UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ȘTIINȚELE COMUNICĂRII

REFERAT
DISCIPLINA: COMUNICARE POLITICĂ
TEMĂ:

Conf. univ.dr.: ELENA BANCIU

Student: LAZĂR VALENTINA

Centrul Brăila

Licență an II, semestrul II, 2020-2021

Conceptul de comunicare politică
Comunicarea politică poate fi o relaţie socială echivalentă cu influenţarea, însă o
influenţare în primul rând voită, transformată apoi în acţiune sau, dimpotrivă, în absenţa acţiunii,
adică în omisiune. S-a impus ca disciplină de studiu relativ recent, fiind înțeleasă ca acțiune
teleologică, o acțiune orientată, programată, proiectată pentru anumite scopuri politice. Cea mai
simplă şi eficace metodă de explicitare a unui concept de comunicare politică presupune
formularea unei definiţii prin exemplificare, altfel spus, indicarea câtorva obiecte care formează
sfera acestuia.

”La data de 9 ianuarie 2004 a fost publicată în revista ”România Mare” declaraţia
senatorului Corneliu Vadim Tudor privind accidentul de vânătoare suferit de ministrul Ilie
Sârbu.”

”La conferinţa de presă din 18 ianuarie 2004 privind presupusa apartenenţă a ministrului
Ioan Rus la o reţea constituită pentru scoaterea unor mari sume de bani din ţară prin eludarea
taxelor şi impozitelor.”

Destinatarii comunicării politice

Destinatarii comunicării politice pot fi clasați în raport cu zona de cuprindere, în mai

multe categorii, deoarece problematica publicurilor comunicării politice necesită detalieri pe
paliere ierarhice de generalitate. Aceste categorii sunt: destinatarul extensiv, destinatarul
potențial, destinatarul efectiv, destinatarul atras de mesaj și destinatarul marcat de mesaj.

Forme și mijloace de comunicare

Sloganul este definit de DEX ca fiind o ”formulă pregnantă, concludentă care exprimă în
chip lapidar țelurile politice, economice ale unor grupuri, organizații sau o problemă de
actualitate”, este un act verbal, formulă concisă și izbitoare, ușor repetabilă, polemică și cel mai
adesea anonimă, destinată să determine masele să acționeze atât prin stilul său cât și prin
elementul de autojustificare, pasională sau rațională, pe care îl conține. Pot fi: politice,
publicitare, ideologice; trebuie să fie scurt, sonor, original, credibil, complet, să fie în pas cu
timpul, să poată dăinui când situația se schimbă.
 ”Favoriții pentru turul al doilea defilează cu un slogan recirculat și cu un neaoșism șchiop.
Grijuliu să-și evidențieze trecutul politic cam precar, Victor Ponta reia ”Mândri că suntem
români”, cel de la europarlamentare al PSD-ului, la fel cum la europarlamentare partidul pe care
îl conduce a defilat sub însemnele proaspăt (pe atunci) răposatului USL.”

”Culmea lipsei de imaginaţie o descoperim în sloganurile aproape identice ale primelor

două partide, PSD şi PNL: ”Îndrăzneşte să crezi în România!“, sună imperativul lui Liviu
Dragnea şi compania; „Îndrăzneşte să crezi în România condusă de oameni cinstiţi!”, sună
imperativul Alinei Gorghiu şi compania. O mică notă de sinceritate e în avantajul celor dintâi: cel
puţin, nu pretind a fi cinstiţi.”

Imaginea în comunicarea politică

Termenul ”imagine” desemnează un ”obiect în sine” neperceptibil, accesibil doar

indirect. ”Imaginile sociale” se cristalizează în raporturile sociale de comunicare și, de aceea
evoluția comunicării și dinamica imaginilor se intersectează în orizonturile de interpretare în
cadrul cărora indivizii și grupurile umane procesează informația socială. Este reprezentarea sau
reproducerea mintală a unui produs, a unui partid, om politic. Roger-Gerard Schwartzenber,
vorbeşte despre cinci tipuri de imagine politică.Una dintre ele este imaginea eroului.

” Eroul este liderul superior, un idol pentru oameni. Odată ce un politician îşi doreşte o astfel de
imagine, trebuie să şi-o merite.”

” Un om politic sau o formațiune politică pot eșua dacă imaginea pe care o au în ochii
publicului este nefavorabila. Imaginea nu este cu adevarat formată de cât atunci când intră în
contact cu publicul căreia îi este destinată. Iar odată formată imaginea politică urmează să fie
permanent gestionată: redactată și readaptată în funcție de cum evoluează evenimentele socio –
politice, predilecțiile electoratului și nemijlocit – candidatul său pe traseu politic. Odată elaborată
și promovată strategia campaniei de promovare a imaginii, etapa urmatoare constă în elaborarea
și armonizarea tuturor simbolurilor distincte ale partidului politic: Denumirea, Liderul, Sigla,
Mesajul etc.”

”Epoca Renașterii reprezintă o altă etapă și o nouă imagine a liderului politic propusă de
Niccolo Machiavelli (1469-1543). Omul este încununarea puterii, este conducătorul lumii tot el
este cel ce are putere asupra: destinului, lumii, vieţii în general spectacolul politic este regizat,
totul devine magie și magic unde se arată desigur puterea liderului prin costumaţie, decor,
distanţa, toate impun respect și în același timp teamă.”

Discursul politic
Discursul reprezintă un termen complex care poate fi definit ca un ansamblu de enunțuri
ale unui emițător, care se referă la un subiec unic. El constituie principala modalitate prin care
actorul politic poate genera evenimente într-o campanie electorală. ”Discursul”, scrie Camelia
Beciu este un mod de utilizare a limbii și a limbajelor (limbaje nonverbale, limbaje specializate,
diferite vocabulare) pe baza căruia un actor social prezintă interlocutorilor săi o interpretare a
unor fapte. Patrick Charaudeau în ”Grammaire de sens et de l expression” definea discursul ca
fiind un comentariu despre situația în care se produce comunicarea.

Deşi urmăreşte să seducă, discursul politic se sprijină într-o mare măsură pe argumente
raţionale prezentate, chiar dacă aceste argumente disimulează, în ultimă instanţă, intenţia sub care
este construit. Tonalitatea imperativă, în relaţia cu publicul receptor, individualizează de
asemenea discursul politic faţă de alte tipuri de discurs. Având ca raţiune de a fi legitimitatea
puterii, discursul politic trebuie să treacă de la „a spune“ la „a face“ pentru că ultimul act al
legitimităţii puterii este acţiunea.

” Voi veghea în continuare la respectarea Constituției și voi susține și în viitor, cu toată

hotărârea, valorile statului de drept și parcursul european al României. Acestea sunt nu doar
principiile care mi-au călăuzit întotdeauna acțiunile și deciziile, dar și direcția în care, nu o dată,
ci de trei ori în acest an - la alegerile europarlamentare, cu ocazia referendumului pentru justiție și
la alegerile prezidențiale - românii au arătat că vor să meargă țara noastră. Drumul ales de români
este unul cu un singur sens, la care, prin activitatea lor, trebuie să se alinieze toate autoritățile
statului.”

”Integritatea României trebuie să însemne capacitatea noastră de a fi solidari cu interesul

general al Uniunii și de a contribui la competivitatea, securitatea și coeziunea internă a
Comunității, a declarat Președintele României.”
Mass media și politica

Mass-media joacă un rol esenţial în educaţia democratică a cetăţenilor prin faptul că

prescrie şi indică regulile politice, structurează şi mediază înţelegerea proceselor decizionale
şi coordonează mişcările actorilor pe scena politică. Putem afirma că mass-media transmite şi
interpretează evenimentele obiective din câmpul politic şi mijloceşte, facilitează, în sfera
publică mai largă, formarea percepţiilor subiective cu privire la aceste evenimente. Între
transmiterea unui mesaj politic şi recepţionarea lui de către public, mesajul trebuie să fie
modificat în diverse feluri, cu bună ştiinţă sau ca o consecinţă a procesului producţiei
mediatice, astfel că semnificaţia sa şi impactul asupra publicului pot suferi schimbări.
Mijloacele mass-media transmit fluxul de informaţii în mod bidirecţionat, atât de la actorii
politici către cetăţeni, cât şi de la aceştia din urmă către sfera politică.

Cel mai frecvent format de televiziune în care politicienii sunt invitați și intervievați a fost
cel produs de postul PRO-TV, ”Chestiunea zilei” moderată de Florin Călinescu, în care
politicienii prezentau de obicei activitatea desfășurată în cadrul mandatului oferit de electorat dar
și viața personală a acestora, hobby-uri, familie. Un alt format este acela produs în proximitatea
alegerilor de tipul emisiunilor electorale. În comparație cu primul tip de format prezentat acesta
avea o pondere mai mică în cadrul programelor tv deoarece acele emisiuni erau produse și
difuzate doar în precampaniile electorale și în campaniile electorale. ”Chestiunea zilei” era așa
cum îi spunea numele în primul rând o dezbatere a celor mai importante evenimente din cursul
zilei în curs cu oamenii zilei le-aș spune eu. Evenimentele erau prezentate într-o manieră distinsă.

În talk-show-urile politice, jurnaliștii și participanții la emisiune ”dezvăluie” detalii despre

activitatea consilierilor și consultanților din preajma oamenilor politici. Emisiunea de referință în
mass-media din România, ”Sinteza Zilei” s-a impus ca emisiunea în care se fac cele mai
importante dezvăluiri din actualitatea cotidiană, dezbate subiecte și evenimente din viața politică.
Scandalurile de prima pagină a ziarelor sunt de obicei subiectul discuției la ediția din seara
respectivă. Moderatorul Mihai Gâdea exprimă editorial opinii despre tot ceea ce ține de politică,
sau anumite ipoteze posibile din domeniu alături de invitații din platou, oferă publicului toate
punctele de vedere asupra evenimentelor celor mai importante de peste zi. De cele mai multe
ori invitaţii exprimăpuncte de vedere diferite, completându-se în susţinerile lor, intervievaţii
reuşesc să elucideze mai repede o problemă pusă în discuţie şi reuşesc să capteze interesul
publicului pentru emisiune.