LUCRAREA 4

DETERMINAREA EXPERIMENTALĂ A RIGIDITĂłII

DINAMICE A SUBANSAMBLURILOR UNUI STRUNG ŞI
INFLUENłA ACESTEIA ASUPRA PRECIZIEI DE
PRELUCRARE

1. Scopul lucrării
În procesul de prelucrare pe maşini-unelte, solicitările care apar în sistem rareori
sunt statice, în majoritatea cazurilor ele sunt dinamice, ceea ce face ca forŃele care
acŃionează asupra sistemului tehnologic elastic să fie variabile. Din această cauză
trebuie să se determine rigiditatea dinamică a maşinii-unelte, aceasta influenŃând
precizia de prelucrare.
În această lucrare se urmăreşte determinarea rigidităŃii dinamice a principalelor
subansambluri ale strungului: păpuşă fixă, păpuşă mobilă, suport portcuŃit şi analiza
influenŃei acesteia asupra preciziei de prelucrare.

2. ConsideraŃii teoretice
Determinarea rigidităŃii dinamice se poate face prelucrând o suprafaŃă cu un
adaos de prelucrare variabil şi cunoscut. În cadrul acestei lucrări se va utiliza un arbore
de o rigiditate foarte mare, care are trei inele excentrice (Fig.1).
La prelucrarea acestui semifabricat cu profil excentric, adâncimea de aşchiere
pentru o jumătate de rotaŃie variază de la tmin la tmax , ceea ce provoacă modificarea
forŃei de aşchiere şi de asemenea şi deplasarea elastică a sistemului tehnologic.
28

Fig. 1. Semifabricat cu inele excentrice

Gradul de cedare al sistemului la prelucrarea unei piese pe strung depinde de

rigiditatea maşinii, a sculei aşchietoare şi a piesei ce se prelucrează, adică:

1 1 1 1
= + + [µm / daN ] (1)
Rsist RM RS R P

Deoarece mărimea rigidităŃii cuŃitului în direcŃie radială este foarte mare în

comparaŃie cu rigiditatea strungului la prelucrarea piesei, se poate considera că
1
≈ 0 . Dacă pentru verificarea experimentală se foloseşte un semifabricat a cărui
RS
1
rigiditate depăşeşte rigiditatea strungului, atunci se poate considera că ≈0.
RP
RelaŃia (1) devine astfel:

1 1
= (2)
Rsist RM

Eroarea de formă a semifabricatului care produce variaŃia adaosului de prelucrare va

fi:

∆ SF = t max − t min (3)

Vom avea astfel:

∆ SF 1 = t1 max − t1 min [µm]

 29

∆ SF 2 = t 2 max − t 2 min [µm] (4)

∆ SF 3 = t 3 max − t 3 min [µm]

Erorile de formă ale piesei în zona celor trei inele vor fi:

∆ P1 = y1 max − y1 min [µm]

∆ P 2 = y 2 max − y 2 min [µm] (5)

∆ P 3 = y 3 max − y 3 min [µm]

CoeficienŃii de transmitere a erorii sau coeficienŃii de influenŃare a preciziei în cele trei

poziŃii vor fi:

∆ SF t −t
ε1 = = 1 max 1 min
∆ P1 y1 max − y1 min

∆ SF t −t
ε2 = = 2 max 2 min (6)
∆ P 2 y 2 max − y 2 min

∆ SF t −t
ε3 = = 3 max 3 min
∆ P 3 y 3 max − y 3 min

Componenta radială Fy a forŃei de aşchiere poate fi exprimată astfel:

Fy = λFz = λC Fz ⋅ t X Fz ⋅ s YFz = λC Fz ⋅ t ⋅ s YFz [daN ] (7)

∆ Fy
Rigiditatea dinamică a sistemului tehnologic R sist = , în cazul prelucrării celor
∆y
trei inele ale arborelui va fi:
30

∆ Fy λC Fz (t max − t min ) ⋅ s YFz

R sist = = (8)
∆y y max − y min

sau pentru inelul 1, va fi:

R sist1 = λC Fz ⋅ s YFz ⋅ ε 1 (9)

În mod similar, pentru inelele 2 şi 3, rigiditatea dinamică va fi:

Rsist 2 = λC Fz ⋅ s YFz ⋅ ε 2
(10)

Rsist 3 = λC Fz ⋅ s YFz ⋅ ε 3

Plecând de la relaŃia deformaŃiilor sistemului tehnologic determinată în condiŃii statice

(relaŃia 12):

 (l − x) 2 x2 
y sist _ x = Fy  2
W pf + ( 2 )W pm + Wsp  (11)
 l l 

şi reconsiderată pentru condiŃii dinamice de solicitare, ea devine:

∆y sist _ x  1 (l − x) 2 1 x2 1  1
= 2
+ 2
+ = (12)
∆Fy  R pf l R pm l Rsp  Rsist

l
Dând lui x (în relaŃia 13) valorile 0, şi l corespunzătoare celor trei inele excentrice
2
avem:
 31

1 1 1
x=0 , + =
R pf Rsp λC Fz ⋅ s YFz ⋅ ε 1

l 1 1 1 1 1
x= , ( + )+ = (13)
2 4 R pf R pm Rsp λC Fz ⋅ s YFz ⋅ ε 2

1 1 1
x=l , + =
R pm Rsp λC Fz ⋅ s YFz ⋅ ε 3

1 1 1
A rezultat un sistem de 3 ecuaŃii cu 3 necunoscute: , şi .
R pf R pm Rsp

1 1 1 1
Se notează: X = ;Y = ; Z= şi = k , rezultă:
R pf R pm Rsp λC Fz ⋅ s YFz

k
X +Z =
ε1

1 k
(X + Y) + Z = (14)
4 ε2

k
Y +Z =
ε3

Rezolvând sistemul se obŃine:

32
k 3 4 1
X = ( − + )
2 ε1 ε 2 ε 3

k 3 4 1
Y= ( − + ) (15)
2 ε 3 ε 2 ε1

k 4 1 1
Z= ( − − )
2 ε 2 ε1 ε 3
RigidităŃile celor trei subansambluri vor fi:

1 2λC Fz ⋅ s YFz
R pf = =
X 3 4 1
− +
ε1 ε2 ε3

1 2λC Fz ⋅ s YFz
R pm = = (16)
Y 3 4 1
− +
ε3 ε2 ε1

1 2λC Fz ⋅ s YFz
Rsp = =
Z 4 1 1
− −
ε2 ε1 ε3

Determinarea rigidităŃii dinamice a strungului folosind metoda prelucrării

semifabricatelor excentrice conduce practic la măsurarea erorilor de formă a
semifabricatului înainte şi după prelucrare. CoeficienŃii λ , C Fz , y Fz se iau din
normativele pentru regimuri de aşchiere, în funcŃie de calitatea materialului prelucrat,
de geometria sculei aşchietoare şi materialul sculei.
În scopul micşorării influenŃei forŃei centrifuge se recomandă ca prelucrarea să
se efectueze cu viteze de până la 100 m/min.
Întrucât rigiditatea dinamică corespunde unor condiŃii reale de lucru ale
strungului, aceasta poate servi tehnologului pentru calculul influenŃei acesteia asupra
preciziei de prelucrare în condiŃii de lucru stabilite.
 33
VariaŃia diametrului piesei prelucrate ∆d în funcŃie de deformaŃia elastică a
sistemului tehnologic elastic MDSP se va determina pentru următoarele cazuri cu
relaŃiile:
a) W pm > W pf

 W pf ⋅ W pm 
∆d = 2( y pm − y sistmin ) = 2 Fy W pm − − Wsp 
 W pf + W pm 
 W pm 2

adică: ∆d = 2 Fy  − Wsp  (17)
W pf + W pm 
b) W pm < W pf

 W pf2 
rezultă: ∆d = 2 Fy  − Wsp  (18)
W pf + W pm 
c) W pm = W pf
rezultă: ∆d = 2 Fy (W pf − W sp ) − 2 Fy (W pm − Wsp ) (19)

3. Desfăşurarea lucrării
1. Se aşează dornul cu cele trei inele excentrice, între vârfuri pe strung, iar
transmiterea mişcării de la arborele principal se face cu inima de antrenare.
2. Se aşează în suportul port-cuŃit comparatorul cu cadran. Vârful palpatorului
trebuie să fie în plan orizontal pe axa centrelor strungului. Rotind dornul cu
mâna în direcŃia de rotaŃie a arborelui principal, se măsoară bătaia
semifabricatului pentru cele trei inele, respectiv ∆ sf = t max − t min .
3. Se îndepărtează comparatorul cu cadran şi în suportul port-cuŃit se fixează cuŃitul.
4. Se prelucrează succesiv toate cele trei inele, îndepărtând adaosul excentric de
pe acestea, dintr-o singură trecere. Adâncimea de aşchiere minimă pe partea
excentricităŃii minime a inelului se ia t min = 0,1 – 0,2 mm, avansul s = 0,2
mm/rot şi viteza de aşchiere v = 60 m/min.
5. Se îndepărtează cuŃitul şi se fixează în suportul port-cuŃit comparatorul cu cadran.
6. Se măsoară cu ajutorul comparatorului cu cadran erorile de formă ale piesei
pentru cele trei inele, ∆ y = y max − y min .
34

4. Prelucrarea rezultatelor
1. Rezultatele măsurătorilor de la paragraful 3, punctele 2 şi 6 se trec în tabelul 1.
2. Cu ajutorul relaŃiilor (17) se vor calcula rigidităŃile dinamice ale celor trei
subansambluri principale ale strungului R pf , R pm şi R sp .
3. Se va determina eroarea de formă a diametrului datorită deplasărilor elastice
ale sistemului tehnologic în cazul strunjirii unei piese din OL 37 între vârfuri,
având d = 50 mm şi l = 100 mm pe un strung SN 400, folosind relaŃiile
(17), (18) şi (19). Valorile admisibile ale rigidităŃii conform STAS 6869-87
sunt: R pf = 2750 daN/mm, R pm = 2150 daN/mm şi R sp = 2660 daN/mm.
Elementele regimului de aşchiere sunt: v = 100 m/min; t = 1 mm şi s = 0,12
mm/rot. Pentru coeficienŃii λ , C Fz , y Fz se vor considera următoarele valori:
λ = 0,4 ; C Fz = 200 , respectiv y Fz = 0,75 .
Tabelul 1
Inelul prelucrat
Parametrul
1 2 3
∆ sf [mm]
∆ p [mm]
∆ sf
ε=
∆p

5. Concluzii, observaŃii
1. Se vor compara valorile rigidităŃile obŃinute cu valorile admise în STAS 6869-
Rst
87, obŃinute la încărcarea statică şi se va calcula raportul µ = .
Rd
2. Măsurarea rigidităŃii dinamice permite alegerea şi verificarea regimului de
aşchiere, în vederea realizării condiŃiilor tehnice prescrise pentru piesă, Ńinând
seama de deformaŃiile elastice, care vor apărea la prelucrare şi precizia de
prelucrare dorită.