios ca al meu. in dulap ined atarnau haine. Un prosop era atarnat pe un raft, lang& un dus enorm. — Cat timp a stat locul dsta zidit? am intrebat, dar baietii erau in alta camera - si oricum nu aveam nevoie sA imi spund ei. Doudzeci de ani. Hainele atarnau in dulap din vara in care »murise” Toby. Am iesit din baie si am dat peste picioarele lui Xander itin- du-se de sub un pat enorm. Jameson cerceta cu mainile partea MOSTENIREA HAWTHORNE 45de deasupra a sifonierului. Pesemne cA gAsise vreun fel de z&vor ori de maner pentru c&, in clipa urmAtoare, aceasta s-a Tidicat ca un capac. — Se pare c& unchiul Toby era un fan al produselor de contrabanda, a comentat Jameson. M-am urcat pe comoda ca s& vid mai bine si am dat cu ochii de un compartiment lung si ingust, acoperit complet cu sticle de bauturd de dimensiuni mici. — Am giasit o scandura din podea care nu e fixa, a strigat Xander de sub pat. Cand si-a facut aparitia, tinea in mand o pungd mica din plastic plina de pastile — sio alta plina de prafuri. * Aripa de casa a lui Toby era plind de compartimente secrete: cérti fari pagini, sertare false, fundul dulapului fals. Un pasaj secret din birou ducea inapoi pe lang& intrare, dezva- luind faptul c& oglinzile insirate pe coridor erau duble. Din locul in care m4 aflam eu in acest pasaj secret il puteam vedea pe Jameson intins cu fata in jos pe pardoseala de marmura, examinand dalele una cate una. Am stat si l-am privit mai mult decAt ar fi trebuit, apoi m-am retras tnapoi in biblioteca. Eu si Xander am cautat compartimente secrete in sute de cdrti. Toby cel de la 19 ani avea gusturi eclectice - de la benzi desenate si filosofie greaca, pana la pulp horror si drept. Singurul raft din etajera incas- trata in perete care nu era ocupat de cArti incadra un ceas inalt de vreo 20 de centimetri si fixat de fundul raftului. L-am studiat cAteva secunde. Secundarul nu se misca. Am intins mana ca sa vad cat de strans era prins de raft... Nu s-a miscat. Era cat pe ce s4 il las acolo, dar instinctul m-a impie- dicat. Asa c&é am rasucit ceasul si s-a rotit, desprinzandu-se. 46 JENNIFER LYNN BARNESCadranul a iesit din perete. Nu existau mecanisme induntru, nici piese electronice. in schimb am gasit un obiect rotund din carton. La o privire mai atent& am descoperit doua cercuri concentrice din carton, prinse in centru cu o mica tijé. Fiecare avea litere pe margine. — Un disc cifrat improvizat, a zis Xander si s-a inghesuit in mine, ca s4 vad4 mai bine. Vezi cum se aliniaza A-ul de pe discul exterior cu cel de pe discul mai mic? Roteste fiecare disc in asa fel incat diferite litere s& se alinieze si asta va generaun cod simplu de substituire. in modclar, Toby Hawthorne fusese crescutla fel ca nepotii lui: jucand jocurile batranului. $i cu mine te jucai, Harry? —lIa stai putin, a zis Xander indreptandu-si brusc spatele. Auzi? Am ascultat. Liniste. — Ce sé aud? Xander si-a indreptat degetul aratator inspre mine. — Exact! fn secunda urmitoare, plecase. Am indesat discul cifrat sub cordonul fustei mele plisate si am mers dupa el. Pe coridor, Jameson tocmai aseza la loc, fara s& faci zgomot, o dala de marmura. Ga&sise ceva - si, dup& cum se pdrea, nu planuia s4 impar- tAseasca asta fratelui sau ori mie. — Aha! azis Xander triumfator. Stiam eu ca prea esti tacut. S-a dus lang& Jameson si s-a asezat pe vine langa el, apdsand dala din pardoseald pe care Jameson tocmai o asezase la loc. Am auzit un pocnet si dala s-a desprins ca si cum ar fi fost pe arcuri. Sagetandu-l cu privirea pe Jameson, care mi-a facut cu ochiul drept raspuns, m-am lasat in genunchi lang& Xander. Dedesubtul dalei se afla un compartiment metalic. Era gol, dar pe fundul lui am vazut o inscriptie, gravatd in metal. MOSTENIREA HAWTHORNE 47Un poem. — Pe prieten eu m-am necidjit, am citit eu cu voce tare. I-am spus de supdrarea mea si-aceasta s-a sfarsit. M-am uitat in sus. Jameson deja se ridicase si se inde- parta, ins& ochii lui Xander nu s-au dezlipit de pe inscriptie, aga c& am continuat: — Pe-al meu dusman m-am necdjit: n-am spus nimic si supd- rarea s-a-ndarjit." Cuvintele au plutit in aer cateva secunde dupa ce le-am tostit. Xander gi-a scos telefonul. — William Blake, a zis 0 clipa mai tarziu. — Cine? am intrebat eu. Am privit in spate cdtre Jameson, care facuse stanga-m- prejur si venea c&tre noi. Am crezut ca plecase deja, dar el teflecta, imaginea concentrarii in miscare. — William Blake, a repetat el si o energie aproape haotica ii imprima cuvintele si pasii. Un poet din secolul al XVIII-lea -preferat al matusii Zara. — Sial lui Toby, se pare, a addugat Xander. Mi-am coborat privirea la inscriptie. Mi-a s&rit in ochi cuvantul supdrare. M-am gandit la alcoolul si la drogurile pe care le gasiseram in camera lui Toby. La incendiul de pe Insula Hawthorne si la felul in care presa il elogiase pe Toby ca fiind un tanar absolut remarcabil. — fl supara ceva, am zis, storcandu-mi mintea. Ceva ce nu putea spune? — Poate, a raspuns Jameson, meditativ. Sau poate ca nu. Xander mi-a intins telefonul lui. — Uite poemul intreg. —,Un pom otravitor” de William Blake, am citit eu. * ,I was angry with my friend; / 1 told my wrath, my wrath did end. / 1 was angry with my foe: / I told it not, my wrath did grow.” Primele versuri ale po- emului ,A Poison Tree” de William Blake (n.t.). 48 JENNIFER LYNN BARNES— Mai pe scurt, supdrarea ascuns4 a autorului creste intr-un pom, acesta face fructe, fructele sunt otravitoare, iar dusmanul - care nu stie ci e dugsman - m&nanc& fructele, a rezumat Xander. Toata tarisenia se termind cu un cadavru. Foarte atragator. Un cadavru. M-am gandit imediat la cele trei cadavre care fuseser recuperate din incendiul de pe Insula Hawthorne. Oare cat de sup&rat era Toby in vara aia? Nu tegrdbisd tragiconcluzii, mi-am zis eu. Habarnuaveam ce semnifica acest poem - de ce un baiat de 19 ani ar inscrip- tiona aceste cuvinte intr-un compartiment secret. Nu aveam idee daca era opera lui Toby mai degraba decat a batranului. N-aveam cum sa stim dacd nu facuse asta Tobias Hawthorne dupa disparitia fiului sau, chiar inainte sA zideasc& usa. — Ce naiba cdutati aici, copii? fntrebarea suna ca si cum ar fi fost smulsa cu forta din gatlejul cuiva. Capul mis-aintors cat aiclipiinspre usa. Acolo, de cealaltA parte a cdramizilor diramate, statea domnul Laughlin. Arata obosit si batran si aproape ranit. — Doar punem totul la loc aga cum am gisit! a zis vesel Xander. Imediat ce am... ingrijitorul nu 1-a lAsat s& termine. A pAsit prin deschiza- tura din zidul de céramida si si-a indreptat ar&tdtorul spre noi. — Afard! MOSTENIREA HAWTHORNE 49Capitolul 9 +. acea seard am stat intinsd pe pat si m-am gandit la poem, cu ochii fixati pe discul cifrat. Am rotit cercul mai mic si am privit cum genereaza cod dupa cod. Oare pentru ce folosise Toby chestia asta? RAspunsurile nu au venit, dar in cele din urm& a venit somnul. in dimineata urmAtoare m-am trezit tot cu ,Un pom otravitor” in minte. Pe prieten eu m-am necdjit; / I-am spus de supdrarea mea si-aceasta s-a sfarsit. / Pe-al meu dusman m-am necdjit: / N-am spus nimic si supdrarea s-a-ndarjit. O bataie in usd mi-a intrerupt sirul gandurilor. Libby. Era inca in pijama - imprimeu cu craniu, funde. —S-a intamplat ceva? am intrebat-o. — Voiam doar s& mA asigur cA te-ai trezit si te pregatesti sa pleci la scoala. I-am aruncat o privire. Niciodat& de cand detinea custodia legal& asupra mea Libby nu ma trezise sa plec la scoala. — Pe bune? A ezitat, racdind cu ardt&torul de la mana dreapta oja neagrd de pe stangul, iar apoi s-a rupt zagazul. — Stii cd tata nu a vrut sa dea interviul dla, nu? Ave, habar nu a avut ca persoana cu care vorbea era reporter. Ricky reluase legatura cu Libby cam pe la momentul in care au ajuns in presa stirile despre mostenirea primita de mine. Daca era dispusa s4 fi mai acorde o sansa, asta era 5G JENNIFER LYNN BARNEStreaba ei, dar degeaba incerca s& se foloseasc& de ea ca s& ajunga la mine. — Vrea bani! am zis eu impasibila. Iar eu nu am de gand sd-idau. — Nu sunt proasta, Avery. Si nu ii iau ap&rarea. Ba exact asta facea, dar nu m-a lasat inima sa i-o spun. — Trebuie s& ma pregiatesc de scoala. * Rutina mea de dimineat& dura acum de cinci ori mai mult decat inainte si am oechipa de stilisti, un consultant media si o,,imagine”. Cand am terminat s4 imi dau cu opt pomezi dife- rite pe faté si cu cel putin jumAtate din atatea pe par, si m4 mai agez la micul dejun iesea din discutie. Intarziasem, asa c& am dat buzna in buc&tarie - a nu se confunda cu bucataria in care gatea chef-ul - s& imi iau o banana si am fost intampi- nat& de zgomotul produs de inchiderea usii unui cuptor. Doamna Laughlin s-a indreptat de spate si si-a sters miainile de sort. Si-a mijit ochii c&prui-deschis la mine. — Cu ce te pot ajuta? — O banana? am zis eu. Ceva din expresia de pe fata ei facea si imi fie greu s& construiesc o propozitie intreaga. Inc’ nu m& obisnuisem s& am personal. — Vreau sa zic, mi-ati putea da, v4 rog, o banana? — Nu te cobori s& iei micul dejun, nu? mi-a raspuns sever doamna Laughlin. — Nueasta, m-am grabit eu sA raspund. Doar c4 am intar- ziat si... — Nu conteaza. Doamna Laughlin a verificat ceva ce se afla intr-un alt cuptor. Din ceea ce mi se spusese, sotii Laughlin se ocupau MOSTENIREA HAWTHORNE 51de treburile proprietatii de zeci de ani. Nu fusesera incantati cand am primit eu mostenirea, dar totul continua sa functio- neze ca un ceasornic. — la ce vrei, a zis doamna Laughlin, facind un semn scurt din cap spre un paner cu fructe. Cei de genul tau aga fac mereu. Genul meu? Mi-am reprimat pornirea de a-i da o replica. in mod sigur gresisem cu ceva. Si era tot atat de sigur c4 nu imi doream si fi fiu nesuferita. — Daca e vorba de ceea ce s-a intamplat ieri, cu domnul Laughlin..., am zis, amintindu-mi felul in care sotul ei ne d&duse afard din aripa de casa a lui Toby. — Sa stai departe de domnul Laughlin! a zis ea si si-a sters din nou mainile de sort, mai energic de data asta. E si asa destul de rau ce i-ai facut lui Buni, biata de ea. Buni? Raspunsul mi-a venit instantaneu. Strabunica baie- tilor fusese cea care imi ardtase o pozdcu Toby. Fusese de fata cand mi-am dat seama ca il cunosc. — Buniv-a spus, am zis eu domol. Despre Toby. M-am gandit la avertismentul lui Grayson, despre cat de important era s& pastrez secretul. Xander stia - si acum si doamna Laughlin. Foarte posibil, si sotul ei. — Ar trebui sa iti fie rusine! m-a apostrofat dur doamna Laughlin. Sa te joci in felul Asta cu inima unei batrane. Si sa ii tarAsti pe baieti in ceea ce faceai in aripa de casi a lui Toby. E pura cruzime. — Cruzime? am repetat eu si in acel moment am inteles. Credea c& mint. — Toby emort, azis doamna Laughlin cu incordare in glas. S-a dus si toti cei din casa ]-au jelit. L-am iubit pe bdiatul ala ca sicum ar fi fost fiul meu. A inchis ochii. 52 JENNIFER LYNN BARNES— Sicdnd ma gandesc ct ai necajit-o pe Buni spundndu-i bietei femei cd Toby tréieste... Ca i-ai pang&rit tucrurile... Doamna Laughlin s-a fortat s& deschid& ochii. — N-a suferit destul familia asta fara si mai inventezi tu aga ceva? — Nu mint, i-am spus, simtind c4 mi se face riu de la stomac. Nu as face asa ceva. Doamna Laughlin si-a tuguiat buzele. Mi-am dat seama c& isi reprima ceea ce ar fi vrut s4 spund. Mi-a intins scurt 0 banana. — Ar trebui sa pleci la scoala. MOSTENIREA HAWTHORNE 53Capitolul 10 scoala. in ciuda asigurarii date de seful serviciului Imeu de paza despre ,,a se pierde printre elevi’, nu era nimic discret in a fio faté de 17 ani cu garda de corp. Studii americane. Filosofia mindfulness. Analizi mate- matica. Creare de sens. in timpul orelor, colegii mei nu s-au zgait. Faptul cd nu se zgaiau - in mod atat de evident - era si mai rau. Cand am ajuns la ora de fizicd, eram pregatitaé sa ma descurc de una singurd cu comentatorii de pe internet si cu cei care vandalizau dulapuri. — Nu poti astepta pe coridor? l-am intrebat pe Eli. — Daca vreau s4-mipierd jobul, sigur, araspuns el, curajos. Oparte din mine nu se putea abtine si se intrebe dacd Oren mergea atat de departe din cauza incidentului cu dulapul - sau din cauza c& Ricky era in oras si facea galagie. Am incercat s4-mi alung gandul asta si m-am trantit intr-o banca. intr-o zi obignuit&, faptul c& laboratorul de fizic& al liceului meu arata ca si cum ar fi ceva ce tine de NASA incd m-ar mai fi facut s4 ma minunez, dar acum mintea imi statea la altceva. Chiar inainte.sa inceapa ora, Thea s-a asezat in banca mea. L-a masurat cu privirea pe Eli, apoi s-a intors cdtre mine. — Nu-i rau, a soptit ea. Viata mea era la propriu o poveste de tabloid, dar macar Thea Calligaris era de pdrere ci noua mea garda de corpe sexy. L= spuselor lui Oren, Eli nu s-a dezlipit de mine la 54 JENNIFER LYNN BARNES