Professional Documents
Culture Documents
Eruptie DP
Eruptie DP
Curs 3
ERUPŢIA DINŢILOR PERMANENŢI
FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ ERUPŢIA DINŢILOR PERMANENŢI
a. factorii fiziologici
Încetiniri ale erupției
- calamităţile, războaiele,
- nutriţia are un efect limitat sau nu influenţează de loc erupţia
Accelerări ale eruptiei:
- sexul: erupţia la fete este mai accelerată cu câteva luni,
- rasa şi gruparea etnică (la negrii, filipinezi, indieni mai repede),
- starea socio-economică bună determină erupţia precoce,
- mediu urban accelerează erupţia,
- tendinţa seculară modifică momentul erupţiei la populaţia actuală.
b. factori patologici
factori generali care pot afecta exfolierea (resorbția radiculară) a dinţilor
temporari afectează și erupția DP
Erupție întârziată
- factorii dismetabolici-rahitism, carenţe vitaminice
- factori cromozomiali: sindromul Down care întârzie erupția şi se asociază cu
modificarea ordinii de erupţie
- factori genetici: displazia cleidocraniană prin supranumerari, osteopetroza, DLMP
- factori endocrini: hipopituitarismul, hipotiroidia
Erupție precoce
- hiperfuncţie hipofizară, tiroidiană
- alte boli care favorizează exfolierea prematură a DT sunt: cherubismul (displazia
fibroasă a mx şi md), periodontita juvenilă, sindromul Papillon Lefevre (boală
autozomal recesivă ce apare între 1-5 ani. Se caracterizează prin hipercheratoză
palmoplantară şi periodontitiă urmată de pierderea prematură a DT şi DP),
histiocitoza X (granulomul eozinofil), leucemia, neutropenia ciclică.
factori locali
Erupție întârziată
- obstacole ca dinţi supranumerari, tumori odontogene şi non odontogene, cicatrici
pe crestă;
- caria complicată poate determina pierderea precoce a dinţilor temporari cu 1-2 ani
înainte de exfolierea fiziologică ceea ce conduce de întârzierea erupţiei prin
apariția postextracțională a unui capac osteofibros gros;
- anchiloza dento-alveolară a dinţilor temporari
- fibromatoza gingivală
- lipsa de spaţiu conduce la incluzia dinţilor M3, C
Erupție precoce
- caria complicată poate determina pierderea precoce a dinţilor temporari cu 6 luni-
1 an înainte de exfolierea fiziologică ceea ce conduce la erupția precoce a DP
succesori aflați în os mai aproape de creasta alveolară
- angioamele feţei accelerează erupţia prin creşterea afluxului sanguin în zonă.
ORDINEA ŞI CRONOLOGIA ERUPŢIEI DINŢILOR PERMANENŢI
Reguli generale
DP erup în intervalul 6 ani - 13 ani
cronologia erupţiei DP este influenţată în special de f. genetici (et. I) şi de f. de
mediu (et.II)
în cadrul aceluiaşi grup dentar erup întâi dinţii de la mandibulă cu excepția PM 1
sup.
dinţii erup simetric la mici diferenţe (câteva luni)
la fete erupţia este mai accelerată
segmentul cel mai perturbat ca ordine şi cronologie de erupţie este cel C-PM.
Etape ale erupției DP
Erupţia DP are loc în două etape principale şi una accesorie cea a M3:
prima etapă 6-9 ani: M6 ani şi incisivii
6-7 ani M6ani şi Ic inferiori
7-8 ani I centrali superiori şi I laterali inferiori
8-9 ani I laterali superiori.
Variante:
o M6 ani apoi Ic inferior
o Ic inferior apoi M6 ani
o Simultan
o I c inferiori după Ic superior
o Ic inferior lingual de Ic temporar care persistă pe arcadă (se vor
extrage)
o I c inferior ceva mai lingual dar I temporari nu mai persistă (presiuni
digitale sau cu limba)
A II a etapă 9-12-13 ani (C, PM, M 12 ani)
erup într-o ordine şi cu o cronologie diferenţiată pe sexe
LA FETE: la mandibulă în următoarea ordine 3-4-5-7 şi la maxilar 4-3-5-7
Frecvenţă
- este mai frecventă la dinţii temporari (1-14%) şi mult mai redusă ca frecvenţă la dinţii
permanenţi (de 10 ori mai puțin frecventă),
- incidenţa afecţiunii creştere semnificativ la rude,
- molarii temporari sunt dinții cei mai frecvent afectaţi de anchiloză
- arcada inferioară este de 10 ori mai frecvent afectată faţă de arcada maxilară,
- anchiloza poate apărea la unul sau la mai mulţi molari temporari (tendinţă familială
pentru anchiloze multiple),
- afectarea simetrică a dinţilor este mult mai obişnuită la arcada inferioară iar afectarea
unilaterală este mai frecventă la arcada superioară.
- copiii negrii par a fi mai puţin frecvent afectaţi de infraocluzie faţă de copii albi. Unele
popoare ca de ex. cel israelian pot fi mai frecvent afectate.
- prevalenţa creşte cu vârsta. Infraocluzia poate fi detectată precoce în jur de 3 ani, dar un
maximum al prevalenţei se situează între 8-9 ani.
- proportia afectării fete / băieți este 6/5
- infraocluzia uşoară este mai frecventă faţă de infraocluzia medie sau gravă.
- infraocluzia gravă este specific raportată la lipsa succesorului permanent.
Etiologie
Teoriile etiologice principale sunt: teoria genetică, traumatică şi teoria dezordinii
ligamentului periodontal.
Aspecte clinice şi radiologice
- prezenţa şi gradul infraocluziei (ușoară – suprafața ocluzală este plasată cu 1 mm
deasupra pct. de contact, medie – 1 mm deasupra și sub pct. de contact, gravă – sub pct
de contact cu mai mult de 1mm, totală – dintele nu mai este vizibil pe arcadă fiind
complet reinclus în os)
- apare o tonalitate înaltă la percuţie (semn de diagnostic inconstant).
- pierderea mobilităţii dentare
- resorbţie radiculară frecvent încetinită, asimetrică
- complicaţii: dinţii vecini se înclină spre dintele anchilozat, supraerupţia dintelui
antagonist, erupţie dentară întârziată a succesorului, modificări de poziţie intraososasă a
succesorului, tulburări ocluzale ale dinţilor permanenţi.
- examenul radiologic relevă obliterarea spaţiului ligamentului periodontal (inconstant)
- examenul radiologic relevă prezenţa sau absenţa succesorului precum şi gradul
dezvoltării sale, înclinarea sau poziţia acestuia.
- în cazurile de infraocluzie gravă prin reincluzie (intraosoasă şi submucosă) apar semne
de atriţie, carii sau restauraţii ale dintelui anchilozat ca semn altrecerii dintelui prin
cavitatea bucală.
Tratament
Factorii de care depinde tratamentul sunt:
- vârsta pacientului,
- gradul infraocluziei,
- prezenţa/absenţa complicaţiilor precum şi gravitatea lor,
- prezenţa şi localizarea succesorului permanent sau absenţa lui.
În funcţie de acești factori se va stabili prognosticul infraocluziei în funcţie de
care se elaborează planul de tratament.
Tratamentul constă în :
a. pentru cazurile de afectare uşoară sau moderată se recomandă:
expectativa
cu sau fără refacerea coroanei clinice (coroane prefabricate, refaceri ocluzale cu
compozit pentru eliminarea infraocluziei)
b. pentru cazurile de anchiloză severă cu succesor
se recomandă extracţia DT urmata de tracțiunea și alinierea ortodontică a d. succesor ,
c. pentru cazurile de anchiloză severă fără succesor
o se recomandă extracţia DT urmată de tratament ortodontic precoce pentru a permite
mezializarea molarului unu permanent, limitând astfel reducerea osului alveolar vecin
şi pentru a permite un răspuns ortodontic bun. CRONOLOGIA FORMĂRII
DINŢII TEMPORARI
1. debutul formării mugurelui: 6-10 săpt. VIU. 11/2 – 21/2 luni
Mugurii încep să se formeze la mici intervale de timp începând cu incisivii şi
terminând cu molarii.
2. debutul mineralizării coroanei: 2-6 luni VIU
(întâi frontalii şi apoi molarii)
-------------------------------------------------------------------------------------------------- nastere
3. terminarea mineralizării coroanei: între 4 luni-10-12 luni PN.
4. erupţia între 6 - 30 luni (6 luni –2 ½ ani)
5. închiderea apexului: 9 luni-19 luni după erupția DT deci între 1,5 ani-4 ani
DINŢII PERMANENŢI
1. debutul formării mugurelui:
VIU pt M6 ani la 4 viu luni, incisivii şi caninii în lunile 5-6 viu
PN: ceilalţi dinți
PM1 la naştere,
PM2 7-8 luni postnatal,
M2 la 8-9 luni postnatal,
M3 4 ani.
2. debutul mineralizării coroanei
I centrali superiori şi inferiori: 3-4 luni postnatal
I laterali superiori: 8-12 luni postnatal
C 4-5 luni post natal
PM1 1-11/2-2 ani
PM 2: 2 ani -21/2 ani
M 6 ani: naştere
M12 ani: 2ani-21/2-3 ani
M3 7-10 ani
3. terminarea mineralizării coroanei
I central 4-5 ani
Ilateral 4-5 ani
C 6-7 ani
Pm1 5-6 ani
Pm2 6-7 ani
M6 ani 2-3 ani
M12 ani 7-8 ani
M3 12-14 ani
4. erupţia - vezi la eruptie
5. închiderea apexului.
Icentral 2-3 ani după erupţie
I lateral 2-3 ani după erupţie
C 1-3 ani după erupţie
PM1 2 ani după erupţie
PM 2 2 ani după erupţie
M1 3-4 ani după erupţie
M2 2-3 ani după erupţie
M3 3-4 ani. după erupţie
M1 mx 0,1 7,3/7,2
M2 mx 1,4 8,2/6,8
M1 md 0,7 7,7/7
M2 md 2,7 9,9/7,2
- între DT se stabilesc suprafeţe de contact faţă de DP la care există puncte de contact
Implicaţie clinică: grefarea frecventă de carii pe suprafeţele proximale care evoluează
rapid în profunzime (linia neonatală, zonă de minimă rezistenţă trece la nivelul
contactului cu vecinii)
Implicaţie terapeutică: extensia preventivă se realizează greu
4. Particularităţi de poziţie de erupţie
- DT erup într-o poziţie mai verticală decât DP
5. Particularităţi morfologice (FORMA)
- în general DT se aseamănă ca formă cu cea a DP: frontalii cu dinţii succesori iar molarii
cu dinţii accesori
- toate coroanele sunt mai rotunjite, mai globuloase şi mai înguste la colet datorită
convexităţii V pronunţate (creastă de smalţ) şi a constricţiei cervicale accentuate. Aceste
elemente morfologice descresc spre distal
- convexităţile şi constricţia cervicală orale sunt mai reduse faţă de cele V, descrescând
dinspre anterior spre posterior
- toate feţele proximale au o convergenţă pronunţată spre colet
Implicaţii clinice: montarea matricilor şi portmatricilor Ivory pt obturaţiile proximale este
dificilă (sunt preferate matricile parţiale sau matricea în T)
- linia cervicală mezială este mai ondulată decât cea distală
CAMERA PULPARĂ
Particularități dimensionale
- camera pulpară este proporţional mai mare faţă de DP, în raport cu volumul coroanei
Implicaţii clinice: se deschide repede camera pulpară
Implicaţie terapeutică: nu se foloseşte turbina pt îndepărtarea tavanului c.p. ; pulpa
coronară trebuie să fie îndepărtată cu excavatoare sau linguri Black
- nr. coarnelor pulpare este cât nr. cuspizilor
- coarnele pulpare sunt mult mai apropiate de suprafaţă (MV) ca şi zonele pulpare
MV ale frontalilor
54/64 → aproximativ 1,7 mm
74/84 → aproximativ 2,1 mm
55/65 → aproximativ 2,3 mm
75/85 → aproximativ 2,7 mm.
Implicaţii clinice: risc crescut de deschidere a cp şi adâncimea cavităţilor trebuie să fie
mai mică în aceste zone
- înălţimea camerei pulpare este mică
Implicaţie clinică: trecerea rapidă a proceselor infecţioase interradicular
Implicaţii terapeutice: risc de perforaţie interradiculară
Particularități morfologice (formă)
- forma camerei pulpare urmăreşte conturul extern al dintelui (la incisivi în secţiune
frontală este în formă de trapez, la canin în formă de romb şi la molari cu formă
patrulateră)
Implicaţie terapeutică pereţii V/Oral al cavităţilor trebuie să fie paraleli cu conturul
extern al dintelui pt a evita deschiderea c.p.
RĂDĂCINILE
Particularități de număr
- molarii sunt pluriradiculari cu 2-3 rădăcini:
o la mandibulă sunt 2 rădăcini una mezială cu 2 canale (mv, ml) şi alta distală cu 1-2
canale (dv, dl)
o la maxilar sunt 3 rădăcini: palatinală cu 1 canal, disto-vestibulară cu 1 canal şi mezio-
vestibulară cu 1-2 canale
- frontalii sunt monoradiculari cu rădăcinile recurbate (ușor concave) spre oral
(germenul d. succesor) şi cu 1 canal
Particularități morfologice
- rădăcinile molarilor sunt puternic divergente de sub podeaua camerei pulpare şi se
recurbează spre apex (germenul dintelui. succesor)
- nu au trunchi comun sau au unul mic
Implicaţii terapeutice: frecvente perforații interadiculare în cursul tratamentelor
endodontice
- canalele sunt aplatizate în sens m-d (în panglică)
Implicaţii terapeutice: necesarul de tratament mecanic de canal este mai mare pt a
conforma și calibra canalul
Particularități dimensionale
- rădăcinile sunt relativ mai lungi (de 2x) şi mai subţiri în comparaţie cu coroanele
Implicaţii terapeutice: lungimea canalelor este utilizată pt realizarea odontometriei în
cadrul tratamentului endodontic, la extracţie se poate fractura apexul, tratament
endodontic se face cu ace Kerr subţiri (15-25 la pluriradiculari şi 15-30 la
monoradiculari) pentru a nu subţia şi mai mult rădăcina
Situaţie clinică