3.4, EDUCATIA ESTETICA 3.4.1. CONCEPTUL DE ESTETICA §] EDUCATIE ESTETICA. DESIGN-UL Conceptul de estetica isi are originea in limba greaca: aisthesis, aistheti-kos ~ceea ce se refera la sensibil, placut, frumos. Estetica este stiinta despre frumos, ea studiind legile si categoriile frumosului. Arta este o componenta esential’ a esteticii, exprima realitatea sub forma de imagini artistice (estetice), fiind 0 exprimare concret-senzoriald tipicd a creatiei esietice, avand nuante si limbaje specifice fiecdrei ramuri a ei — pictura, gravurd, sculpturd, muzica, literatura, film, teatru, desen, dans etc. Design-ul si estetica industrial reprezinté imbinarea utilului, performan- felor si functionalitajii cu placutul, sensibilul, frumosul si crearea, $i comerciali- zatea produselor materiale. . Calititile estetice ale personalitajii nu sunt'un.dar innascut. Omul se naste cu un potential atitudinal estetic numai de natura anatomo-fiziologica. Calitatile estetice ale omului trebuie astfel modelate, de aici necesitatea obiectiva a educatiei estetice. Educatia estetica este una dintre componentele educatiei care utilizeaza in formarea personalitatii potentialul educatiy al frumosului estetic, social si natural (2,p. 146) Categoriile educatiei estetice sunt.(3, p.82): + Idealul estetic este categoria care exprimd modelul (prototipul) estetic spre care nazuieste, aspira sa-l cultive $i si-I.finalizeze un artist, un individ sau 0 comu- nitate umana. + Stilul estetic este o categorie care exprima calititile si capacitatea omului de a.percepe gi a trai frumosul. * Gustul estetic este categoria care exprima,calitatea si.capacitatea omului de a iubi si aprecia frumosul sub raport cognitiv, afectiv si comportamental162 Manual de pedagogie * Spiritul de creatie este categoria care exprima capacitatea gi abilitatea de a imagina si-crea frumosul. Educatia, in general, si educatia estetic’, in special, trebuie sA treaca accentul de pe ipostaza reproductiva a invatamantului pe ipostaza cuitivarii potentialului creator al personalitatii. 3.4.2. OBIECTIVELE EDUCATIEI ESTETICE Obiectivele educatiei estetice se pot imparti in doud grupe reprezentative (18, p.157): a) obiective care au in vedere formarea capacitatil de a percepe, insusi si folosi adecvat valorile estetice; b) obiective care urmresc dezvoltarea capacitatilor de a crea noi valori estetice, cultivarea aptitudinilor estetice creatoare. Prima grupa de obiective vizeazi problema formiarii personalitatii in spi- ritul cerintelor pe care Je implica necesitatea cunoasterii, evaluarii si folosirii adec- vate a valorilor estetice, ceea ce presupune, de fapt, formarea constiinjei si con- duitei estetice a personatitafii, in raport de cerintele generale ale integrarii aces- teia in universul estetic. in prima grup se includ obiectivele: * — Sensibilitatea fafa de fenomenul estetic $i pregatirea pentru intelegerea limbajului, procedeelor si fenomenelor prin care se manifesta valorile estetice Pentru dezvoltarea receptivitatii estetice este nevoie de cultivarea acelor simfuri prin intermedjul cdrora vor fi sesizate conformatiile cromatice, acustice, gestuale etc., etalate de opera de arta, de stimularea reactiilor proprii receptarii artistice per- sonale, spontane, autentice (bogatia, finetea, nuantarea recepfiei sensibile etc.). * Formarea gustului estetic intemeiat pe insusirea unui sistem de valori si pe conturarea unei sensibilitati proprii; dezvoltarea judecdjii estetice, a posibili- tatii de a analiza si de a judeca impresia produsa de operele receptate. * Gustul estetic este capacitatea de a reactiona spontan, printr-un sentiment de satisfactie sau insatisfactie, fafa de obiectele si procesele naturii, fafa de relati- ile sociale, fafa de operele artistice. Judecata esteticd este acel act de deliberare si de ierarhizare a obiectelor estetice pe baza unor criterii generale si statornice, per- sonale si autentice, de apreciere, Presupune capacitatea de a aprecia valorile este- tice pe baza unor criterii de evaluare prin interventia gandirii, dezvoltarea spiritu- lui critic, a posibilitatilor de a analiza si de a judeca impresia produsa de operele receptate. * Formarea sentimentelor si convingerilor estetice reprezinta o sarcina pri- oritara a educatiei estetice, stimularea trairilor afective superioare caracterizate prin intensitate, profunzime gi finalitate, cum sunt respectul si dragostea fata de arta, pasiunea pentru frumos in toate manifestarile sale. Gustul estetic, judecata ¢s- tetica, idealul estetic, sentimentele si convingerile estetice sunt principalele com- ponente ale atitudinii estetice.Componentele (dimensiunile) educatiei . 163 Cea de a doua grupi de obiective vizeazi dezvoltarea creativitajii estetice. in aceasta grup se impun cu deosebire doua obiective: — descoperirea la timp a aptitudinilor speciale pentru diferite genuri de arte sidezvoltarea acestora in raport de potentialitatea lor prin activitati educative judi- cios concepute; = formarea deprinderilor $i abilitdgilor cerute de specificul creatiei respec- tive (interpretare, reproducere, reare propriu-zis4) Creativitatea este, cu deosebire, conditia de baza a artei, a atitudinii esteti- ce, o finalitate importantd a educatici estetice. Exista o creativitate generala (nes- pecificd) si o creativitate proprie unui anumit domeniu de activitate (creativitate specifica). Dezvoltarea aptitudinilor estetice creatoare presupune: ~— stimularea aptitudinilor creatoare in receptia estetica; dezvoltarea imagi- nafiei integratoare in raport cu opera de arta receptata; — formarea capacitatii de a exprima, de a comunica trairea estetica; — dezvoltarea capacitatii de a surprinde, a aprecia si a exprima cu mijloace artistice unele aspecte ale naturii, ale existentei cotidiene; exprimarea artistica a vietii creatoare; — stimularea creativitatii elevilor: inventivitate, imaginatie creatoare; — stimularea trebuintei de frumos; — formarea abilitatilor estetice si a deprinderii de a le folosi consecvent in’ munca si in viata cotidiand; — descoperirea elevilor cu inclinatii artistice pentru literatura, plastica, mu- zicd, dans, artd dramatica; — cultivarea spiritului de autocontrol, de exigenta fata de creatia proprie. Grupa de obiective referitoare la dezvoltarea capacitatilor artistice cuprinde masurile de depistare a aptitudinilor si de formare a deprinderilor gi abilitatilor cerute de specificul fiecrei arte in parte. Aceste obiective se adreseaza tuturor elevilor, dar ele vor fi operationalizate diferit, in functie de individualitatile cdro- ra li se adreseazi: elevi fara performante artistice deosebite sau elevi talentati pen- tru anumite arte. 3.4.3. PRINCIPIILE EDUCATIEI ESTETICE Principiile didactice isi pastreaza valabilitatea si in cazul educatiei estetice, dar ele se'cer a fi corelate cu urmatoarele principii specifice (18, p.159-163): a) principiul educdrii estetice prin valori autentice; b) principiul perceperii profunde si creatoare a-operelor de art i a valorilor estetice in general; c) principiul perceperii unitare a continutului si formei; d) principiul intelegerii si situarii contextuale a fenomenului estetic.164 Manual de pedagogie 3.4.3.1. Principiul educarii estetice prin valori autentice : Procesul educatici estetice presupune in primul rand dezvoltarea capacitatii de a reproduce valori estetice, de a deosebi valorile de nenvalori. Aceasta impune cu necesitate folosirea in educatia estetica a valorilor estetice incontestabile. in acest mod se formeaza gustul estetic care este capabil sa procedeze selectiv in uni- versul estetic si si directioneze in sens axiologic, atat procesul formarii estetice, cAt si continutul si manifestirile estetice ale vietii oamenilor. intrucdt. domeniul creativitatii estetice dispune de mai putine posibilitati de apreciere real a valorilor, adeseori, cu usurinf, se pot strecura in randul valorilor reale si false ,,vaiori”. Exist pericolul de a fi folosite in procesul educatiei este- tice lucrari nesemnificative, care s4 prejudicieze atat.formarea gustului estetic, cat gi dezvoltarea capacitatii creatoare. Se recomanda educatorilor ca in procesul edu- catiei estetice si fie folosite acele valori estetice care au intrat definitiv in patri- moniul national si universal al universului estetic. 3.4.3.2. Principiul perceperii profunde si creatoare a operelor de arti si a valorilor estetice in general Necesitatea unei perceperi de profunzime in arta.se impune pentru ca intelegerea acesteia sd fie de esenta gi nu de suprafata. Riscul unei perceperi super- ficiale poate fi determinat de numeroase cauze: lipsa unei temeinice culturi este- tice, lipsa aptitudinilor estetice ete. Perceperea acestora poate sa insemne atat capacitatea de a intelege intr-un sens personal o opera de arta sau unele aspecte ale ci, cat $i aceca de a pune in valoare cunoasterea sau trairea esteticd sau artisticd propriu-zisd, in sens creator, ca surs& inspirativa, fie pentru crearea unor valori estetice, fie pentru imbogatirea propri¢i formatii estetice. 3.4,3.3.Principiul perceperii unitare a continutalui gi formei in opera de arta exist o unitate necesara intre confinutul si forma acesteia. Cunoasterea integrala a acesteia presupune intelegerea unitard a celor doua con- difii prin care se manifesta opera de artd sau valoarea estetica, oricare ar fi ea, continut si forma. Perceperea unitara sta la baza fuziunii functionale a intelectului si afectivitatii in acelasi timp, ceea ce determina revelatia estetica. Principiul respectiv recomanda educatorilor si procedeze la analize.com- plexe, prin intermediul carora se dezvaluie cunoasterii elevilor forma si continu- tul operei respective, corelatiile existente intre acestea si caracterul unitar de echilibru.Componentele (dimensiunile) educatiei 165 3.4.3.3. Principiul interdependentei dintre opera, creator si conditiile istori- co-sociale Acest principiu recomanda sa se cunoasca. cat mai temeinic corelatiile.din- tre opera, creator si conditiile istorico-sociale. El cere s4 se abordeze cunoasterea si aprecierea unei opere de arta la un nivel interdisciplinar. Respectarea cerinfelor acestui principiu al educatiei estetice ajuta la atingerea unor obiective de baza ale educatiei estetice ca: formarea capacitatii de apreciere si evaluare a operelor de arta, formarea gustului $i idealului estetic etc. 3.4.4. METODE $I FORME DE REALIZARE A EDUCATIEI ESTETICE Metodele folosite in educatia estetica sunt, in majoritatea lor, metodé co- mune cu cele folosite in intregul proces educativ. Un Joc cu totul aparte revine in educatia estetica metodei exercifiului, insotita de explicafii si demonstrafii. In educatia estetica exercitiul nu urmareste numai formarea unor deprinderi siobisnuinfe dea folosi valori estetice, ci, in primul rand, contribuie la dezvoltarea sensibilitatii gi receptivit&tii estetice. De asemenca, exercitiul sta la baza capa- citafii de a folosi, a reproduce sau a crea valori estetice. E] poate imbraca mai multe forme: exersarea unor capacitati perceptive (ascultare, discriminare a for- melor si culorilor), exercitii de traducere reciproca a limbajelor artistice (de tre- cere de la limbajul muzical de pilda, la cel litétar sau plastic, printr-o ,,povestire” sau vizualizare a fluxului sonor) sau exercifii tehnice (repetarea la instrumente, exersari cromatice, miscari coregrafice etc.). Explicatia intervine ca moment introductiv in achizitionarea de cunostinte teoretice sau in dobandirea de deprinderi artistice specifice. Demonstrafia sta mai mult la indemana cadrului didactic specializat intr-un domeniu al artei, Si in educatia esteticd este nevoie de un sistem metodologic care, folosit conform obiectivelor propuse, specificului continutului valorilor estetice incluse in procesul educatiei, al particularitatilor individuale pe care le manifest’, s4 poata asigura nivelul de eficienté necesar unei educatii estetice de valoare. Printre modalitatile de realizare a educatiei estetice se inscriu: educatia li- teraré, muzicala, coregrafica, plastica, cinematografica etc.; toate acestea pot fi realizate in cadre formale de educatie si nonformale sau informale. Ca forme de realizare in scoala a acestui tip de instruire sunt lecfiile la toate disciplinele de pro- fil (literatura, muzica, desen etc.), precum si valorificarea valentelor emotional- estetice ale tuturor lectiilor predate la celelalte discipline scolarc. La aceste forme se mai adauga vizitarea muzeelor $i a expozitiilor de arta, vizionarea organizata de spectacole, cercuri si concursuri artistice, excursii si vizite tematice, intalniri cu166 Manual de pedagogie mari personalitati creatoare in arta, actiuni de cunoastere a frumosului din natura Si societate etc. Alegerea, organizarea si realizarea lor se face atat in raport de obiectivele propuse, de nivelul educativ al elevilor cu care se desfasoara activitatile, cat 5i din motivul de a diversifica activititile educative. in ceea ce priveste metodologia activitatilor respective, ramane la Jatitudinea educatorilor care le concep $i le rea- lizeaza si aleagd metodele, procedele si mijloacele cele mai adecvate, in raport de cele trei criterii permanente: specificul obiectului in cadrul caruia se include acti- vitatea respectiva, obiectivele ce se stabilesc a fi realizate gi nivelul dezvoltarii elevilor. RE PNIICATTIA BIFICLA