Seminar 2 ALGEBRĂ

1. SPAŢII VECTORIALE

1.1. Spațiu vectorial și subspațiu vectorial. Reguli de calcul într-un spațiu vectorial

PROBLEME REZOLVATE

1. Considerăm operaţiile  : R*  R*  R* şi  : R  R*  R* ,

x  y  x  y ,   x  x , x, y  R* ,   R , unde “∙” este înmulţirea numerelor reale.

Să se arate că R+* împreună cu cele două operaţii este spaţiu liniar real.
Soluție. Verificăm condiţiile din definiţia 1.

I. a) Fie x, y  R+*; rezultă x  y  x  y  y  x  y  x , conform comutativităţii înmulţirii

numerelor reale.

b) Fie x, y, z  R+*; rezultă că: ( x  y )  z  ( x  y )  z  x  ( y  z )  x  ( y  z ) ,

în baza asociativităţii înmulţirii numerelor reale.

c) Numărul real 1 este elementul neutru faţă de operaţia  : x  1  1  x  1  x  x, x  R* .

1 1
d) x  R* , x 1   R* astfel încât x  x 1  x 1  x  x   1 .
x x

II. a) Fie  ,   R, x  R* . Avem: (   )  x  x    x  x     x    x .

b) Fie   R, x, y  R . Avem:   ( x  y )  ( x  y )  ( x  y )  x  y   (  x)  (  y) .
*


   
c) Fie  ,   R, x  R* . Avem: ( )  x  x  x   x     x     (   x) .

1
d) Fie x  R+*; avem: 1R  x  x  x .

Conform definiţiei, din I şi II rezultă că R+* împreună cu cele două operaţii este spaţiu liniar real.

0
 2. Să se arate că mulţimea V  x1 , x2 ,..., xn  xi  R, i  1, n, x1  xn1  0, n  N , n  3 împreună cu
adunarea vectorilor din Rn şi înmulţirea acestora cu scalari formează un spaţiu liniar real.
Soluție. Deoarece V  Rn şi (Rn, R) este spaţiu liniar, conform observaţiei 1 este suficient de arătat
că V este subspaţiu liniar al spaţiului liniar (Rn, R).

1) Fie x, y  V. Rezultă că x  ( x1 , x2 ,..., xn ) , xi  R, i  1, n , cu x1  x n 1  0 şi

y  ( y1 , y2 ,..., yn ) , yi  R, i  1, n , cu y1  y n 1  0 . Avem:
x  y  ( x1  y1 , x2  y2 ,..., xn  yn ), xi  yi  R, i  1, n ,

( x  y )1  ( x  y ) n 1  x1  y1  x n 1  y n 1  0 , prin urmare x  y  V .

2) Fie   R, x  V . Rezultă x  (x1 , x2 ,..., xn ), xi  R, i  1, n şi

(x)1  (x) n 1  x1  x n 1   ( x1  x n 1 )  0 , deci x  V .

Conform definiţiei 2, din 1) şi 2) rezultă că V este subspaţiu liniar al spaţiului (Rn, R) , deci V este
spaţiu liniar real.

PROBLEME PROPUSE

1. Să se arate că mulţimea C[a,b](R) = {f | f :[a,b] → R, f continuă pe [a,b]} împreună cu operaţiile

de adunare a funcţiilor şi de înmulţire a funcţiilor cu scalari formează un spaţiu vectorial real.
2. Să se arate că mulţimea Mm,n(R) a matricelor cu m linii şi n coloane şi elemente numere reale
are o stuctură de spaţiu liniar real în raport cu operaţiile de adunare a matricelor şi de înmulţire a
acestora cu scalari reali.

3. Să se arate că mulţimea A   0 a b  ; a, b, c, d  R, c  a  b împreună cu operaţiile de adunare

 
 c 0 d  
a matricelor şi de înmulţire a acestora cu scalari reali este spaţiu vectorial peste R.

4. Se consideră operaţiile:  : ( R* ) 2  ( R* ) 2  ( R* ) 2 şi  : R  ( R )  ( R ) , definite

* 2 * 2

 
astfel: x1 , x2    y1 , y 2   x1  y1 , x2  y 2  ,   x1 , x2   x1 , x2 , x, y  R* ,   R .

Să se studieze dacă ( R* ) 2 împreună cu cele două operaţii este spaţiu vectorial real.

 a b  
5. Să se arate că mulţimea A    ; a, b  C  (unde a reprezintă conjugatul numărului
 b a  
complex a) împreună cu operaţiile de adunare a matricelor şi de înmulţire a acestora cu scalari reali
constituie un spaţiu liniar real.

1
 6. Să se arate că următoarele mulţimi sunt subspaţii liniare ale spaţiilor liniare indicate:

a) Rn [ X ]  R[ X ] ; b) a, o, b a, b  R R ; c) 2aX

t 3 5

 bX 2 a, b  R  R[ X ] ;

d) x , x , x 
1 2 3
t

xi  R, i  1,3, x1  3x2 , x1  x2  x3  R 3 .

Indicaţie. Se folosesc definiţiile noţiunilor de spaţiu şi subspaţiu liniar precum şi faptul că un

subspaţiu liniar are o structură de spaţiu liniar în raport cu operaţiile induse.

7. Să se arate că mulţimea V  x1 , x2 ,..., xn  xi  R, i  1, n, 3x1  2 x2  xn , n  N , n  3 , împreună

cu adunarea vectorilor din Rn şi înmulţirea acestora cu scalari este spaţiu vectorial real.

1.2. Dependenţa şi independenţa liniară a vectorilor

PROBLEME REZOLVATE

  1  2   1
1. Se consideră vectorii v1   2 , v2   - 1 , v3   4  din spaţiul liniar (M3,1(R), R).
  1  1  - 1
     
a) Să se arate că vectorii v1, v2, v3 sunt liniar dependenţi.
b) Să se determine o relaţie de dependenţă liniară între v1, v2, v3 .
c) Să se precizeze care dintre vectori se poate scrie ca o combinaţie liniară a celorlalţi.

Soluție.
a) Conform definiţiei 2, trebuie să arătăm că există scalarii α1, α2, α3  R, nu toţi nuli, astfel încât
α1v1 + α2v2 + α3v3 = 0. Înlocuind v1, v2, v3 în această relaţie, rezultă:

  1  2   1  0   1  2 2   3  0
        
1  2    2  - 1    3  4    0  şi se obţine sistemul liniar omogen:  21   2  4 3  0
  1  1  - 1  0         0
         1 2 3

Determinantul matricei sistemului este ∆ = 0, prin urmare sistemul admite şi soluţii nebanale, deci
există scalarii α1,α2,α3R, nu toţi nuli, astfel încât α1v1 + α2v2 + α3v3 = 0. Conform definiţiei 2, rezultă
că v1, v2, v3 sunt liniar dependenţi.

b) O relaţie de dependenţă liniară între vectorii v1,v2,v3 este de forma: α1v1 + α2v2 + α3v3 = 0, cu
α1,α2,α3R, nu toţi nuli. Rezolvăm sistemul liniar omogen obţinut la punctul a). Considerând α1, α2
necunoscute principale şi 3 = a, a  R, necunoscută secundară, se obţine:  1  2 2   a , prin

 21   2  4a
urmare soluţia sistemului este: 1=-3a, 2=-2a , 3=a, a  R*, iar o relaţie de dependenţă liniară
între vectori este: - 3av1-2a v2 +av3 = 0, a  R*, sau, simplificând, -3v1-2v2 + v3= 0.

2
 c) Deoarece vectorii sunt liniar dependenţi, conform propoziţiei 3 rezultă că cel puţin un vector se
poate scrie ca o combinaţie liniară a celorlalţi. Din relaţia de dependenţă liniară găsită la punctul b)
rezultă că oricare dintre vectori se poate scrie ca o combinaţie liniară a celorlalţi, astfel:
v1   23 v 2  13 v3 ; v 2   23 v2  12 v3 ; v3  3v1  2v 2 .
2. a) Să se arate că vectorii v1 = (4,-1,1), v2 = (-1,2,3), v3 = (1,1,-1) din spaţiul liniar (R3, R) sunt
liniar independenţi.
b) Să se precizeze dacă vectorul v2 se poate scrie ca o combinaţie liniară a celorlalţi vectori.

Soluție.
Ȋn baza definiţiei 4, trebuie să arătăm că oricare ar fi scalarii α1,α2,α3R cu α1v1+α2v2+α3v3=0, rezultă
α1=α2=α3=0.
Fie α1, α2, α3 R astfel încât α1v1 + α2v2 + α3v3= 0. Înlocuind v1, v2, v3 în această relaţie, se obţine:

α1(4, -1, 1) + α2(-1, 2, 3) + α3(1, 1, -1) = (0, 0, 0)  (4α1 - α2 + α3, - α1 + 2α2 + α3, α1 + 3α2 - α3) = (0,
41   2   3  0
0, 0) şi rezultă sistemul liniar omogen:   1  2 2   3  0
   3    0
 1 2 3

Determinantul matricei sistemului este ∆ = -25 ≠ 0, deci sistemul admite numai soluţia banală: α1 =
α2 = α3 = 0.
Ȋn baza definiţiei 4 rezultă că vectorii v1, v2, v3 sunt liniar independenţi.

b) Observaţie. Din propoziţia 3 rezultă: Dacă o mulţime de vectori este liniar independent, atunci
nici unul dintre vectori nu se poate scrie ca o combinaţie liniară a celorlalţi.

Deoarece v1, v2, v3 sunt liniar independenţi rezultă că v2 nu se poate scrie ca o combinaţie liniară a
vectorilor v1 şi v3.

3. Să se studieze natura următoarelor mulţimi de vectori din spaţiile liniare indicate:

a) {v1, v2, v3} din spaţiul liniar (R2, R), unde v1 = (-2,-1), v2 = (2,3), v3 = (1,-1);
b) {v1, v2} din spaţiul liniar (R3, R), unde v1 = (3,-1,1), v2 = (-1,2,4);
c) {v1, v2, v3, v4} din spaţiul liniar (R4, R), unde v1 = (1,-1,1,0), v2 = (-1,0,2,3), v3 = (2,1,0,-1), v4 =
(0,3,1,-1).

Soluție.
a) Fie α1, α2, α3  R astfel încât α1v1 + α2v2 + α3v3 = 0. Rezultă: α1(-2,-1) + α2(2,3)+ α3(1,-1) =
(0,0) şi se obţine sistemul liniar omogen:  21  2 2   3  0
  1  3 2   3  0

Matricea sistemului este:

 2 2 1
A   
 1 3  1 

3
rang A = 2 < numărul de necunoscute, prin urmare sistemul este compatibil nedeterminat, deci
admite şi soluţii nebanale. Prin urmare, există scalarii α1, α2, α3  R, nu toţi nuli, astfel încât α1v1 +
α2v2 + α3v3 = 0. Conform definiţiei 2, rezultă că mulţimea {v1, v2, v3} este liniar dependentă.
b) Fie α1,α2R astfel încât α1v1 + α2v2 = 0. Rezultă: α1(3,-1,1) + α2(-1,2,4) = (0,0,0) şi se obţine
 31   2  0  3  1
sistemul liniar omogen:  1  2 2  0 ; matricea sistemului este: 
A  1

2  rang A = 2 =
   4  0  1 4 
 1 2 
numărul de necunoscute, prin urmare sistemul este compatibil determinat, deci admite numai soluţia
banală: α1 = α2 = 0. Conform definiţiei 4, rezultă că mulţimea {v1, v2} este liniar independentă.

c) Fie α1, α2, α3, α4  R astfel încât α1v1 + α2v2 + α3v3 + α4v4 = 0 

 α1(1,-1,1,0)+ α2(-1,0,2,3)+ α3(2,1,0,-1) + α4(0,3,1,-1) = (0,0,0,0); rezultă sistemul liniar omogen:

 1   2  2 3  0
      3  0
 1 3 4

  1  2  2   4  0

 3 2   3   4  0

Determinantul matricei sistemului este ∆ = 24 ≠ 0, prin urmare sistemul admite numai soluţia
banală: α1=α2=α3=α4 = 0.
Conform definiţiei 4, rezultă că mulţimea{v1, v2, v3, v4} este liniar independentă.

4. Să se studieze natura următoarelor sisteme de vectori din spaţiile liniare indicate:

a) g1 = 1 – 2X, g2 = 2X – 3X2, g3 = 2 – 6X + 3X2 din (R2[X],R);
b) b1 = 3 – 2i, b2 = - 4 + i din (C, R);
c) f1 = sin x, f2 = cos x, în (F, R), unde F = {f : [0,1]→ R, f continuă pe [0,1]};
d) A 
3 - 1  1 2
, A  
 4 - 1 în (M2(R),R).
, A   
1 5 2 
2   1  4 3 1 1 
   

Soluție.
a) Fie α1, α2, α3  R astfel încât α1g1 + α2g2 + α3g3 = 0  α1(1 – 2X) + α2(2X – 3X2) + α3(2 - 6X
+ 3X2) = 0.
 1  2 3  0
După identificarea coeficienţilor se obţine sistemul liniar omogen  21  2 2  6 3  0 .
  3 2  3 3  0


Determinantul matricei sistemului este nul, prin urmare sistemul admite şi soluţii nebanale, adică
există α1, α2, α3  R, nu toţi nuli, astfel ca α1g1 + α2g2 + α3g3 = 0. Conform definiţiei 2, rezultă că
g1, g2, g3 sunt liniar dependenţi.

4
 b) Fie α1, α2  R astfel încât α1b1 + α2b2 = 0; obţinem: α1(3 – 2i) + α2(- 4 + i) = 0 şi rezultă
3  2 2  0
sistemul liniar omogen  1 , care admite numai soluţia banală: α1=α2 = 0. Conform
 21   2  0
definiţiei, rezultă că b1,b2 sunt liniar independenţi.

c) Fie α1,α2 R astfel ca α1f1 + α2f2 = 0; din această egalitate de funcţii rezultă α1sinx + α2 cosx =
0,  x[0,1].

Pentru x = 0 obţinem α2 = 0, iar pentru x = /4 rezultă 1  2

  2  2  0 , deci α1 = α2 = 0.
2 2

Conform definiţiei 4, rezultă că vectorii f1, f2 sunt liniar independenţi.

d) Fie α1, α2, α3  R astfel încât α1A1 + α2A2 + α3A3 = 0, adică

3 - 1  1 2  4 - 1  0 0,
1     2     3     
5 2   1  4  1 1  0 0 
 31   2  4 3  0

de unde se obţine sistemul liniar omogen:  1  2 2   3  0
 51   2   3  0

 21  4 2   3  0
Rangul matricei sistemului este trei şi egal cu numărul de necunoscute, prin urmare sistemul este
compatibil determinat, deci admite numai soluţia banală: α1 = α2 = α3 = 0. Conform definiţiei 4,
rezultă că vectorii A1, A2, A3 sunt liniar independenţi.

5. Se consideră vectorii din spaţiul liniar (M3,1(R),R):

 3 1   2  5  0
          v6  3v2  2v3 .
v1    1 , v2   2 , v3    2 , v4   1 , v5   0 ,
 2 1   1  4  0
         

Să se studieze natura următoarelor mulţimi de vectori şi când este posibil să se determine o relaţie de
dependenţă liniară între vectori: a) {v1, v2, v3}; b) {v1, v3, v4}; c) {v2, v3}; d) {v1, v2, v3, v4}; e) {v2,
v3, v6}; f) {v3, v4, v5}.

Soluție.
 3 1   2 0
a) Fie α1, α2, α3  R astfel încât α1v1 + α2v2 + α3v3 = 0. Rezultă    1    2      2    0  şi
1  2  3   
 2 1   1 0
       
 31   2  2 3  0
sistemul liniar omogen  1  2 2  2 3  0
 2    3  0
 1 2

Deoarece determinantul matricei sistemului ∆ = -1 ≠ 0, rezultă că sistemul admite numai soluţia

banală:
α1 = α2 = α3 = 0. Conform definiţiei 3, rezultă că {v1, v2, v3} este mulţime liniar independentă. Ȋn
această situaţie nu există o relaţie de dependenţă liniară între cei trei vectori.
5
 b) Fie α1, α2, α3  R astfel încât α1v1 + α2v3 + α3v4 = 0 
 3  2   5   0  31  2 2  5 3  0
       , de unde rezultă sistemul liniar omogen    2    0
  1   1   2  - 2   3  1    0  1 2 3
 2  1   4   0  2    4  0
         1 2 3

Deoarece determinantul matricei sistemului ∆ = 0, rezultă că sistemul admite şi soluţii nebanale,

adică există scalarii α1, α2, α3  R, nu toţi nuli, astfel încât α1v1 + α2v3 + α3v4 = 0.
Conform definiţiei 2, rezultă că {v1, v3, v4} este mulţime liniar dependentă.

O relaţie de dependenţă liniară între vectorii sistemului este de forma: α1v1 + α2v3 + α3v4 = 0, cu α1,
 31  2 2  5 3  0
α2, α3  R, nu toţi nuli. Rezultă sistemul liniar omogen:  ; un minor principal al
 1  2 2   3  0
 2    4  0
 1 2 3

3 2
sistemului este d 2   8  0 , prin urmare alegem α1, α2 necunoscute principale şi α3=   R
1 2
necunoscută secundară.
Rezolvând sistemul, se obţine: α1 = - 3, α2 = 2, α3 = , cu   R*. Prin urmare, o relaţie de
dependenţă liniară între vectori este: - 3v1 + 2v2 + v4 = 0,   R*, sau - 3v1 + 2v2 + v4 = 0.

c) Metoda I (folosind definiţia). Fie α1, α2  R astfel încât α1v1 + α2v2 = 0; de aici rezultă:
1   2  0  1  2 2  0
      
1  2    2   2    0   21  2 2  0
1   1   0  
       1 2  0

Rangul matricei sistemului liniar omogen obţinut este 2, egal cu numărul necunoscutelor, prin urmare
sistemul admite numai soluţia banală: α1 = α2 = 0. Conform Definiţiei 4, rezultă că {v2, v3} este
mulţime liniar independentă.
Metoda II. {v2, v3} este inclusă în mulţimea liniar independentă {v1, v2, v3}, deci, conform
Propoziţiei 5, rezultă că {v2, v3} este mulţime liniar independentă.

d) Metoda I (folosind definiţia). Fie α1, α2, α3, α4  R astfel încât α1v1 + α2v2 + α3v3 + α4v4 = 0 
 3 1   2  5  0  31   2  2 3  5 4  0
           ;
 1   1   2  2    3   2    4  1    0    1  2 2  2 3   4  0
 2 1   1  4 0  2      4  0
           1 2 3 4

3 1 2
d3   1 2  2  1  0 ,
2 1 1

6
prin urmare rangul matricei sistemului este mai mic decât numărul de necunoscute, deci sistemul are
şi soluţii nebanale, adică există α1, α2, α3, α4 R, nu toţi nuli, asfel ca α1v1 + α2v2 + α3v3 + α4v4 = 0.
Conform definiţiei 2, rezultă că {v1, v2, v3, v4} este mulţime liniar dependentă.
Metoda II. {v1, v2, v3, v4} include mulţimea de vectori liniar dependentă {v1, v3, v4}, prin urmare,
conform propoziţiei 4, rezultă că {v1, v2, v3, v4} este mulţime liniar dependentă.
Determinăm o relaţie de dependenţă liniară: α1v1 + α2v2 + α3v3 + α4v4 = 0, cu α1, α2, α3, α4  R, nu
toţi nuli. Rezolvând sistemul, se obţine: -3v1 + 2v2 + v4 = 0.
e) Se observă că în sistemul de vectori {v2, v3, v6} unul dintre vectori (v6) este o combinaţie
liniară a celorlalţi doi:
v6 = 3 v2 - 2 v3. În baza propoziţiei 4 , rezultă că sistemul de vectori {v2, v3, v6} este liniar
dependent.
O relaţie de dependenţă liniară între vectori este: v6 = 3v2 - 2v3, sau 3v2 - 2v3 - v6 = 0.
f) Mulţimea {v3,v4,v5} conţine vectorul nul, rezultă, conform propoziţiei 5, că {v3,v4,v5} este
mulţime liniar dependentă.
O relaţie de dependenţă liniară este: 0v3 + 0v4 +  v5 = 0,   R*, sau 0v3 + 0v4 + 1v5 = 0.

6. Fie vectorii din spaţiul liniar (R3[X],R): g1 = 1 – 2X, g2 = 2X – 3X2, g3= 3X2 – 4X3, g4 =1 + 2X
– 6X2.
Stabiliţi pentru care din următoarele mulţimi unul dintre vectori se poate scrie ca o combinaţie
liniară a celorlalţi:
a){g1, g2, g3}; b){g1, g2, g3, g4}; c){g1, g2, g4}.
Atunci când este posibil, scrieţi unul dintre vectorii sistemului ca o combinaţie liniară a celorlalţi.

Soluție. Se ştie (propoziţia 3) că unul dintre vectorii unui sistem se poate scrie ca o combinaţie
liniară a celorlalţi dacă şi numai dacă sistemul este liniar dependent.
În consecinţă, problema revine la a studia natura fiecărui sistem de vectori.
a) Fie α1, α2, α3  R astfel încât α1g1 + α2g2 + α3g3 = 0 
 1 (1  2 X )   2 (2 X  3 X 2 )   3 (3 X 2  4 X 3 )  0  1  (21  2 3 ) X  (3 2  3 3 ) X 2  4 3 X 3  0 
 1  0
 2  2  0

  1   2   3  0 , adică sistemul de vectori este liniar independent şi prin
1 2

  3 2  3 3  0
 4 3  0
urmare niciunul dintre vectori nu se poate scrie ca o combinaţie liniară a celorlalţi.

7
 b) Fie α1, α2, α3, α4  R astfel încât α1g1 + α2g2 + α3g3 + α4g4 = 0; de aici rezultă sistemul:
 1   4  0
 2  2  2  0

 1   2   3   4  0
1 2 4

  3 2  3 3  6 4  0
 4 4  0
prin urmare mulţimea este liniar independent, deci niciun vector nu se poate scrie ca o combinaţie
liniară a celorlalţi.

 1   3  0
c) Fie α1, α2, α3  R astfel încât 1 g1   2 g 2   3 g 4  0   21  2 2  2 3  0
 3  6  0
 2 3

deoarece determinantul matricei sistemului este nul, rezultă că sistemul admite şi soluţii nebanale,
deci {g1, g2, g4} sistem de vectori liniar dependent şi în acest caz rezultă că unul dintre vectori se
poate scrie ca o combinaţie liniară a celorlalţi. Rezolvând sistemul de mai sus, obţinem: 1 = , 2 =
-2, 3 = , cu   R.
O relaţie de dependenţă liniară între aceşti vectori este: - v1 – 2v3 + v4 = 0,   R*, sau - v1 – 2v3
+ v4 = 0,
de unde putem scrie unul dintre vectori ca o combinaţie liniară a celorlalţi astfel: v1 = - 2v3 + v4 sau
v3 = - ½ v1 + ½ v4 sau: v4 = v1 + 2v3.

7. Fie vectorii v1 = (-6,3,-9), v2 = (3,1,m), v3 = (4,-2,6) din spaţiul liniar (R3, R), m  R.
a) Să se determine valoarea parametrului real m astfei încât vectorii v1,v2,v3 să fie liniar
dependenţi.
b) Să se determine valoarea parametrului real m astfei încât vectorul v2 să fie o combinaţie liniară
a vectorilor v1 şi v3.

Soluție.
a) Vectorii v1,v2,v3 sunt liniar dependenţi dacă există scalarii α1,α2,α3 R, nu toţi nuli, astfel încât
α1v1+α2v2+α3v3=0 
 α1(-6,3,-9)+ α2(3,1,m)+ α3(4,-2,6) = (0,0,0); se obţine sistemul liniar omogen:
 61  3 2  4 3  0

 31   2  2 3  0
 9  m  6  0
 1 2 3

Sistemul admite soluţii nebanale dacă şi numai dacă determinantul  al matricei sistemului este nul.
Efectuând calculele, se obţine că  = 0. Prin urmare, vectorii v1,v2,v3 sunt liniar dependenţi, oricare ar
fi m  R.

8
b) Vectorul v2 este o combinaţie liniară a vectorilor v1 şi v3 dacă există ,   R astfel încât v2 =
 6α  4 β  3
 v1 +  v3, ceea ce revine la faptul că sistemul:  3α  2 β  1 este compatibil.
  9α  6 β  m


Fie A matricea sistemului şi A matricea extinsă. Avem: rang A = 1  rang A = 2, deci sistemul este
incompatibil, m  R. Prin urmare, nu există m  R astfel ca v2 să fie o combinaţie liniară a vectorilor
v1 şi v3.
Observaţie. Deşi vectorii v1,v2,v3 sunt liniar dependenţi oricare ar fi m  R, totuşi nu există m  R
astfel ca v2 să fie o combinaţie liniară a vectorilor v1 şi v3. Acest fapt nu este în contradicţie cu
Propoziţia 3, care afirmă: O mulţime de vectori este liniar dependentă dacă şi numai dacă cel puţin
unul din vectorii mulţimii este o combinaţie liniară a celorlalţi.

8. Fie vectorii A1  1 a  1 1   1 1  2 1  din spaţiul liniar (M2(R),R),

  , A2    , A3    , A4   
1 4 1 2  3 0 - 3 a

unde a  R. Determinaţi parametrul a astfel încât:

a) cei patru vectori să fie liniar independenţi;
b) vectorul A4 să se poată scrie ca o combinaţie liniară a vectorilor A1, A2, A3.
Soluție.

 1   2   3  2 4  0
a        0
a) Fie α1, α2, α3, α4  R astfel încât 1 A1   2 A2   3 A3   4 A4  0   1 2 3 4

 1   2  3 3  3 4  0
41  2 2  a 4  0

vectorii sunt liniar independenţi dacă din relaţia de mai sus rezultă că toţi scalarii sunt nuli, adică
dacă sistemul obţinut admite numai soluţia banală. Rezultă de aici că determinantul matricei
sistemului trebuie să fie nenul. Avem că ∆ = - 2(a - 3)2, de unde obţinem că a  R \{3}.

b) Metoda I. A4 se poate scrie ca o combinaţie liniară a vectorilor A1, A2, A3 dacă există α1, α2,
 1   2   3  2
 a      1
α3  R astfel încât A4  1 A1   2 A2   3 A3   1 2 3

 1   2  3 3  3
41  2 2  a

Trebuie determinată valoarea parametrului a  R astfel încât sistemul obţinut să fie compatibil.
Determinantul format din elementele ultimilor două linii şi coloane ale matricei sistemului este

9
nenul, deci rang A ≥ 2. Prin bordarea acestuia obţinem doi determinanţi de ordinul trei:
1 1 1 a 1 1
1  1  1 3  0 şi  2  1  1 3  18  6a
4 2 0 4 2 0

Pentru a = 3 obţinem rang A = 2 = rang A , deci sistemul este compatibil.

Pentru a ≠ 3, avem că rang A = 3 şi rang A = 4, deci sistemul este incompatibil. Prin urmare
rezultă a = 3.

Metoda II. Conform propoziţiei 3, o condiţie necesară pentru ca vectorul A4 să se poată scrie ca o
combinaţie liniară a celorlalţi vectori este ca A1, A2, A3, A4 să fie liniar dependenţi, adică a = 3.
Verificăm dacă pentru a = 3 există scalarii

 1   2   3  2

α1, α2, α3  R astfel încât A   A   A   A  31   2   3  1
 1   2  3 3  3
4 1 1 2 2 3 3


41  2 2 3

Avem că rang A = rang A = 2, deci sistemul este compatibil.

În concluzie, A4 se poate scrie ca o combinaţie liniară a vectorilor A1, A2, A3 dacă şi numai dacă a =
3.

9. Se consideră vectorii liniar independenţi f1, f2, f3 din spaţiul vectorial (V, R) şi următoarele
combinaţii liniare ale acestora: g1 = –3 f1 + 2 f2 – f3, g2 = –2 f1 + f2 – 3 f3, g3 = – f1 + 3 f2 – 2 f3, g4 =
f1 – f2 – 2 f3 .
Stabiliţi natura sistemelor de vectori: a) {g1, g2, g4}; b) {g1, g2, g3, g4}; c) {g2, g3, g4}.

Soluție.
a) Fie α1, α2, α3  R a.î. α1g1+ α 2g2+ α 3g4= 0  α1 (–3f1 + 2f2 – f3) + α2 (–2 f1 + f2 – 3f3) + α3 (f1 –
f2– 2 f3) = 0 
 (–3 α 1 – 2 α 2 + α 3) f1 + (2α 1 + α 2 – α 3) f2 + (–α 1 – 3 α 2 – 2α 3) f3 = 0.
Deoarece vectorii f1, f2, f3 sunt liniar independenţi, rezultă că toţi coeficienţii acestora din relaţia de
 31  2 2   3  0
mai sus sunt nuli:  21   2   3  0 ; determinantul matricei sistemului obţinut este:
    3  2  0
 1 2 3
3 2 1
 2 1  1  0 , prin urmare sistemul admite şi soluţii nebanale, deci există α1, α2, α3  R, nu
1 3 2
toţi nuli, astfel ca α1g1+ α2g2+ α3g4 = 0.
10
Rezultă că vectorii {g1, g2, g4} sunt liniar dependenţi.

b) {g1, g2, g3, g4} include mulţimea liniar dependentă {g1, g2, g4},prin urmarei, conform
propoziţiei 5, rezultă că mulţimea {g1, g2, g3, g4} este liniar dependentă.

c) Fie α1, α2, α3 R a.î. α1g2 + α2g3 + α3 g4 = 0  α1(–2f1 + f2 – 3f3) + α2(– f1 + 3f2 – 2f3) + α3(f1 –
f2– 2f3) = 0 
 (–2 α 1 – α 2 + α 3) f1 + (α 1 + 3α 2 – α 3) f2 + (–3α 1 – 2α 2 – 2α 3) f3 = 0.
Cum vectorii f1, f2, f3 sunt liniar independenţi, rezultă că toţi coeficienţii acestora din relaţia de mai
 2 1   2   3  0  2 1 1
sus sunt nuli:  1  3 2   3  0 ; determinantul matricei sistemului este   1 3  1  18  0 ,
 3  2  2  0 3 2 2
 1 2 3

prin urmare sistemul admite numai soluţia banală: α1 = α2 = α3 = 0. Rezultă că vectorii g2, g3, g4 sunt
liniar independenţi.

PROBLEME PROPUSE
1. Se consideră vectorii v1 = (-2,-4,2), v2 = (1,3,-2), v3 = (3,6,-3) din spaţiul liniar (R3, R).
a) Să se arate că vectorii v1, v2, v3 sunt liniar dependenţi.
b) Să se determine o relaţie de dependenţă liniară între v1, v2, v3.
c) Să se precizeze care dintre vectori se poate scrie ca o combinaţie liniară a celorlalţi.
R: b) 3v1 +2v3 = 0; c) v1 şi v3: v1  0 v2  2 v3 ; v3   3 v1  0 v2
3 2
2. a) Să se arate că vectorii v1 = (-2,-3,1), v2 = (-2,5,1), v3 = (2,-1,1) din spaţiul liniar (R3, R) sunt
liniar independenţi.
b) Să se precizeze care dintre vectori se poate scrie ca o combinaţie liniară a celorlalţi. R: nici
unul.

3. Să se studieze natura următoarelor sisteme de vectori:

a) v1 = (1,5)t, v2 = (-1,3)t, v3 = (2,-1)t; b) v1 = (6,-2,4)t, v2 = (-9,3,-6)t; c) v1 = (-2,2,0,-1)t, v2 = (-
1,0,1,4)t, v3 = (1,3,0,-1)t, v4 = (0,5,-1,-3)t. R: a) l.d.; b) l.d.; c) l.i.

4. Să se studieze natura următoarelor sisteme de vectori din spaţiile liniare indicate:

a) g1  3  X  X 2 , g 2  1  2 X  3 X 2 , g3  1  4 X  5 X 2 din (R2[X],R);
b) b1 = 1 + 3i, b2 = 2 - i, b3 = 7 - 4i din (C, R);
c) f1 = sinx, f2 = cos 2x în (F, R), unde F = {f : [0,1]→ R, f continuă pe [0,1]};
d) A   2 - 3 , A   3 1 , A   1 7  în (M2(R),R);
1 1   2 5   -4 3 
1 2 3
  

e) f1 = e2x, f2 = e3x în (F, R), unde F = {f : [0,1]→ R, f continuă pe [0,1]};

f) f1 = cosx, f2 = cos 3x, f3 = cos3 x, în (F, R), F = { f :[0,1] → R, f continuă pe [0,1]};
R: a) l.i.; b) l.d.; c) l.i.; d) l.d.; e) l.i.; f) l.d.

11
 5. Stabiliţi natura următoarelor sisteme de vectori din spaţiile vectoriale indicate şi, atunci când
este posibil, scrieţi o relaţie de dependenţă liniară între vectori:
a) în (R3, R): x1 = (2,-1,3), x2 = (1,-1,2), x3 = (0,1,-1);
b) în (R4, R): x1 = (8,0,3,2), x2 = (6,0,0,1), x3 = (5,-7,5,3);
c) în (R3, R): x1 = (3,1,-4), x2 = (2,-2,1), x3 = (4,-8,-3), x4 = (-1,1,3);
d) în (R4, R): x1 = (0,1,2,-1), x2 = (1,2,-1,0), x3 = (0,2,-1,1), x4 = 4,6,1,3).
R: a) l.d.; x1 - 2x2 - x3 = 0; b) l.i.; c) l.d.; x1 - 2x2 + x3 + 3x4 = 0; d) l.i.
6. Să se cerceteze natura următoarelor sisteme de vectori din spaţiile vectoriale indicate, iar în
caz de dependenţă liniară să se scrie o relaţie de dependenţă liniară între vectori:
a) v1 = 1, v2 = sin x, v3 = sin2 x, în (F, R), unde F = {f : [0,1]→ R, f continuă pe [0,1]};
b) a1 = cos2 x, a2 = 15, a3 = sin2 x, în (F, R), unde F = {f : [0,1]→ R, f continuă pe [0,1]};
c) f1  5 X 2  X , f 2  3 X  1, f 3   X 2  1 în (R2[X], R) ;

d) z1 = 5 - 7i, z2 = 1 + i, în (C, R);

e)  2 - 8  0 2  2 - 6 în (M2(R),R).
A1    , A2    , A3   
10 6    2  4  8 2

R: a) l.i.; b) l.d.; 15 a1 - a2 +15 a3 = 0; c) l.i.; d) l.i.; e) l.d.; A1 + A2 - A3 = 0.

7. Fie spaţiul vectorial (V, K). Să se demonstreze că:
a) sistemul de vectori {x, y, 0} V este liniar dependent;
b) sistemul de vectori {x, y, x, z} V este liniar dependent;
c) sistemul de vectori {a + c, b + c, a + b + 2c} V este liniar dependent.

R: a) se arată că se poate scrie o relaţie de dependenţă liniară între vectori (de exemplu, 0  x + 0  y
+   0 = 0, cu   K,   0K); b)   x + 0  y -   x + 0  z = 0, cu   K,   0K.
8. Discutaţi natura sistemelor de vectori din spaţiile liniare indicate, în funcţie de valorile
parametrului real m:
a) x1 = (1,1,3), x2 = (1, m,1), x3 = (3,1,1), în (R3, R);
b) x1 = (3,2,0), x2 = (2,0, m), x3 = (1, m,0), în (R3, R);
c) a1 = (3,2, m), a2 = (2, m,3), a3 = (m,3,2), în (R3, R);
d) x1 = (4, - m, -1,2), x2 = (2,0, -1, m), x3 = (m, -2, m,1), în (R4, R).
R: a) l.i. pentru m  R \ {1/2}; l.d. pentru m {1/2}; b) l.i. pentru m  R \ {0, 2/3}; l.d. pentru m
{0, 2/3}; c) l.i. pentru m  R \ {-5}; l.d. pentru m  {-5}.

12
 9. În spaţiul liniar (V, R) se dau vectorii liniar independenţi a, b, c. Stabiliţi natura sistemelor de
vectori:
a) {a + b -2c, - a + 2c, a +2b -3c}; b) {3a -2b -2c, - a + 2b, a +2b -2c}. R: a) l.i.; b) l.d.
10. În spaţiul vectorial (V, R) se consideră vectorii liniar independenţi a, b, c.
Să se determine natura sistemelor de vectori: a) {-2a - c, b + c, 3a +2b - c}; b) {- a -2b, 4a + 2b+c,
a +b -2c}.
11. În spaţiul liniar (R3, R) se consideră vectorii: v1 = (2, -1, 4), v2 = (3, 2, 1), v3 = (1, 3, -2), v4 =
(5, 8, -2), v5= (0, 0, 0), v6 = 4v3 - 2v4. Stabiliţi natura următoarelor sisteme de vectori şi atunci
când este posibil, determinaţi o relaţie de dependenţă liniară între vectori: a){v1, v2, v3}; b){v1, v3,
v4}; c){v2,v3}; d){v1, v2, v3, v4}; e){v3, v4, v6}; f){v3, v4, v5}
R: a) l.i.; b) l.d.; c) l.i.; d) l.d.; e) l.d.; f) l.d..
12. Să se studieze natura următorului sistem de vectori din spaţiul liniar (R3, R) şi atunci când este
posibil să se scrie unul dintre vectori ca o combinaţie liniară a celorlalţi: v1 = (2m-1, m – 2, m +1);
v2 = (m-1, m – 1, – m);
v3 = (2m-1, m – 2, 2m –1). Indicaţie. Se foloseşte propoziţia 3.
13. Fie următorii vectori din spaţiul liniar (R3[X], R): g1 = 2 - X, g2 = 4X – 3X2, g3 = X2– 3X3, g4
= 2 + 3X - 6X2 Stabiliţi în care din următoarele sisteme unul dintre vectori se poate scrie ca o
combinaţie liniară a celorlalţi:
a){g1, g2, g3}; b){ g1, g2, g3, g4}; c){ g1, g2, g4}. Atunci când este posibil, scrieţi unul dintre vectorii
sistemului ca o combinaţie liniară a celorlalţi. R: b).
14. Fie v1 = (-1,1,2), v2 = (2,2,-1), v3 = (2,3,1), v4 = (4,-1,3), v5 = (1,3,1) din spaţiul liniar (R3,
R). Determinaţi k  1, 5 astfel încât: a) {v1, v2, vk} l.d.; b) {v2, vk, v4 } l.i. R: a) k {1,2,5}; b) k
{1,3,5}.
15. Să se studieze natura următoarelor sisteme de vectori din spaţiile liniare indicate:
a) v1 = (m,2,2,...,2), v2 = (2,m,2,...,2), …, vn = (2,2,…,2, m) din (Rn, R); m  R;
b) f1 = 1, f2 = 1 - X, f3 = (1 – X)2,. . . ., fn+1 = (1 – X)n din (Rn[X],R), n N*;

c) g1 = 1, g2 = cos x, g3 = cos2x,. . . ., gn+1 = cosnx din (F, R), F = {f : [0,1]→ R, f continuă pe

[0,1]}, n  N *
d) f1 = ex, f2 = e2x, f3 = e3x,…., fn = enx din (F, R), unde F = {f : [0,1]→ R, f continuă pe [0,1]},
n N*.
R: a) l.i. dacă m  R \ {2 – 2n, 2}; l.d. dacă m {2 – 2n, 2}; b) l.i.; c) l.i.; d) l.i..

13