UNIVERSITATEA ATHENAEUM

Master: CONTABILITATE, AUDIT ŞI CONSULTANłĂ

ECONOMIE EUROPEANĂ. COORDONATE ŞI STRATEGII ALE

DEZVOLTARII
- suport de curs –
 CUPRINS

Cuvânt înainte ______________________________________

Lista abrevierilor ___________________________________________________________ 4
PARTEA I_________________________________________________________________ 5
FUNDAMENTE TEORETICE ŞI PRAGMATICE ALE INTEGRĂRII EUROPENE ____ 5
I. Fundamentele teoretice ale integrării______________________________________________ 5
I.1 Teoria comerŃului internaŃional _________________________________________________________ 5
I.2 Uniunea vamală. Crearea de comerŃ şi pervertirea comerŃului _________________________________ 8
I.3 Fazele integrării ____________________________________________________________________ 10
II. Integrarea avansată. ConvergenŃa şi zona monetară optimă _________________________ 11
II.1 ConvergenŃa şi criteriile de convergenŃă ________________________________________________ 11
II.1.1 GeneralităŃi ___________________________________________________________________ 11
II.1.2 Criteriile de convergenŃă _________________________________________________________ 12
II.2 Zona monetară optimă ______________________________________________________________ 14
III. Fundamente pragmatice ale integrării: Politica Agricolă Comunitară (PAC) __________ 16
PARTEA A II-A ___________________________________________________________ 18
SCURTĂ ISTORIE A INTEGRĂRII, COMUNITĂłII, APOI UNIUNII EUROPENE ŞI
MONEDEI EURO _________________________________________________________ 18
1. Anii patruzeci ________________________________________________________________ 19
2. Anii cincizeci_________________________________________________________________ 19
3. Anii şaizeci __________________________________________________________________ 19
4. Anii şaptezeci ________________________________________________________________ 21
5. Anii optzeci __________________________________________________________________ 22
6. Anii nouăzeci ________________________________________________________________ 22
7. 1 Ianuarie, 1999 ______________________________________________________________ 25
8. Până la moneda europeană efectivă ______________________________________________ 26
9. 1 Ianuarie, 2002 ______________________________________________________________ 27
PARTEA A III-A __________________________________________________________ 29
ECONOMIA EUROPEANĂ ÎN ACTUALITATE. CÂTEVA COORDONATE
DESCRIPTIVE ___________________________________________________________ 29
I. SituaŃia economică şi perspective imediate ale Uniunii Economice şi Monetare (UEM) ___ 30
I.1 Tabloul general ____________________________________________________________________ 30
I.2 Riscuri potenŃiale ___________________________________________________________________ 33
I.3 O “cultură a stabilităŃii” ______________________________________________________________ 33
II. PiaŃa muncii şi salariile în Ńările Uniunii Europene. Politici specifice __________________ 34
II.1 “Sfidarea” ocupării _________________________________________________________________ 34
II.2 Salarizarea _______________________________________________________________________ 34
II.3 Şomajul şi provocarea combaterii şomajului _____________________________________________ 35
II.4 Politici specifice de ameliorare a pieŃei muncii şi de salarizare _______________________________ 36
II.4.1 DirecŃii ale politicilor____________________________________________________________ 36
II.4.2 Frânarea substituŃiei capital-muncă _________________________________________________ 37
1
 II.4.3 Timpul de lucru ________________________________________________________________ 39
II.5 Scenarii ale pieŃei muncii ____________________________________________________________ 40
III. PiaŃa financiară europeană ___________________________________________________ 40
III.1 Premise de impact _________________________________________________________________ 41
III.2 PiaŃa obligatară ___________________________________________________________________ 41
III.3 Stabilimentele de piaŃă europene______________________________________________________ 42
III.3.1 Stabilimentele financiare ________________________________________________________ 42
III.3.2 Băncile ______________________________________________________________________ 42
III.4 Armonizarea regulilor ______________________________________________________________ 43
III.5 Diversificarea portofoliilor private ____________________________________________________ 43
III.6 Rolul autorităŃilor -- condiŃii bine pregătite economic _____________________________________ 44
III.6.1 Factori principiali ______________________________________________________________ 44
III.6.2 Crearea unei pieŃe largi, profunde şi de lichiditate înaltă. Cooperarea dintre pieŃe ____________ 45
III.7 Alte aşteptări _____________________________________________________________________ 45
IV. InvestiŃiile străine directe (ISD) şi integrarea economică europeană __________________ 46
IV.1 Integrarea regională şi condiŃia ISD ___________________________________________________ 46
IV.2 InvestiŃiile Străine Directe şi comerŃul european. LanŃul valoric şi comerŃul UE_________________ 46
IV.3 Teorii mai vechi şi mai noi despre integrare şi investiŃii străine directe ________________________ 47
IV.4 Efectele programului implementării pieŃei unice asupra investiŃiilor străine directe în UE _________ 48
IV.5 InvestiŃiile străine directe şi Uniunea Monetară __________________________________________ 50
IV.6 Câteva date. SituaŃia Ńărilor UE în fluxul mondial ________________________________________ 52
V. MigraŃia internaŃională a forŃei de muncă ________________________________________ 54
V.1 Aprecieri şi evaluări. Precizări şi restricŃii de înŃelegere ____________________________________ 54
V.2. Teorie şi fapte privind migraŃia internaŃională a forŃei de muncă (MIFM) şi relaŃia ei cu investiŃiile
străine directe (ISD) ___________________________________________________________________ 55
V.2.1 Fundamente clasice şi neoclasice __________________________________________________ 55
V.2.2 Specificul forŃei de muncă în economia internaŃională __________________________________ 56
V.2.3 ISD şi MIFM: combinarea factorilor de producŃie capital şi muncă, în plan internaŃional _______ 56
V.2.4 łara de origine şi Ńara gazdă pentru ISD şi MIFM. EmigraŃie şi imigraŃie ___________________ 57
V.3 Probleme proprii contextului integraŃionist european ______________________________________ 59
VI. Uniunea monetară: moneda Euro ______________________________________________ 60
VI.1 Moneda Euro şi sistemul monetar internaŃional __________________________________________ 60
VI.1.1 Monedă de facturare şi tranzacŃie__________________________________________________ 60
VI.1.2 Atractivitatea Euro _____________________________________________________________ 61
VI.1.3 Utilizatori ____________________________________________________________________ 61
VI.1.4 Monedă de rezervă _____________________________________________________________ 61
VI.1.5 Impactul direct al Euro asupra sistemului monetar internaŃional (SMI) ____________________ 62
VI.1.6 DirecŃionări ale politicii de curs___________________________________________________ 62
VI.1.7 Înspre refacerea cooperării monetare internaŃionale şi gestionarea crizelor internaŃionale ______ 63
VI.2 Beneficiile şi costurile uniunii monetare________________________________________________ 64
VI.2.1 Beneficiile ___________________________________________________________________ 64
VI.2.2 Costurile Uniunii Monetare ______________________________________________________ 65
VI.4 Detalii de lucru asupra conceperii şi adoptării monedei Euro______________________________ 66
VI.4 Uniunea Europeană şi Euro în viaŃa internaŃională ________________________________________ 68
VI.4.1 Se dezvoltă utilizarea internaŃională a Euro__________________________________________ 68
VI.4.2 Europa şi Parlamentul European __________________________________________________ 68
PARTEA A IV-A __________________________________________________________ 69
CADRUL POLITICILOR UNIUNII EUROPENE _______________________________ 69
I.Politicile economice ____________________________________________________________ 69
I.1 ExigenŃe ale politicilor_______________________________________________________________ 69
I.2 Politici economice, legislaŃie şi InstituŃii ale Uniunii şi Zonei Euro____________________________ 69
I.2.1 Productivitate, ocupare, salarizare __________________________________________________ 70
I.2.2 Politica monetară şi politica fiscală__________________________________________________ 72
I.2.3 Politica bugetară şi bugetul Uniunii _________________________________________________ 73
I.2.4 Politicile structurale _____________________________________________________________ 75

2
 I.2.5 Alte aspecte politice _____________________________________________________________ 76
I.3 Un proces în curs – integrarea politicilor economice________________________________________ 79
II. Extinderea Uniunii Economice şi Monetare. Procesul de aderare a statelor candidate ___ 79
II.1 CondiŃiile aderării la Uniune _________________________________________________________ 80
II.2 Primele două faze __________________________________________________________________ 80
II.3 Intrarea în faza a treia. Respectarea condiŃiilor Tratatului ___________________________________ 82
II.4 ReacŃia pozitivă a statelor candidate____________________________________________________ 82
II.5 Lărgirea Uniunii şi aspecte instituŃionale ________________________________________________ 83
II.6 ConvenŃia Schengen ________________________________________________________________ 83
III. RelaŃiile externe ale UE, ConferinŃa Interguvernamentală, Securitatea şi politica externă
comune _______________________________________________________________________ 83
III.1 Elementele relaŃiilor externe ale Uniunii Europene________________________________________ 83
III.1.1 Mediterana ___________________________________________________________________ 84
III.1.2 Asia ________________________________________________________________________ 84
III.1.3 America Latină şi Caraibe _______________________________________________________ 84
III.1.4 Canada ______________________________________________________________________ 84
III.1.5 Statele Unite __________________________________________________________________ 84
III.1.6 Europa Centrală şi de Est ________________________________________________________ 84
III.2 ConferinŃa Interguvernamentală ______________________________________________________ 85
III.3 Securitatea şi politica externă comună _________________________________________________ 85
PARTEA A V-A ___________________________________________________________ 85
PERSPECTIVE ALE UNIUNII EUROPENE ŞI MONEDEI EURO ________________ 85
1. De dragul viitorului, a privi întâi în trecut ________________________________________ 86
2. Întâi de toate, o performanŃă financiară __________________________________________ 86
3. Extinderea – o chestiune cu două tăişuri __________________________________________ 87
4. Un tablou monetar al lumii însfârşit mai omogen şi mai transparent __________________ 87
5. Lumea va fi alta, iar jocurile inter-monetare se vor schimba _________________________ 88
6. Uniune monetaară, fără uniune fiscală…?!________________________________________ 88
7. Aderarea Marii Britanii la Euro este încă un obiectiv neatins ________________________ 89
8. O ruptură între opŃiunile guvernanŃilor de la Bruxelles şi cele ale popoarelor europene __ 89
9. Alte critici ___________________________________________________________________ 89
Bibliografie selectivă:_______________________________________________________ 90
ANEXE __________________________________________________________________ 95
I. Istoria Uniunii europene (economice şi monetare) în date ____________________________ 95
II. Valoarea Euro _______________________________________________________________ 99
III. Euro-Glosar _______________________________________________________________ 100

3
Lista abrevierilor:
Actul Unic European AUE/SEA Single European Act
Ajustăril externe AE
AsociaŃia Euroepană a Liberului Schimb (AELS/EFTA) European Free Trade Area
Banca Centrală Europeană BCE
Banca Reglementelor InternaŃionale BRI
Centre de distribuŃie europeană CDE
Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi CECO
OŃelului
Comunitatea Europeană (CE) CE
Comunitatea Europeană a Energiei EURATOM
Atomice Europene
Comunitatea Economică Europeană CEE
(CEE)
Consiliul European al Miniştrilor de ECOFIN
FinanŃe
European Currency Unit ECU
Fondului Monetar InternaŃional (FMI)
Fondul Social European FSE
Indicela bancar al "City of London" EURO-LIBOR
Indicele interbancar unic european EURIBOR
Institutul Monetar European IME
InvestiŃii externe directe de capital din IED
UE
InvestiŃii străine directe ISD
Mecanismul Cursurilor de Schimb MCS/ERM Exchange Rate Mechanism
MigraŃia internaŃională a forŃei de muncă MIFM
OrganizaŃia de Cooperare şi Dezvoltare OCDE
Economică
Politica Agricolă Comunitară PAC
Programul implementării pieŃei unice IPU /IMP Internal Market Programme
Sistemul European al Băncilor Centrale SEBC
Sistemul Monetar European SME
Sistemul Monetar InternaŃional SMI
Subcontractare (în relaŃia de investiŃie SCS
străină)

Transfer Expres Automatizat TARGET

Transeuropean al Reglementului Brut în
Timp Real
Uniunea Europeană UE
Uniunea Economică şi Monetară UEM
Zona monetară optimă (ZMO)

4
PARTEA I
FUNDAMENTE TEORETICE ŞI PRAGMATICE ALE INTEGRĂRII
EUROPENE

I. Fundamentele teoretice ale integrării

Abordarea conceptuală a integrării economice are, deocamdată, drept reper de facto
unic exemplul european, al ComunităŃii Economice Europene (CEE), ComunităŃilor,
ComunităŃii (CE) şi, în fine Uniunii Europene (UE). Ca şi în cazul altor concepte, fapte şi
repere ştiinŃifice, practica a luat-o şi aici înaintea studiilor. În spaŃiul de faŃă vom încerca
schiŃa unei imagini a integrării apropiindu-ne alte trei concepte specifice, figurând şi drept faze
specifice. Este vorba, mai întâi, despre uniunea vamală, caracteristică începutului
fenomenului integraŃionist, apoi despre convergenŃa şi zona monetară optimă, apanaj al
integrării avansate, specifică epocii actuale.

I.1 Teoria comerŃului internaŃional

Încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea, David Ricardo, supranumit “al doilea
clasic” al gândirii economice (după Adam Smith), descoperea că naŃiunile care întreŃin
comerŃul reciproc – între agenŃii economici (firmele) dintr-o Ńară şi din cealaltă – au (reciproc)
de beneficiat. Clasicul demonstra acest lucru – la nivelul de rigurozitate al operei sale, al
timpului şi al marelui curent de gândire economică al clasicilor şi ulterior neoclaicilor –
folosind exemplul relaŃiilor comerciale între Anglia vremii sale şi Portugalia. Englezii
exportau în Portugalia lâneturi şi postavuri, în vreme ce portughezii răspundeau cu vestitele lor
vinuri.
Teza lui Ricardo trebuie considerată deja ad literam, deşi despre ceea ce numim
economie naŃională lucurile aveau să se definească şi să ia realmente contur exact un secol
mai târziu, odată cu opera la fel de englezului John Maynard Keynes. Este aşadar realmente
genial pentru un clasic – precursor mai degrabă al economiei “libere” de piaŃă,
microeconomiei, concurenŃei şi maximizării profitului – să vorbească de “naŃiune” economică.
Căci aceasta avea să recâştige, odată cu Keynes, pe lângă apanajul fluxului economic autonom
definit în jurul marii pieŃe naŃionale, şi capacitatea “politică” de “intervenŃie” a statului în
economie.
La Ricardo, avantajul naŃiunii, în comerŃul internaŃional, făcea abstracŃie de avantajul
agenŃilor exportatori şi importatori, fără de care, evident, comerŃul extra-frontiere nu ar fi avut
loc – la vremea lui Ricardo, ca şi atăzi, nu mai puŃin. Avantajul naŃiunii este altceva, iar acest
lucru era de înŃeles de către Ricardo ca şi o sută şi mai bine de ani mai târziu. Keynes,
deopotrivă cu toŃi teoreticienii mai vechi şi mai noi ai macroeconomiei, ca şi cu David
Ricardo, înŃelegea avantajul naŃiunii prin: (1) echilibru macroeconomic general – ceea ce
revenea în ultimă instanŃă în exploatarea la maximum a factorilor de producŃie, în speŃă în
minimizarea (eliminarea) şomajului şi (2) creştere economică – ceea ce revenea în sporul
venitului naŃional, pe toate căile, inclusiv pe seama influxurilor externe.
DemonstraŃia teoriei lui Ricardo presupune două Ńări (economii naŃionale), A şi
respectiv B, ca în Figura I.1, în condiŃiile eficienŃei Pareto în producŃie – limitei producŃiei,
figurată de curba tipic concavă1.

1
Vezi şi Liviu C. Andrei: Economie Politică şi Politici Economice, Editura Economică 1999, LecŃiile IV
(Economia Bunăstrării) şi XV (Economia Deschisă).
5
 Modelul lui Ricardo presupune, astfel, că cele două economii naŃionale produc aceleaşi două
bunuri, (x) şi (y), şi numai acestea, de ambele părŃi ale frontierei. Pe cele două curbe concave ale
limitei producŃiilor se regăseşte locul geometric al perechilor de producŃii (x) şi (y) complementare, în
condiŃiile exploatării maxime a factorilor – ceea ce înseamnă, de facto, eficienŃa în producŃie. Astfel,
deplasarea, în cele două sensuri, pe curba limitei producŃiilor echivalează cu plusul de factori de partea
uneia dintre producŃii pe seama celeilalte, dar tot în contextul eficienŃei în producŃie, descoperită în
model ca o stare economică multiplă. La stânga curbei, mulŃimea mult mai mare de puncte dintre
curbă şi cele două axe ale producŃiilor (x) şi (y) indică producŃii cuplate ineficient, adică în condiŃii de
exces (disponibilitate) al factorilor faŃă de producŃie – în speŃă, economia cu şomaj. După cum la
dreapta curbei se găseşte o mulŃime semi-infinită de puncte cu cuplări de producŃii imposibile pentru
un model restricŃionat la economia închisă – fără fluxuri externe.

yA yB

50 100

OA 50 xA OB 50 xB

(A) (B)
Figura I.1

ProducŃiile (x) şi (y) se ridică, fiecare, la cifrele notate pe cele două perechi de axe, în
condiŃiile în care, însă, întreg disponibilul de factori de producŃie regăseşte o singură producŃie
– cifrele arată, deci, limita maximă a fiecărei producŃii, în fiecare dintre economiile naŃionale,
de unde şi numele de “limita producŃiei” atribuit curbei. Rămâne implicit faptul că trecerea
tuturor factorilor pe o anume producŃie, aducând producŃia limită, este şi ea o ipostază
eficientă – intersecŃia limitei producŃiilor cu axele redescoperă, nu mai puŃin, puncte de
eficienŃă.
Regăsită teoretic, curba limitei producŃiilor este ceva mai dificil de realizat în practică
– cu atât mai mult, în condiŃiile a “n” producŃii în loc de două. În speŃă, ar fi nevoie să
considerăm un dublu şir de valori complementare care “fixează” nivelurile eficiente ale
producŃiilor – dacă diferă, în economia reală, valorile sau chiar o singură valoare atribuită
producŃiei (x) sau (y), atunci cu siguranŃă economia naŃională este ineficientă Pareto, respectiv
prezintă o cantitate de factori de producŃie nefolosiŃi (disponibili).
Vizavi de ipostaza economiei închise, însă, Ricardo merge mai departe la economia
deschisă, aceea în care, pentru început, cele două naŃiuni fac comerŃ, în speŃă se specializează,
fiecare, pe câte una dintre producŃiile (x) sau (y).
Ricardo presupunea, corespunzător mobilităŃii perfecte a bunurilor produse între frontierele
naŃionale, imobilitatea perfectă a factorilor de producŃie, între frontierele economiilor naŃionale.
Specializarea – complementară aici fluxului de valori dintre naŃiuni şi pieŃei internaŃionale
– va face ca una dintre cele două Ńări să producă:
• numai una dintre producŃii
• pentru consumatorii ambelor Ńări.

6
 Iar privind exemplul din Figura I.1 – cu cifre oferite nu întâmplător astfel, pentru a forŃa
demonstraŃia – nici nu este greu de înŃeles că Ńara A se va specializa în bunul (y), la care “se
pricepe” mai bine, lăsând astfel Ńării A specializarea în celălalt bun, (x).
În acest moment putem desprinde cele două avantaje ale naŃiunii, în comerŃul
internaŃional, descoperite de modelul ricardian:
(1) avantajul absolut se referă la revenirea producŃiilor celor două Ńări în punctele de
intersecŃie ale curbei limitei producŃiilor cu una dintre axe. NaŃiunea este avantajată să
îşi canalizeze toŃi factorii pe o singură producŃie, în loc de a-şi căuta şi realiza perechea
de producŃii eficientă, corespunzătoare unei împărŃiri a factorilor atât de minuŃioasă. Se
numeşte absolut pentru că el aparŃine oricărei naŃiuni implicate în economia lumii,
indiferent cu cine, cu ce şi cum face aceasta comerŃ. Lărgit pe direcŃia naŃiunilor,
acelaşi avantaj se restrânge în economia naŃională asupra domeniului producŃiilor,
lăsând celălalt tip de avantaj să se răsfrângă şi asupra consumului şi, respectiv,
consumatorilor. Avantajul absolut se lasă şi mai greu comensurat în mod direct.
(2) avantajul comparativ revine să se refere direct la cifrele înscrise pe cele două grafice.
Exemplul indică faptul că numai Ńara A câştigă, în această relaŃie cu Ńara B: ea exportă
o unitate de bun (x), contra a două unităŃi de bun (y), pe care Ńara B le importă într-un
raport valoric dublu faŃă de situaŃia economiei închise. Avantajul comparativ nu se
regăseşte şi de partea Ńării B, pentru că aceasta produce bunul (y) în acelaşi raport
valoric cu situaŃia economiei închise. Iată maniera în care avantajul comparativ este
mai întâi limitat la o parte a naŃiunilor care fac comerŃ. În interiorul economiei
naŃionale, avantajul comparativ se extinde, însă, de la producŃie la producŃie şi consum
– producători şi consumatori. Avantajul comparativ nu reflectă direct creşterea
economică pe seama fluxului extern, ci se limitează la eficienŃa comerŃului, pentru care
defineşte conceptul de raport de schimb. În fine, avantajul comparativ este mai
transparent, în speŃă se lasă mai uşor comensurat.
Avantajul absolut şi comparativ rămân două concepte realmente clasice. În ciuda
criticilor care nu au lipsit şi nu lipsesc nici astăzi pentru teoria ricardiană, geniul clasicului
se face vizibil pe cel puŃin două paliere ale gândirii economice.
Mai întâi, autorul a deschis ceea ce s-ar putea numi o “mare” teorie – am numit teoria
comerŃului internaŃional, care avea să contiunie cu alte nume sonore ale epocilor
următoare, nume precum John Stuart Mill, B. Ohlin, Hecksker, Paul Samuelson, Irving
Meltzer sau, şi mai aproape de prezent, Wasili Leontief – adică o dezbatere largă, prelungă
în timp şi profundă, încărcată de adevăruri şi valoare ştiinŃifice, dar nu mai puŃin de
polemică de idei.
Mai apoi, clasicul Ricardo a explicat şi ne-a făcut să înŃelegem bine de la bun început
şi că (1) economia dintre naŃiuni este o realitate – una încă incipientă şi în devenire la data
şi ora teoriei sale – aceasta evidenŃiind o dată în plus geniul autorului. Bunăoară, fără
avantajul naŃiunii, interesele comerciale, oricât de importante, ar fi rămas de departe
incapabile să deschidă frontierele pentru fluxurile comerciale. Apoi, că, totuşi (2)
interesele în jurul exporturilor şi importurilor nu sunt unanime sau egale; că, mai departe,
paralel cu ştiinŃa – şi poate şi ideologia – economiei deschise şi liberului schimb
internaŃional, urmează ca aceeaşi gândire economică să exploreze şi direcŃia opusă: aceea a
limitării fluxurilor, din nevoia de facto a limitării efectelor – în speŃă, unora dintre efecte
asupra economiilor naŃionale. Astfel, de o parte, gândirea post-ricardiană aducea
aprofundări alte teoriei de felul specializării pe factori, în locul celei pe producŃii
propriuzise, de felul specializării parŃiale, versus specializare completă etc. De cealaltă
parte, însă, aceeaşi zonă de gândire confirma că raportarea la economia lumii diferă pe
partea exporturilor (benefică pe toate termenele de timp) de cele întâmplate pe partea

7
 importurilor (dezavantajoasă pe termen scurt şi cu beneficii vagi pe termene prelungite); se
rezerva astfel conceperii tarifelor vamale şi celorlalte tarifări ale importurilor; nu mai puŃin
însă studia efectele acestor limitări şi tarifări. Pe această parte, autorii susŃin despre
deschiderea economică cum că surprinderea ei în alb şi negru rămâne superficială în
practică, în sensul că atât limitarea fluxului, cât nu mai puŃin atitudinea liber-schimbistă
sunt susŃinute de interese naŃionale specifice – liberul schimb este dorit de naŃiunile
dezvoltate, cu companii puternice şi influente pe plan internaŃional; în vreme ce naŃiunile
în dezvoltare şi mai puŃin dezvoltate preferă politici comerciale mai nuanŃate, în speŃă se
pot afişa mai puŃin în sprijinul liberului schimb sau eliminării tarifelor.
*
Deschiderea economiilor naŃionale, urmată de naşterea fluxurilor comerciale dintre naŃiuni
şi a economiei mondiale – în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în epoca revoluŃiei
industriale şi după aceasta, în manieră crescândă – poate fi considerată şi un proces în sine, ca
şi o premisă a fenomenelor integraŃioniste aşteptate ceva mai târziu. Integrarea începe acolo
unde naŃiunile încep să îşi constituie şi să îşi păstreze ceva în comun. Teoria comerŃului
internaŃional, cel puŃin în faza clasică, ricardiană, serveşte şi ştiinŃei integrării, în măsură
similară – avantajele sunt aceleaşi între economii şi regiuni, iar diferenŃa, în situaŃia integrării,
o face evoluŃia fazelor acesteia, tot de la incipient la avansat.
I.2 Uniunea vamală. Crearea de comerŃ şi pervertirea comerŃului
Presupunem considerarea a trei faze de existenŃă a pieŃei unui bun oarecare, “x”
(Figura I.2).
Într-o “fază zero”, de referinŃă, piaŃa bunului este considerată închisă, cu preŃul,
cantitatea, cererea şi oferta proprii de piaŃă, ca funcŃii de nivelul preŃului şi, fireşte,
materializate în cantităŃi cerute şi oferite. Punctul de echilibru E fixează nivelul preŃului pentru
care cererea autohtonă (Dx) se reconciliază cu oferta, tot autohtonă (Sx), şi în termenii
cantităŃii (cerute şi, respectiv, oferite).
În “faza unu”, urmare deschiderii economice se face simŃită, alături de oferta
autohtonă (Sx) oferta internaŃională (Sw), una perfect elastică (orizontală).

Px (Dx) (Sx)

E
P2 C D S(w+t)

P1 A F G B S(w)

O Q4 Q2 Q3 Q1 Qx

Figura I.2 Aplicarea tarifului vamal

Ca primă consecinŃă, nivelul preŃului, iniŃial variabila exogenă, se stabilizează brutal la
P1, afectând echilibrul de piaŃă iniŃial şi lovind, prin intermediul reducerii preŃului, concurenŃa
autohtonă. Cantitatea totală, achiziŃionată de consumator, devine OQ1, dintre care, însă,
ofertanŃii autohtoni mai păstrează numai OQ4, restul desfăşurat pe segmentul Q4Q1 revenind,
pentru consumatorul autohton, din import. Valoarea (suprafaŃa, pe grafic) aferentă surplusului
consumatorului creşte, odată cu reducerea preŃului, la o arie triunghiulară BP1Px.

8
 În consecinŃă, deschiderea economiei înspre restul lumii favorizează consumatorii
autohtoni, oferindu-le un plus de bunăstare (corespunzătoare creşterii surplusului
consumatorului, urmare reducerii preŃului de la PE la P1). Faptic, concurarea producŃiei
autohtone de către ofertanŃii externi este aceea care oferă această imagine de “bias” a ofertei
străine.
Figura I.2 include însă şi o anume “fază doi”, anume introducerea, de către autoritatea
autohtonă (guvernul) a unui tarif vamal în întâmpinarea ofertei străine. Curba S(w+t) figurează,
astfel, ajustarea preŃului ofertei străine iniŃiale, Sw, urmare aplicării tarifului – se presupune,
astfel, că ofertantul străin îşi transferă povara tarifului către consumatorul autohton. Graficul
indică formarea unor arii (echivalente valorilor) semnificative în sensul consecinŃelor aplicării
tarifului. Astfel:
• nivelul preŃului creşte de la P1 la P2;
• şi, odată cu creşterea preŃului, se diminuează corespunzător surplusul consumatorului, de
la triunghiul BP1Px la triunghiul DP2Px;
• cantitatea importată se reduce de la Q4Q1 la Q2Q3;
• în schimb, o parte din reducerea importului (Q4Q2) este recuperată de ofertantul
autohton, iar două valori (arii), atribuite în “faza unu” ofertanŃilor externi, se vor re-
direcŃiona semnificativ în zona autohtonă, tot urmare aplicării tarifului. Este vorba despre:
• aria triunghiului ACF, o valoare recuperată de ofertanŃii autohtoni, dar cu valoarea unor
costuri crescute, transferate de astădată consumatorului de către aceştia;
• în fine, aria dreptunghiului CDGF nu poate fi altceva decât câştigul, pe seama tarifării şi
pierderii suferite de consumator, de partea subiectului acestei acŃiuni, adică câştigul
guvernamental.
În sinteză, aplicarea tarifului vamal are drept consecinŃă, contrar deschiderii economice
iniŃiale, pierderi de bunăstare pe partea consumatorului şi diminuarea importurilor şi,
corespunzător, recâştigări de poziŃii ale ofertanŃilor autohtoni, câştig guvernamental şi
creşteri de costuri – în fapt, aducerea la suprafaŃă a lipsurilor de competitivitate ale
producŃiilor autohtone pentru a fi suportate de consumatorul intern.
Uniunea vamală propriuzisă revine în “faza trei”, următoare. Ea constă în ajustarea
graficului din Figura 1 cu eliminarea tarifului pentru Ńara şi grupul de Ńări cu care a avut loc
uniunea vamală (Figura I.3).

Px (Dx) (Sx)

E
P2 A B S(w+t)

P3 C D F G S(UV)

P1 H I J K S(w)

O Q4 Q5 Q2 Q3 Q6 Q1 Qx

Figura I.3 Uniunea vamală, versus tariful vamal

Respectiv, oferta de bun “x” a uniunii vamale revine la S(UV), corespunzătoare nivelului
preŃului P3. PreŃul ofertei din uniune se diminuează, de la P2, preŃul caracteristic tarifului
aplicat, la P3, nivelul ofertei specifice din uniune. Pe aceeaşi parte, surplusul consumatorului

9
(indicator teoretic al bunăstării consumatorului intern) recâştigă teren, respectiv recâştigă aria
patrulaterului P2BGP3. Creşte şi nivelul importurilor, pe partea uniunii, de la Q2Q3 la Q4Q6,
creştere care aduce, firesc, creşterea totală a cantităŃii cerute de consumator, de la OQ3 la
OQ6, ca şi plusul de valoare revenind consumatorului, pe aria triunghiului BGF.
Reducerea preŃului de ofertă, de la P2 la P3, nu numai că reface ceva din surplusul iniŃial
al consumatorului. El a redus şi partea, şi costurile ofertei autohtone: vezi cantitatea Q5Q2 şi
respectiv triunghiul ADC. Apoi, aria dreptunghiului ABFD reprezintă ceea ce pierde guvernul,
în urma ridicării tarifului vamal pe partea uniunii.
Dacă creşterea cantităŃii cerute şi oferite, pe calea uniunii vamale, pot fi numite creare de
comerŃ – iar creşterea bunăstării consumatorului odată cu crearea de comerŃ este o coincidenŃă
semnificativă, în felul ei – introducerea uniunii vamale nu este totuşi lipsită de vicii specifice.
Mai întâi, uniunea nu reface situaŃia iniŃială, fără tarife, cum lesne se poate vedea în Figura
2, deşi nu acest lucru este cel relevant. Relavante sunt alte două aspecte:
• dreptunghiul ABFD reprezintă partea pe care guvernul o cedează consumatorului, prin
pierderea de tarif pe partea uniunii;
• dar şi dreptunghiul din partea de jos a acestuia, DFJI, este cedată de acelaşi guvern
ofertanŃilor din uniune.
• Rezultă, astfel, un cost suplimentar al uniunii, de valoarea echivalentă ariei Q2DFQ3.
Într-un cuvânt, în paralel creerii de comerŃ, uniunea vamală operează ceea ce se poate
numi pervertirea comerŃului, prin care se înŃelege realocarea resurselor, sau recuperarea
lor de partea ofertanŃilor din uniune, avantajaŃi natural faŃă de ofertanŃii autohtoni, dar şi
artificial faŃă de cei din restul lumii.
În concluzie, încă de la nivelul conceptului uniunea sau comunitatea economică
integrată lărgeşte, mai întâi, evident piaŃa, de la stadiul economiei închise, dar nu îşi
amână la nesfârşit propriile limite vizavi de exigenŃele pieŃei, inclusiv vizavi de
bunăstare.

I.3 Fazele integrării

Diagrama 12 sintetizează studiile şi experienŃele integrării economice europene
(Pelkmans 1980 & 1984). Există, fireşte, o gradualitate a integrării.
Diagrama 1
Gradualitatea Integrării Economice între naŃiuni

Grad Denumire ExplicaŃii

integrare
1. Zonă de liber schimb Eliminarea barierelor comerciale între
economiile membre, coroborată cu păstrarea
restricŃiilor faŃă de alte economii. Zonele de
liber schimb sunt, însă, mai întâi aferente unor
suprafeŃe mai limitate de schimburi organizate.
2. Uniune vamală Eliminarea tarifelor vamale între Ńările membre,
coroborată cu adoptarea unui tarif vamal unic
faŃă de Ńările din afara uniunii.
3. PiaŃă comună Avansul integrării pe seama altor reglementări
în favoarea Uniunii şi de acordare de facilităŃi
vamale şi de altă natură. PiaŃa bunurilor-
serviciilor, capitalurilor şi persoanelor este
deplină3.

2
Vezi şi Andrei, op.cit., pag. 296-299.
3
Bârsan (2005, Cap.2, pag.4).
10
 4. Uniune economică Reglementări şi facilităŃi avansate, în relaŃiile
intra-unionale
5. Uniune economică şi Uniune economică, plus adoptarea monedei
monetară comune, în locul celor naŃionale. Politica
monetară este comună, în vreme ce politica
fiscală se poate păstra diferenŃiată, cu menŃiunea
atât a unor iniŃiative de armonizare fiscală, cât şi
a perspectivei fiscalităŃii comune.
Autorii amintesc editarea, în anul 1985 de către Comisia Europeană (CE), a ceea ce s-a
numit Cartea Albă a Integrării Europene, care avea să specifice o listă de obstacole în
strategia procesului. Tsoukalis (2000, p. 63-64) spune aici că: “ diferitele stadii sunt, în mod
normal, prezentate în forma unei scări care poate fi urcată numai treaptă cu treaptă, şi care
duce în final la … integrarea economică completă.” Dacă, astfel, putem afirma că uniunea
sau comunitatea aduce un avans indiscutabil al pieŃei, limita de care se va lovi procesul
integraŃionist este, în condiŃiile contemporane, economia mixtă, respectiv faptul că intervenŃia
statului nu se limitează la controlul frontierei sau politica macroeconomică (Pelkmans 1984).
Integrarea este ea-însăşi o iniŃiativă politică, condusă de o autoritate supranaŃională, purtătoare
de competenŃe politice şi dimensionată corespunzător. Suntem, astfel, încă departe de ideea
unei autorităŃi minimale, imaginată de economia liberală.
Timbergen (1954) face totuşi diferenŃa între ceea ce domnia sa numeşte integrare
negativă, respectiv pozitivă. Integrarea negativă înseamnă, pur şi simplu, eliminarea
obstacolelor în faŃa liberei circulaŃii a bunurilor şi factorilor de producŃie. Integrarea
pozitivă vine în continuarea (şi, politiceşte vorbind, nu împotriva) integrării negative şi se
referă la armonizarea regulamentelor şi adoptarea de politici comune. În fapt, conceptele de
“negativ” şi “pozitiv”, în politica economică, revin, şi în alte concepŃii, încă de la o despărŃire
de faze între capitalismul clasic, al aşazisei “libere concurenŃe”, şi cel modern, al secolului al
XX-lea şi de după marea criză 1929-1933, al economiei mixte. Aceasta din urmă şi acest tip de
decizie macroeconomică “scoate capul” în mod obligatoriu, în oricari condiŃii actuale, dar cu
atât mai evident în contextul integrării.

II. Integrarea avansată. ConvergenŃa şi zona monetară optimă

La celălalt capăt, din literatura de specialitate se mai desprind două cerinŃe teoretice
pentru succesul final Uniunii Economice şi Monetare, respectiv al ComunităŃii Europene în
faza ei cea mai avansată. Acestea sunt (1) convergenŃa; (2) zona monetară optimă (ZMO).
II.1 ConvergenŃa şi criteriile de convergenŃă
Dacă o economie creşte mai mult decât alta, se manifestă, de facto, o divergenŃă
comportamentală şi ciclică între cele două entităŃi economice naŃionale. În mod uzual,
ajustarea creşterii are loc pe calea manevrării cursului de schimb. Observăm aici, cel puŃin,
(1) legătura între convergenŃă şi zonă monetară optimă – mai precis, valenŃa monetară a
conceptului de convergenŃă. Mai observăm şi felul cum este posibilă (2) necorelarea
ciclurilor economice inter-Ńări. Goldman Sachs (1997) arată că puŃine Ńări (partenere) oferă
dovada unei astfel de convergenŃe – convergenŃa “de tip Sachs” – fie şi în faza cea mai
avansată, aceea a uniunii monetare de facto şi de iure. Or, aceasta este deja o primejdie
potenŃială pentru Uniunea de astăzi.

II.1.1 GeneralităŃi
ConvergenŃa pune, deci, problema creşterii şi ciclului de afaceri – chestiuni tipice
economiei reale. O primă chestiune echivalează deci, de o parte, cu bunurile şi serviciile
produse şi comercializate – cerute a fi similare, complementare (asociate) şi abia apoi
11
subsitute – iar în spatele bunurilor evoluează industriile specifice. De cealaltă parte, aceleaşi
bunuri şi servicii sunt obligate a evolua pe o piaŃă comună. Aici sunt presupuse cel puŃin
fluxul comun şi starea concurenŃială, de la care se vor forma mai întâi preŃurile, apoi relaŃiile
complexe între acestea, în cele din urmă un nivel general (agregat) al preŃurilor, în plină
evoluŃie.
O a doua chestiune – a creşterii şi ciclului de afaceri – se leagă de amplitudinea şi de
concomitenŃa creşterii şi ciclului în interiorul zonei, adică între economiile naŃionale
integrate. Cu alte cuvinte, creşterea poate fi de proporŃii diferite, de la Ńară la Ńară, sau de
momente diferite (fie şi la aceeaşi amplitudine), ceea ce, din nou, afectează convergenŃa. Dar
tot aici revine chestiunea termenului lung – altfel expusă decât pentru termenele scurte (ale
producŃiei) sau termenele medii (ale ciclului). Anume, pe termen lung este presupusă
corelarea creşterii cu recâştigarea echilibrului general şi stabilităŃii.
În fine, o dată observată profunzimea integrării, în aceste condiŃii, revine dezbaterea
asupra totalităŃii parametrilor macroeconomici, presupuşi a evolua convergent. În legătură cu
aceştia se pune încă o dată dubla problemă a convergenŃei în amplitudine – pe toate termenele
de timp – şi trendului stabilităŃii pe termen lung. EvoluŃia macro-parametrilor mai pune însă şi
problema unei diferenŃieri naturale vizavi de capacitatea fiecărui parametru de a evolua
convergent. Pe scurt, cel mai rapid expuşi convergenŃei sunt (după toate aparenŃele) preŃurile
şi respectiv nivelul preŃurilor – formate pe piaŃa principală şi de avangardă a bunurilor şi
serviciile, după care urmează rata dobânzilor, ca preŃ al monedelor, respectiv monedei unice.
ConcurenŃa – gradul concurenŃial al segmentelor de piaŃă – întâmpină mai degrabă suişuri şi
coborâşuri pe piaŃa unică a economiilor integrate, asemeni celor întâmplate pe pieŃele
internaŃionale. Oricum, concurenŃa presupusă recâştigată atrage după sine convergenŃa
industriilor concurente şi însoŃeşte mişcarea capitalurilor în acelaşi interior al zonei. Din
păcate, ultimele atrase în mişcarea către convergenŃă sunt costurile aferente industriilor,
respectiv salariile. Vom putea vedea în Partea a III-a a acestei lucrări cel puŃin faptul că
salariile şi costurile presupun atât adâncirea concurenŃei cât şi devansul lor în faŃa atât a
bunurilor şi serviciilor, cât şi în faŃa mişcării capitalurilor.

II.1.2 Criteriile de convergenŃă

În fine, filozofia Uniunii actuale asupra convergenŃei se leagă, fireşte, de cerinŃele
elaborate în Tratatul de la Maästricht (1992), cunoscute de atunci drept criteriile de
convergenŃă asupra aderării la “Euroland”. Sunt reglementate (pe rând şi concomitent)
nivelurile: (1) inflaŃiei (stabilităŃii preŃurilor naŃionale), (2) deficitului bugetar, (3) datoriei
publice, (4) ratei dobânzilor – pe ambele termene4, ca şi (5) cursului de schimb al monedei
naŃionale până la aderare. Viziunea asupra criteriilor de convergenŃă reflectă astăzi înŃelegerea
concretă a Comisiei Europene legată de convergenŃă.
(1) Stabilitatea preŃurilor
Rata inflaŃiei nu trebuie să depăşească cu mai mult de 1,5% media inflaŃiei din trei Ńări
membre cu inflaŃia cea mai coborâtă. Comisia calculează această medie aritmetică. Progresele
Uniunii în materie de control al inflaŃiei sunt relevante. În 1980 aceasta cunoştea o medie de
14%, cifră coborând la 2,1% în 1997 şi urmând să se stabilizeze în anul următor, 1998. Faptul
nu este accidental sau conjunctural, ci rezultatul politicilor de stabilitate, conduse de băncile
centrale ale zonei. În acest rezultat avem de căutat atât păstrarea puterilor de cumpărare ale
monedelor participante la Euro, cât şi sursa coborârii şi stabilităŃii (şi a) dobânzilor.
(2) FinanŃe publice sustenabile

4
Vezi, pentru detalii, şi Partea a II-a, consacrată istoriei Uniunii, şi Partea a IV-a, consacrată extinderii Uniunii,
respectiv aderării statelor candidate..
12
 Statele participante la Euro să nu cunoască ceea ce se numesc “deficit public excesiv”.
Tratatul Uniunii prevede două metode de evaluare pentru bugetele statelor membre:
• Se consideră deficit public cel aparŃinând statului, organismelor şi colectivităŃilor
locale, toate împreună cu ceea ce aparŃine organismelor securităŃii sociale.
• Totalul cifrei deficitelor să nu depăşească 3% din PIB.
De observat slăbiciunea capacităŃii de apreciere, la acest criteriu. În Tratat sunt prevăzute
două excepŃii:
1- dacă deficitul scade în măsură “substanŃială” şi constantă, urmând să atingă o valoare
proprie “nivelului de referinŃă”;
2- dacă acelaşi deficit depăşeşte valoarea de referinŃă, această depăşire să fie “excepŃională
şi temporară”.
• Concomitent, datoria publică să nu depăşească valoarea de referinŃă de 60% din
aceeaşi (valoare de) referinŃă a PIB. Este acceptabil şi aici a depăşi valoarea de
referinŃă, în condiŃiile în care se remarcă tendinŃa de apropiere “suficientă şi în ritm
satisfăcător” de acesta.
De remarcat corelaŃia logică, regăsită între deficit şi datorie publică; mai mult, corelaŃia
amândurora cu nivelul inflaŃiei. Atât pentru deficit cât şi pentru datorie, sunt de conceput –
într-o imagine plastică -- atât “închiderea robinetului” de alimentare, cât şi “golirea
recipientului”. Şi în chiar această ordine. EvoluŃia datoriei este controlabilă, în consecinŃă,
când “recipientul este sub control”. Statele îndatorate sunt chemate să umble mai întâi la
deficitul public. Capătă relevanŃă veniturile fiscale, acestea coborând şi stabilizând dobânzile
în condiŃiile în care ele re-crează un aşazis excedent primar al bugetului, separate de
îndatorare. Acest excedent primar, făcut durabil, va acŃiona în combinaŃie cu diminuarea ratei
dobânzilor în sensul reducerii datoriei. Deficitele publice au fost puternic reduse în toate Ńările
zonei, stabilizându-se asupra unei medii de 6,3% în 1993. Cu excepŃia FranŃei (un deficit uşor
crescut faŃă de valoarea de referinŃă), toate celelalte Ńări (incluzând şi Grecia) se păstrează sub
valoarea de referinŃă.
(3) Datoria publică
Cât priveşte datoria publică, aceasta urmează tot un trend negativ, dar într-un ritm
oarecum mai lent. Consiliul de Miniştri a judecat, spre exemplu, că în Iunie 1996 şi respective
Iunie 1997 Danemarca şi Olanda ieşeau din situaŃia de deficit excesiv chiar în condiŃiile
păstrării unor niveluri ridicate de îndatorare publică(peste 60% din PIB). La rândul ei, Iralnda
nu a fost niciodată considerată o Ńară cu deficit excesiv, datoria ei publică atingând şi 90% din
PIB. Or, aceasta confirmă ideea considerării separate a celor doi indicatori. Atât pentru deficit
cât şi pentru datorie, Comisia se asigură, în principiu, de efortul statelor membre. Spre
exemplu, măsurile bugetare cu effect non-recurent5 se dovedesc insuficiente şi trebuie să fie
sau înlocuite de cele cu effect permanent, sau compensate de reduceri ale cheltuielilor.
(4) ConvergenŃa ratelor dobânzilor
Fundamental, în ce priveşte rata dobânzilor, se face deosebirea între:
• termenul scurt – pe care se exercită politica monetară, rata fiind considerată exogenă,
respectiv instrument politico-monetar la îndemâna autorităŃii monetare. ExigenŃa Unională,
vizavi de statele candidate, dar şi membre UE, se leagă de situaŃia folosirii ratei dobânzilor
la contracararea efectelor “relaxării bugetare”, înŃelegând aici intervenŃia politică în sensul
favorizării investiŃiilor şi cheltuielilor publice, practic al forŃării creşterii economice.
• Dimpotrivă, termenul lung al evoluŃiei ratei dobânzilor o indică pe aceasta drept
endogenă. O rată a dobânzii care scade pe termen lung indică stabilitate economică
recâştigată, astfel rata redevine acceptabilă.

5
“One off measures”.
13
 Dobânda nominală pe termen lung nu trebuie să depăşească cu mai mult de două
puncte procentuale media dobânzii din aceleaşi trei state cu preŃurile cele mai stabile.
Toate statele membre, cu excepŃia Greciei, erau presupuse a respecta acest criteriu, la
nivelul anilor 1998-99. Datorită progreselor înregistrate în zona stabilităŃii preŃurilor şi
asanării finanŃelor publice, dobânzile atingeau nivelul minim istoric de 6,3%, faŃă de
10,9% la începutul deceniului nouăzeci.
(5) Stabilitatea cursului de schimb – valorii externe -- al monedelor
Statele zonei sunt chemate să participe la Mecanismul Cursurilor de Schimb (MCS)6.
Trebuie să respecte marjele de fluctuare “normale”, respective să nu fi cunoscut devalorizări
vreme de doi ani consecutiv7. Din fericire, există şi aici performanŃa înregistrată de Sistemul
Monetar European, în materie de stabilitate monetară, din toamna lui 1995. Procedurile rămân
deschise examinării respectării condiŃiilor prevăzute în Tratat, ca şi luării în considerare a altor
aspecte – al băncilor centrale ale statelor din SEBC, al costurilor salariale şi deficitelor
balanŃelor de plăŃi externe.
II.2 Zona monetară optimă
Krugman şi Obstfel (1994) definesc zona monetară optimă (ZMO) drept: grup de Ńări
sau regiune cu economii puternic legate prin mişcarea bunurilor, serviciilor şi factorilor.
Zona poate astfel beneficia, alternativ, de cursuri fixe sau monedă unică. Dacă însă nu este
vorba de zonă monetară optimă, uniunea monetară va presupune costuri mai mari decât
beneficiile specifice.
De facto, imaginea zonei monetare optime este datorată unei mai lungi filiaŃii de
autori, desfăşurată între Robert Mundell şi Ronald McKinnon. Teoria încearcă să fie una
cuprinzătoare, poate chiar uşor împotriva numelui pe care îl poartă. Structura zonei se
fundamentează pe un grup (ipotetic) oricât de mare de Ńări şi poziŃia asimetrică a unei singure
Ńări, în cadrul acestuia. Aceasta fiind Ńara numită ancoră, de la poziŃia de ancorare a
monedelor celorlalte Ńări din grup faŃă de o monedă singulară, devenită reperul declarat
cursului lor de schimb. În speŃă, poate face parte din zona sau grupul de Ńări considerat, o Ńară
(economia ei) a cărei monedă se raportează, valoric şi funcŃional, la moneda ancoră. Pentru
toate Ńările, cu excepŃia ancorei, este asigurată liberatea exercitării tuturor politicilor, de la cele
comerciale la cea monetară. În schimb, Ńara ancoră îşi asumă, prin definiŃia ancorei şi zonei,
obligaŃia esenŃială a libertăŃii de circulaŃie a propriei monede, ceea ce faptic înseamnă o
complexitate incomodă de obligaŃii internaŃionale, cu sau fără angajamente juridice deschis
asumate.
De altfel, McKinnon (1993) vede formalizarea juridică a zonei – vezi una de felul
“sistem monetar”8, fie acesta, la rânduil lui, internaŃional sau numai zonal (regional), sau una
de felul uniune monetară – la o greutate specifică neglijabilă (a unei simple formalităŃi)9.
Dar, mai ales, aceste obligaŃii ale Ńării-ancoră par să nu îi aducă acesteia compensaŃii
directe, astfel să definească noŃiunea de asimetrie, un fel de privilegiu negativ al unei
economii naŃionale faŃă de restul economiilor lumii. Astfel, “libertatea de circulaŃie a
monedei” este înŃeleasă exclusiv drept libertatea de ieşire din Ńară a acestei monede, ceea ce
echivalează, de facto, în termeni de specialitate, cu: (i) liberalizarea importurilor, astfel (ii)
ne-preocuparea faŃă de deficitul propriei balanŃe externe, în speŃă (iii) renunŃarea la propria
politică monetară (restricŃii impuse faŃă de mişcarea monedei) şi la politica comercială
(acŃiunea autorităŃii asupra exporturilor şi importurilor). La acest al treilea nivel al obligaŃiilor
6
Exchange-Rate Mechanism (ERM).
7
Textul trebuie înŃeles în formularea devalorizări din proprie iniŃiativă.
8
Referirea este ăcută la sistemul monetar internaŃional, instaurat prin Acordul internaŃional semnat la Bretton
Woods (SUA, 1944).
9
Iar aici el Ńine, printre altele, să se facă adversarul deschis al conceptului de sistem monetar internaŃional, cam
tot atât cât refuză să creadă şi în mai vechiul etalon aur internaŃional.
14
asumate, autorii admit şi că astfel de politici ar putea fi exerciate de Ńara ancoră, dar la un grad
de intensitate ceva mai redus decât în cazul oricăreia dintre celelalte economii ale zonei.
Asimetria “se (poate) rupe” (şi, de regulă, o face), admit McKinnon şi compania, urmare
situaŃiei fără ieşire atribuită monedei-ancoră.
De o parte, ei i se cere maximum de stabilitate, în zonă, pentru a asigura celorlalte
monede acea bază valorică stabilă şi unică, reclamată de oricare piaŃă; de cealaltă, ea este cea
mai expusă deprecierii, prin chiar mişcarea liberă în afara Ńării de emisiune, concomitent
fiindu-i interzise restricŃiile specifice politicilor monetare, restricŃii care ar fi putut-o reîntări.
Să menŃionăm, totuşi, că, dacă economia internaŃională reală, a export-importurilor,
defavorizează în această manieră “aventura” internaŃională a economiei ancoră, în sprijinul
monedei puternice (ancoră) revine dimensiunea financiară a economiei. Respectiv, urmare
titlurilor financiare emise pe piaŃa lumii, lichiditatea revine către marile companii, în speŃă îşi
găseşte o altă cale de întoarcere către economia care le găzduieşte.
Să mai menŃionăm că zona monetară traversează şi perioada de “optim”, în sensul în
care beneficiile ei sunt pentru toate Ńările participante – şi putem înŃelege aici faptul că
economiile “ordinare”, membre zonei, obŃin beneficiile directe la care Ńara ancoră renunŃă
cam de bunăvoie. Iar această renunŃare poate avea drept bază, fie înclinaŃia naŃională către
hegemonie şi tentaŃia (fie ea costisitoare) către calitatea de lider regional, fie credinŃa în
propriii agenŃi economici, tot în calitatea de companii de frunte.
În fine, revine aici şi definiŃia exactă a ceea ce înseamnă “falimentul ancorei”, care nu
este, de fapt, falimentul nimănui şi nici nu afectează statutul sau funcŃiile exerciatate ale
vreunei monede, el echivalând numai cu ceea ce afectează (numai parŃial, însă) relaŃiile
economice internaŃionale.
Şi era şi firesc ca autorul să îşi susŃină teoria prin exemple directe. Astfel, pentru McKinnon
(1993; 1996), odată ce etalonul aur nu a existat de facto, el era suplinit de etalonul lirei sterline. Nu
este, desigur, McKinnon singurul autor de această părere, dar faptul nici nu prezintă, aici, o foarte mare
importanŃă. Mult mai important este felul în care este emisă aici, conform acestei teorii, o altă imagine
a dezordinii monetare interbelice. Nu etalonul aur a suferit declasarea internaŃională, opinează astfel
McKinnon, ci ancora lirei sterline, suferind în plan internaŃional cam tot atât cât supraputerea sa
susŃinătoare, Marea Britanie. Apoi vine exemplul sistemului întemeiat la Bretton Woods, în 1944.
Pentru început, dolarul s-a dovedit a fi chiar ancora capabilă a o înlocui pe aceea a lirei sterline. După
două decenii şi jumătate, însă, moneda americană a dat şi ea semne de oboseală, în contextul
vicisitudinilor descrise mai sus (în teorie), astfel că soarta sa a fost similară, după exact patruzeci de
ani, celei a monedei britanice.
Similară, însă, numai până la un punct. Astfel, în 1971 lucrurile începeau să se manifeste
precum în 1931 – vezi flotarea fără precedent a cursurilor şi “războiul” devalorizărilor. Finalul poveştii
dolarului avea totuşi să fie altul decât cel al lirei sterline. Mai întâi, Statele Unite nu erau, după 1971,
dar nici după aceea, supraputerea în declin, care fusese cândva Marea Britanie. Mai apoi, zona
dolarului, iniŃial cu veleităŃi mondialiste, nu suferea decât o retragere temporară şi, poate, tactică. O
făcea (în al treilea rând) în favoarea altor monede ce se întăreau, ceea ce nu fusese cazul în anii treizeci.
Astfel, pe un alt exemplu în care teoria ancorei se loveşte de aceea a susŃinătorilor conceptului de
sistem monetar internaŃional, ordinii iniŃial aduse de Sistemul de la Bretton Woods nu îi succeda o altă
dezordine monetară internaŃională, ci avea loc numai trecerea de la o zonă socotită “universală”, la alta
bazată pe o pluralitate a zonelor.
În rândul exemplelor relevante, prin care McKinnon îşi ilustrează teoria, nu lipseşte,
fireşte, cel european. Autorul american avea chiar o ironie (McKinnon 1993) vizavi de
“similaritatea” structurală între Sistemul monetar de la Bruxelles (1979) şi cel de la Bretton
Woods (1944). Abia aici, însă, putem sublinia că această similaritate nu se datora vreunei
pretinse incapacităŃi a europenilor de a elabora, după trei decenii de dezvoltare şi chiar de
integrare intra-europeană, un sistem monetar mai ingenios şi superior celui imediat postbelic,
ci din nou universalităŃii conceptuale a zonei monetare optime. Sistemul Monetar European
15
(SME) este, după McKinnon, formalizarea, în termenii dreptului internaŃional, a zonei
monetare a mărcii germane – tot atât cât, în 1944, la Bretton Woods fusese consfinŃită ancora
dolarului american pentru lumea de după război.
Putem, deci, recunoaşte că filiaŃia Mundell-McKinnon dă o replică eficientă adepŃilor
sistemului monetar internaŃional, mai precis opacităŃii şi eşecului celor din urmă în a vedea şi
analiza cu claritate moneda lumii după 1971. Teoria zonei monetare optime se regăseşte,
însfârşit, cu faŃa la realitatea zilei de astăzi şi declasează şi un întreg demers intelectual al
anilor şaptezeci-optzeci de a reforma moneda, sau de a elabora alte sisteme monetare
internaŃionale. Secretul, sau cel puŃin unul dintre secretele succesului noii teorii, în a
radiografia moneda internaŃională actuală, în speŃă în a o accepta drept o altă ordine monetară
de facto, constă în a fi pus între paranteze mai vechile concepte şi mai vechii temeni operativi
de felul parităŃii metalice, termenilor de drept ai sistemelor monetare internaŃionale, sau
cursului fix obligatoriu.
Bazat fără doar şi poate pe această teorie, specialiştii Fondului Monetar InternaŃional (FMI) au
descoperit adevărata configuraŃie a monedei internaŃionale de astăzi (mai precis dinainte de 1999) şi au
adus reperele valorice ale monedei DST la monedele exercitate şi exersate drept ancore zonale. Mai
noile repere ale DST aveau să fie: (1) dolarul, (2) marca, (3) yenul, (4) lira sterlină şi (5) francul
francez. Se poate consimŃi aici, dincolo de importanŃa, credem, mai redusă a monedei FMI, că moneda
internaŃională de astăzi (să îi spunem astfel, ca să nu ne mai exprimăm incorect, precum aci autori care
încă pronunŃă “sistemul monetar internaŃional actual”) dispune de un fel de “configuraŃie
arborescentă”. Dolarul revine în centrul ei, (din nou) drept ancoră universală, pe două niveluri
monetare. Primul este cel al celorlalte monede-ancoră, prin care astfel dolarul re-devine reperul tuturor
monedelor lumii; al doilea rezultă tocmai din situaŃia în care şi dolarul îşi păstrează propria sa zonă.
În “configuraŃia arborescentă”, celelalte patru monede revin drept “ramuri principale”, iar totalitatea
celorlalte monede ale lumii drept “ramuri secundare”.
Regula este cea atribuită tot de teoria zonei monetare optime: oricare monedă ordinară se cere
ancorată de una dintre cele cinci monede principale, cel puŃin atâta vreme cât Ńara emitentă se doreşte
în economia lumii. La celălalt capăt, revenirea dolarului în poziŃia de ancoră universală avea să pună –
a câta oară ? – capăt unei aparente dezordini monetare în schimburile dintre naŃiuni: semnele noii
stabilităŃi re-apăreau de la mijlocul deceniului următor, optzeci.
Încă un aspect nou şi paradoxal al vremurilor ce începeau în anii şaptezeci este însă acela că
această “restaurare” a ancorei dolarului avea loc mai degrabă pe fondul fenomenologic aparent destul
de ostil: acela al deprecierii continui a monedei americane – o continuare a fenomenului ce începea în
ajunul prăbuşirii termenilor Acordului din 1944. – depreciere împotriva căreia, aşa cum aminteam în
precedentele intervenŃii, au ajuns să se lupte economiile concurente celei americane.
Marea problemă a zonei europene era tocmai această perisabilitate a ei de principiu,
vizavi de un proces integraŃionist conceput fără cale de întoarcere. Altfel spus, ar fi putut
Uniunea să lase răspunderea ancorei zonale pe umerii unei singure Ńări, fie ea şi Germania?!
Mai mult, o zonă pluri-monetară şi-ar fi putut păstra optimul pe un orizont de timp deschis?

III. Fundamente pragmatice ale integrării: Politica Agricolă Comunitară

(PAC)10
Nu putem, în capitolul de faŃă, să nu alăturăm reperelor teoretice un proiect al
ComunităŃilor şi apoi ComunităŃii Europene (CE), ajuns de notorietate până astăzi.
ÎnvăŃămintele Politicii Agricole Comunitare (PAC)11 revin, pentru noi în cele de faŃă, să le
completeze foarte bine pe cele ale investigaŃiei teoretice.
AutorităŃile Comunitare luau, în 1969, o decizie care avea să apropie Comunitatea de
consumatorul final, respectiv de cetăŃeanul simplu. Astfel, de la bun început, PAC avea să fie
10
Chestiuni de actualitate asupra Politicii Agricole ale UE vor fi tratate şi în Partea a IV-a (Cap. I. prgrf 1.2.5),
consacrată politicilor.
11
I se mai spune “Programul Agricol Comunitar”, astfel purtând aceleaşi iniŃiale.
16
conceput la fel ca şi Comunitatea sau Uniunea înseşi – şi de altfel se şi fundamenta pe chiar
articolul 39 al Tratatului de la Roma (Bârsan 2005, Cap.3, pag.2). Vizavi de agricultură, o
activitate şi o zonă economică delicată, cu atât mai delicată după ultimul război mondial, când
explodau fără precedent şi dezvoltarea, dar şi subdezvoltarea, autorităŃile Comunitare decideau
ca piaŃa comună să se facă simŃită şi tradusă în viaŃa cetăŃenilor prin abundenŃa agro-
alimentară la preŃuri accesibile şi convenabile. Aceasta este definiŃia simplă, dar şi completă a
proiectului, în vigoare şi astăzi12. Ce avea însă să însemne acest lucru? De partea
consumatorului, exact ceea ce definea proiectul. Proiectul era realizat, pe sumarul obiectivelor
sale, în mod rapid.
Obiectivele politicii agricole se rezumau astfel:
(1) sporul de producŃie agricolă;
(2) creşerea productivităŃii, pe baza factorilor de producŃie muncă şi investiŃii în agricultură;
(3) stabilizarea pieŃei, prin achiziŃia excedentelor de producŃie la preŃuri garantate, plus crearea de
stocuri asigurătorii;
(4) preŃuri rezonabile pentru consumatori;
(5) solidaritate financiară în cadrul ComunităŃii, respectiv acoperirea în comun a costurilor acestei
politici prin bugetul ComunităŃii, respectiv taxe convenite
Instrumentele PAC se rezumau, fireşte, la rândul lor, la: (1) preŃuri de intervenŃie, (2) taxe
specifice şi (3) bugetul Comunitar (Bârsan, op.cit.).
ConsecinŃele suplimentare aveau însă să fie transferate producătorilor, apoi
autorităŃilor comunitare şi procesului integrării, după care se reîntorceau, în circuit
decizional, asupra consumatorilor şi producătorilor agricoli, într-o altă fază. AutorităŃile
confereau sarcina şi răspunderea abundenŃei la preŃuri convenabile unei pături de producători
agricoli, lucrând în condiŃiile speciale şi tradiŃionale acestei ramuri. Această misiune urma,
odată ce ea se realiza pe perioade atât scurte cât şi prelungite, să îşi cunoască preŃul. Astfel, pe
o piaŃă internaŃională saturată de produse agro-alimentare, obŃinute în condiŃii climatice nu o
dată mult mai bune decât în clima temperată a peisajelor europene, agricultorii se cereau
protejaŃi. De o parte îi ameninŃa concurenŃa externă, de cealaltă însuşi consumatorul european,
care putea alege, mai degrabă, importurile din afara ComunităŃii.
Însfârşit, autoritatea comunitară, conştientă de handicapul agricultorilor autohtoni în
faŃa competitorilor străini, întâlnea şi o altă provocare: nu putea lăsa nici consumatorul
comunitar dependent de o piaŃă externă agro-alimentară destul de volatilă. Acesta era chiar
obiectivul definitoriu al proiectului şi exigenŃa sa fundamentală. Rezultatul acestei duble
raportări a ComunităŃii la evenimente avea să fie nevoia de subvenŃie, în ramura agricolă, pe
adresa directă a producătorilor.
Or, subvenŃionarea unei ramuri – fie ea şi de bază, şi de bunăstare elementară a
cetăŃeanului, şi măsurătoare de întindere a pieŃei însăşi a ComunităŃii, capacităŃii ei de
dezvoltare – avea să deschidă o cutie a pandorei.
Mai întâi, în condiŃii declarate de piaŃă, extinderea pieŃei şi eliminarea barierelor
comerciale şi tarifare, subvenŃia se face, prin definiŃie, nocivă, crescătoare de costuri locale şi
încurajatoare de noncompetitivitate pe pieŃele externe. În următorul rând, subvenŃia lovea
inevitabil tot în cetăŃeanul consumator, în calitatea acestuia de contribuabil. Dar, dacă aceste
aspecte ar fi survenit inclusiv în condiŃiile economiilor naŃionale, Comunitatea economică de
state resimte vicisitudini suplimentare.
Astfel, Programul Agricol Comunitar avea să fie pus la punct şi să îşi resimtă efectele, într-o
coincidenŃă nefericită, după aderarea la Comunitate a Marii Britanii, o Ńară “fără agricultură”, dar, în
context, obligată să participe la subvenŃionarea agricultorilor comunitari. Dar nici o Ńară ca FranŃa, care

12
În fapt erau traduse aici obiectivele politicii agricole, aşa cum erau ele înscrise în Tratatul de la Roma (Bârsan,
op.cit.2005).

17
are agricultură şi mai ales agricultori tradiŃionali, nu rămânea, împreună cu aceştia, ferită de probleme.
Aderarea mai târziu a Spaniei şi Portugaliei aducea, pe terenul agriculturii comunitare, o intra-
concurenŃă nedorită şi cauzatoare de probleme sociale. În fine, oricare deschidere a pieŃei agricole, în
interiorul Uniunii de astăzi, regăseşte şi va regăsi o zonă de sensibilitate evidentă, dacă nu o reală sursă
de dezechilibru.
PAC este elocvent ca un proiect mai mic în interiorul altuia de întindere mult mai
mare, care este Uniunea în ansamblu. El vine să demonstreze şi să surprindă pe teren maniera
în care iniŃiativa integrării lasă conceptul de piaŃă în zona declarativului şi dezideratului; în
fapt, piaŃa demonstrându-se depăşită şi lovindu-se (de câte ori?) de economia contemporană de
tip mixt. De cealaltă parte, însă, o problemă de permanenŃă rămâne climatul european, nu atât
de favorabil precum în alte zone ale planetei.
Şi totuşi, nici nu putem afirma că PAC ar fi fost un eşec şi nici nu putem uita reversul
medaliei într-o contemporaneitate în care foametea rămâne încă la ordinea zilei pe alte
meridiane şi paralele ale lumii. Problema agriculturii în Europa este una care a reuşit să
depăşească măcar acest umilitor aspect. ConsecinŃele negative nu sunt decât preŃul plătit
pentru acest câştig moral.
Bârsan (2005 / Cap.3, pag.4 şi următ.) menŃionează şi liniile directoare ale reformei
PAC, rezumate la (1) limitarea producŃiei şi bugetelor aferente, însoŃită de o diversificare
corespunzătoare şi (2) reforma McSharry, începută în anii nouăzeci şi având să fie mai
radicală în sensul apropierii bunurilor de preŃurile mondiale, mutării accentului obiectivului de
la garantarea nivelului preŃurilor la cea a veniturilor producătorilor, noilor obiective de mediu
ambiant, diversificării activităŃii săteşti şi cotelor de producŃie (produse) mai drastice.
De PAC, mai ales de viitorul activităŃii agricole, funciare şi săteşti în Uniunea
Europeană avea să se ocupe, în 1997, şi “Agenda 2000”.

PARTEA A II-A
SCURTĂ ISTORIE A INTEGRĂRII, COMUNITĂłII, APOI
UNIUNII EUROPENE ŞI MONEDEI EURO13
Poate este bine să amintim faptul că ideea de unificare europeană este de vechimea
Greciei antice, punctată fiind într-o reflecŃie a lui Aristotel. Se înŃelege, astfel, că nu moneda
ar fi fost atunci catalizatorul intelectual în acest sens, deşi, ceva mai târziu, Imperiul Roman
părea a fi realizat primul precedent demn de luat în seamă de conceptul de uniune monetară
regională. Mai mult, uniunea monetară europeană antică se întindea pe jumătatea de sud a
Europei, incluzâd însă ceva din nordul Africii şi Orientul Apropiat. Pentru cei ce trăiau
înaintea secolului al XX-lea, însă, a fi gândit uniunea şi guvernarea Europei în termenii
democraŃiei ar fi conŃinut, în sine, un fel de contradicŃie în termeni – de la diriguitorii
Imperiului Roman şi până la Napoleon şi Hitler, politicienii unionişti căutau să se bazeze
exclusiv pe forŃa armelor de către un centru atotputernic. Europa unită, dar şi democratică în
acelaşi timp, aparŃine vremurilor şi experienŃei de după ultimul război mondial. Astfel, dacă în
a doua jumătate a secolului al XX-lea economia lumii lua un alt avânt, iar odată cu ea
conştiinŃa internaŃionalizării limitate la regionalizare, democraŃia revenea, la rândul ei, ca
necesitate şi replică a conflictelor ce generaseră cel puŃin două războaie mondiale. IniŃiativa
ComunităŃii şi apoi Uniunii Europene nu îşi putea permite să ignore nici economicul, dar nici
politicul.
Fondatorii ComunităŃii Europene au înŃeles, încă în urmă cu aproximativ cinci decenii,
că o piaŃă comună desăvârşită va necesita o politică economică şi monetară comună. La
început părea o sarcină atât de uriaşă. S-au făcut încercări de coordonare politico-economică
13
Vezi, pentru detalii, Anexa 1.
18
prin consultări cu instituŃiile comunitare. În ultimă instanŃă, însă, responsabilitatea
formulărilor politice se lovea tot de statele membre (Baker Peace 1999).
1. Anii patruzeci
Ideea de uniune europeană îşi găseşte „reperul zero”, aparŃinând secolului al XX-lea, în
anii războinici patruzeci. Ideea de uniune, în Europa, cocheta încă cu războiul şi cu dictatul.
Sfârşitul războiului surprindea toate Ńările Europei – învinse sau învingătoare -- în aceeaşi
situaŃie, adică distruse. Procesul unificării Europei, în structura actuală, începea la puŃin timp
după acelaşi război. ContribuŃii erau aduse de Monnet, Schuman, chiar de marele patriot
Churchill. Adenauer şi De Gaulle completau aceste poziŃii stabilind tratatul de prietenie
franco-german (Ricketts 1996).
Planul Marshall (1947), pe lângă a fi rămas în istorie drept simbolul reconstrucŃiei
europene postbelice, are o contribuŃie importantă şi la viitoarea Uniune. Urma să fie sprijinit şi
de OCDE (16 Aprilie, 1948). Consiliul Europei (Mai 1949) urma să fie apoi prima
organizaŃie politică a Europei (10 membri), prelungire a politicilor de cooperare din anii
precedenŃi. Primele rezultate – concretizate în stabilitate şi crearea de instituŃii – apar astfel
chiar la finele aceluiaşi deceniu (războinic) patruzeci.
2. Anii cincizeci
Anii cincizeci surprind economiile naŃionale europene în creştere rapidă. urmare
planului Marshall. Pe de altă parte, însă, se reîntăreau, încă de aici, poziŃiile de lideri – politici
şi economici ale -- FranŃei şi Germaniei, vizavi de rezervele Marii Britanii.
Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi OŃelului (CECO /18 Aprilie, Paris, 1951)
avea să cuprindă 6 Ńări: FranŃa, Germania, Belgia, Italia, Luxemburg şi Olanda, reunite prin
Tratatul de la Paris. Coordonarea economică începea astfel cu două sectoare industriale.
Apar însă şi se manifestă şi inegalităŃi în repartizarea beneficiilor. Deciziile nu se luau cu
unanimitate, iar unele Ńări erau, fireşte, mai puternice decât celelalte.
Comunitatea europeană de apărare apărea odată cu NATO şi cu acelaşi scop
defensiv, redus la Europa Occidentală.
Tratatul de la Roma (1957) îşi declara drept obiectiv “piaŃa comună europeană”, cu
scopul creşterii prosperităŃii economice, contribuind la “o uniune încă şi mai strânsă cu şi
între popoarele Europei”. Se adaugă astfel ComunităŃii Europene a Cărbunelui şi OŃelului
alte două ComunităŃi: cea a Energiei Atomice Europene (EURATOM) şi Comunitatea
Economică Europeană propriuzisă. Aceasta, formată din şase Ńări, avea să fie însfârşit o
InstituŃie cu proiecte de integrare pe termen lung. Era din start încurajată şi de beneficiile
CECO. Toate acestea aveau să fuzioneze ulterior, în 1967 – Comunitatea Economică
Europeană devenea de fapt ComunităŃile Europene.
Sunt create, în următorul rând, InstituŃii ca: Fondul Social European (FSE), Fondul
de Dezvoltare Europeană, sau Banca Europeană de InvestiŃii, cu funcŃii sectoriale, însfârşit
bine stabilite.
3. Anii şaizeci
În anii şaizeci, succesele continuă, dar creşterea economică începe să dea primele
semne de oboseală din epoca postbelică. Tot pe latura favorabilă, Marea Britanie începe să
realizeze că integrarea este o realitate aducătoare de beneficii.
AsociaŃia Europeană a Liberului Schimb (AELS/EFTA) se înfiinŃa, ca o
contrapondere a ComunităŃii Europene, la 3 Mai, 1960, la Stockholm, cu: Austria, Danemarca,
Norvegia, Portugalia, Suedia, ElveŃia şi -- cum lesne s-ar fi putut bănui --Marea Britanie. În
cazul ei, tot ca o replică, scopul se reducea la cel economic – nicidecum politic --, mai precis
la înlăturarea barierelor contra liberului comerŃ inter-Ńări. AsociaŃia avea să fie dominată de
Marea Britanie, care, de o parte îşi căuta materializarea rezervelor faŃă de concepŃia în care
evolua Comunitatea, de cealaltă, pe termene mai scurte şi mai concretizate, avea de beneficiat,

19
ca deŃinând tarife vamale mai reduse. În cadrul AsociaŃiei, spre exemplu, Austria avea cele
mai înalte tarife vamale. Celelalte Ńări, aidoma Marii Britanii, împărtăşeau acesteia rezervele
faŃă de CE. Se mai putea observa în AELS -- şi apărea de altfel normal în acest context -- şi
diferenŃierea regimurilor politice – vezi exemplul Portugaliei, sub dictatură. Urwin (1991)
notează: “este vorba de întărirea poziŃiei fiecărei Ńări dintre cei şapte(AELS) faŃă de cei
şase(CEE).” Într-un fel sau în altul, însă, cele două organizaŃii – iar în spatele lor statele
respective – căutau strângerea relaŃiilor comerciale şi economice.
OrganizaŃia de Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE, 14 decembrie, 1960, şi
rezultând din fostul OECE ) era notată şi ea ca o iniŃiativă americană, care, din nou, ajuta
relaŃiilor dintre Ńările europene.14
Cererea de aderare a Marii Britanii la CEE ( august,1961) – a fost urmată şi de alte
cereri similare, dovedind astfel întărirea poziŃiei comunitare, dar şi contraponderea de
influenŃă pe continent, pe care o deŃineau britanicii, vizavi de germani şi francezi. Într-adevăr,
Europa recâştiga pieŃe ale lumii. O făcea, să amintim bine, cu sprijinul administraŃiei
Kennedy, de la Washington. Se bătătorea calea CE de accelerare a integrării (Urwin 1991).
De partea cealaltă, AELS, în mod paradoxal, nu cădea învinsă. Ea fiinŃează şi astăzi,
scopurile şi operativitatea ei fiind oarecum altele, fără concurenŃă sau înfruntare cu
ComunităŃile. Dimpotrivă, îşi realiza scopul, dar, prin definiŃie, ce putea acesta însemna,
vizavi de o altă comunitate de state care se integrau ? S-a întâmplat însă gestul Marii Britanii
către CEE, urmată de alte Ńări din AELS. Story & Water (1997): “Marea Britanie spărgea
totuşi impasul dintre cele două organizaŃii, făcând pasul decisiv către o singură uniune
europeană.” CEE se întărea – dovadă stătea înmulŃirea cererilor de aderare. FaŃă de care totuşi
rămânea vizibilă rezerva unor Ńări care se temeau de contrabalansarea poziŃiilor FranŃei şi
Germaniei.
FranŃa opune veto primei cereri de aderare a Marii Britanii, sub preşedinŃia generalului
De Gaulle. Argumentul economic (francez) al “debalansării situaŃiei zonale” îl ascundea pe
cel politic – poziŃia FranŃei era convenabilă în contextul dat al ComunităŃii.
Iar legătura poate fi uşor făcută cu o altă atitudine franceză a vremii – vezi opoziŃia
faŃă de influenŃa şi intervenŃia SUA în Europa. Şi, drept rezultat, nu cu mult mai târziu istoria
se întorcea împotriva francezilor, vezi ciocnirea de celelalte interese din cadrul ComunităŃii.
FranŃa a provocat, în context, chiar şi criza finanŃării politicii agricole. Conform celor
vehiculate în cancelariile “cocoşului gallic”, nici măcar bunăstarea comunitară nu era moral
superioară interesului naŃional. “Criza din ‘65” avea să fie rezolvată prin compromisul de la
Luxemburg.
O a doua respingere a cererii Marii Britanii (1967) aducea tensiunea la paroxism.
Devenise evident că fenomenul ar fi avut să se repete atâta vreme cât De Gaulle rămânea la
putere în FranŃa. Din fericire pentru relaŃiile franco-britanice, generalul demisionează din
funcŃia de preşedinte al FranŃei în 1969, luminând şi cealaltă faŃă a adevărului – integrarea
europeană avea să cunoască de atunci un nou impuls.
În 1969, la Haga şefii de state şi guverne lansează o iniŃiativă ambiŃioasă în vederea
construirii uniunii monetare (UEM). Sub preşedinŃia prim ministrului şi ministrului de
finanŃe luxembourghez, Pierre Werner, la acea dată se şi trasează un proiect de program. În
anul următor, domnul Werner îşi prezenta raportul final, în care se evidenŃiau trei etape în care
anul 1980 avea să regăsească, drept obiectiv, comasarea instrumentelor de control economico-
monetar Comunitar. Din păcate, anii următori aveau să aducă piedici de felul crizei petrolului,
divergenŃelor în politicile economice naŃionale şi slăbirii dolarului SUA. Lansarea Planului
Werner era astfel amânată cel puŃin până în 1974 (Baker Peace 1999).

14
Aşa cum o făcuse mai întâi Planul Marshall şi mai avea să o facă şi Pactul Nord-Atalntic (NATO).
20
 În aceste condiŃii, revenind în 1969 CEE îşi şi simplifică numele în Comunitatea
Europeană (CE). Au urmat să fie notate realizările specifice acesteia. Cea mai importantă a
fost consemnată în domeniuil agriculturii. Odată cu care, coordonarea politicilor naŃionale
pe diferite sectoare; reducerea taxelor vamale şi întărirea comerŃului inter-Ńări; întărirea
exporturilor Ńărilor comunitare.
Anii şaizeci încheiau o perioadă de tensiuni şi stagnare, urmată de un finiş totuşi
important. Europa avea să înveŃe lecŃia deosebirilor de poziŃii în interiorul ComunităŃii şi, mai
ales, cum să şi beneficieze de acestea.
4. Anii şaptezeci
În anii şaptezeci vorbim deja de “Uniunea Economică şi Monetară” (UEM), cel
puŃin la nivelul unei filozofii din ce în ce mai însuşite. Întrebarea care rămâne este totuşi aceea
dacă, odată înfăptuită uniunea monetară, cooperarea economică ar trebui şi ea continuată.
Planul Werner (22 martie, 197115) întăreşte coordonarea politică. “A subliniat nevoia pasului
înainte în coordonarea şi armonizarea politicilor, restrângerea fluctuării cursurilor de
schimb, integrarea pieŃelor de capital şi constituirea unei monede unice”, notează din nou
Urwin (1991). Meritul planului Werner, aşa cum am consemnat deja, era de a fi oferit prima
perspectivă pe termen lung, în această direcŃie. Iar aceasta tocmai în anii grei, ai crizei
monetare internaŃionale, provocate de căderea Sistemului de la Brettom Woods (1971-1972).
Măcar obiectivul Uniunii Monetare necesita reîntărirea cooperării economice. Prin Acordul
Bale şi “Şarpele Monetar” (1972) statele agrează să reducă fluctuarea cursurilor la o marjă de
± 2,25%, în urma crizei monetare internaŃionale. Era un test al capacităŃii câştigate de
coordonare a politicilor. Concomitent, statele realizează din nou (faŃă de o experienŃă
precedentă în anii treizeci n.ns.) avantajele flotării cursului, în special pe partea unei
autonomii a politicii monetare, flexibilităŃii pieŃei şi politicii financiare, priorităŃilor în politica
naŃională în general (Urwin 1991).
Aderă însfârşit şi Marea Britanie, Danemarca şi Irlanda la Uniune(1973). Mai mult de
un deceniu a trebuit Marii Britanii să devină membru cu drepturi depline, de la prima cererea
depusă (Soto 1999). Momentul de acum, cel efectiv, a fost însă cel mai rău venit – o criză
economică internaŃională căreia Comunitatea nu i-a putut face faŃă prin politici proprii. Statele
s-au înŃeles, în Decembrie 1973, asupra unei politici energetice commune. Ceea ce a şi fost
pasul supravieŃuirii ComunităŃii.
În 1977 avea loc numirea lui Roy Jenkins ca preşedinte al Comisiei. DeclaraŃia sa de
bază menŃinea perspectiva uniunii monetare, dar în termeni ajustaŃi. De la aceasta ia naştere
astfel conceptul de “Sistem Monetar European” (SME). El avea să intre în vigoare în Martie,
1979, cu scopul întăririi legăturilor monetare. Mai puŃin ambiŃios decât planul Werner şi mai
realist, SME instituia un mecanism al cursurilor fixe – ajustarea cursurilor era „mai puŃin
traumatică” şi se pava drumul către o politică monetară comună, adică unională (Urwin
1991). Volatilitatea cursurilor de schimb ale monedelor crease nelinişte printre investitorii în
alte Ńări membre, astfel împiedicând resimŃirea avantajelor pieŃei commune. Transferul fără
precedent de autonomie, asigurat de SME, aducea securizarea monetară colectivă (“Baker
Peace” 1999). După structura surprinsă de McKinnon (1993), acesta urma să aibă şi o
monedă unică proprie, de tip coş de monede (naŃionale). Deşi aceasta este ECU(European
Currency Unit), el se pronunŃă după numele unei vechi monede franceze.16 ECU era
complementat de Mecanismul Cursurilor de Schimb (MCS/ERM) – care permitea flotarea în
bandă cu 15%, în ambele direcŃii de la cursul fixat – cu excepŃia mărcii germane şi guldenului
olandez, cu o flotare încă mai redusă. Lansarea SME, în 13 Martie, 1979, avea loc pe baza
unui comportament mediu al inflaŃiei, în Ńările participante. Îndepărtarea de această medie a

15
Aşa cum este consemnat de Urwin (1991), în discordanŃă de date cu “Baker Peace”(1999).
16
Ceea ce avea să stârnească ceva rumoare, cel puŃin în tabăra germană.
21
inflaŃiei era înŃeleasă drept ameninŃătoare pentru Sistem. ExperienŃa câştigată prin SME avea
să fie extrem de utilă. Erau reduse fluctuările de curs, ceea ce producea stabilitate economică
între statele membre. Ratele inflaŃiei cădeau şi apoi convergeau înspre mijlocul deceniului
1980, ceea ce întrevedea lumina unui nou stadiu înspre desăvârşirea Uniunii Monetare.
Ca o concluzie, încă din anii şaptezeci era clară dorinŃa de integrare europeană –
“împrejurările internaŃionale obligau” (Story & Walter 1997). Europa era printre cele mai
deschise zone ale lumii, economic şi politic. Iar lumea politică se schimba, devenea acum,
vizibil, cu totul alta decât imediat după război.
5. Anii optzeci
Anii optzeci debutau cu propunerea asupra unei pieŃe interne a seviciilor financiare –
în aprilie, 1983, din partea Comisiei Europene, finalizarea avea loc prin Actul Unic European
(AUE/SEA)17. Programul avea de fapt să se lanseze în 1992. Consolidarea acestei pieŃe interne
întărea poziŃia europeană în comerŃul cu SUA şi Japonia. “Single European Act”(SEA/1987)
reforma CEE şi desăvârşea piaŃa integrată până la finele lui 1992. Reforma avea să afecteze
instituŃiile europene, şi de altfel consecinŃele ei se simt încă – vezi fiscalitatea, legislaŃia sau,
din nou, planul instituŃional. Valoarea SEA depăşeşte oricum planul strict economic. Adică
“Single European Act”(1986) şi Tratatul Uniunii Europene (1992) aveau să vină unul în
prelungirea celuilalt, instituind mai târziu Uniunea Monetară, respectiv moneda comună.
De cealaltă parte, însă, se făceau din nou evidente interesele naŃionale – câtă vreme
naŃiunile Europei Occidentale erau părŃi şi ale Uniunii şi în economia lumii. Nu era, deci, o
sarcină uşoară pentru InstituŃiile europene să realizeze alinierea politică a unor state bine
înscrise individual în geografia economică şi politică a lumii (Story & Walter 1997).
Paralel, în urma implementării sale, SME lua măsuri de întărire în 1985. Un ambiŃios
plan de creare a pieŃei unice este întocmit în acest an, cu obiectiv până în 1992. Acesta
prevede înlăturarea tuturor barierelor interne pentru persoane, bunuri şi capitaluri; înlăturarea
controalelor vamale. Persistă însă amânări şi diferenŃierea interpretărilor în adoptarea
directivelor; vizavi, o creştere a vigilenŃei Comisiei, însărcinată cu monitorizarea
implementărilor. În rezultantă, dacă odinioară perspectiva politică era clară dar erau încă multe
de făcut, abia acum se culegeau roadele planului din 1977. La jumătatea anilor optzeci,
Uniunea nu mai era atât de departe, plus că “cei şase” deveneau “cei doisprezece” (Urwin
1991)18.
În 1988, Consiliul European, întrunit la Hanovra, înfiinŃa un Comitet, prezidat de
preşedintele de atunci al Comisiei Europene, Jaques Delors, pentru a întocmi o strategie (set
de propuneri, implementabil în etape) de construire a Uniunii Economice şi Monetare.
Moneda unică se dovedea sinequanon necesară ridicării complete a tarifelor vamale, liberei
mişcări intra-unionale a bunurilor, capitalurilor şi persoanelor.
Iar la finele deceniului cădea zidul Berlinului, anunŃând sfârşitul războiului rece. Iar
Uniunea Monetară devenea realitate la anunŃul primului său stadiu, la Consiliul de la Madrid
(Iulie, 1990).
6. Anii nouăzeci
În anii nouăzeci, la aproape cinci decenii de la ultimul război mondial, Europa era
gata de integrare. Ceea ce nu fusese deloc simplu, nici până atunci, şi mai şi persistau
probleme şi divergenŃe.

17
“Single European Act”(SEA).
18
Din 1973, celor şase membri iniŃiali – Belgia, FranŃa, Germania, Italia, Luxemburg şi Olanda – li se adăugau
alŃi trei – Danemarca, Irlanda şi Marea Britanie. După care Grecia aderă şi ea în 1981, Portugalia şi Spania o
urmează în 1986. În Ianuarie, 1995, se ataşau Austria, Finlanda şi Suedia. Numeroase alte state mai depun cereri
de aderare.
22
 Tratatul de la Maastricht (semnat în 9-10 Decembrie, 1991, intrat în vigoare la 7
Februarie, 199219) -- Consiliul European cade de acord asupra primei forme (first draft) a
Tratatului Uniunii. Doi ani mai târziu, Tratatul intra în vigoare – era orientat economic,
incluzând şi opŃiunea pentru caracterul politic al Uniunii. Care pas ar fi putut fi mai bun20,
înspre întărirea politică a Europei, în paralel cu colapsul iminent al Uniunii Sovietice ?
Ratificarea întâlnea însă obstacole în Danemarca, FranŃa şi Marea Britanie. Intrarea în vigoare
a Tratatului avea loc în 1993, când Comunitatea îşi schimbă şi numele în Uniunea Europeană
(UE). Acelaşi Tratat amendează multe dintre prevederile Tratatului de la Roma (al CEE) –
noi “stâlpi” de bază sunt adăugaŃi: politica externă şi de securitate comune; cooperarea în
justiŃie şi interne. Tratatul Uniunii de la Maastricht:
• stabileşte un program pentru introducerea monedei comune, concomitent cu o Bancă
Centrală unională şi astfel o politică monetară unică;
• idem, o nouă politică externă şi de securitate este aşteptată să conducă, pe termen lung,
la una de apărare comună;
• o cooperare poliŃienească şi judiciară între statele Uniunii, inclusiv asupra imigrării;
• se defineşte “principiul subsidiarităŃii”: deciziile se iau la nivel European, atunci când
sunt lipsite de eficienŃă la nivel naŃional;
• se specifică drepturi ale cetăŃeanului în Uniune.
Tratatul mai stabileşte că o altă ConferinŃă Interguvernamentală va fi revizuit termenii
Tratatului, în 1996.
Trei stadii fuseseră propuse şi erau acum dispuse înspre implementare. Ele se datorau
încă Planului domnului Jaques Delors21 şi finalizau, fireşte, atât cu moneda unică, cât şi cu
crearea băncii centrale europene. Conceperea stadiilor mai era, în realitate, un raport între
Uniune şi statele membre.
Stadiul I – până la 1 Ianuarie, 1994 – însemna “eliminarea tuturor restricŃiilor
mişcării capitalurilor între statele membre; între acestea şi Ńările terŃe”22.
Stadiul al II-lea – până în 1 Ianuarie, 1999 – se distingea prin crearea Institutului
Monetar European (IME), la Frankfurt, Germania. 23 IME era însărcinat, în principal, să
monitorizeze şi criteriile de convergenŃă între Ńările membre – de la cursuri de schimb la
inflaŃie, datorie publică şi rata dobânzilor. În sinteză acestea erau:
(i) MenŃinerea monedelor în limitele normale de curs, în jurul unei valori fixe a ECU, şi
non-devalorizarea timp de doi ani consecutiv
(ii) O stabilitate a preŃurilor, definită drept rata inflaŃiei corespunzătoare unui indice al
preŃurilor la consumator nu mai mare de 1,5 puncte procentuale, faŃă de Ńările24 cu
inflaŃia cea mai joasă din Uniune
(iii) Un deficit guvernamental (bugetar) “non-excesiv”, definit ca nu mai mare de 3
procente din PIB anual, ca şi de o datorie publică nu mai mare de 60 % din acelaşi PIB
(iv) O rată a dobânzilor pe termen lung (vezi obligaŃiile guvernamentale pe zece ani) nu
mai mult de 2 procente peste aceea a celor trei state unionale cu inflaŃia cea mai
coborâtă.25
Cu excepŃia ultimului criteriu, celelalte se referă la o medie conceptuală. Datorită
acestor criterii avea însă loc în statisticile naŃionale şi căutarea subterfugiilor.

19
Sub rezervele daneză (referendum-ul de respingere) şi britanică.
20
După expresia lui J. Orlin Grabbe (1997).
21
Vezi din nou întrunirea de la Hanovra, 1988. În Tratat, însă, se efectuau şi unele retuşuri.
22
După Soto (1999), obiectivul nu pare a fi fost complet atins.
23
IME îşi avea sediul la Frankfurt, preşedintele său era Alexandre Lamfalussy, iar Board-ul său se alcătuia din
guvernatorii băncilor centrale ale statelor membre.
24
Mai exact, media aritmetică a inflaŃiei în trei Ńări cu inflaŃia cea mai joasă.
25
Mai exact, aceleaşi trei state unionale cu inflaŃia cea mai scăzută. Iar ratele dobânzii se referă la obligaŃiunile
de stat la termenul de 10 ani, respectiv discutăm de dobânzi pe termen lung.
23
 De exemplu, FranŃa (asemănator Americii, într-un alt context) si-a redus o dată deficitul
bugetar prin excedentul asigurarilor sociale. Numai că nici surplusul celor din urmă nu Ńinea seama de
datoriile viitoare – în realitate, fluxul pensiilor era insuficient, tradus în termenii căutaŃi, în deficit. Hai
să vedem astfel ce înseamnă ca, de-acum încolo, FranŃa şi Germania să fie în Uniune. In vreme ce
Germania gândeşte la politica monetară europeană ca la aceea condusă până ieri de Bundesbank,
FranŃa îşi păstrează alte idei.
IME şi Comisia sunt chemate să decidă asupra a astfel de lucruri. “CalamităŃile
naturale” urmează să se constituie mai târziu drept amendament al exigenŃelor Criteriilor. La
Dublin (1996), întrunirea UE decide o derogare de la pedepsele acordate statelor
“indisciplinate”, pentru situaŃia calamităŃilor naturale. Cărora li se alătură (asimilează) aceea a
creşterii negative a PIB cu mai mult de două procente.
Consiliul miniştrilor de finanŃe decidea dacă statul respectiv va fi pedepsit, sau se va aplica din
nou procedura dezastrelor naturale, pentru cazul căderii PIB între 0,75 şi 2%. Dimpotrivă, însă, o
asociere a deficitului bugetar de peste 3% la o creştere economică normală (pozitivă), sau chiar
negativă până nu mai mult de 0,75% aduce pedepsirea automată a statului respectiv (Grabbe 1997).
Doi ani mai târziu, la Luxembourg (1998), şefii de state şi guverne agreau coordonarea
politicilor, iar miniştrii de finanŃe primeau un rol activ în supravegherea acestora de la nivelul
Uniunii. În astfel de condiŃii se aproba plafonarea deficitelor bugetare la 3% din PIB, plus
sancŃiunile de non-aplicare. Pe de altă parte, rămâne de menŃionat că, fiind în folosul creşterii,
creerii de locuri de muncă şi convergenŃei, stabilizării dobânzilor şi coborârii ratei dobânzilor
în folosul investiŃiilor, această din urmă măsură se făcea necesară cu sau fără moneda Euro
(Yves-Thibault de Silguy 1998).

Conform Tratatului, Institutul Monetar European (IME) era condus de Consiliul IME,
care se forma de către băncile centrale naŃionale pentru două atribuŃii principale:
(1) recâştigarea condiŃiilor Stadiului al III-lea al Uniunii Economice şi Monetare
(UEM); (2) pregătirea şi construcŃia Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC).
IME era precursorul propusei Bănci Centrale Europene (BCE), concepută pe
structura sistemelor bancare naŃionale 26, respectiv proiectat coordonator al: (i) politicii
monetare la nivelul zonei27; (ii) operaŃiunilor de schimb valutar; (iii) deŃinerii rezervelor
Ńărilor membre, în aur şi devize; (iv) asigurării unui sistem de plăŃi relativ uşor; (v) susŃinerii
unui sistem de compensaŃii în ECU. Faptic, Articolul 105a (1) al Tratatului Uniunii28 dădea
BCE dreptul exclusiv de a autoriza emiterea de bancnote şi monedă în statele membre zonei.
BCE era fondată la 1 Iunie, 1998.
Prelungirea structurală a BCE era noŃiunea, deja uşor încetăŃenită, de Eurosistem
(bancar, n.ns.—format din BCE şi Sistemul European al Băncilor Centrale/SEBC).
Eurosistemul se referă la BCE şi băncile centrale ale celor 11 Ńări care au adoptat moneda Euro
şi îşi trimiseseră reprezentanŃii încă în Consiliul IME. Modelul adoptat este cel al Rezervei
Federale a Statelor Unite. Băncile centrale ale celor 11 Ńări membre zonei se axează pe
elaborarea politicilor monetare, cu apanajul acestora, inclusiv emisiunea de monedă
(Montgomery 2000).29

26
Vezi bancă centrală vizavi de bănci comerciale. Europa urma să aibă propriul Sistem Bancar, cu baza în ceea
ce avea să se numească chiar Banca Centrală Europeană (BCE).
27
În termenii Tratatului, Institutul Monetar European (IME) fixează cadrul politicii monetare a zonei, odată ce şi
acesta se transformă în Banca Centrală Europeană (BCE).
28
În denumirea devenită populară, “Tratatul de la Maastricht”.
29
Erau publicate şi două cărŃi explicând bazele politicii monetare ale BCE (Observer 2001).
24
 În Septembrie, 1992, tocmai în contextul prospecŃiunilor de ratificare a Tratatului de la
Maastricht, apar serioase presiuni asupra cursurilor fixate.30 Mai departe, în 1996, este agreat
Mecanismul Cursurilor de Schimb Euro (final); la fel Pactul de Stabilitate şi Creştere,
urmând să asigure şi disciplina bugetară după emiterea monedei unice – adoptată la summit-ul
de la Dublin (Decembrie, 1996). În Decembrie, 1995, Consiliul European, reunit la Madrid,
pregătea introducerea bancnotelor şi monedelor.31 Pe seama Consiliului putem pune astfel
însuşi numele de “Euro”. ECOFIN – Consiliul European al Miniştrilor de FinanŃe –
încredinŃează producŃia de monedă unui “Grup de Lucru al Directorilor Monetari”, format din
şefii monetăriilor naŃionale.
Stadiul al III-lea şi ultimul al uniunii Monetare începea în 1999, odată ce cursurile
se fixau irevocabil asupra monedei Euro (=ECU). Dispăreau apoi monedele naŃionale; Banca
Centrală Europeană lua locul IME, odată ce se năştea şi politica monetară comună; datoriile
publice vor fi fost convertite în Euro; erau fixate irevocabil cursurile de schimb între
monedele participante; era introdusă politica monetară comună; se instituia moneda unică,
monedele naŃionale rămânân subdiviziuni ale acesteia. Iar Wim Duisemberg, şeful de atunci
al băncii centrale olandeze era aşteptat să devină primul preşedinte al BCE.
Opinia este aceea că în 1 Ianuarie, 1999, avea loc cea mai semnificativă modificare a
situaŃiei pe pieŃele monetare – cele 11 naŃiuni îşi schimbau propriile monede cu cea comună,
europeană. Era cel puŃin sfârşitul erei francului şi mărcii. Marea Britanie prefera să nu se
alăture de la început iniŃiativei, dar nu exclude alăturarea ulterioară, atunci când condiŃiile o
vor fi permis. În ultimă instanŃă, acest pas ar putea marca sfârşitul atâtor state naŃionale şi
crearea Statelor Unite ale Europei.
7. 1 Ianuarie, 1999
Cele 11 Ńări ale aşanumtului “Euroland”(zona Euro) câştigau a cincea parte din
industria şi comerŃul mondial. Iar, vizavi, populaŃia de 291 milioane de locuitori ai zonei se
apropia de cea a Statelor Unite. Euro se instalează, de aici încolo, ca un ghimpe în coasta
dominaŃiei monetare a dolarului şi yenului. Preşedintele Santer chiar recunoştea că acesta
fusese unul dintre obiectivele proiectului. “Va fi o monedă credibilă, respectiv acceptată de
pieŃele internaŃionale”, spunea domnia sa. Sunt deja investitori şi bănci centrale care se
gândesc la portofoliu în Euro. Euro era aşteptat, mai ales, să aducă creştere economică şi
prosperitate. Preşedintele adăuga că afacerile vor beneficia de o “reală cultură a stabilităŃii”,
odată cu un sistem de cursuri fixe între francul francez şi marca germană, “condiŃii ale
prosperităŃii şi locurilor de muncă viitoare”. Afacerile din perimetrul “Euroland” vor putea
crea economii din înlăturarea costurilor comerciale iniŃiale, iar aceasta pe fondul unei crescute
certitudini a planurilor economice de perspectivă.
Nu este însă vorba doar de o mare afacere. Wim Duisenberg, primul preşedinte al
Băncii Centrale Europene (BCE)32, îşi adaugă aici speranŃa că acelaşi Euro va fi “simbol
unificator pentru cetăŃenii europeni”. Înaltul oficial îşi asuma angajamentul ca instituŃia pe
care o conduce “să creeze încredere în plasamentul averilor” în moneda europeană. Banca
NaŃională a Australiei, cu sediul la Sydney, avea onoarea primei tranzacŃii oficiale în Euro la
începutul anului nou, 1999.
Succesul lansării are patru motive principale (Yves-Thibault de Silguy 1999):

30
Urmarea, Italia se retrage temporar din Mecanism; Spania şi Portugalia întreprind devalorizări ale peseta şi
escudo; mai târziu, în Ianuarie 1995, se înscrie în Mecanism shilling-ul austriac, urmat în Octombrie, 1996, de
marka finlandeză; în fine lira italiană revine şi ea în Mecanism în 25 Noiembrie, 1996.
31
Moneda efectivă Euro avea să intre în circulaŃie de la 1 Ianuarie, 2002, conform celor stabilite în Tratat şi
anunŃate de Consiliu Guvernatorilor BCE încă dinainte de Ianuarie, 1999.
32
În prezent înlocuit de francezul Jean Claude Trichet.
25
 (1) anticiparea menŃinerii creşterii, în Europa. Previziunile din toamna anului 1998 indicau
pentru zona Euro cea mai mare creştere (2,4%), în raport cu SUA (2,1%) şi respectiv Japonia
(0,6%); totul în ciuda crizei financiare mondiale, vezi Asia şi Brazilia.
(2) convergenŃa economiilor Ńărilor participante. PieŃele înglobaseră Euro cu mai mult timp
înainte, iar aceasta se impunea deja ca a doua monedă ca putere în lume. Cursurile de schimb
reciproce, anunŃate în 3 Mai, 1998, erau materializate fără şocuri.
(3) o mare încredere de partea operatorilor. Dintru început, rate scurte de 3% şi lungi de 4%;
pe lângă reducerea istorică a dobânzilor faŃă de o întreagă perioadă scursă de la primul război
mondial.
(4) acceptarea şi înŃelegerea faŃă de UEM a opiniei publice, în progres de-a lungul anilor
premergători introducerii Euro. Fenomenul este dublat de creşterea încrederii în Euro a
populaŃiei Ńărilor “pre-in”, inclusiv Marea Britanie.
o bună pregătire informatică – tehnic, toate operaŃiunile au decurs perfect.
Ce rămâne sigur sunt faptele după care:
• “De la 1 Ianuarie, 1999, moneda statelor participante (la zona Euro, n.ns.) avea să
fie Euro”.
• Uniunea economică şi monetară este pe deplin operaŃională de la 1 Ianuarie, 2002.
• Se înŃelege, la acest capitol, prin “tranziŃie” înlocuirea monedelor naŃionale prin
moneda comună, Euro—este desigur vorba de cei doi ani, plus lunile scurse până la
moneda unică Euro.
8. Până la moneda europeană efectivă
Doi ani mai târziu, la 1 Ianuarie, 2001, Euro înlocuia şi Drahma grecească, a 12-a
monedă oficială naŃională. În primul moment, Euro începe a fi folosit şi aici în bănci şi relaŃii
de business, ca şi pe piaŃa internaŃională. Pe această ultimă relaŃie, cetăŃenii greci înlocuiesc
dolarul american.33 Grecia devine al 12-lea stat adoptând moneda naŃională Euro34.
Preşedintele bursei de valori din Athena spunea: “intrăm într-o nouă eră, o mişcare către mai
bine35.
De altfel, toate Ńările membre au vocaŃia Euro. Grecia adera mai târziu, în Danemarca
opinia pro-Euro recâştiga teren, iar în Marea Britanie mediile financiare adoptau deja moneda
euroepană. Lucrurile sunt mai mult de domeniul aşteptărilor în cazul Suediei. VigilenŃa
Comisiei, după 1999 şi respectiv 2002, avea să rămână constantă (Yves-Thibault de Silguy
1999).
După o lansare fastuoasă şi furtunoasă, valoarea Euro scade continuu pe pieŃele
internaŃionale, până la a-şi fi inversat raportul de curs faŃă de dolarul american. Ceea ce
naşte firesc comentarii negative, în primă instanŃă, ca şi unele nuanŃări în continuare.36 Context
în care la 4 Iunie, 2001, se reunesc miniştrii de finanŃe ai celor 12 Ńări membre Euro-zonei –
aşazisul “Eurogrup”. Moneda înregistra cea mai joasă valoare din Octombrie, 2000. Apar
aici (primele) serioase diferenŃe de opinie a acestora cu reprezentanŃii BCE asupra strategiilor
de urmat, având în vedere şi cele întâmplate atât în UE cât şi în SUA.

33
Să nu uităm că “Drahma” fusese numele monedei naŃionale greceşti de 2.500 ani, fără întrerupere. Vechii greci
foloseau drahma de argint, iar comerŃul şi cuceririle războinice ajutau la răspândirea ei pe sute de mile distanŃă,
până în Afghanistan, spre exemplu. Şi totuşi, schimbarea drahmei cu Euro era bine acceptată de numeroşi
cetăŃeni. Secretul constă în emoŃia resimŃită, la care se adaugă posibilităŃile sporite de a călători în Ńările Uniunii
Europene.
34
Euro, moneda oficială şi în Grecia, titlul unui articol publicat în “Windmill Herald”, 7 Oct., 2001 ( #887).
35
Euro, moneda oficială şi în Grecia, titlul unui articol publicat în “Windmill Herald”, 7 Oct., 2001 ( #887).
36
Nu toŃi comentatorii aveau să se grăbească să vadă în căderea Euro un semnal eminamente negativ. Puteau
participa aici inclusiv interesele decidenŃilor politici de la Bruxelles, noua capitală a Europei. Sau, aidoma
monedelor din Ńările central şi est-europene în tranziŃie, şi moneda europeană îşi recâştiga locul în lume pe latura
calitativă, plătind pe aceea cantitativă. Etc.
26
 Începând cu Martie, 2000, Comisia Europeană ia iniŃiativa notelor telefonice pentru
modelarea opiniei publice asupra introducerii monedei unice. Acestea funcŃionează la fiecare
două luni.
FederaŃia Europeană a Contabililor (FEC) avertizează asupra necunoaşterii chestiunilor şi
procedurilor trecerii la Euro de către ¼ - 1/3 dintre companiile din zonă.
Într-un referendum, la 28 Septembrie 2000, danezii decid cu claritate refuzul alăturării la
Euro. Al şaptelea buletin “Flash Eurobarometer” al anului, emis de Comisie, găseşte 47 %
dintre cei intervievaŃi “avantajaŃi” de introducerea Euro, vizavi de 41% resimŃind
predominanŃa dezavantajelor. Comisia ia astfel iniŃiativa unei informări mai riguroase în Ńările
zonei.
“Eurocities”37 – un număr de peste o sută de oraşe europene, în reŃea – lansează o
iniŃiativă plurilingvă de popularizare şi conştientizare a autorităŃilor locale asupra problemelor
monedei unice. Apare site-ul intitulat “Euro Changeover Guide”.
Consiliul Guvernatorilor ajungea (în 2001) la consens asupra reducerii dobânzilor pentru
partea a doua a anului, indicând astfel spre coborârea inflaŃiei pe continent şi în sensul în care
contaminarea din partea americană fusese relativ slabă. Duisenberg sublinia că mai mulŃi
indicatori arată nivelul coborât al inflaŃiei, ca atare dobânzile aveau să indice o perioadă de
stabilitate a preŃurilor – rata dobânzilor avea să scadă cu 4,25%. Era şi un avertisment al său
către Pactul de Stabilitate şi Creştere, în sensul că politicile fiscale ar putea încetini creşterea
în zona Euro. Ultimele buletine anuale ale BCE ale anului 2001 semnalau riscuri asupra
creşterii presiunii inflaŃioniste şi distorsiuni asupra masei monetare – anunŃând de facto
mişcările politice ce aveau să vină.
BCE reduce ratele dobânzii atât în 30 August, cât şi în 18 Septembrie (2001), urmare
atacurilor teroriste din 11 Septembrie. Decizia BCE urma câtorva săptămâni de speculaŃie
asupra reacŃiei economiei mondiale la o încetinire globală. Valoarea Euro avea să oscileze
vizavi de celelalte monede forte. Oricum această decizie avea să fie, cronologic, ultima, vizavi
de alte mari bănci centrale ale lumii. RezistenŃa europenilor consta în aceea de a fi fost mai
preocupaŃi de inflaŃia din cele 12 Ńări decât de încetinirea economiei mondiale. De celaltă
parte, “Federal Reserve Bank” (SUA) fusese cea mai activă în acest sens – patru reduceri ale
dobânzilor în acelaşi an (4,5% rata curentă).
9. 1 Ianuarie, 2002
Comisia Europeană acŃiona asupra factorilor de frână a conversiei depozitelor în Euro:
(a) costuri bancare şi viramente transfrontaliere
(b) durata tranziŃiei
(c) chestiunea "frontloading".
(a) În primăvara lui 1998, Comisia emitea recomandări pentru tratamentul egal între
Euro şi monedele naŃionale şi gratuitatea operaŃiunilor obligatorii. După acest principiu,
ansamblul serviciilor bancare opera cu acelaşi tarif, indiferent de monedă şi de felul contului
în chestiune. Recomandările la care subscria ansamblul sectorului bancar erau validate de
Consiliu în 2 mai, 1998.
Recomandările nu prea au fost semnalate cu lipsuri. Ori de câte ori se semnala un caz
Comisiei, erau date instrucŃiuni pentru ca serviciile să intervină imediat, în acrod cu instanŃele
reprezentative ale profesiunii bancare. Comisia ar fi putut gândi şi la constrângeri, în cazul neaplicării
recomandărilor.
EsenŃialmente, recomandările priveau operaŃiunile limitate la teritoriuil naŃional. În ce le
priveşte pe cele transfrontaliere, în ciuda unificării monetare, sistemele naŃionale de plăŃi rămâneau
separate între ele.

37
Vezi şi Anexa III.
27
 Directiva din 1997, în materie, constituise o etapă în buna direcŃionare, dar încă
neadaptată zilei. CetăŃeanul nu beneficia de mijloace de plată transfrontaliere sigure, rapide şi
relativ puŃin oneroase, ca în cazul sistemului TARGET. Se simŃea nevoia unui “TARGET al
cetăŃeanului” – propunere sugerată pentru prima oară în cartea verde din 1995, repetată de câte
ori a fost ocazia de atunci, cu atât mai mult la o masă rotundă din Februarie, 1998.
Pentru Comisie, prioritatea trebuia acordată viramentelor, a căror interconectare este
mai simplu şi rapid de realizat şi corespunzând mai bine decât cecurile nevoilor tranzacŃiilor
moderne. Comisia se gândea şi la un portofel electronic european, utilizabil atât în zona Euro,
cât şi în afara ei.
(b) Era nevoie de scurtarea perioadei tranzitorii ? Comisia considera existente aici nu
mai puŃin de cinci constrângeri majore:
- vizibilitatea de ansamblu a procesului introducerii Euro. Trebuie evitat orice risc de
confuzie.
- adaptarea populaŃiei la noua scară de valori. Iar acest lucru cere timp. Obiectivul este
primordial – să ne amintim aici tranziŃia între francul vechi şi cel nou. Nu au success
aici decât acŃiunile informative lungi, repetate, sistematice şi chiar pedagogice.
- intervalul de fabricaŃie, mai ales a pieselor metalice
La care chestiune, statele care aderau la UEM în perioada tranzitorie (1999-2002 / Grecia)
erau chemate să introducă bancnotele şi piesele concomitent cu restul zonei. Oricare
schimbare de statut a Euro, după Mai 1998, trebuia supusă unanimităŃii.
(c) Termenul de “frontloading” era chiar punerea la dispoziŃia celor în drept a pieselor
şi bancnotelor Euro. Era impusă distribuŃia anticipată a acestora, cel puŃin de către unele
organizaŃii ale consumatorilor, în folosul publicului “mai fragil”. Conform Articolului 15 din
Regulamentul Statutului Juridic al Euro, statele membre deŃin responsabilitatea punerii în
circulaŃie a biletelor şi pieselor – respectiv, lipseşte aici competenŃa comunitară. Aceasta este
concluzia la care ajungeau şi serviciile juridice ale BCE şi ale Comisiei. Pentru precauŃie şi
limitarea complicaŃiilor logistice, comercianŃii primeau bancnotele şi piesele cu câteva
săptămâni în avans faŃă de consumatori – nu scapă aici o uşoară contradicŃie cu prevederile
Articolelor 10 şi 11, din acelaşi Statut, adică cu tratamentul egal al părŃilor.
Un raport al Parlamentului European cerea de urgenŃă BCE să aprobe distribuirea
bancnotelor până în Ianuarie, 2002. Raportul spune că statele trebuie să poată distribui la
rândul lor acestea înainte de data oficială, pentru a evita busculadele la bănci şi bancomate în
prima zi a anului 2002. El a căpătat ulterior numele neoficial de “Raportul Maaten” şi avea să
detalieze cel puŃin:
- extinderea campaniilor numite “piggy-bank”, prin care cetăŃenii să predea
băncilor monedele deschizând conturi speciale de economii;
- care astfel să fie deschise cu data de 1 Ianuarie, 2002;
- amânarea perioadei tradiŃionle a cumpărărilor post-Crăciun pentru a evita
supra-încărcarea cu schimburi valutare a acestor zile;
- o întărire a informării cetăŃenilor şi micilor întreprinzători, în aceleaşi zile.
Raportul Maaten intră în contradicŃie cu poziŃia BCE în ce priveşte mişcarea de bancnote
şi monedă Euro în preziua intrării în uz a acestora(“frontloading”). Ca paşi următori,
Comisia pregăteşte un alt raport informal către Consiliul European (Octombrie 2001). O reŃea
de gestiune a informaŃiei asupra schimburilor, raportată la perioade, începe din Decembrie,
2001 – lucrând în coordonare cu Comitetul de Schimburi Băneşti al BCE.
Faptic, în ceea ce a fost numit “Ziua-E”, 50 miliarde de noi bancnote vor fi devenit peste
noapte moneda legală în 12 Ńări, cele care iniŃial au ales să adopte acest semn european şi să se
constituie părŃi ale “Euroland”. Robin Oakley 38 numea data de 1 Ianuarie, 2002, “Noua zi a
38
Editor politic al CNN, într-un raport al postului de televiziune.
28
Europei”. Autorul opinează, după atâtea intervenŃii euro-sceptice, că acŃiunea este, însfârşit,
una lipsită de precedent. Să nu uităm totuşi că cetăŃenii acestor Ńări – vezi aici un număr de
300 milioane -- au fost lipsiŃi de dreptul de a vota această fundamentală schimbare -- în
speŃă, a propriilor monede (îndelung) tradiŃionale. Iar de acum încolo vor fi obligaŃi să îşi
tranzacŃioneze toate propriile afaceri în Euro. În subsidiar – mai concret, în paralel --
monedele naŃionale tradiŃionale vor mai circula şi fiinŃa pentru doar două luni.39
Sunt de aşteptat şi probleme, piedici şi disfuncŃionalităŃi.40 Oricât ar fi subliniat, spre bun
exemplu, preşedintele FranŃei, Jaques Chirac, aici “cea mai semnificativă reformă economică
şi financiară a ultimilor cinci decenii”, sondajele de opinie încă demonstrează că numai
jumătate din poporul său cunoaşte pe deplin acest lucru. Iar 40% din întregul “Euroland” se
simte deficitar informat asupra a ceea ce va urma.41 Unii economişti se mai tem şi de faptul că
o astfel de confuzie generală se mai suprapune şi fondului de recesiune globală; că cele două
fenomene sunt presupuse oricum a fi de durată -- durata până la care să putem aştepta ca noua
monedă să ofere confortul necesar operatorilor ei de toate felurile.42 Nu mai puŃin, renaşte
frica de criminalitate. 43
BunînŃeles, astfel de probleme delicate nici nu epuizau subiectele de discuŃie dinainte
de 2002. Şi este evident că Europa nu va mai fi aceeaşi de la un astfel de eveniment. De partea
opusă, persistă încă vechi complicaŃii odată cu rămânerea în afara procesului a unor
parteneri importanŃi şi prosperi ca Marea Britanie, Danemarca şi Suedia. Nu mai puŃin, este
nu prea uşor de imaginat că haosul, aşteptat să urmeze măsurilor administrative, va
impulsiona negativ poziŃia unui Euro deja slăbit pe pieŃele valutare şi fianciare, cu atât mai
puŃin să amelioreze economia reală a zonei.

PARTEA A III-A
ECONOMIA EUROPEANĂ ÎN ACTUALITATE. CÂTEVA
COORDONATE DESCRIPTIVE

În cele de faŃă vor fi oferite coordonatele descriptive ale economiei Uniunii Europene,
aşa cum sunt văzute de majoritatea specialiştilor autorizaŃi. În parte, descripŃiunile nu vor
putea fi departajate de considerentele de politică de specialitate, deşi vom dedica un capitol
special şi problematicii politicilor.

39
Dar mai importantă decât acestea pare să fie uriaşa logistică aferentă. Trupe militare vor fi ajutat deplasării în
teritoriu a celor 50 miliarde de monede, în greutate de aproape 240 mii tone; 14,5 miliarde de bancnote vor fi
izvorât de la 15 imprimerii dispuse în spaŃiul Uniunii; iar o armată de tehnicieni va fi deservit de la primele ore
ale anului 2002 mai mult de 200 mii de bancomate convertoare ale altor monede în moneda europeană.
40
Să ne gândim -- spune autorul – la implicarea legăturilor telefonice, maşinilor de tichete şi parcare. La cozile la
magazine, datorate controlului de rutină, la poştă şi la administraŃiile locale.
41
Firme care nu şi-au pregătit din timp sistemele de calculatoare se vor vedea incapabile să îşi deruleze
încontinuare afacerile, să îşi redacteze facturile şi să îşi întocmească statele de salarii.
42
Să ne gândim apoi la vânzătorii (dar şi la cumpărătorii) care vor regăsi preŃurile convertite cu fracŃiuni
supărătoare. Ne amintim cum, în 1971, schimbarea monedei zecimale în Marea Britanie îşi atrăgea acuzaŃia că ar
fi ocazionat o creştere generală a preŃurilor prin rotunjiri predominant în sus.
43
Începem cu oportunităŃile de atac şi răpire a convoaielor transportatoare a banilor prin Europa. De la care,
magazinele vor trebui şi ele să îşi transporte noile provizii de lichiditate. Apoi, vine rândul falsificatorilor, cărora
le va fi mai uşor să lucreze în intervalul în care nu toată lumea a făcut cunoştinŃă cu noile semne monetare. Mai
departe, spălarea banilor îşi va simplifica preemisele şi mediul ambiant pentru o singură monedă. Economia
neagră este, la rândul ei, un proces în curs – bani iniŃial câştigaŃI ilicit au fost grăbiŃi la schimb în noua monedă
înainte de a-şI pierde valoarea, în ordine naturală.
29
 I. SituaŃia economică şi perspective imediate ale Uniunii Economice şi
Monetare (UEM)

I.1 Tabloul general

Deceniul nouăzeci începe cu rezultate decepŃionante, care îi şi acoperă prima jumătate.
Ceea ce năştea reale îndoieli faŃă de orientările de ansamblu. Sentimentul că primele rezultate
nu erau satisfăcătoare la nivelul Uniunii se datora, de o parte, amplorii problemelor de rezolvat
pentru a doua fază Unională, de cealaltă progreselor insuficiente ale politicilor appropriate.
Rezultatele decepŃionante ale perioadei 1991-96 în creşterea PIB unional (vezi 1,6% pe an) şi
şomajului (creştere de 0,4% pe an) contrastau cu cele întâmplate în intervalul 1986-90 ( 3,3%
pe an creştere şi 1,3% pe an reducerea şomajului). Evindente, pentru 1991-96 se fac
obstacolele macro ale creşterii:
(i) o supraîncălzire, începând din 1988, busculată de un supradozaj expansionist al
politicilor macro, alimenta inflaŃia încă din anul următor (1989). Efectul spirală
inflaŃionistă atrăgea creşterea salariilor nominale (1990). ReacŃia autorităŃilor, o
politică monetară strictă, antrenată apoi în mai toate Ńările Uniunii. Aceasta în
vreme ce politica bugetară rămânea relaxată, pe alocuri chiar expansionistă.
Rezultatele erau: creşterea dobânzilor, criza monetară a anului 1992, recesiunea
stabilizatoare 1992-93, repercursiunile negative deja menŃionate asupra şomajului.
Sintetizând, este vorba aici de conflictul între politici: al politicii monetare
restrictive cu cea bugetară şi cea salarială rellaxate.
(ii) moderaŃia de comportament a salariilor, creşterea rapidă a productivităŃii şi
ameliorarea competitivităŃii sunt tot atâŃia factori de redresare viguroasă a anilor
1993-94, apoi reluarea creşterii din 1996-97. Exporturile şi investiŃiile au antrenat
procesul ascendent, susŃinut tot atât de ameliorarea progresivă a consumului privat
şi ocupării. Repriză însă brutal stopată de efectele conjugate ale crizei monetare din
primăvara lui 1995 şi de volatilizarea ratelor dobânzilor pe termen lung. Au
contribuit aici şi cauze externe factorilor politici ai Uniunii, precum criza mexicană
şi slăbirea dolarului. Dar nici factori interni Uniunii nu sunt de omis. TurbulenŃele
monetare surveneau din lipsa de credibilitate a macro-politicilor, iar aceasta din
lipsa politicilor de asanare bugetară. Aceleaşi turbulenŃe monetare constituie o
experienŃă oarecum repetată în sânul Uniunii şi se constituie tot repetat ca o frână
serioasă cel puŃin a creşterii.
(iii) Este deasemenea un fapt acela că, începând cu căderea termenilor Acordului de la
Bretton Woods şi continuând şi cu criza petrolului de la acelaşi început de ani
şaptezeci, mai multe reprize erau brusc întrerupte de turbulenŃe monetare în
lume, iar pe spaŃiul european cădea nivelul investiŃiilor, diminuându-se potenŃialul
creşterii. Coborârea nivelului investiŃiilor se constituie drept un alt obstacol -- al
unei rate de creştere ajunsă la 2,25% pe an în prim parte a deceniului nouăzeci .
PerturbaŃiile intervenite asupra cursurilor de schimb, în 1995, au putut, pe ansamblu,
fi corectate, revenindu-se la stabilitate. Ratele dobânzilor pe termen lung au convers către
niveluri reduse. Politici economice mai sănătoase au readus încrederea şi au re-creat condiŃiile
demarajului economic. Strategia elaborată începe să dea rezultate. Cadrul stabilităŃii Uniunii
Economice şi Monetare permite combaterea obstacolelor menŃionate ale creşterii. Cifrarea
favorabilă a performanŃelor urmează să fie cu atât mai importantă cu cât ea merge în paralel cu
eficienŃa pieŃei. Iar la acest din urmă aspect rămân multe de făcut. Accentul îndatoririlor cade
încă – vezi 1997 -- asupra statelor membre.

30
 PertinenŃa şi eficienŃa sunt totuşi dovedite în acele Ńări care menŃineau salariile pe
traiectoria convenită şi deficitul bugetar sub 3% din PIB. Respectiv, ele dădeau rezultate chiar
şi pe partea creşterii economice şi restrângerii şomajului – Irlanda, Luxembourg, Olanda,
Danemarca şi, mai târziu, Finlanda.
Creşterea economică se relua în primăvara lui 1996. Ea se datora presiunii cererii în
Ńări terŃe, unei ameliorări evidente a competitivităŃii comunitare -- la originea căreia se găsea
însăşi diminuarea cursului de schimb în raport cu dolarul american – ca şi dominării creşterii
moderate a salariilor de către câştigurile productivităŃii. De aşteptat ca creşterea să continuie şi
să recâştige sursa cererii interne. Sunt citate aici: reacŃia la condiŃiile monetare favorabile, în
special diminuarea primei de risc, incorporate în rata dobânzilor pe termen lung; vigoarea
monedei americane vizavi de monedele europene; recâştigarea încrederii din partea firmelor şi
populaŃiei (José Maria Gil-Robles 1999). Iar aceste condiŃii favorabile se datorează celor
întâmplate în majoritatea Ńărilor membre Uniunii – convergenŃa ratelor inflaŃiei şi corectarea
vechilor deficite bugetare excesive.
InvestiŃiile erau pe cale să devină adevăratul motor al creşterii Uniunii. Aveau să ajute
la creşterea cererii globale, ca şi la aceea a capacităŃii de producŃie. Ele prezentau şi resurse de
productivitate şi creştere moderată a salariilor. Consumul privat se încetinea în 1997, dar
recâştiga resurse pentru anii următori. Pe lângă aceeaşi creştere moderată a salariilor, se pot
semnala diminuarea economiilor şi a şomajului. Cifrată la 1,8% în 1996, creşterea economică
evolua mai departe, la 2,9% în 1998 (Yves-Thibault de Silguy 1998a).
La o creştere anuală a ocupării de 0,5%, de aşteptat ca numărul femeilor angajate să
crească iar cel al bărbaŃilor care se retrag din activitate să scadă.
Vârful şomajului era atins, în ansamblul Uniunii, în 1996, 11%, de la care era aşteptată
reducerea la 10,7% în anul următor, 1997, până la 9,75% în 1999. La finele lui 1993, patru ani
de la semnare şi respective data intrării în vigoare a Tratatului, bilanŃul marilor orientări ale
Uniunii se prezenta contradictoriu. Se constatau reduceri importante şi convergenŃă în
domeniul inflaŃiei şi deficitelor bugetare, urmare bunînŃeles politicilor de stabilitate aplicate.
Dacă Uniunea vrea să cunoască o perioadă prelungită de creştere economică sănătoasă,
de natură a garanta şi reducerea durabilă a şomajului, ea trebuie să îşi găsească mijloacele
de suprimare definitivă a acestor obstacole specifice. Anii 1996-97, de aplicare mai credibilă
a strategiei marilor orientări, a permis revenirea la un cerc virtuos (Ibidem).
După 1 Ianuarie, 1999, evoluŃiile aveau să fie oarecum diferite de aşteptări. Moneda Euro
pierdea aproximativ 25% din valoarea statuată. Într-o declaraŃie a FMI apărea avertismentul
că forŃele care împinseseră spre această evoluŃie erau mai adânc înrădăcinate şi mai puternice
decât s-ar fi crezut (Barber 2001a). Creşterea preŃurilor depăşea pe alocuri 2% în lunile anului
2000. Originile trebuiau însă căutate, pe lângă deprecierea Euro, şi în creşterea preŃului
petrolului. Tot atât, anul următor avea să îşi tempereze pornirile inflaŃioniste pe fundamentele
moderaŃiei de comportament a preŃului petrolului şi opririi deprecierii monedei europene. Alte
influenŃe externe sunt mai puŃin receptate, câtă vreme zona Euro rămâne cvasi-închisă. PieŃele
financiare şi analiştii ar trebui să se aştepte la temperarea inflaŃiei pe termen lung (Issing
2001). DeclaraŃia FMI spune: “în viziunea noastră, explicaŃiile asupra slăbirii Euro rezidă
atât în politica monetară (BCE), cât şi în implementarea neconvingătoare”.
FMI apreciase iniŃial că creşterea fluxului de capital ar fi putut conduce la întărirea
cursului de schimb. Dar de la naşterea Euro miliarde ieşeau în afara zonei, şi în special spre
SUA, iar aceasta din cauza percepŃiei investitorilor că acolo câştigurile vor fi mai mari(Barber
2001b). FMI atrăgea atenŃia, alături de alŃi analişti, asupra limitării politicii monetare a BCE
la controlul asupra inflaŃiei, în detrimentul creşterii economice.
Oricum, “datorită şocurilor adverse, şi economia zonei Euro slăbea mai mult decât se
aşteptase… iar anul următor (2001) creşterea avea să graviteze în jurul a 2%”,. Estimările

31
FMI din Aprilie, 2001, se cifraseră la creşterea de 2,4% a economiei Euroland -- în vreme ce
BCE aprecia aceeaşi rată de creştere a anului ca apropiindu-se de media estimată pe termen
lung (2-2,5% / Barber 2001b). FMI mai avertiza BCE că unii dintre participanŃii la piaŃa
financiară europeană par să nu înŃeleagă raŃiunea unora dintre acŃiunile Băncii.
Un alt cap de pod al faptelor acestor ultimi ani era, fireşte, economia germană.
Comenzile cădeau, numai în Septembrie, 2001 cu 4,1%, ceea ce crează teama unor experŃi că
economia germană ar fi putut mult suferi în ultimul trimestru al anului (Barber 2001a). InflaŃia
scădea de la 1,7%, în August, la 0,7% în Septembrie, 2001. Economia germană era aşteptată
să crească în prima parte a anului 2002 împotriva scepticismului în zonele de afaceri şi a
limitelor expansiunii fiscale, arătate şi de FMI. Acesta prevedea o creştere încetinită sau nulă,
începând cu trimestrul al II-lea, 2001, pentru alte câteva trimestre.
Pe scurt, o creştere de 0,7% în Germania, pentru anul 2001, mărită la numai 1% în
2002 – cam tot atât se cifrau şi estimările guvernului german. Raportul FMI mai menŃionează
că: “previziunile de înviorare se vor face puternic dependente de percepŃia mediilor de afaceri
asupra creşterii globale în urma incertitudinii induse de atacurile teroriste din 11 Septembrie.
În ciuda tuturor vicisitudinilor, economia germană îşi va relua creşterea încă din prima
jumătate a lui 2002. Toate previziunile rămân însă, mai mult ca oricând în trecut, încărcate de
incertitudine şi temătoare de alte riscuri. ”
Analizele FMI din 2001 intră în rezonanŃă cu altele, ale experŃilor independenŃi, în
sensul că economia germană este încă cea mai suferindă din aria zonei. Fabio Scacciavillani,
de la banca de investiŃii Goldman Sachs, spune: “Germania pare să fie epicentrul crizei…”
(Barber 2001c). Acelaşi raport FMI arată că guvernul german şi-a concentrat atenŃia, în 2001,
pe reducerea structurală a deficitului bugetar şi datoriei publice (Ibidem).
Unii dintre directorii FMI se temeau încontinuare de încrederea mediilor de afaceri,
fără de care guvernul german ar fi fost ]n continuare forŃat să îşi menŃină planificata reducere a
veniturilor fiscale până în 2003. AlŃii replicau totuşi că recesiunea din Germania Ńinea mai
degrabă de un comportament ciclic. În favoarea optimiştilor cântăreau şi reformele din 2001 în
sistemul fiscal, în cel de pensii şi, mai ales, pe piaŃa forŃei de muncă.
Insfârşit, aIŃi factori. Este o certitudine echilibrul câştigat în materie de factori
acŃionând asupra preŃurilor, cu excepŃia unora care cer o atenŃie continuă. Unul dintre exemple
este perspectiva salariilor – respectiv, este important să continuie regimul de moderaŃie.
Aceasta ar fi facilitată de declinul în zona preŃurilor de consum, care durează deocamdată. Dar
se semnalează creşterea unor indicatori ai costurilor forŃei de muncă.
Alt exemplu survine în politicile fiscale ale zonei. Orice relaxare a eforturilor, de altfel
consolidate, în această conjunctură ar cunoaşte un impact ciclic nedorit. SoluŃia constă în
reducerea structurală a cheltuielilor, care să însoŃească progresul din fiscalitate(Issing 2001).
Provocările Euroland se subsumează aceleiaşi realităŃi a zilei. Întrebarea este: cine,
afară de SUA, îşi poate lua răspunderea asupra creşterii globale ? Este însă o falsă Ńintă,
afirmă autorii (Barber 2001). Este adevărat că măsurile politicii economice a SUA sunt
orientate pe interesele interne. Este tot atât de adevărat că, odată resimŃite succesele acestei
politici acasă, creşterea neinflaŃionistă şi stabilă a putut fi indusă în economia lumii (Issing
2001). Aceeaşi logică de principiu ar trebui să constituie modelul Euroland. Pentru că el este
acum al doilea spaŃiu economic ca influenŃă în lume. Putem considera că dezvoltările intra-
zonale vor induce progrese şi în alte părŃi ale lumii. Şi este bine să se înceapă cu stabilizarea
preŃurilor (Ibidem). Ce poate fi mai benefic pentru creşterea noninflaŃionistă în lume decât o
astfel de performanŃă “acasă”, în zona monedei europene ? Ar fi un obstacol al tuturor
distorsiunilor şi al reducerii riscurilor. Autorul conclude reiterându-şi încrederea în politica
monetară, obiectivul şi instrumentele ei.

32
 I.2 Riscuri potenŃiale
Iată două, de oarecare amploare (Ibidem):
I. După o perioadă prelungită de creştere slabă, se întruneau condiŃiile necesare
progresului susŃinut al producŃiei şi ocupării în Uniune. Erau şi pe partea ofertei, şi pe aceea a
cererii şi puteau determina şi auto-alimentarea trendului.
Fundamentele subiacente sănătoase erau puse încă din 1993-94 şi erau mai substanŃiale
chiar decât precedentele lor aparŃinând intervalului 1986-90. InflaŃia a coborât şi era controlată
în aproape toate Ńările Uniunii. Avem acum de a face şi cu părŃi de capacitate disponibile şi cu
noi investiŃii în capacităŃi, ceea ce face loc creşterii fără tensiuni inflaŃioniste. Rentabilitatea
investiŃiilor se ridica la un nivel fără precedent din anii şaizeci şi continua să se amelioreze.
DeficienŃe rămân pe partea cererii interne. Oricum, însă, nici asupra acesteia nu s-ar fi
putut umbla, decât cu bugete expansioniste, adică absolut de nedorit în situaŃia dată. Această
cerere trebuie să rezulte ca endogenizare – un impuls iniŃial dat investiŃiilor şi consumului
privat. Iar asta presupune şi condiŃii monetare favorabile, o puternică rentabilitate a
investiŃiilor şi un climat de încredere.
Criterii în curs de creare. Ratele dobânzilor reveneau la niveluri joase şi luau o mişcare
de convergenŃă, odată cu stabilizarea cursurilor, în concordanŃă cu cele întâmplate în
ansamblul economiei. Apăreau şi factori de întărirea încrederii din partea firmelor: sentimentul
profilării creşterii economice, în epoca următoare; reducerea pertinentă şi credibilă a
deficitelor bugetare; întărirea voinŃei şi determinării politice la nivel atât comunitar cât şi
naŃional înspre eradicarea problemei şomajului; perspectiva din ce în ce mai clară a uniunii
economice şi monetare pentru data scontată.
II. În ce priveşte criza asiatică, în ciuda degradării situaŃiei economice în Asia şi
sfidărilor sistemului financiar mondial – la finele anilor nouăzeci -- turnura evenimentelor
permitea totuşi să se creadă că impactul ei asupra vieŃii Uniunii avea să fie nul. De gândit
numai la deprecierea monedelor asiatice, cu efect marginal asupra exporturilor comunitare.
Sectoarele financiare ale unor Ńări membre pot întâlni riscuri, dar concentrate în
regiuni cu economie relativ sănătoasă, precum Hong-Kong şi Singapore.
Printre altele, o diminuare a preŃurilor de import din Comunitatea Europeană ar
influenŃa chiar favorabil inflaŃia comunitară, coborând dobânzile. Pe ansamblu, însă, s-ar fi
putut vorbi de afectarea creşterii economice în UE, dar în proporŃie limitată şi pe o perioadă
limitată.
ParŃial legată de situaŃia din Asia, volatilitatea pieŃelor bursiere, care afecta economia
mondială în a doua jumătate a lui 1997 şi prima parte a lui 1998, a creat şi nelinişte. CorecŃia
operată în Ńările industrializate s-a inversat în câteva săptămâni.
Contrar Statelor Unite, Europa continentală dispune de o slabă capitalizare bursieră,
iar acŃiunile ocupă o parte mult mai mică a portofoliilor individuale.
În fine, eventuale efecte negative puteau fi contrabalansate de coborârea ratei
dobânzilor, fie dacă lichidităŃile de pe pieŃele bursiere sunt re-dirijate pe piaŃa obligatară, fie
prin reacŃia autorităŃilor monetare.
I.3 O “cultură a stabilităŃii”
Recâştigată în perioada tranziŃiei la Euro în numele (respectării) criteriilor de
convergenŃă, ea începe să dea roade. 1998 a fost un an, se pare, crucial pentru noul drum:
2,8% creştere economică şi 1,7 milioane noi locuri de muncă. Fundamentele economice ale
zonei pot fi considerate drept satisfăcătoare: nu mai este inflaŃie, creşterea are drept origine
cererea internă, deci sensibilitatea la crizele financiare externe a scăzut, consumul casnic se
menŃine la un nivel ridicat, ratele dobânzilor se menŃin la nivel coborât iar iniŃiativele BCE în
acest sens sunt bine receptate de operatorii financiari şi investitori. “Nu suntem însă nici noi
naivi” (Yves-Thibault de Silguy 1999):

33
 - calendarul înviorării cererii externe suferă sincope. Se atenuează efectele crizei asiatice
şi braziliene, dar ele subzistă în China şi Japonia, ca şi în alte Ńări asiatice;
- războiul din Kosovo şi planul de reconstrucŃie îşi aşteaptă încă desfăşurarea efectelor.
Ele se menŃin incalculabile;
- persistă desincronizări ciclice între economiile italiană şi germană, chiar dacă aici
putem aştepta un caracter temoporar.
Autorul expune previziunile Comisiei, confirmate apoi de OCDE, de creştere cu: 2,1% în
1999 şi 2,7% în 2000. Ceea ce urma să aducă nu mai puŃin de 2,5 milioane locuri de muncă,
astfel inversarea curbei crescătoare a şomajului. În definitiv, cu eforturi substanŃiale Europa
dobândeşte un « policy mix » echilibrat – conjugă o politică monetară a stabilităŃii preŃurilor cu
una bugetară a gestiunii sănătoase a finanŃelor publice şi cu una salarială caracterizată prin
moderaŃie. Încet dar sigur, Europa se transformă într-un pol al stabilităŃii. Fără îndoială că,
fără o astfel de politică, efectele crizelor internaŃionale ar fi fost violente şi dureroase pentru
creşterea ei economică şi pentru nivelul şomajului. Iată un adevărat “nou acquis” european.

II. PiaŃa muncii şi salariile în Ńările Uniunii Europene. Politici specifice

II.1 “Sfidarea” ocupării
PiaŃa muncii cunoaşte totuşi ritmuri de creştere mediocre, vizavi, în primul rând, de
propriile performanŃe din anii şaizeci, şi de restul lumii civilizate (Gil-Robles 1998). În Europa
regăsim, concomitent şi scăderea populaŃiei ocupate şi fenomenul diminuării populaŃiei de
vârstă activă în ansamblu şi al celei căutătoare de lucru . “Sfidarea” este nevoia de a include în
perspectivele politicii Unionale tocmai perspectiva refacerii cifrei ocupării aparŃinând anilor
şaizeci, de la care angajările ar mai putea creşte prin stabilitatea în serviciu a femeilor (estimat
70%). În fine, recâştigarea unei cifre a ocupării între 67 şi 72% ar echivala cu eradicarea
completă a şomajului în FranŃa şi Germania.
O politică Unională corespunzătoare ar putea aştepta, pe termen mediu-lung,
refacerea cel puŃin a cifrei ocupării anilor şaizeci. În detaliu, creşterea ocupării şi peste
această cifră ar putea porni şi de la stabilitatea în serviciu a femeilor, coroborată cu creşterea
angajărilor în rândul bărbaŃilor – vezi aproximativ 70%. Iar creşterea angajărilor la femei ar
mai putea chiar adăuga două procente. Astfel, limitele 67-72% ocupare pot echivala cu 22-34
milioane de locuri de muncă, respectiv cu eradicarea şomajului în FranŃa şi Germania, luate la
un loc (Ibidem).
II.2 Salarizarea
Salarizarea rămâne de competenŃa partenerilor sociali naŃionali, regionali şi
sectoriali, ca în mod tradiŃional şi dintru început descentralizat. RezoluŃia Consiliului de la
Amsterdam (1997) indică responsabilitatea partenerilor sociali în a corela nivelul salarizării
cu un nivel ridicat al ocupării, iar în perspectivă de a constitui un cadru instituŃional de
formare a salariilor. Se păstrează şi rolul tradiŃional important al dialogului social, la acest
capitol. Iar guvernele rămân partenerii de dialog cei mai importanŃi – sectorul public este
important în Ńările europene, dar mai ales guvernanŃii sunt cei care fac legea în dialogul social.
Orientările generale de politică economică ale UE fac să se desprindă şi în domeniul
salarizării câteva criterii specifice: (i) creşterea salariului nominal, compatibilă cu stabilitatea
preŃurilor; (ii) creşterea salariului real în raport de productivitate să favorizeze rentabilitatea
investiŃiilor şi susŃinerea puterii de cumpărare a aceluiaşi salariu; (iii) convenŃiile colective
să reflecte mai bine şi mai pragmatic ecarturile productivitate-calificare la scară regională şi

34
sectorială. Cu menŃiunea că aceste convenŃii exced aria Euroland, respectiv se aplică în
întreaga UE.
În concepŃia Uniunii, salariile urmează să crească moderat şi în strictă concordanŃă cu
obiectivul BCE al stabilităŃii preŃurilor. Creşterile iresponsabile de salarii nu vor putea fi
girate de politica monetară a Uniunii – nu vor genera nici inflaŃie în cadrul acesteia. Drept
rezultat, vor antrena pierderi de competitivitate rezultând în excesul de importuri intra-
Unionale în regiune. Vor antrena deci şomaj regional într-o Uniune dispunând de o ofertă
elastică de bunuri şi servicii.
De aşteptat astfel să persiste diferenŃieri salariale intra-Unionale. Ele vor fi însă tot atât
necesare cât şi înscrise într-un mecanism concurenŃial, de egalizare a competitivităŃii şi
rentabilităŃii şi, nu mai puŃin, de creştere generală şi sănătoasă a salariilor, drept consecinŃă.
O bună ilustrare a acestui mecanism se regăseşte în modelul irlandez, începând de la
mijlocul anilor optzeci. ModeraŃia în materia salarială a atras după sine investiŃii şi creşterea
productivităŃii, cu întoarcerea virtuoasă asupra salariilor într-o dinamică superioară Uniunii în
ansamblu -- fără consecinŃe în materie de inflaŃie, competitivitate locală sau şomaj.
Întorcându-ne la partenerii sociali, cu responsabilitatea lor crescută în materie salarială,
mai merită subliniate două puncte de bază. Primul, după care transparenŃa crescută a
nivelurilor salariilor şi costurilor totale în statele membre, odată cu moneda unică şi
înlăturarea fluctuării cursurilor, este cu siguranŃă mai capabil de alte două lucruri noi:
mobilitatea teritorială a mâinii de lucru şi importul local al nivelurilor mai ridicate de salariu
din alte regiuni ale Uniunii. În condiŃiile deja arătate, orice creştere de salarii mai rapidă
decât aceea a productivităŃii va afecta competitivitatea regiunii, rentabilitatea investiŃiilor,
deci atractivitatea lor. SituaŃia va afecta, în consecinŃă, exporturile, va respinge noile investiŃii
şi va antrena şomaj. Pe termen prelungit, însă, reducerea efectivelor şi substituŃia capital-
(contra)-muncă se pot face, la rândul lor, capabile de refacerea corelaŃiei productivitate-
salarii. Acestea însă pe fondul creşterii încontinuare, respectiv agravării şomajului. Este un
scenariu indicând cel puŃin încă o dată nevoia diferenŃierilor salariale intra-unionale – sau ceea
ce se numeşte combaterea “imitaŃiei salariale”.
II.3 Şomajul şi provocarea combaterii şomajului
În rândul următor, revăzând transferul competenŃelor monetare la nivelul Uniunii, cu
atât mai mult celelalte instrumente de ajustare a perturbaŃiilor în regiune vor fi clamate la
nivelul acesteia din urmă – ne referim în special la reluarea şi creşterea ocupării.
De la mijlocul anilor şaptezeci, creşterea slabă a ocupării în Uniune a ridicat numărul
şomerilor de mai mult de cinci ori. Nivelul ocupării44 scădea de la 67% în 1961 cu peste şapte
procente la finele secolului, în vreme ce aceeaşi ocupare în SUA şi Japonia depăşeşte astăzi
74%. În Europa însă regăsim şi fenomenul diminuării populaŃiei de vârstă activă în ansamblu
şi al celei căutătoare de lucru – vezi fenomenul “lucrătorilor descurajaŃi”. O politică unională
corespunzătoare ar putea aştepta, pe termen mediu-lung, refacerea cel puŃin a cifrei ocupării
anilor şaizeci. În detaliu, creşterea ocupării şi peste această cifră ar putea porni şi de la
stabilitatea în serviciu a femeilor, coroborată cu creşterea angajărilor în rândul bărbaŃilor –
vezi aproximativ 70%. Iar creşterea angajărilor la femei ar mai putea chiar adăuga două
procente. Astfel, limitele 67-72% ocupare pot echivala cu 22-34 milioane de locuri de muncă,
respectiv cu eradicarea şomajului în FranŃa şi Germania, luate la un loc (Ibidem).
Un alt detaliu este şi cel după care gradul de ocupare de 60% corespunde actualmente
procentului de 55% echivalent “full time”, adică şi unui şomaj parŃial în condiŃiile libertăŃii
limitate de alegere. Citim aici şi un cost ridicat al şomajului, dincolo de care mâna de lucru
disponibilă rămâne indubitabil o rezervă de creştere economică şi de relaxare a finanŃelor şi
securităŃii sociale viitoare. Ceea ce în SUA sau Japonia nu există. Aceste rezerve strategice se
44
În definiŃia europeană standard, respectiv prin raportarea la populaŃia de vârstă activă.
35
corelează cu strategia de investiŃii pe termen lung, propusă de Comisie în Comunicarea din
Noiembrie, 1997, a acesteia45.
Şomajul ciclic se ridica, în ajunul lansării monedei Euro (1998), la 2% din populaŃia
activă – este jumătate din jumătatea (9%) părŃii non-ciclice a şomajului, persoane mereu
angajate în rotaŃia normală a pieŃei muncii, gata de o reconversie limitată (Ibidem). Altfel
spus, dintre cei 10,7% şomeri nu mai mult de 6% s-ar putea reintegra rapid la oferta primară.
Pe ansamblu, calificările nu sunt depăşite, iar pe termen scurt blocajul se limitează la crearea
netă de locuri de muncă.
Comisia continuă să încurajeze statele membre să promoveze competitivitatea şi să
creeze locuri de muncă prin investiŃii, training şi inovaŃie; să dezvolte cooperarea industrială;
să asigure concurenŃa; în fine, să întărească rolul autorităŃilor publice. Summit-ul UE de la
Essen (Decembrie 1994) identifică zone cheie pentru politici zonale împotriva şomajului, de
reducerea costurilor salariale şi ajutorarea grupurilor defavorizate, în special tinerilor.
Şomajul rămâne totuşi la nivel de 11% din populaŃia activă pe ansamblul Uniunii. Recesiunea
din 1996 accentua dificultăŃile în crearea locurilor de muncă, în concordanŃă cu asanările
bugetare impuse de Tratat şi criteriile sale de convergenŃă.
Astfel, ocuparea forŃei de muncă continuă să fie provocarea cea mai dureroasă a
Uniunii. Responsabilitatea rămâne totuşi primordial în seama autorităŃilor statelor membre.
Consiliul Uniunii, întrunit la Dublin în Decembrie 1996, la finele preşedinŃiei irlandeze,
reafirma angajamentul Uniunii în promovarea de strategii ale ocupării; iar summit-ul de la
Essen a continuat aceste preocupări.
În fine, pe termen lung, există resurse de resorbŃie a şomajului în proporŃie de 5% din
populaŃia activă pe calea politicilor structurale aplicate.
II.4 Politici specifice de ameliorare a pieŃei muncii şi de
salarizare
II.4.1 DirecŃii ale politicilor
La nivelul politicii economice, cu conotaŃii macro-structurale, orientările generale
preconizează combinarea măsurilor favorabile creşterii ocupării în cadrul de stabilitate
Unional, aspect care ar trebui întărit în perspectivă, în coformitate cu rezoluŃia Consiliului
European de la Amsterdam. Concomitent, Consiliul, sub titlul “Ocupării” din Tratatul de la
Amsterdam, adopta, în Decembrie 1997, linii directoare pentru politica ocupării şi pieŃei
muncii. Acestea erau definite în coordonare şi coerenŃă cu orientările generale de politică
economică. Urmau să fie reluate în planul naŃional al acŃiunilor – vezi şi Consiliul European
de la Cardiff (Iunie 1998). Aceste linii directoare ale ocupării cuprind patru axe principale:
(i) Ameliorarea procesului, în linii generale, cu factorii specifici; (ii) Promovarea spiritului
întreprinzător; (iii) Promovarea capacităŃii de adaptare a întreprinderilor şi salariaŃilor; (iv)
Întărirea politicii egalităŃii de şansă.
(i) Dintr-un punct de vedere economic, primul ax înglobează politici care vizează
prevenirea tensiunilor pe piaŃa muncii – formare şi ameliorare a capitalului uman,
măsuri active în favoarea tinerilor şomeri şi şomerilor de lungă durată etc. – cu
precădere atunci când şomajul este contracarat de creşterea economică iar originea
creşterii se regăseşte în mâna de lucru.
(ii) Promovarea spiritului întreprinzător se leagă strâns de reforma pieŃelor bunurilor şi
serviciilor şi priveşte direct principalul blocaj al pieŃei muncii de astăzi, anume
creşterea insuficientă a locurilor de muncă.
(iii) Promovarea adaptabilităŃii întreprinderilor şi salariaŃilor vizează bazele
microeconomice ale creşterii sustenabile a ratei ocupării. Întreprinderile să fie

45
Comunicare asupra chestiunilor mediului şi muncii, cu modele de consum şi producŃie sustenabile.
36
 încurajate să devină mai productive şi mai competitive. Sunt incluse aici şi măsurile
luate de guvern şi partenerii sociali în vederea modernizării organizării muncii46.
(iv) Promovarea egalităŃii de şansă vizează aceeaşi creştere a ocupării pe partea
diferenŃierilor între sexe, reconcilierii între muncă şi familie şi integrării persoanelor
handicapate.
II.4.2 Frânarea substituŃiei capital-muncă
Reformele structurale permit crearea locurilor de muncă, frânând ceea ce se numeşte
creşterea “aparentă” a productivităŃii47. O astfel de politică, fireşte, nu trebuie să erodeze
literalemente productivitatea. Productivitatea aparentă poate proveni, pe lângă frânarea
substituŃiei capitalului prin muncă, din reducerea (exagerată a) timpului de lucru48.
DirecŃia de dorit ar veni să contracareze fenomene semnalate în intervalele 1982-89 şi
respective 1992-96. Câştigurile productivităŃii legate de substituŃia capital-muncă să nu se
repercuteze asupra salariului real, iar acesta din urmă să rămână pe o scară dată. Astfel,
efectele substituŃiei încep cu planul microeconomic, în speŃă cu reducerea costului unitar al
mâinii de lucru, şi sunt completate în planul rentabilităŃii prin sporuri apreciabile şi imediate
în timp. Efectul macro care decurge din rentabilizare se constituie drept fundament solid al
ocupării forŃei de muncă; de aici o creştere mai accentuată a ocupării, chiar una de tip clasic,
adică direct influenŃată de fenomenul investiŃional – trendul de creştere a celui din urmă
depăşindu-l pe cel al productivităŃii, cel puŃin în condiŃii de cerere încurajatoare.
În ajutorul creerii de locuri de muncă, mai sunt însă necesare două condiŃii: schimbarea
(reforma) sectorială să fie acceptată, odată cu mobilitatea mâinii de lucru şi eforturi de
formare a resurselor umane, şi în forme socialmente acceptabile; rata de ansamblu a creşterii
economice să fie suficient de ridicată, pentru a asigura diminuarea şomajului – vezi soldul
între crearea şi distrugerea de locuri de muncă. Cele două condiŃii se prezintă strâns legate
între ele.
Alt demers prezumă faptul că scara salarizării ar putea fi lărgită considerabil înspre bază.
Se estimează aici că economisirea, în interiorul Uniunii, nu a reuşit să epuizeze oportunităŃile
în materie de ocupare – privim aici cu precădere la activităŃile mai puŃin calificate şi cu nivel
de productivitate mai scăzut. Concret, odată create şi existente condiŃiile exploatării depline a
acestor posibilităŃi, reintegrarea în producŃie a activităŃilor cu productivitate sub medie ar
antrena ceea ce numeam reducerea productivităŃii aparente a muncii 49.
Există, în esenŃă, două categorii de instrumente de reintroducere pe piaŃă a activităŃilor cu
costuri salariale prea ridicate faŃă de productivitatea proprie:
(1) Lărgirea scării salarizării înspre bază. În vederea rezultatului dorit, lărgirea scării de
salarizare înspre bază presupune o reducere de 20-30% a costului salarial al
activităŃilor mai puŃin calificate – a fost cazul în Statele Unite în anii şaptezeci şi
optzeci. Într-un alt plan, o astfel de măsură ar presupune, pe solul european, o reducere
echivalentă a alocaŃiilor de şomaj şi a prestărilor sociale, în vederea eliminării a ceea
ce se numeşte capcana sărăciei.
O astfel de metodă se traduce – (din nou) “ceteris paribus” – printr-o repartiŃie încă mai
inegală a veniturilor şi crează, la limită, categoria salariaŃi săraci, fără un venit decent.
SituaŃia ar conduce la o formă europeană de excludere, contrară obiectivului coeziunii sociale,
excludere caracteristică mai degrabă şomajului, aici adăugată acestuia. Revenind la SUA, un
astfel de fenomen a fost consemnat recent iar el a şi alertat autorităŃile. Iar acestea decideau

46
Timpul de lucru, contractul de muncă etc.
47
Nu ar fi gre;it să spunem, dimpotrivă, “productivitate aparentă“.
48
Pe care o vom trata separat în cele de mai jos.
49
Fireşte, în condiŃii “ceteris paribus” în aria celorlalŃi parametri economici.
37
schimbarea de politică către moderarea sistemului existent – de aici specificul ajutor social, în
fapt o reducere a impozitului asupra salariului50.
Transferat în Europa, aceasta ar însemna ca o parte din ceea ce se economiseşte în valoarea
alocaŃiei de şomaj să se constituie în alte forme de transferuri sociale. Constrângerea bugetului
public ar rămâne deci aceeaşi. Fie şi în condiŃiile încheierii de convenŃii colective între
partenerii sociali, o astfel de reducere a costurilor salariale s-ar dovedi dificil de aplicat în
cadrul Uniunii. Şi avem în vedere în special salariile recuperatorii, pentru şomerii de lungă
durată.
(2) Reducerea costurilor de mână de lucru nesalariată. În cele mai multe Ńări membre,
greutatea specifică preponderentă a impozitării forŃei de muncă este ocupată de
cotizaŃiile securitatăŃii sociale. Acestea din urmă prezintă adesea structuri complexe,
afară de faptul că sunt indezirabile şi de acela că apasă cel mai greu tot asupra salariilor
mici.
În plus, aceste sisteme fuseseră create ca expresie a solidarităŃii sociale într-o epocă în care
numărul cotizanŃilor era şi el important (şomaj scăzut), bugetele erau echilibrate, astfel şi
gradul de solidaritate era ridicat. La ora actuală, dimpotrivă, şomajul este ridicat, cotizaŃiile
sociale sunt tot mai apăsătoare, iar păstrarea vechii generozităŃi este tot mai imposibilă.
S-a intrat realmente într-un cerc vicios: cotizaŃiile sociale şi referinŃele fiscale tot mai
importante presează asupra unor active de proporŃii tot mai scăzute în raport cu beneficiarii
potenŃiali. Spre exemplu, partea cotizaŃiilor de securitate socială în PIB a crescut de la 10,5%
în 1970 la 16% la finele deceniului nouăzeci, în medie Unională – iar aceasta este numai una
dintre sarcinile fiscale asupra costurilor salariale.
Pe parcursul intervalului 1970-1981, creşterea fiscalităŃii specifice era însoŃită de aceea de
ansamblu a costurilor salariale pe unitate de produs nou, adică ceea ce cotizează masa salarială
globală în PIB. Drept rezultat, această parte creştea cu 4,6 puncte procentuale, pe parcursul
aceleiaşi perioade.
Între 1981 şi 1997, rigoarea salarială a compensat din plin această creştere. Concomitent,
volumul salariilor în PIB a diminuat cu 6,0 puncte procentuale, coborând costurile salariale
unitare sub nivelul anilor şaptezeci. Ceea ce, coroborat, indică repercutarea fiscalităŃii
exclusiv asupra veniturilor salariale. TendinŃă aşteptată să continuie pe perioada următoare,
cu incidenŃă pozitivă măcar asupra rentabilităŃii.
În ciuda evoluŃiei favorabile a costurilor unitare ale mâinii de lucru, rămâne evident că,
pentru individ, fiscalitatea se îngreunează, iar aceasta cu atât mai mult înspre baza scării de
salarizare. Efectul ajunge la excluderea de pe piaŃă a unor locuri de muncă cu nivel redus de
calificare şi remunerare, după criteriul costurilor. Sau are loc absorbŃia acestora de către piaŃa
neagră.
Uşurarea costurilor salariale, pentru angajatori, este posibilă, dată fiind greutatea
specifică a impozitării. Totuşi, se poate Ńine seama şi de faptul că generalizarea acesteia îşi
reduce efectul sau nu prezintă efect asupra costurilor unitare ale mâinii de lucru – menŃinute
de moderaŃia salarială. În schimb, ea poate sau antrena o importantă reducere a avantajelor
sociale, sau menŃine un efort bugetar ridicat, dincolo de efectele de stabilizare automată a
reducerii şomajului.
Urmarea este aceea că aceeeaşi reducere de impozit va trebui să îşi caute alte surse de
compensare. Ar putea fi luate în considerare aici reforme fiscal-bugetare de felul creşterii
impozitelor în domeniul mediului ambiant, sau altora cu atenŃia întărită şi nuanŃată totuşi
asupra consecinŃelor – de exemplu, posibilele consecinŃe inflaŃioniste. Dimpotrivă, măsurile de
reducere a fiscalităŃii îşi ating maximul de eficienŃă, odată focalizate (limitate) asupra unor
categorii bine delimitate de populaŃie – vezi tineri, şomeri de lungă durată şi cu calificare
50
"Earned-Income Tax Credit''
38
scăzută etc. Pentru aceste exemplificări s-ar cere însă şi asocierea reducerii impozitelor cu alte
măsuri active de recuperare a forŃei de muncă – învăŃământ, ucenicie, formare sau recalificare
profesională. Iar transferurile sociale – alocaŃii de şomaj, forme de parteneriat cu sectorul
privat etc. - s-ar putea constitui drept resurse de finanŃare. Ceea ce ar menŃine şi limitele
efortului bugetar specific. Ideea este aceea de a pune faŃă în faŃă eficacitatea aplicării
impozitelor cu suportabilitatea sa socială.
În continuare, aceeaşi reducere de impozite este cerută a se înscrie în cadrul unor reforme
sistemice ale securităŃii sociale şi, bunînŃeles, fiscalităŃii în ansamblu. Pentru că şi alte
elemente specific europene impun aceste reforme. Şi ne gândim aici la îmbătrânirea
populaŃiei, explozia cheltuielilor de sănătate, eliminarea capcanei sărăciei sau impozitele în
domeniul mediului.
În astfel de condiŃii, demersul axat pe salarizare-productivitate ar permite obŃinerea unei
creşteri avantajoase pentru ocupare, favorizând, în condiŃii de piaŃă, recuperarea unor activităŃi
deocamdată excluse – respectiv din economia subterană. Concomitent, de subliniat că avem în
vedere aici negocieri colective şi asocieri, de o parte, cu reforme fiscale, de cealaltă.
Altfel, vizavi de cele întâmplate pe piaŃa muncii, tendinŃa salariilor este una considerată
normală, în condiŃiile date, şi evoluând odată cu creşterea rentabilităŃii; paralel cu creşterea de
perspectivă a cererii (José Maria Gil-Robles 1998). Ameliorările tehnologice sunt aşteptate să
ridice productivitatea tuturor factorilor – toate în aceeaşi direcŃie a diminuării gradului de
substituŃie a muncii prin capital.
II.4.3 Timpul de lucru
La baza istorică, nimeni nu poate nega factorul de progres şi bunăstare pe care îl
reprezenta reducerea – numită “seculară” a -- timpului de lucru în Ńările industrializate.
Aceasta însă completată cu observaŃia că cea mai mare parte a progreselor în domeniu
survenea în perioade de creştere economică importantă şi ocupare avansată a forŃei de muncă
din secolul recent încheiat. Mai exista atunci ceea ce specialiştii numesc “arbitrajul muncă-
timp liber”. O astfel de tendinŃă conduce la o redistribuire a câştigurilor de productivitate,
conjugată cu reducerea timpului de lucru şi a sporului salariului real. Ne putem deci aştepta la
revenirea la o astfel de tendinŃă seculară atunci când creşterea va fi reluată. Ceea ce va fi tot
atât normal şi de dorit pentru ameliorarea condiŃiilor de muncă şi calităŃii vieŃii.
Totuşi, pentru perioadele de recesiune şi şomaj ridicat o reducere masivă, generalizată şi
obligatorie a timpului de lucru este prezentată drept soluŃia cea mai rapidă şi eficace de
reducere a şomajului. SusŃinătorii acestei teze consideră calitatea forŃei de muncă disponibile
drept mai mult sau mai puŃin dată (imuabilă), iar unicul instrument anti-şomaj ar fi
redistribuirea generalizată a acestei reduceri, pe fiecare individ în parte. De aici însă şi
câteva probleme (puse de un astfel de raŃionament):
• Reducerea obligatorie a timpului de lucru poate cunoaşte consecinŃe nedorite asupra
întreprinderilor cu resurse de capital şi muncă bine determinate. Dacă maniera
organizării întreprinderii nu permite păstrarea constantă a numărului total de ore de
lucru (reducând personalul lucrător sau decuplând timpul orar de lucru al maşinilor şi
utilajelor), este probabil ca producŃia să diminueze fie şi odată cu ameliorarea nivelului
productivităŃii. Fenomenul antrenează mai întâi reducerea creşterii producŃiei
potenŃiale – vezi aici potenŃialul creerii de venit şi bogăŃie --, mai târziu prejudicii
ocupării.
• În eventualitatea prevenirii scăderii rentabilităŃii, afectând investiŃiile şi reducând
potenŃialul productiv, ritmul de creştere a salariilor reale pe lucrător ar trebui ajustat
descrescător pentru a reduce umflarea costului unitar real al mâinii de lucru. Această
eventualitate ar putea fi dificil de obŃinut şi riscă conflicte pe fondul distribuirii
venitului.

39
 Luarea de măsuri specifice de reducere a timpului de lucru, la nivel micro, trebuie să Ńină
seamă de premise, precum condiŃiile locale sau cele negociate de partenerii sociali şi să fie sau
reversibilă, sau considerată în ordinea procesului secular de reducere a timpului de lucru.
Unele iniŃiative sugerează, în acest context, ca măsurile de reducere a timpului de lucru să fie
combinate cu crearea de locuri de muncă şi de avantaje fiscale.
Altă modalitate de creştere economică şi a ocupării ar consta în încurajarea utilizării
maxime a timpului parŃial sau “voluntar” al noilor forme de ocupare – ceea ce necesită şi
intervenŃii în actuala legislaŃie. Evident este că posibilităŃile în materie variază şi ele
considerabil de la un stat membru la altul, în funcŃie de ecarturile considerabile între
proporŃiile lucrătorilor şi respectiv timpului parŃial în actualitate.
II.5 Scenarii ale pieŃei muncii
PiaŃa muncii constituie un punct de serioase contradicŃii între analişti, plus un interes
crescut din punct de vedere social, astfel politic şi cultural (PBS online NewsHour 1999).
Presupunem mai întâi scenariul optimist. PiaŃa îşi elimină supra-reglemetarea iniŃială,
angajatorii vor lucra cu salariile şi angajările ca variabile de ajustare după ciclul macro, iar
angajaŃii se vor simŃi mai liberi în mişcare atât regională, cât şi înspre ramurile în nevoie.
Presupunând scenariul pesimist, piaŃa muncii va ameninŃa viitorul monedei unice.
Interesul politic va predomina faŃă de cel economic; va creşte forŃa sindicatelor şi partea
acestora la decizia politică; în fine, în partea descendentă a ciclurilor economice, statele se vor
vedea lipsite de instrumentle macroeconomice de răspuns şi reglare a situaŃiei. Aşa că
scenariul devine, din rău, realmente catastrofic pe această parte.
Să revedem însă realitatea mai de aproape, inteligibilă pe termen scurt şi “între
scenarii”. Europa Unională pleca de la o putere considerabilă a sindicatelor, ceea ce este
aşteptat să slăbească ritmul schimbărilor pe termen scurt. Decizia asupra monedei unice
contracarează însă cu siguranŃă o astfel de situaŃie, având în vedere compromisul ei mai larg
între forŃele existente. Odată atins şi scopul legat de stabilitate şi creştere, este de aşteptat ca
acesta să favorizeze forŃele pieŃei, în detrimentul puterii sindicatelor. Concret, vom vedea
flexibilitatea crescută a pieŃei muncii şi diminuarea reglementărilor. PiaŃa europeană a muncii
va fi tot mai similară celei americane – în paralel, structurile manageriale la nivel micro îşi vor
creşte eficienŃa.
Un alt punct interesant al introducerii monedei Euro, la acest capitol, este unul pe care
mulŃi îl uită. Este vorba de influenŃa monedei unice asupra structurilor de decizie. O
schimbare ideologică vizibilă în fiecare latură a societăŃii europene. Schimbarea va trece de la
societatea liberală tradiŃională – vezi contractuală – la un sistem mai constructiv. Vedem
lucrurile mai departe decât o simplă schimbare economică – un fel de revoluŃie, totuşi
nonviolentă şi în scopul unificării şi stabilităŃii pe vechiul continent (Ibidem).
Schimbarea în Europa va fi – ca revoluŃie – una de putere. Este vizibilă lupta între
grupuri de interese. Cu atât mai mult pe piaŃa muncii. Pe termen lung, însă, vor fi şi câştiguri
comune tuturor – sindicate, patronate, guverne --, cu condiŃia efectuării paşilor apropriaŃi. E
posibil să câştige Europa, împotriva intereselor particulare şi în beneficiul economiei
internaŃionale.
III. PiaŃa financiară europeană
Mişcarea capitalului în interiorul unei entităŃi geo-economice naŃionale sau federale,
inclusiv în interiorul Uniunii, se rezumă la:
• InvestiŃiile directe – constituirea de obiective de tipul companiei (întreprinderii);
• Plasamentele de portofoliu – titluri de valoare de tip acŃiuni, obligaŃiuni sau bonuri de
tezaur;
• Depozitele bancare în străinătate – cea mai veche, mai comodă şimai răspândită formă
(Bârsan 2005, Cap. 2, pag.8).

40
 III.1 Premise de impact
Europa îşi câştigă, prin Euro, calificarea de al doilea pol financiar al lumii – “de
departe înaintea celui japonez”( Colloque Von Wogau 1998). Problema este crearea celor mai
bune condiŃii pentru concurenŃă, în plan mondial. Crearea Euro va avea importante consecinŃe
pe pieŃele europene. Se prevede (încă o dată) talia importantă a monedei Euro.
De la 1 Ianuarie, 1999 – ziua Euro --, bursele de valori din Ńările Euroland anunŃau
cotarea tuturor listelor de titluri proprii în Euro din data de 4 Ianuarie, 1999. Ceea ce avea să
alinieze piaŃa titlurilor la cele monetare şi la operaŃiunile bancare de gros de la începutul
existenŃei monedei Euro. Renominalizarea obligaŃiunilor în moneda unică unifica pieŃele de
valori într-una mai mare decât cea a SUA sau a Japoniei. Numai talia medie a emisiunilor
individuale era inferioară emisiunilor guvernului SUA. Ceea ce făcea Euro-obligaŃiunile mai
puŃin lichide decât pe cele americane (Yves-Thibault de Silguy 1998a).
Pe termen mediu, urmau să se modifice strategiile investiŃionale şi să se creeze piaŃa
Euro a stocurilor. Pe termen lung, avea să fie promovată creşterea companiilor pan-europene
– dată fiind facilitatea creată a procurării de capital de pe spaŃiul Euroland. Fireşte, investitorii
sunt aşteptaŃi în permanenŃă să îşi diversifice şi propriile portofolii pe pieŃele locale. Iar
nominalizarea titlurilor în moneda unică va facilita căutarea oportunităŃilor investiŃionale în
întreaga zonă. Se aşteaptă astfel mişcarea opŃiunilor, de la baza riscului de Ńară la analiza
sectorială în cadrul pan-european.
Treceau în aşteptare modificări structurale şi sub aspectul că cele 38 de burse de valori
naŃionale europene urmau a se adapta unui proces de raŃionalizare, în contra redirijării
iniŃiale către SUA ori de câte ori apăreau gripări locale.
În perspectivă însă, gradul de lichiditate a Euro-titlurilor este aşteptat să crească în
măsură importantă. Câteva efecte rămân de aşteptat şi odată cu eliminarea vechiului risc
monetar (valutar). Investitorii nu vor mai avea motiv să se limiteze la pieŃele interne, iniŃiale.
Costurile investiŃionale sunt aşteptate să crească odată cu ascuŃirea concurenŃei. PiaŃa de
capital Euro va oferi o mare varietate de instrumente, de lichiditate crescândă pentru toate
termenele. Astfel, ea va constitui o bună alternativă pentru pieŃele americană şi japoneză
(Ibidem).
III.2 PiaŃa obligatară
PiaŃa obligaŃiunilor în dolari ocupa în 1998, înaintea zilei Euro, încă primul loc în lume:
peste 8.000 miliarde dolari, dintre care 4.900 miliarde dolari titluri de datorie publică. Locul al
doilea aparŃine obligaŃiunilor în yeni, pentru 4.800 miliarde dolari în total, dintre care 2.900
miliarde dolari datorie publică (Colloque Von Wogau 1998). În această clasificare, înainte de
Euro valoarea obligaŃiunilor în bătrânele monede europene apărea relativ modest. Marca
germană, prima dintre acestea în materie de obligaŃiuni, atingea totalul de 1.700 miliarde
dolari. Fără doar şi poate, însă, titlurile în totalitatea monedelor de zonă reveneau în Euro. O
estimare a volumului global al obligaŃiunilor în Euro, pentru momentul de început, se cifra
totuşi aproape de 7.000 miliarde dolari, dintre care aproximativ 4.000 miliarde dolari
obligaŃiuni publice (locul doi în lume).
Este cert că asanarea finanŃelor naŃionale loveşte în emisiunea de titluri în zona Euro.
AlŃi doi factori compensează însă din plin acest fenomen:
(i) emisiunile în Euro ale statelor terŃe. Astfel, state ca Argentina, Ucraina, Brazilia,
Slovenia, sau Grecia, înainte de aderarea la zonă, respectiv Suedia, membră UE şi nemembră
Euroland (“pre-in”) veneau să susŃină moneda europeană, încă înainte de crearea ei, prin
anunŃarea emisiunilor de obligaŃiuni de stat în Euro.
(ii) dezintermedierea finanŃării întreprinderilor. Marea lichiditate, la care se adaugă
profunzimea pieŃei Euro, este aşteptată să reducă costurile tranzacŃiilor aproximativ până la
nivelul aceloraşi costuri pe piaŃa dolarului. Rezultatul ar fi stimularea emisiunilor de titluri în

41
Euro. Euro va accelera dezintermedierea financiară a întreprinderilor, dată fiind uşurinŃa
finanŃării directe pe piaŃa financiară. Marja potenŃială a acestei creşteri subzistă câtă vreme, în
1998, mai bine de jumătate din finanŃările întreprinderilor europene aveau loc prin
împrumuturi bancare – corespunzător, în SUA finanŃarea bancară a întreprinderilor ocupa, la
acelaşi moment, nu mai mult de o cincime (Ibidem).
Titlurile corporatiste le vor urma pe cele guvernamentale (Yves-Thibault de Silguy
1998b). O datorie şi o lichiditate mai mari pe pieŃele Euro vor ascuŃi concurenŃa şi vor diminua
nivelul preŃurilor. Companiile vor fi încurajate să îşi mute opŃiunile de la împrumuturi bancare
către Euro-titluri. PotenŃialul tranzacŃiilor cu acestea din urmă va putea fi comparat cu situaŃia
SUA. Spre exemplu, punctul de plecare ar putea fi finele anului 1995, în care împrumuturile
bancare ocupau 55% din totalul instrumentelor financiare pe pieŃele financiare europene,
comparativ cu SUA, unde aceeaşi pondere era de numai 22%. Iar încontinuare este de aşteptat
creşterea acestei pieŃe europene, prin aceea a interestului investitorilor, inclusiv al celor
dinafara teritoriului european.
Dezvoltarea pieŃei obligaŃiunilor era aşteptată să fie deosebit de rapidă. Numai primele
cinci luni ale lui 1998 indicau o astfel de explozie de 150%, iar spre finele aceluiaşi an se
ajungea la 40% din valoarea emisiunilor în dolari. Înainte de “ziua Euro”, erau atinse 100
miliarde Euro în titluri.
III.3 Stabilimentele de piaŃă europene
Deopotrivă pieŃele financiare şi băncile sunt privite de ceea ce este apropierea actorilor
financiari, în jurul monedei Euro.
III.3.1 Stabilimentele financiare
Cea mai fragmentată dintre pieŃele financiare este cea a acŃiunilor. În Europa există 38
burse reglementate, naŃionale şi regionale, şi 18 autorităŃi reglatoare. Pregătirea monedei Euro
avea loc în paralel cu reorganizări ale burselor europene. Două exemple dau de gândit:
- În iulie, 1998, se semna un acord între bursele de la Londra şi Frankfurt în obiectivul
unei cotări comune a valorilor vedetă.
- În paralel, piaŃa germană la termen (DTB) fuziona cu omologa ei elveŃiană (SOFFEX),
pentru a ajunge la EUREX. Iar aceasta din urmă se alia cu MATIF-ul parizian pentru o
platformă comună (1999).
Astfel de mişcări surveneau concomitent alteia, de concentrare în domeniul bancar.
III.3.2 Băncile
Suprimarea riscului valutar, odată cu crearea Euro şi căderea frontierelor financiare,
deschide resurse ale ofertei de servicii financiare. PieŃele financiare naŃionale încetează a mai
fi “captive”. Întreprinderile pot practica opŃiunea între zeci de parteneri financiari diferiŃi, în
locul a numai câŃiva naŃionali. ConcurenŃa creşte şi modifică în profunzime peisajul financiar
european. Sunt stimulate dinamismul şi inovaŃia financiară pe partea bancară.
PoziŃiile de plecare ale diferiŃilor actori financiari erau de la început îndeajuns de
echilibrate – niciun “campion naŃional” bancar nu mai depăşea, în totalul zonei, cifra de 3%.
SituaŃie identică pe piaŃa asigurărilor. Pentru ambele, instaurarea monedei comune aducea
plusul important de concurenŃă (Yves-Thibault de Silguy 1998b).
Moneda unică favorizează în egală măsură investiŃiile directe şi pieŃele bursiere
europene. Se face loc ratrapajului finanŃării noilor întreprinderi inovatoare în raport cu situaŃia
SUA. Iar miza specifică depăşeşte zona financiară. Bunăoară, cam nouă milioane de personae
lucrează în firme cotate pe NASDAQ (SUA). Ai cărui echivalenŃi europeni – vezi EASDAQ,
AIM (Marea Britanie), la care se adaugă noile pieŃe franceze, germane şi belgiene – sunt încă
departe de o astfel de performanŃă.
Comisia Europeană prezenta, însă, din timp un plan de acŃiune pentru recâştigarea
acestei întârzieri, iar liniile ei generale erau aprobate în Consiliul European de la Cardiff.

42
Odată cu acŃiunile autoritare şi la vârf, mediul financiar era asigurat de schimbare. Rămânea
cuvântul stabilimentelor financiare, ele înseşi, în speŃă organizarea lor pe aceeaşi linie a
apropierii între actorii financiari şi armonizării regulilor de operare.
III.4 Armonizarea regulilor
Încă din 1996, la iniŃiativa Comisiei Europene, era însărcinat cu armonizarea regulilor
financiare un grup de experŃi, condus de domnul M.Giovannini. Armonizarea începea cu
stabilirea zilelor şi orarelor de lucru. Concluziile aveau să servească lucrărilor prezidate pe
aceeaşi temă de către domnul Grégoire Brouhns, directorul Trezoreriei belgiene. Era numai
un început de activitate în toate statele membre zonei.
După 1 Ianuarie, 1999, indicii naŃionali ai activităŃii interbancare a zonei cedau locul
celui unic european, EURIBOR, bazat pe un grup de bănci reprezentative pentru ansamblul
zonei. Să nu uităm însă importanŃa covârşitoare, la nivel european, deŃinută de “City of
London”, încă în afara zonei Euro. Aceasta a şi încercat construirea unui indice propriu,
EURO-LIBOR, în succesiunea celor vechi, înlocuiŃi (Yves-Thibault de Silguy 1998b).
Poate părea, astfel, paradoxal ca o parte reprezentativă a zonei să fie concurată de o
singură piaŃă financiară, deocamdată externă. “City” deŃine un rol preponderant, sprijit pe cele
mai bine de 3.000 bănci arondate şi reprezentând interese concurente din toată lumea.
ActivităŃile financiare londoneze implică peste un milion de persoane, adică ceva mai mult
decât întreaga populaŃie din Frankfurt. Este puŃin probabil ca EURIBOR şi EURO-LIBOR să
coexiste pentru prea multă vreme. Iar cel care va decide ne se întrevede a fi decât tot piaŃa,
adică resortul de ultimă instanŃă.
Trebuie luată în calcul şi reacŃia guvernelor, respectiv incitarea lor în progresul
armonizării fiscalităŃii asupra economiilor. Aceasta ar fi de estimat drept prima mare sfidare a
Euro, în ordine cronologică.
III.5 Diversificarea portofoliilor private
Să presupunem un portofoliu iniŃial de investiŃii diferite în firme europene, ca şi în
monede naŃionale. Numai trecerea la moneda unică face ca acest portofoliu să nu mai arate
atât de diversificat – nu mai putem miza nici pe monedele diferite, nici pe diferenŃierile de
ciclu economic. Figura de stil a autorului (Soto 1999): din pluralitatea de “coşuri” în care
depunem ouăle ne trezim cu un singur coş (moneda unică, în raport cu diferenŃierea
regimurilor de curs n. ns.); din diversitatea iniŃială a ouălor, ne trezim că avem mai multe
decât ne sunt necesare (firmele, cu ciluri economice, iniŃial diferite n.ns. 51).
Analiştii Comisiei estimau ca dificil de calculat impactul introducerii Euro asupra
alocării portofoliilor private, în special în punctul care priveşte previzibilitatea reacŃiei
investitorilor într-o singură monedă. Ne amintim de anii optzeci, în care partea portofoliilor
europene pe pieŃele internaŃionale de capital creştea de la 13 la 40%, în defavoarea în special a
dolarului american, care diminua de la 67 la tot la aproximativ 40% (Comisia Europeană
1997).
Categoric, portofoliile depuse iniŃial pentru riscul valutar vor fi reinvestite, dar unde ?
(PBS online NewsHour1999). O evaluare dificilă prin natura ei. Rolul va fi aici jucat de
aprecierea şi indicaŃia calitativă a pieŃelor. OperaŃiunea de diversificare a portofoliilor pornea
şi ea dinainte de “momentul” Euro (Yves-Thibault de Silguy 1997). Între 1981 şi 1995, partea
monedelor europene în ansamblul portofoliilor private ale lumii creştea de la 13 la 37%; în
absolut aceleaşi cifre evoluau portofoliile în obligaŃiuni internaŃionale nominalizate în Euro
(deci tot 37%). Investitori neidentificaŃi, iniŃial neinteresaŃi în piaŃa europeană, sunt aşteptaŃi
datorită interesului mai crescut în moneda comună cu costuri de protecŃie mult scăzute, sau a
ştergerii deosebirilor dintre Ńări, înlocuite de o arie investiŃională mai mare.
Alte două observaŃii:
51
Vezi Soto (1999).
43
 Mai întâi reiterăm că piaŃa obligaŃiunilor în Euro avea să fie cea mai mare din lume, încă
de la crearea ei şi, în precedent, a monedei. Se adaugă aici pre-declaraŃia mai multor state de
a-şi converti (în Euro) datoria publică în moneda unică. Anul 2002, al monedei efective, avea
să găsească şi conversiunea încheiată în cadrul zonei.
În al doilea rând, costurile de utilizare a Euro aveau să fie tot atât de coborâte precum
cele ale utilizării dolarului. ReacŃia operatorilor financiari ar fi putut fi (probabil, la vremea
respectivă) una a realocării progresive a portofoliilor tot în favoarea Euro; dar, din nou, dificil
de estimat amploarea fenomenului. Există astfel şi factori de sens contrar: investitori deŃinând
mai multe monede europene care surprindeau o proporŃie exagerată a Euro în propriile
portofolii din Ianuarie, 1999, vizavi de dolar sau yen etc.
Concomitent, este probabil ca Euro să fie utilizat mai mult astăzi de către operatorii
financiari în virtutea întinderii şi lichidităŃii pieŃei sale, cu paletă largă de oportunităŃi în zonă.
Această nouă cerere va corespunde şi unei oferte suplimentare, pe care instituŃiile financiare se
şi pregătesc să o emită.
III.6 Rolul autorităŃilor -- condiŃii bine pregătite economic
III.6.1 Factori principiali
Trei factori concurenŃi: anticiparea, convergenŃa şi transparenŃa procesului (Yves-
Thibault de Silguy 1998b).
(I) Anticiparea. PieŃele financiare deja lucrau la “data Euro”, ca şi cum acesta deja exista
de ceva vreme. Deodată, deci, pasul nu era făcut în necunoscut. Exista stabilitate monetară în
Europa – încă în 1987 era consemnată ultima aliniere de curs între franc şi marcă, respectiv o
uniune monetară de facto. Un deceniu mai târziu (1999), destabilizarea extrem-asiatică
rămânea fără ecou în Europa. E drept, un pic altfel au stat lucrurile vizavi de criza mexicană a
anului 1995. Dar Euro se consituia, de regulă, ca un real adăpost împotriva presiunilor externe.
(II) ConvergenŃa economică. Expresie de jargon pro-european, regăsită în nivelurile:
inflaŃiei, deficitului public, cursului de schimb şi dobânzilor. Odată cu convergenŃa, astfel de
parametri ajung să însemne cam acelaşi lucru. În fine, prea puŃine cauze pentru instabilitatea
cursului de schimb.
Progresul esenŃial mai constă însă, chiar înaintea celor săvârşite pe terenul economiei, în
însuşi design-ul Tratatului şi reglementărilor aferente. Bunăoară, de o parte respectarea
prevederilor este de natură să asigure performanŃa economică comunitară; de cealaltă, aceleaşi
prevederi se cer aplicate în întregime, şi nu (numai) în parte. Nu mai puŃin, înaintea BCE,
Institutul Monetar European (IME) îşi făcea datoria cu profesionalism, anunŃând şi limitând
întinderea Euroland la numai 11 Ńări – pentru 1 Ianuarie, 199952.
Încă un aspect: în 1993 statele Euroland îşi recomandau un nivel mediu al inflaŃiei de 4%.
În preziua trecerii la Euro, inflaŃia cobora la 1,6%; din toamna lui 1995 treisprezece state din
Uniune se afiliau la Mecanismul Cursurilor de Schimb şi menŃineau apoi stabilitatea acestora;
aveau loc semnificative reduceri ale deficitelor publice – de la 6,1% în 1993 la 2,4% în 1997,
chiar 1,8%, în termenii PIB, în 1998 (Yves-Thibault de Silguy 1999).
De partea favorabilă a venit şi comportamentul ratei dobânzilor pe termen lung53.
PiaŃa crede în seriozitatea menŃinerii inflaŃiei reduse şi în soliditatea finanŃelor publice. De
cealaltă parte, dobânzile pe termen scurt pot dovedi alinierea la performanŃele celor mai
puternici de pe piaŃă; în final se exprimă ca barometru de credibilitate faŃă de politicile
antiinflaŃioniste ale BCE (Ibidem).

52
Ulterior grupul se mărea cu Grecia, tot cu acordul InstituŃiei.
53
Este ales acest indicator drept unul care are mai puŃin de a face cu decidenŃii politici şi mult mai mult cu piaŃa
însăşi, respectiv reacŃia ei la evenimente.
44
 (III) TransparenŃa este, deci, la fel de importantă, precum anticiparea şi convergenŃa. În
Mai, 1998, după anunŃarea Ńărilor participante la Euro, miniştrii de finanŃe urmau să exprime
nivelul cursurilor de schimb participante şi fixate mai târziu, în Ianuarie 1999. Intervalul de
timp era suficient operatorilor şi pieŃelor să se pregătească şi să urmeze schimbarea – nu aveau
să apară schimbări de ultim moment. Erau incluse şi măsurile de inter-coordonare luate de
băncile centrale. Suficient încă o dată pentru a elimina din faşă oricari perturbaŃii speculative,
din partea operatorilor, odată ce aceştia se convinseseră de forŃa consensului de voinŃă politică
însoŃind demersurile întreprinse.
III.6.2 Crearea unei pieŃe largi, profunde şi de lichiditate înaltă. Cooperarea dintre pieŃe
Euro este aşteptat să construiască o altă piaŃă profundă, largă şi lichidă,
asemănătoare celei americane. Rezultatul aşteptat – concurenŃa, dar şi cooperarea pieŃelor
regionale, intra-zonă (Yves-Thibault de Silguy 1998b). PieŃele financiare naŃionale îşi urmau
şi ele unificarea într-alta cu convenŃii şi practici comune, care urma să depăşească anvergura
pieŃei americane sau celei japoneze. Investitorii vor beneficia de o mai largă opŃiune în cadrul
Uniunii, decât în afara ei, în SUA şi Japonia, fie şi pentru investiŃii mai mici. Ceea ce va mai
rămâne să distingă intra-zonal va fi numai riscul specific, iar acesta pentru diferenŃieri cu atât
mai mici ale dobânzilor. Rămâne în responsabilitatea guvernelor, odată cu finanŃele,
fiscalitatea şi celelalte politici economice, cu excepŃia celei monetare, crearea de datorie
publică.
Am amintit deja mai sus listarea comună a titlurilor în 1 Ianuarie, 1999, drept aliniere
“bing-bang” a pieŃei titlurilor la pieŃele monetare şi operaŃiunile bancare de gros. Intrarea
titlurilor pe o piaŃă comună europeană era mult uşurată. Ceea ce însă nu merge până la o
prezumtivă bursă de valori europeană – bursele vor rămâne şi ele naŃionale în zonă. Este de
aşteptat, în schimb, inter-corelarea mişcării valorilor.
Tot de la piaŃa europeană este de aşteptat, pe latura externă, accelerarea
fenomenologiei rezultate din presiunea factorilor globalizanŃi. Ceea ce aduce, indirect, alŃi
factori unificatori. Spre exemplu, vechile diferenŃieri între titlurile nominalizate în franci şi
respectiv în mărci sau diferenŃierile dobânzilor, transferate acum politicii monetare comune.
De cealaltă parte, comuniunea dobânzilor cheamă necesitatea altor produse, împreună cu
aceea a unor indici pan-europeni
În ce priveşte cooperarea dintre pieŃe, pregătirea pieŃelor a fost îndelungată, iar
Comisia a acŃionat drept liantul înŃelegerii urgenŃei şi anvergurii măsurilor de luat. Să
reamintim declaraŃia în sensul armonizării standardelor şi convenŃiilor specifice – vezi piaŃa
titlurilor în aşteptare (Iulie, 1997) -- a AsociaŃiei PieŃelor Financiare Europene. Iar de la 1
Ianuarie, 1999, plăŃile extra-frontiere se simplificau, la rândul lui prin operaŃionarea sistemului
TARGET (Yves-Thibault de Silguy 1999).
III.7 Alte aşteptări
EsenŃial, nevoia mai multor tranzacŃii pe aria zonei este eliminată, dar revine nevoia
unor modificări de politică a unor actori principali (PBS online NewsHour. 1999); prin
moneda comună creşte accesul la piaŃă, dar şi concurenŃa este de aşteptat să crească. OCDE
(1998) prevedea căderea nivelului general al tranzacŃiiolor nete. Unii agenŃi urmează să iasă de
pe piaŃă. De cealaltă parte, dacă tranzacŃii de felul celor monetare (de curs de schimb) sunt
eliminate, investitorii direcŃi vor găsi mai uşor cele mai bune oportunităŃi. Se va estompa
diferenŃa specifică între instituŃiile financiare diferit localizate. Încă o dată, concurenŃa va
creşte. În fine, beneficiul este aşteptat pe termen lung, în vreme ce, pe termen scurt, aceleaşi
pieŃe financiare pot suferi reculuri. Stabilizarea Euro ar putea întări şi poziŃia altor pieŃe
financiare, inclusiv în Ńările din est (OCDE 1998).
PiaŃa obligaŃiunilor (Euro) era aşteptată să crească rapid (Comisia Europeană 1997),
iar aceste titluri căpătau un rol cheie începând cu anii 2000. De aşteptat ca în Europa să se

45
multiplice împrumutătorii, spre deosebire de cazul (Trezoreriei) SUA. Profiturile vor fi
diferenŃiate şi vor depinde de capacitatea debitorilor de a-şi plăti obligaŃiile.
De aşteptat un nivel de convergenŃă acceptabil, chiar dacă nu o convergenŃă totală –
convergenŃa va rezulta cel puŃin între regiuni care nu vor prezenta riscuri pe termen scurt.
Cât despre obligaŃiunile pe termene lungi, sunt aşteptate diferenŃieri asemănătoare
obligaŃiunilor municipale din SUA sau provinciale din Canada. Riscurile se vor manifesta de
partea investitorilor în special pentru epocile de criză şi alegeri (Comisia Europeană 1997).
De aşteptat şi schimbarea pieŃelor derivate, cu accent pe ceea ce va implica moneda
efectivă Euro. Avem în vedere companiile financiare pierzând, la această poziŃie, o sursă
serioasă de venit. Una dintre motivaŃiile principale ale existenŃei acestei părŃi a pieŃei este
chiar reducerea riscului. Modelul de bază era cel al contactului firmelor cu băncile în vederea
securizării monedelor de tranzacŃie contra riscului valutar. Astfel, dacă moneda Euro îşi
îndeplineşte unul dintre propriile obiective – reducerea riscului valutar – cele mai multe dintre
instrumentele specifice îşi vor reduce substanŃial valoarea, şi odată cu ele comisionul specific.
IV. InvestiŃiile străine directe (ISD) şi integrarea economică europeană
IV.1 Integrarea regională şi condiŃia ISD
Integrarea regională înseamnă, prin definiŃie, ridicări de bariere comerciale şi ale
investiŃiilor în zonă54. Apoi, transferul de capital se intensifică între partenerii tradiŃionali,
respectiv în cadrul companiilor multinaŃionale (Buch & Piazolo 2001).
Apare însă şi efectul contrar, acolo unde, iniŃial, investiŃiile străine directe erau din
categoria celor substitute de import şi de evitare a barierelor comerciale. Exporturile pot
redeveni atractive, în detrimentul investiŃiilor străine directe, o dată cu deschiderea pieŃelor.
Vechii investitori externi îşi pot repatria capitalul sub toate formele, inclusiv aceea a activelor
materiale fixe. Pentru Ńările din est, însă, nu s-a înregistrat un astfel de fenomen – ci relaŃiile
parteneriale de investiŃii au continuat (Blattner, Tobias Sebastian 2002).
IV.2 InvestiŃiile Străine Directe şi comerŃul european. LanŃul
valoric şi comerŃul UE
CondiŃiile specific europene cer distincŃia între extra- şi intra-UE în materia atât a
comerŃului, cât şi a investiŃiilor străine directe, considerând concomitent datele şi studiile
asupra fiecărei Ńări, fie ea membră (sau ne-membră) UE. InvestiŃiile externe de capital
european (IED) sunt deopotrivă “defensive” şi “ofensive” (Ibidem, p. 108-110).
(a) Defensive (capital autohton în exterior, însoŃite de re-importuri).
Capitalul autohton “evadează” costurilor salariale ridicate, adesea cu scopul re-importării
bunurilor finite, în urma ajustărilor externe (AE) în lanŃul valoric. Aparent, noŃiunea de
“defensiv” se aplică investiŃiilor, în vreme ce ajustarea externă se aplică fluxului comercial.
Cu toate acestea, ajustarea externă se asociază unei palete mai variate de situaŃii decât este
cazul investiŃiilor străine directe. De pildă, un subcontractor AE poate lucra şi în afara
investiŃiilor externe defensive (IED), ca în Ńările care restricŃionează repatrierea profitului şi
capitalului. Acest tablou se completează cu situaŃia în care subcontractarea (SCS) priveşte o
producŃie, de obicei, secundară – vezi cazurile asamblărilor etc., ca activităŃi încărcate de
manoperă.
InvestiŃiile străine directe în Ńările UE decurg din câteva avantaje de localizare ca:
mixtura rezonabilă a salariilor sau presiuni ale mediului ambiant (ecologice) înspre aplicarea
unui plafon tarifar (agresiv). LocaŃia cercetării pune în lumină avantajele unor regiuni
interioare – avantaje de domeniul transporturilor, imobiliare, condiŃiilor generale de viaŃă,
regimului apatrizilor etc.
(b) Ofensive (IED fără re-importuri)

54
Iar între Ńările Uniunii şi cele din estul Europei fenomenul este evident.
46
 Dimpotrivă, investiŃiile externe directe (IED) pot pătrunde o piaŃă exernă în care
producŃia locală sau asamblarea par inevitabile, iar fluxurile se comportă iniŃial drept investiŃii
externe fără consecinŃe comerciale55. Iar în sensul contrar, adică în interiorul pieŃei europene,
pot fi date destule exemple similare de comportament şi situaŃie. Scopul lor este atragerea
segmentului de piaŃă cel mai larg, via sindicatul lucrătorilor cel mai mare, şi ultimele stadii
mai importante ale producŃiei. Aceasta pentru că astfel de procesări limitate sunt legate de
barierele tarifare aplicate importurilor finale de bunuri cu prelucrare înaltă56.
În principiu, acestea pot fi considerate “ajustări interne” (AI) atunci când sunt urmate
de export57. Literatura recentă tinde să identifice cea mai mare parte a acestor activităŃi drept
“centre de distribuŃie europeană “(CDE), în spiritul în care atât acestea, cât şi producŃia
secundară constituie activităŃi separate şi succesive pentru specialităŃile logisticii valorii
adăugate şi managementului lanŃului de ofertă.
ConsideraŃiile de mai sus indică slaba distincŃie, în context, între “ofensiv” şi
“defensiv”. O înŃelegere cuprinzătoare ar fi una mai realistă – ne gândim la conceptul lanŃului
valoric, în care componente ofensive şi respectiv defensive succed unele altora. Figura IV.1
generalizează şi revizuieşte formatul primar de tip Mucchielli (1997) pentru unele consideraŃii
de natură statistică (deja discutate), dar statisticile curente pot considera şi alte scopuri.
Figura IV.1
Ajustarea externă
(InvestiŃii Externe Directe/IED şi Subcontractări/SCS)
INVESTIłIE (de CONCRETIZARE FLUX
tip:) COMERCIAL
IED Defensivă Ajustare externă
(AE)
Locală SCS Importuri
Spunem că o firmă care investeşte în străinătate numai pentru re-importul bunului finit,
acesta fiind în final destinat pieŃei proprii, autohtone, urmează o strategie proprie ajustării
externe (AE). Această strategie – de tip defensiv – este adaptată pieŃei interne şi poate fi
catalogată complet ca IED-AE şi, propriuzis, se lipseşte de nevoile pieŃei în care se investeşte.
Dimpotrivă, atunci când investiŃia externă ia în calcul piaŃa Ńării în care se investeşte, spunem
că firma întreprinde o strategie de investiŃie ofensivă, iar aceasta se lipseşte (dimpotrivă) de
eventualitatea fluxului comercial cu Ńara de origine (parteneră) a investiŃiei.
IV.3 Teorii mai vechi şi mai noi despre integrare şi investiŃii
străine directe
În anii şaptezeci se gândea că integrarea economică, vizând căderea barierelor
comerciale, va lucra împotriva imperfecŃiunilor pieŃei, care favorizează investiŃiile străine
directe. Cu toate acestea, dispariŃia tarifelor între statele ComunităŃii Europene nu a oprit
extinerea rapidă a companiilor multinaŃionale în zonă (Dunning&Robson1987), (Yannopoulos
1990). Autorii cad de acord că de vină sunt efectele pervertitoare de comerŃ ale uniunii
vamale, aceste efecte materializate (bineînŃeles) în materie locaŃională – aceiaşi autori ignoră
însă efectele în materie de proprietate şi organizare, esenŃiale internaŃionalizării producŃiei.
Yannopoulos (1990) combină paradigma lui Dunning cu teoria integrării în scopul de
a desprinde o clasificare pe criterii complete a activităŃii multinaŃionale pe teritoriul UE – o
schemă taxonomică, fără referire însă la substituŃia sau complementaritatea comerŃ-investiŃii.
55
Avem exemplul Reanult Mégane pentru o uzină de asamblare în Rusia destinată pieŃei locale – nu este interzisă
eventuala demontare a acesteia pentru re-export în UE, de unde ea a venit.
56
Spre exemplu, măcinarea orezului – în urma importului de orez brut – , sau specificul textilelor, sau cel al
industriilor mecano-electrice.
57
Atunci când exporturi intra-UE urmează importurilor din Ńări terŃe, această situaŃie a ajustărilor interne (AI) nu
mai este tot atât de clară – nu mai există evidenŃe intra-UE după 1992 (adică după unificarea acestei pieŃe).
47
Rezultă, pentru autor, patru tipuri de investiŃie ale firmelor internaŃionale – ca replică a
firmelor şi efecte statice şi dinamice ale integrării:
(i) investiŃii defensive & de substituire a importurilor. La origine şade un efect
pervertitor al integrării, prin care sursa ofertei se mişcă de pe teritorii terŃe cu eficienŃă
către producători autohtoni mai puŃin eficienŃi – iar aceasta urmare unei relative
discriminări tarifare a exportatorilor terŃi, date de alinierea tarifelor intra-uniune.
Replica firmelor – aici cele străine – vizează păstrarea propriei cote de piaŃă în noile
condiŃii mai vitrege pentru ele.
(ii) InvestiŃii ofensive & de substituire a importurilor. Sunt urmare creşterii pieŃelor, pe
calea integrării, astfel expansiunii unor ramuri, sau numai aşteptărilor în această
direcŃie ale creşterii cererii.
(iii) InvestiŃii de reorganizare. Presiunea vine, de astădată, din partea creerii (şi nu
pervertirii) de comerŃ – fluxurile intra-uniune cresc urmare realocării resurselor în
condiŃii de creştere a eficienŃei, iar aceasta din urmă se datorează creerii de avantaj
comparativ. Companiile multinaŃionale se simt încurajate să redistribuie producŃii deja
existente în cadrul uniunii, după criteriul locaŃiei către costuri avantajoase – mai marea
întindere a uniunii înlesneşte gesiunea locaŃiilor.
(iv) InvestiŃia raŃionalizată încearcă să profite de creşterea eficienŃei – urmare noii
distribuiri internaŃionale a costurilor de producŃie avantajoase (după criteriul
avantajului costurilor) prin ridicarea barierelor comerciale ne-tarifare. Autorul spune că
adâncirea integrării naşte noi oportunităŃi de reorganizare şi raŃionalizare a procesului
investiŃional. Un impuls favorabil similar este resimŃit aici şi de investiŃiile ofensive de
substituŃie a importurilor. Dimpotrivă, investiŃiile defensive au de suferit în aceleaşi
condiŃii.
Concluziile lui Yannopoulos (1990) sunt reluate de studiul extensiv al lui Dunning
(1998a,b) în ce priveşte impactul Programului Implementării PieŃei Unice58 asupra
investiŃiilor străine directe din cadrul Uniunii Europene. Investigarea unei asemenea
conexiuni este, după expresia directă a autorului (Dunning 1997b, p.208), “ asemenea unui joc
de puzzle cu multe piese lipsă”, dar acelaşi autor reuşeşte o imagine de referinŃă realmente
serioasă. Iar ce este mai important aici este tot asocierea ISD cu comerŃul internaŃional.
IV.4 Efectele programului implementării pieŃei unice asupra
investiŃiilor străine directe în UE
Dunning consideră că IMP va favoriza comerŃul intra-Unional, urmare creşterii eficienŃei
alocării resurselor intra-Unionale. De cealaltă parte, urmare fluxurilor comerciale extra-
Unionale sunt favorizate investiŃiile străine directe iar efectul bivalent se abate asupra
comerŃului extra-Unional. Autorul raportează fluxurile exportului la cele ale investiŃiilor
străine directe şi găseşte raportul intra- mai mare decât cel extra-Uniune. În completarea
acestei observaŃii, Buigues & Jacquemin (1994) găseau fluxurile comerciale şi de investiŃii
directe (ISD) americane şi japoneze semnificativ complementare reciproc. Mai departe,
Rugman & Verbeke (1991) sugerau că companiile străine Uniunii îşi vor păstra strategiile faŃă
de aceasta şi chiar vor accelera instalarea lor aici înainte de 1992 (data Tratatului Uniunii)
pentru a evita bariere ulterioare. Şi însfârşit, Pain & Lansbury (1997) subliniază, în ciuda
aşteptatei concentrări a producŃiei urmare avantajului comparativ recâştigat o dată cu căderea
barierelor comerciale, că la început firmele vor prefera investiŃiile directe în scopul realocării
resurselor, adică al creerii de avantaj concurenŃial pentru noile condiŃii.
Acocella (1992) analizează relaŃia cauză-efect a IMP asupra investiŃiilor străine directe în
imaginea teoriei jocurilor – două firme, fiecare situată în altă Ńară, şi două pieŃe; firmele deŃin

58
Internal Market Programme (IMP).

48
monopol iniŃial ridicării barierelor comerciale. Concluzia autorului este aceea că ridicarea
barierelor ameninŃă poziŃiile de monopol şi fiecare firmă îşi caută păstrarea profitului de
monopol iniŃial intrând în noile condiŃii concomitent cu înlăturarea fizică a concurenŃilor.
Norman (1995) observă că unele industrii (ramuri) – în mod deosebit cele purtătoare de
tehnologii, companiile transnaŃionale de origine UE, ca şi filiale ale celor americane – devin
tot mai regionale în cadrul Uniunii. Dintre acestea, companiile din Uniune tind să considere
piaŃa UE drept cea autohtonă, în locul pieŃelor naŃionale. Cele americane (tipice sunt aici Ford
şi General Motors) se adaptează vederii pan-europene şi îşi formează manageriatul destul de
asemănător structurilor comapaniilor autohtone. Ceea ce se poate spune mai puŃin despre
companiile japoneze. În realitate, afinitatea pro-Unională este rezultatul programului IMP. Ca
o concluzie a autorului, fenomenul investiŃiilor străine directe creşte mai mult decât ar fi
făcut-o ca simplă consecinŃă a creşterii pieŃei. Investitorii par atraşi de imaginea unei pieŃe
largi şi unificate, cu cursuri de schimb stabile, costuri reduse şi disciplină monetară avansată59.
În privinŃa distribuŃiei geografice a investiŃiilor străine directe, programul IMP are tot un
efect bivalent în cadrul Uniunii – considerând aici companiile multinaŃionale atât locale (UE),
cât şi străine. Dunning (1997b) găseşte puŃine dovezi de creşterea concentrării investiŃiilor
străine directe în interiorul Uniunii, în ciuda creşterii fluxurilor investiŃionale din Ńările ei mai
dezvoltate (re-direcŃionate) către acelaşi teritoriu. De altfel, această creştere este înregistrată,
cel puŃin de la mijlocul anilor optzeci şi până în primii ani ai deceniului următor, pentru toate
industriile manufacturate şi pentru servicii. ObservaŃia vine în paralel cu cele empirice ale lui
Barrell & Pain (1997) despre felul în care Ńări ca Marea Britanie, SUA, FranŃa, Germania sau
Japonia investeau în alte Ńări dezvoltate (OCDE) mai mult decât în alte Ńări – adică în lumea a
treia, aşa cum previzionaseră iniŃial (neo)clasicii în teoria dotării cu factori. Ca atare, nu numai
economiile sărace atrag fluxuri de capital. Clegg (1996) arată că abundenŃa fluxurilor de
capital în Ńările UE consideră rolul esenŃial al cererii. Aceasta din urmă dă, de facto,
dimensiunea pieŃei. Creşterea dimensiunii pieŃei, la rândul ei, reduce costurile de tranzacŃie pe
calea locaŃiei (exterioare Ńării de ofigine a capitalului) optime. Iată astfel o corelaŃie directă
între dimensiunea pieŃei şi volumul investiŃiilor străine directe. Dimpotrivă, Culem (1988)
demonstra inversa acestei relaŃii pentru cazul pieŃei SUA. Alte referinŃe se raliază însă ideii
relaŃiei directe a investiŃiilor străine directe cu anvergura pieŃei, în cazul UE, unde presupuse
bariere comerciale nu ar fi generat (în locul lărgirii pieŃei) o astfel de amploare a fluxurilor
externe de capital. Oricum, încurajarea investiŃiilor străine directe de către lărgirea pieŃei
(unice) era evidentă şi vie cel puŃin în perioada de început a Uniunii. Mai târziu, creşterea
pieŃei în termenii parametrilor economici impulsiona fluxurile de investiŃii străine directe în
aceeaşi direcŃie favorabilă, în contextul căreia se înmulŃea numărul subsidiarilor în producŃie.
Se adaugă aici concentrarea pieŃei, ceea ce întăreşte şi o altă teză – aceea că investiŃii străine
directe prelungesc comerŃul între marii producători ai lumii, cu rol de aplanare a conflictelor
de interese la vârf. Revenind la Cullem (1988), acesta puncta ideea că piaŃa SUA nu atrăgea în
sine investiŃii străine directe, dar aceste fluxuri puteau surveni (necontrolat) datorită acŃiunii
unor filiale deja maturizate. Vizavi, în UE, se fac vizibile surse de instabilitate pentru: lărgirea
Uniunii, industrii cu capacităŃi depăşite pe perioada recesiunilor, de-reglemetări şi liberalizări,
creşterea barierelor ne-tarifare externe Uniunii.
Krugman (1991, 1993b), bazându-se pe experienŃe americane, sugerează – pentru aceeaşi
geografie a investiŃiilor străine directe – că creşterea integrării este urmată, drept consecinŃă,
de aceea a specializării şi concentrării (aglomerării) industriilor. În Uniune se dezvoltă
investiŃii străine directe de tipul parteneriatului investiŃional între Ńări de aceeaşi talie – ca la
Markusen & Venables (1995, 1998) –, în care industriile se apropie mai degrabă una de

59
În particular pentru Spania şi Portugalia.

49
cealaltă decât de locaŃia consumatorilor. Rezultă astfel concentrări industriale şi ale
tehnologiei avansate, dar şi separat – în Ńări terŃe – localizarea filialelor după criteriul reducerii
costurilor şi creşterii economiilor la scară. Dunning (1997b) conclude astfel în sensul unei
moderări a concentrării industriale în interiorul UE.

În privinŃa specializării pe Ńări şi sectorială, legată de investiŃii străine directe, efectul

programului IMP urmează să fie bivalent asupra proprietăŃii străine în frontierele UE.
Proprietatea străină este prevăzută să crească în sectoare în care economiile la scară ale firmei
prevalează asupra economiilor la scară ale uzinelor individuale. Programul va încuraja firmele
să îşi împartă optim costurile fixe şi să le reducă pe cele de coordonare a activităŃilor pe
teritorii străine – vezi şi Brainard (1993a).
Inegalitatea afectării sectoarelor de către programul IMP rezultă direct din ipoteza
precedentă, a specializării. Cu alte cuvinte, efectul pieŃei unice este, prin definiŃie, unul
selectiv – din punctul de vedere sectorial. Se crează astfel nevoia unui studiu aprofundat al
tipologiei sectoarelor. Autorii (Pain & Lansbury 1997, Young 1992, Clegg 1996 etc.)
elaboreză mai întâi criteriile, dintre care cele principale ar fi: (i) avantajul firmei-lider şi
nivelul oportunităŃii diferenŃierii activităŃii în interiorul firmei; (ii) proprietatea asupra firmei;
(iii) vechimea pe piaŃa Unională; (iv) poziŃia competitivă pe cele două pieŃe de referinŃă –
Unională şi internaŃională
IV.5 InvestiŃiile străine directe şi Uniunea Monetară
Literatura de specialitate este mai săracă în consideraŃii la acest capitol. Riscul valutar este
studiat în literatură mai mult în relaŃia cu comerŃul internaŃional. Ce se ştie sunt două lucruri
mai importante. Întâi, că Uniunea a trecut la stadiul monetar, urmându-l pe acela al
Mecanismului Cursurilor de Schimb (MCS/ERM), ca o soluŃie la variaŃia cursurilor. Apoi, că
variaŃia (în fine regimul de ansamblu al) cursului de schimb determină esenŃial regimul
investiŃiilor atât (din resurse) autohtone, cât şi străine.
Lucrările de referinŃă pentru această corelaŃie sunt ale lui Molle & Morsink (1991a,b).
IniŃial autorii (Molle & Morsink 1991a) susŃineau că riscul valutar descurajează investiŃiile
externe. Dimpotrivă, uniunea monetară avea să încurajeze investiŃiile din Nord către (Ńările
din) Sud. Cealaltă lucrare a autorilor (Molle & Morsink 1991b) detaliază analiza, scoŃând la
iveală factori pro şi contra (stimulativi şi fricŃionari) determinanŃi pentru investiŃiile străine
directe. Mobilitatea cursului de schimb rămâne printre factorii contrari.
Pentru deceniul 1975-1984 se desprind trei variabile mai importante explicative pentru
formarea fluxurilor investiŃiilor străine directe: (i) nivelul cercetării-dezvoltării în Ńara de
origine – cel mai important factor pro-ISD.; (ii) comerŃul – ca factor complementar investiŃiei
directe, (iii) în fine, variaŃia cursului de schimb este cel mai important factor contrar ISD.
Concluzia autorilor este evidentă: Uniunea va încuraja investiŃiile străine directe şi tot
atât Ńările candidate la Uniune pot aştepta creşteri ale acestor fluxuri. În completarea tabloului,
Goldberg & Kolstad (1995) opinează că, în condiŃiile contrare, ale volatilităŃii cursurilor de
schimb, investiŃiile externe vor fi căutate tocmai pentru reducerea acestui factor.
AlŃi autori regăsesc legătura între comportamentul cursului şi cel al balanŃei externe în
totalitate – în complementar, compoziŃia contului de capital şi financiar nu pare afectată de
cursul de schimb (Froot & Stein 1991). Autorii mai văd totuşi şi o corelaŃie dinamică între
soldurile conturilor curent şi respectiv de capital şi financiar.
Graham & Krugman (1989) observă că dezvoltarea (inegală geografic, desigur, a)
pieŃelor financiare (de capital) coboară rolul cursului de schimb asupra investiŃiilor
internaŃionale, o dată ce firmele, deopotrivă străine şi autohtone, au acces la aceeaşi sursă de
capital (internaŃional). Vor prevala astfel, faŃă de cursul de schimb, alŃi factori, precum

50
exemplul controlului exercitat de firmă în afara frontierelor. Dar această idee urmează să o
atingă negativ şi pe aceea a relaŃiei cursului cu ansamblul taboului balanŃei de plăŃi externe.

51
 IV.6 Câteva date. SituaŃia Ńărilor UE în fluxul mondial

În Graficele IV.1 şi IV.2, sursele şi, respectiv, direcŃionarea fluxului mondial al ISD se
fac vizibile, pentru anul 2001.
Graficul IV.1

Sursele ISD pe grupuri de tari si regiuni în

2001 UE

America de Nord
3% 10%
18% 38% Tari în dezvoltare

Europa centrala si de
est
31%
altele

Sursa: United Nations / World Investment Report 2003/ FDI policies for development. National and
international perspectives (p.3)

Graficul IV.2

Distributia ISD în 2001

UE
4%
24% SUA

tari în dezvoltare
4% 68%
Europa centrala si de
est

(aceeaşi sursă, p. 7)

Iar Graficul IV.3 indică primele şapte Ńări receptoare de investiŃii străine directe, la
nivelul anului 2002.

Graficul IV.3
Sursa: UNCTAD, FDI/TNC database http// www.unctad.org/fdistatistics

Primele sapte tari receptoare de ISD în

totalul anului 2002
Luxemburg
19% China
46% 8% Franta
Germania
8%
SUA
4% 4% 5% 6%
Olanda
Marea Britanie
altele
52
În fine, Tabelul IV.1 pune, încă o dată, lucrurile în context, între UE şi ansamblul mondial, la
acest capitol.

Tabelul IV.1
Fluxurile ISD în zone economice majore ale lumii
(2001 & 2002)
Ńara/regiunea gazdă 2001 2002
Mld. dolari (%) din total Mld. dolari (%) din total
mondial, din care: 823.8 100.0 651.2 100.0
Ńări dezvoltate, din care: 589.4 71.5 460.3 70.7
UE, din care: 389.4 47.3 374.4 57.5
FranŃa 55.2 6.7 51.5 7.9
Germania 33.9 4.1 38 5.8
Luxemburg 0.0 125.6 19.3
Marea Britanie 62.0 7.5 24.9 3.8
SUA 144.0 17.5 30 4.6
Ńări în dezvoltare, din care: 209.4 25.4 162.1 24.9
Africa, din care: 18.8 2.3 11.0 1.7
Africa de Sud 6.8 0.8 0.8 0.1
America Latină şi Caraibe, din care: 83.7 10.2 56 8.6
Brazilia 22.5 2.7 16.6 2.5
Mexic 25.3 3.1 13.6 2.1
Asia & Oceania, din care: 106.9 13.0 95.1 14.6
China 46.8 5.7 52.7 8.1
Hong-Kong 23.8 2.9 13.7 2.1
Europa Centrală şi de Est, din care: 25.0 3.0 28.7 4.4
Rep.Cehă 5.6 0.7 9.3 1.4
Polonia 5.7 0.7 4.1 0.6
FederaŃia Rusă 2.5 0.3 2.4 0.4
Sursa: United Nations World Investment Report 2003. FDI policies for development. National and international
perspectives, p. 7

Surprinzător pentru cei mai mulŃi observatori ca în topul anului să apară tocmai
Luxemburg. În realitate, chiar Tabelul IV.1 arată cum un saltul mai mult decât spectaculos al
acestei Ńări avea loc pe fondul regresului general al anului 2002.
Miezul informaŃiei UNCTAD este însă şi mai bogat în semnificaŃie. În acelaşi top-7
al receptorilor de ISD se regăsesc nu mai puŃin de cinci Ńări membre UE, încorporând
împreună 215,2 miliarde dolari, adică exact 33% (1/3) din fluxul aceluiaşi an, 2002. Dacă la
aceste cinci Ńări membre UE re-ataşăm China (locul 2 / 53 miliarde dolari) şi SUA (locul 5 / 30
miliarde dolari), acelaşi top seamănă în mare măsură cu cel al surselor de ISD în România
(Andrei D. 2004b)60. Iar în continuarea aceluiaşi top, alături de Canada, Spania se înscrie pe
locul al 8-lea, cu peste 20 miliarde dolari, iar între 15 şi 20 miliarde dolari se mai înscriu, în
ordine descrescătoare, Irlanda, Belgia şi Italia.
PoziŃia onorabilă a Ńărilor UE se re-confirmă astfel, pe Ńări individuale, unde însă
mai este pusă în evidenŃă inegalitatea poziŃională, pe Ńări individuale, în sânul Uniunii (şi
chiar zonei Euro). Astfel, de mai puŃin de 10 miliarde flux ISD beneficiază Suedia(20) şi
Finlanda(21), iar, cu ceva peste 5 miliarde dolari 2002, Danemarca (24) şi Portugalia (25)
încheie un pluton fruntaş, care lasă pe dinafară nu mai puŃin de 13 Ńări membre UE.

60
Vezi şi “Institute for Economic Forecasting” (Institutul de Prognoză Economică al Academiei Române) &
Internet Securities Inc., ISI Emerging Markets, Barometer of the Romanian Economy, http://dp.securities.ro
53
 Tabelul IV.2
Surse ale ISD în Ńările est-europene şi Rusia
(% din total)

Sursa ISD MEDIU MINIM MAXIM

UE, din care: 69.3 27.9 Rusia 84.1 Rep.Ceha
Austria 9.7 0.0 Rusia 45.6 Slovenia
FranŃa 3.8 1.1 Lituania 12.5 Polonia
Germania 15.5 2.6 Estonia 28.7 Slovacia
Italia 1.8 0.0 Rusia 5.4 Slovenia
Olanda 10.9 1.1 Lituania 30.1 Rep.Ceha
Suedia 2.8 0.0 … 32.5 Estonia
SUA 11.4 6.8 Slovacia 34.0 Rusia
łări est-europene 5.6 0.0 Rusia 18.1 Letonia
Altele 13.6 X x x x
TOTAL 100.0 X X X X
Sursa: United Nations World Investment Directory Volume VIII Central & Eastern Europe2003

V. MigraŃia internaŃională a forŃei de muncă

Nu există o înŃelegere unitară asupra definiŃiei migraŃiei şi respectiv e- sau i-
migrantului61. Acest aspect (de ordin calitativ) nu numai că poate conduce la confuzii şi
aprecieri eronate, dar mai întâi poate explica insuficienŃa datelor (cantitative) asupra
fenomenului migraŃiei în statisticile internaŃionale. Statisticile naŃionale sunt, astfel, cu atât
mai expuse a furniza date incoerente cu cele ale altor statistici naŃioale.
V.1 Aprecieri şi evaluări. Precizări şi restricŃii de înŃelegere
Chestiunea de bază care se cere conceptual unificată priveşte migraŃia – eveniment – şi
respectiv migrantul – e-, sau i-migrantul, persoană62. Iar pentru practica cercetării este fireşte
căutată acea modalitate de convertire a datelor asupra celor două noŃiuni. Se pare că un nod al
diferenŃelor de accepŃiune revine în perioada la care se face referire pentru migrant şi
respectiv migraŃie63.
Mai în profunzime, se vede nevoia convertirii caracteristicilor celor două concepte. Pe
partea migraŃiei (eveniment) se disting originea, destinaŃia şi respectiv motivaŃia. Ceea ce
conduce la migraŃia urbană şi rurală, atunci când se limitează la spaŃiul intern, sau pe Ńări de
origine şi destinaŃie, când este în afara frontierelor, respectiv, după un alt criteriu, ea se
motivează ca pentru familie sau pentru carieră. Pe partea migrantului (persoană) se vor
distinge vârsta, sexul, nivelul educaŃiei, starea civilă, încadrarea profesională şi în activitate,
Ńara de origine şi cea de rezidenŃă.
Măsura migraŃiei este dată de (1) numărul emigranŃilor dintr-o anume perioadă, (2)
procentul emigranŃilor în populaŃie, la momentul dat, şi respectiv (3) rata e- şi i-migraŃiei64.

MigraŃia populaŃiei este oricum un subiect întins şi complex. Ne vom limita la migraŃia
pentru muncă. Aceasta poate fi o parte mai mică sau mai mare în masa totală a fenomenului

61
Maurice Kugler & Hillel Rapoport: Skilled Emigration, Business Networks and Foreign Direct Investment.
Martie 2005. On line. UniversităŃile Southampton şi Bar-Ilan
62
Courgeau, D: Migrants et migrations. “Population”, Nr. 28 / 1973. P. 95-128.
63
Long, J.F. & Boertlein, C.G.: Using migration measures having different intervals. Nepublicat. Biroul
“Census” , Washington DC.
64
Frans Willekens: Models of Migration by Age and Spatial Structures, On-line. Netherlands Interdisciplinary
Demographic Insitute (NIDI). ContribuŃie prezentată la ConferinŃa asupra Estimării MigraŃiei în 24-26
septembrie, 2004.
54
migrator, dar în literatura de specialitate este deja văzută drept partea cea mai dinamică a
migraŃiei65. Implicit, se exclude din masa migratoare pentru muncă migraŃia internă.
Următoarea limitare constă în a vedea migraŃia în interiorul regiunii europene. Mai
departe, fenomenul migraŃiei întâlneşte şi se corelează cu fenomenul(procesul) investiŃiilor
străine directe (ISD). În România, să menŃionăm, pregătirea pentru un astfel de fenomen a
început a fi făcută prin reglementarea de către guvern a “Strategiei NaŃionale asupra
MigraŃiei”66, în care, de facto, este înglobată legislaŃia Comunitară, în materie 67.
În următorul rând, înŃelegându-se că studiul de faŃă nu este unul de esenŃă demografică,
ci este căutat impactul economic atât pe partea terŃă, cât şi pe aceea a Ńărilor Uniunii,
detaliile emigraŃiei-imigraŃiei pe grupe de vârste, sexe şi mai ales profesii se vor subordona
limitării la migraŃia pentru muncă. Ne vom limita la populaŃia activă în mişcare, ceea ce,
bineînŃeles, pune accentul pe vârstele până la 40 ani şi oarecum nuanŃează asupra structurii pe
sexe.
O altă limitare Ńine, fireşte, de intervalul de timp considerat. În afara unei referiri
istorice la migraŃia est-vest, în Europa, dezbatem în cele de faŃă despre ceea ce a început, în
România şi Ńările est-europene, odată cu începutul anilor nouăzeci, respectiv continuă cu
relaŃia între aceste Ńări şi fenomenul vecin, vest-european şi, mai cu seamă, unional. În speŃă,
nu ne preocupă fenomenul migraŃiei din perioada comunistă, iar emigraŃia de astăzi către alte
zone din lume, decât Uniunea Europeană, vor fi evaluate numai rezidual.
În fine, joncŃiunea dintre migraŃia internaŃională a forŃei de muncă (MIFM) şi
investiŃiile străine directe (ISD) este una destul de delicată.
V.2. Teorie şi fapte privind migraŃia internaŃională a forŃei de
muncă (MIFM) şi relaŃia ei cu investiŃiile străine directe (ISD)
V.2.1 Fundamente clasice şi neoclasice
Legătura pleacă încă din teorie. Modelul clasic al lui David Ricardo asupra comerŃului
internaŃional şi, respectiv, economiei mondiale, fundamenta, încă din prima jumătate a
secolului al XIX-lea, atât cele două avantaje – absolut şi comparativ68. Să nu uităm, însă,
Ricardo presupunea, corespunzător mobilităŃii perfecte a bunurilor produse între frontierele
naŃionale, imobilitatea perfectă a factorilor de producŃie.
În faza următoare a dezbaterii teoretice, neoclasicii Hecksker, Ohlin şi Samuelson
indicau imobilitatea factorilor, în planul internaŃional, drept o inerŃie imanentă a economiei şi
o caracteristică afectând esenŃial dimensiunea concurenŃială a economiei internaŃionale69.
Contra-reacŃia la “petele albe” ale concurenŃei internaŃionale urmează să fie investiŃiile străine
directe (ISD) – de facto exportul de capital, începând mai semnificativ din secolul al XX-lea,
următor, odată cu primele societăŃi multinaŃionale.
Exportul de capital survine pe altă dimensiune decât exportul de bunuri şi servicii.
Care bunuri şi servicii păstrează, în propria structură valorică, factorii capital (aici maşini,
utilaje şi tehnologie), în proporŃie mai semnificativă. Exportul de capital este, însă, altceva: îşi
are propria specificitate – în sensul în care capitalul exportat este singurul factor care nu îşi
înstrăinează proprietatea, ca şi în sensul în care în locul produsului, este exportată producŃia
– dar se comportă şi aidoma oricărui export: migrează factorul (ca şi bunul sau produsul) din

65
Prof.univ.dr. Daniela LuminiŃa Constantin (coord.): Fenomenul migraŃionist din perspectiva aderării la UE,
Studiul de Impact Nr. 5 al pree-aderării la UE, Institutul European din România, Bucureşti 2004.
66
Publicata în: Monitorul Oficial Nr. 406 din 6 mai 2004.
67
Reglementarea este aferentă teritoriului autohton, urmând astfel să afecteze pe imigranŃii străini în România.
EmigranŃii români în străinătate sunt afectaŃi numai indirect, prin tratamentul corespunzător (similar), aplicat de
statele gazdă.
68
Vezi Partea I.
69
Contrazicând, astfel, viziunea lui Ricardo, care presupunea economia dintre naŃiuni ca dispunând de concurenŃa
perfectă.
55
economia în care acesta se găseşte în exces către economia în care, dimpotrivă, se simte
nevoia sa. Factorii materiali (materiile prime etc.) se comportă aidoma pentru export-importul
dintre naŃiuni.
V.2.2 Specificul forŃei de muncă în economia internaŃională
Ajungem astfel la forŃa de muncă, un factor şi el destul de specific, în sine. Oferta de
forŃă de muncă este mai rigidă, pe toate pieŃele (inclusiv pe cele naŃionale şi locale), decât este
chiar cererea corespunzătoare. Salariul este categorisit ca “preŃ al forŃei de muncă” în condiŃii
destul de controversate, câtă vreme este la fel de rigid, dar şi diferenŃiat între economiile
naŃionale.
Apoi, dacă materiile prime şi factorii materiali au făcut dintotdeauna parte din
nomenclatorul comerŃului internaŃional, iar după aproape un secol a venit şi rândul capitalului
– cu o mobilitate dovedită cel mai bine după ultimul război mondial --, export-importul de
forŃă de muncă a fost dintotdeauna şi este altceva.
Mişcarea forŃei de muncă extra-frontiere se numeşte migraŃie (MIFM), iar ea este mult
mai discontinuă şi mai problematică decât export-importul de bunuri şi servicii (comerŃul
internaŃional), sau decât procesul ISD. Factorii materii prime şi materiali şi-au format uşor
preŃuri internaŃionale, iar mişcarea internaŃională a capitalului a fost prima determinantă a
globalizării anilor nouăzeci. Concomitent, forŃa de muncă rămâne cronic cantonată între
frontierele naŃiunii, iar salariile rămân şi ele la “nivelul naŃional”. Dacă ceilalŃi factori au
depăşit, în condiŃiile internaŃionale, restricŃiile modelului ricardian, de la anii 1830, ceva mai
demult, forŃa de muncă a rămas cel mai aproape de acesta.
Un lucru reuşeşte, însă, forŃa de muncă, prin relativa sa imobilitate internaŃională – este
ceea ce a reuşit şi temporara imobilitate a capitalurilor, până la un moment dat: să asigure acel
“ceteris paribus”70 de care a avut şi are nevoie evaluarea fluxurilor comerciale şi trendurilor
lor. Bunăoară, odată afirmate într-o anume economie sau zonă, ISD au reuşit şi reuşesc cotituri
(de la creşteri-descreşteri de fluxuri la restructurări ale exporturilor şi importurilor şi
schimbarea fizionomiei balanŃelor de plăŃi externe) şi chiar rupturi de trenduri. Crearea
fluxurilor migraŃioniste ar reuşi, la rândul ei, să influenŃeze decisiv atât fluxurile internaŃionale
de capital, cât şi pe cele comerciale, în următoarea instanŃă.
ForŃa de muncă este mai puŃin mobilă decât capitalul, în spaŃiul internaŃional. Astfel,
pe parcursul ultimului deceniu al secolului al XX-lea, comerŃul internaŃional a crescut de
două ori cât producŃia, iar ISD au crescut de trei ori cât comerŃul internaŃional. Numărul
total al străinilor în Ńările OCDE a crescut cu numai 50%, în aceeaşi perioadă. Aceasta în
condiŃiile un fenomen migraŃionist în creşere, în ultima perioadă 71.
V.2.3 ISD şi MIFM: combinarea factorilor de producŃie capital şi muncă, în plan
internaŃional
Întâlnirea capitalului cu munca pune, apoi, problema combinării celor doi factori.
Aceasta înseamnă, mai întâi, (i) complementaritate: capitalul şi munca sunt atrase unul de
celălalt72, pe toate spaŃiile, adică inclusiv pe cel eintre naŃiuni. SpaŃiul internaŃional este,
fireşte, cel mai larg şi aparŃine, ca fază distinctă, economiei moderne a ultimelor decenii şi
perioadei în curs. O astfel de relaŃie directă este prioritară pe termene scurte şi face ca munca
să fie motivată prin capital şi invers. ISD (parte integrantă de primă mărime a fluxului
internaŃional de capital) caută un factor muncă ieftin, şi găsesc salariile mai joase decât în Ńara
de origine a capitalului. Dimpotrivă, reducerea afluxului de capital străin face absent factorul

70
Reper de factor rămas constant, în raport cu ceilalŃi, care îşi măsoară dinamica.
71
Kugler, Maurice & Rapoport, Hillel: op.cit. Autorii observă şi că datele asupra MIFM sunt dificil de obŃinut
din mai multe motive.
72
Klenow, Peter J & Rodrigues-Clare, Andres: Externalities and growth. NBER “Working Paper”. Nr. 11009.
Decembrie, 2004.
56
decisiv care ar fi motivat munca, la ea acasă. Este momentul constituirii fluxului MIFM, cu
efecte asupra ambelor spaŃii – de origine, şi respectiv de destinaŃie.
Vorbim apoi de (ii)(inter)substituŃie, ca o pe termen lung – cu implicaŃii de ultimă
instanŃă asupra nivelului salarizării, la acelaşi loc de întâlnire. Efectul întâlnirii între ISD şi
MIFM este, în timp, unul contrar relaŃiei directe, pe termen scurt: pe un oarecare orizont de
timp, în Ńările de origine a ISD afluxul de forŃă de muncă calificată stopează plecarea
capitalurilor în străinătate. Dimpotrivă, salariile cresc în Ńările gazdă ale ISD, iar faptul se
leagă obiectiv de nivelul relativ mai înalt de tehnicitate, adus cu sine de compania străină.
Astfel, investiŃia străină directă iniŃială reduce, în timp, motivaŃia emigraŃiei – altfel spus,
mobilitatea internaŃională sporită a capitalului poate accentua imobilitatea corespunzătoare
a forŃei de muncă, motivată de o creştere a cererii de muncă locale.
Se petrece şi un alt fenomen interesant. Presupunând impactul ISD drept insuficient să
stăvilească fluxul sau înclinaŃia autohtonă către emigrare, în Ńările gazdă, emigraŃia (MIFM) se
asociază efectului pozitiv al ISD asupra salariilor (şi veniturilor) autohtone. Or, mai departe,
efectul benefic asupra nivelului de trai rămâne, de o parte, unul contradictoriu – în sensul în
care sunt avantajaŃi angajaŃii companiilor străine, faŃă de ceilalŃi - de cealaltă parte se evaporă
(încet dar sigur) factorul autohton de competitivitate, care era costul redus al forŃei de muncă.
Ca atare, nu numai că ISD reduce dimensiunea MIFM, ci pe termen mediu-lung, procesul ISD
se frânează (auto-saturează) pe sine. Situarea inversă a raportului capital-muncă, şi respectiv
ISD-MIFM, pe termen lung, faŃă de relaŃia directă pe termen scurt, Ńine fireşte de faptul
general că termenul prelungit este propriu atragerii şi altor factori, în raportul dintre
variabile, împotriva apropierii de “ceteris paribus” în relaŃia de pe termen scurt. Concret, între
muncă şi capital, în mişcare internaŃională, intervine fenomenul de egalizare a preŃurilor
factorilor, concomitent creerii pieŃelor specifice acestora, în acelaşi spaŃiu internaŃional.
V.2.4 łara de origine şi Ńara gazdă pentru ISD şi MIFM. EmigraŃie şi imigraŃie
Un alt punct de vedere este cel în care comparaŃia ISD-MIFM se face interesantă.
Ambele fluxuri cunosc Ńări de origine şi, respectiv, de destinaŃie pentru care atât cauzele73, cât
şi efectele sunt sensibil diferite.
Pentru ISD, Ńările de origine sunt, în cea mai mare parte, cele dezvoltate, cu excedent
de capital, iar Ńările gazdă sunt cele mai puŃin dezvoltate, cu exces de factori materiali şi de
forŃă de muncă. Sub raportul efectelor, Ńările de origine suferă efecte mai reduse la număr şi de
intensitate mai mică decât este cazul Ńărilor de destinaŃie (Ńări gazdă) – este vorba de reducerea
părŃii active a balanŃei de plăŃi externe şi de reducerea investiŃiilor autohtone, cu efect negativ
imediat asupra altor doi parametri, respectiv cursul de schimb al monedei autohtone şi
şomajul. Efecte care se vor răsfrânge, tot negativ, asupra PIB.
În schimb, Ńările gazdă apar mai influenŃate de ISD, iar efectele sunt mai profunde, pe
termene diferite şi pe mai multe planuri. Astfel, pe termen scurt afluxul ISD poate compensa
ceva din deficitul balanŃei externe, cu precădere al celei comerciale, deficit tradus deobicei
prin incapacitatea cronică exporturilor şi producŃiilor de export. ISD angajează forŃă de muncă
locală, astfel reduce şomajul şi, în următorul pas, contribuie la creşterea economică autohtonă.
Companiile multinaŃionale, dintru început mai mari, reorganizează structurile manageriale şi
forŃa de muncă. Aduc noi repere de export, dar şi importă (în spaŃiul autohton) alte materii
prime şi subansamble urmând să genereze o adevărată restructurare şi la nivelul fluxului
comercial autohton. Efectele asupra balanŃei externe, pe termen prelungit, nu mai sunt
totdeauna la fel de favorabile precum cele pe termen scurt: importurile de completare,
transferul şi repatrierea profiturilor rămân out-fluxuri cronice. Şi tot pe termen lung, creşte
influenŃa tehnologică pozitivă a firmelor străine în spaŃiul autohton şi este provocată creşterea
(mai lentă a) nivelului de trai autohton – acelaşi care de-motivează migraŃia, dar se manifestă
73
Pe care le-am examinat ceva mai mult până aici.
57
şi diferenŃiat asupra populaŃiei. Paradoxal, poate, creşterea nivelului de trai se face
concomitentă întăririi sindicalismului, legat mai direct de dimensiunile lărgite ale companiilor.
Creşte şi influenŃa companiilor multinaŃionale, în detrimentul controlului politic autohton şi
eficienŃei manageriatului politic.
Pentru MIFM, direcŃionarea (sensul) fluxului este cea opusă: Ńările de origine sunt cel
mai puŃin dezvoltate, Ńări mai dezvoltate pot fi destinaŃii intermediare sau finale emigraŃiei.
Deşi inferioare ca amploare efectelor ISD, cele ale MIFM sunt aproape la fel de pronunŃate
pentru Ńara de origine şi cea gazdă. Pe termen scurt, presiunea şomajului se transferă din Ńara
de origine către Ńara gazdă, odată cu migraŃia propriuzisă. Structura forŃei de muncă, în cele
două spaŃii, se modifică corespunzător. łării de origine îi revine fenomenul de “scurgere” a
profesiilor în a cărei calificare s-a investit în plan autohton; în vreme ce Ńara gazdă capătă
atracŃie pentru forŃa de muncă a cărei calificare a scutit costuri autohtone – aceasta este chiar
substituŃia ISD-MIFM, pe partea economiilor dezvoltate, sau un adevărat “transfer invers de
capital” între naŃiuni.
Transferul forŃei de muncă între naŃiuni diferite este însoŃit de unul al populaŃiei, nu
numai în volum absolut şi pe structuri profesionale, ci şi pe grupuri de vârstă, pe niveluri de
educaŃie şi şcolarizare şi chiar pe sexe74. În Ńara gazdă se formează adevărate reŃele
profesionale75. Autorii76 ajung, cu studiul consecinŃelor imigrării, până la influenŃa asupra
cererii pe piaŃa locativă.
Specificul forŃei de muncă, în calitatea sa de factor de producŃie, se face însă şi el
simŃit. În ceea ce Ńine de masa forŃei de muncă, amploarea fenomenului migraŃiei este
variabilă de la Ńară la Ńară, atât pe partea de origine cât şi pe destinaŃie. Cel mai vizibil se face
acest aspect într-un studiu aferent unui grup de Ńări, cum este cel al UE, în formare77: ca atare,
disponibilităŃii diferite la emigrare, în Ńările de origine, îi corespunde diversitatea procentului
de imigranŃi, în Ńările de origine. Factorul de risc, respectiv costurile emigrării frânează
fenomenul în mod vizibil la nivel de masă 78. Structura pe vârste, sexe şi nivelul educaŃiei pot
fi şi ele cuantificate la nivel de masă – iar condiŃionările şi consecinŃele, inclusiv asupra ISD,
se diferenŃiază.
Dar în ce priveşte migraŃia forŃei de muncă – în speŃă, a populaŃiei – fenomenul nu Ńine
numai de motivaŃia economică, aşa cum studiul ei nu o poate reduce la latura de masă.
Emigrarea este o opŃiune individuală (sau familială), scară la care devine un adevărat
“eveniment”79. Printre altele, este aşteptată limitarea în timp a fenomenului, ceea ce se traduce
prin reîntoarcerea subiecŃilor emigranŃi în Ńările de origine - odată satisfăcute scopurile
emigrării, bineînŃeles cel al ridicării nivelului de trai individual, dar şi bazat pe diferenŃele
culturale faŃă de populaŃia autohtonă din Ńările gazdă. La care se poate adăuga chiar aspectul
reîntoarcerii emigranŃilor individuali la familiile lăsate acasă. Revenind la scara de masă a
forŃei de muncă, efectele pot fi mai puŃin vizibile în date şi oarecum amânate pe termenul lung
care identifică schimbarea condiŃiilor generale din Ńările de origine. Tot pe partea individuală
sunt schiŃate chiar portrete-robot ale emigranŃilor80. Individualizarea şi personalizarea
emigrantului presupune peste tot subiectivismul deciziei şi ceea ce îndepărtează capacitatea de
modelare şi previziune.

74
Frans Willekens: op. cit..
75
“Business Networks” (Kugler & Rapoport, op.cit.).
76
Kugler & Rappoport, op. Cit.
77
Mariyana Radeva: East-West Migration in the Context of an Enlarging European Union: New Opportunities
and New Challenges, Tufts University, Boston MA. On-line. 2004.
78
Willekens: op.cit.
79
Willekens: op.cit.
80
Kugler & Rappoport, op. Cit.
58
 V.3 Probleme proprii contextului integraŃionist european
În fine, dacă migrarea internaŃională a forŃei de muncă rămâne problematică, altfel se
întâmplă în contextul integrării economiilor şi aprofundării acesteia. Aidoma tabloului
concurenŃei perfecte paretiene, mobilitatea forŃei de muncă creşte, între frontierele
convenŃionale şi economice ale naŃiunii, în raport cu cea internaŃională. Or, pentru tema de
faŃă contextul Uniunii Europene, în faza ei actuală şi imediată, oferă tabloul cel mai interesant.
Diviziunea dintre Ńările candidate şi cele membre UE, iar în interiorul acestora din urmă
distincŃia noilor membri, reface tiparul teoretic dual pe care ne-am axat deja mai sus:
1. Ńările membre UE, egal Ńări de origine a ISD şi gazdă (receptoare de MIFM);
2. Ńările candidate pentru UE, dar şi noile Ńări membre UE (2004), egal, dimpotrivă, Ńări
de origine a MIFM şi receptoare de ISD.
Dar această situaŃie urmează să fie una temporară.
Apoi, cum am menŃionat mai sus, forŃa de muncă presupune peste tot individualism,
psihologie, mentalităŃi, rezerve şi subiectivism – mai concret, este nevoie de “conştientizarea”
deplină a noii situaŃii, a căderii frontierelor. Ca atare, credem că şi integrarea europeană va
presupune aici un şoc, dar nu unul de foarte mari proporŃii. Or astfel, mobilitatea forŃei de
muncă nu va deveni perfectă într-un timp foarte scurt.
Se mai adaugă aici o mentalitate europeană ceva mai statornică decât este cazul
Americii, spre cel mai bun exemplu, dar nu mai puŃin un nivel al şomajului, în cele mai
dezvoltate economii europene, rămas înalt şi de nemişcat de peste două decenii.
În următorul rând, credem că aceeaşi mobilitatea a forŃei de muncă în interiorul
Uniunii este şi una inegală, cel puŃin între “centrul” şi “periferia” teritorului Unional – de
unde, este evident că mobilitatea factorului muncă din Ńările est-europene este mai mare. Cu
toate acestea, nu se întrevăd nici aici fluxuri (out-fluxuri) extrem de mari81 .
Or, fenomenele transformatoare şi restructuratorii, ca şi rupturile de trenduri
aşteptate odată cu mobilizarea şi a acestui factor, vor fi cel puŃin frânate. Concomitent, ceea
ce se înŃelege drept ISD astăzi se va reduce substanŃial, la timpul viitor. Pe partea europeană
piaŃa se va închide semnificativ faŃă de restul lumii. InerŃia forŃei de muncă va frâna însă
această evoluŃie.
Concomitent, şi în ce priveşte MIFM situaŃia va fi similară ISD: migraŃia forŃei de
muncă în UE nu va mai fi nici ea una internaŃională. O MIFM accentuată va afecta balanŃa
de plăŃi externe autohtonă, dar o va face în mod indirect şi subteran, atâta vreme cât aceasta
va exista încă – respectiv până în momentul trecerii la moneda europeană. Partea cea mai
vizibilă a balanŃei externe vor fi afluxurile de devize ale emigranŃilor. Partea nevăzută va fi
pierderea resurselor de ofertă muncă, resimŃită ulterior (decalat) pe profesii şi în plan intra-
regional.
Odată cu trecerea la Euro, dispare balanŃa de plăŃi externe a naŃiunii (înlocuită de
aceea a Uniunii, în ansamblul ei), iar evaluările locale se vor face tot mai dificile. Va dispare
astfel oricare premisă ca excedentele-deficitele plăŃilor – între aria naŃională şi cea a Uniunii –
să mai fie compensate prin politici monetare sau ajustări ale cursului de schimb, ca în
ipostazele devenite clasice. Compensările vor lua forma fluxurilor de factori de producŃie –
capital şi forŃă de muncă. Or, acest lucru va accentua în mod nedorit diferenŃierea inter-
regională din spaŃiul ComunităŃii, împrejurări în care creşte incertitudinea economiilor
naŃionale.
În fine, ne oprim astfel la imaginea ipotetică a unui spaŃiu economic naŃional
deopotrivă caracterizat drept bazin de forŃă de muncă, ulterior cu ofertă de muncă rarefiată şi
cu ISD auto-saturate, datorită alinierii salariilor autohtone la cele comunitare. La rândul ei,

81 Prof.univ.dr. Daniela LuminiŃa Constantin: op.cit. & Mariyana Radeva: op.cit.

59
naŃiunea se vede dezarmată de instrumentele politicilor macro, în favoarea deciziei Uniunii,
după ce mobilitatea factorilor reuşea importante ruperi de trenduri şi răsturnări de situaŃii.
Ca o concluzie, relaŃia dintre MIFM şi ISD – aidoma unui alt nivel de combinare a
celor doi factori în folosul producŃiei şi dezvoltării – este una complicată, nu se auto-reglează
şi poate uşor scăpa de sub control. Integrarea regională poate accelera MIFM, dar păstrează
efecte contradictorii asupra ISD, re-direcŃionează fluxuri comerciale (ca şi de ISD) şi re-
poziŃionează economiile naŃionale. InerŃia forŃei de muncă poate, totuşi, frâna benefic tendinŃe
din cadrul Uniunii, în folosul studiului aprofundat şi deciziei politice, care poate veni atât de la
centrul Unional, cât şi (încă) de la cel naŃional. Frânarea sau întârzierea unor procese nu va
însemna, însă, nici oprirea lor şi nici că o astfel de oprire ar fi ea-însăşi benefică.
VI. Uniunea monetară: moneda Euro
VI.1 Moneda Euro şi sistemul monetar internaŃional
Este nevoie de cel puŃin două precizări pentru cele ce urmează. Prima este aceea că
preluăm prin sistem monetar internaŃional (SMI) o expresie improprie înŃelegerii clasice.
NoŃiunea de SMI este înŃeleasă de cititorul avizat drept un mecanism de funcŃionare a relaŃiilor
inter-monetare atât de facto, cât şi de iure --- adică înŃeles, implementat şi susŃinut de
autorităŃile naŃionale. Avem în vedere aici fie un acord dintre statele naŃionale, ca la Bretton
Woods (1944), fie o maximă armonizare legislativă şi politico-organizatorică, ca în cazul şi
mai clasicului etalon aur internaŃional. Ca atare, actualitatea ne oferă mai degrabă noŃiunea de
“non-sistem monetar internaŃional”82.
A doua precizare ar fi aceea că, în ce priveşte moneda, cele de mai jos se limitează la
estimări şi aprecieri de perspectivă.
În fine, să precizăm şi aici premisele. Astfel, pentru pieŃele valutare era cu atât mai
impresionantă convergenŃa înainte de 1999, cu cât ea survenea într-un moment în care: rubla
rusă se prăbuşea, odată cu alte câteva monede asiatice, America de Sud era atinsă de criză, iar
dolarul american se replia cu circa 8% faŃă de monedele europene. Este mai mult decât
probabil că aceleaşi monede europene ar fi suferit şi ele fluctuaŃii importante în absenŃa
perspectivei Euro şi a convergenŃei. Să ne amintim de căderea peso-ului mexican, în martie
1995, antrenând cu sine pe cea a lirei italiene cu 20%, plus alte dificultăŃi pentru lira sterlină,
şi mai ales pentru peseta spaniolă. Sosirea Euro marca sfârşitul acestor distorsiuni, care în
trecut fuseseră destul de costisitoare în Europa în materiile creşterii şi şomajului (Yves-
Thibault de Silguy 1997).
Euro dovedeşte vocaŃie pe scena monetară internaŃională în mai multe rânduri: monedă de
facturare, tranzacŃie, rezervă şi plasment (Yves-Thibault de Silguy 1998c).
VI.1.1 Monedă de facturare şi tranzacŃie
E mai mult decât firesc ca întreprinderile europene să factureze în moneda legală pe Euro-
spaŃiu. La care situaŃie avem în vedere aceeaşi proporŃie de 60% a comerŃului intra-comunitar
în totalul tranzacŃiilor externe ale statelor membre. Şi să nu pierdem din vedere Euro-
tranzacŃiile externe Uniunii, pe trei relaŃii principale. (i)Europa centrală şi cea de est sunt
primele expuse, cu monede ancorate de Euro – iniŃial de marca germană. Vine apoi (ii)Africa,
cu zona francului CFA, înlocuit şi el automat de noua monedă. Aceeaşi viteză de extensie în
(iii)bazinul mediteranean, aici operând legăturile strânse şi acordurile cu Uniunea plus
perspectiva zonei de liber schimb cu orizontul spre anul 2010.
De estimat că, odată de Euro ar aparŃine celor 15 state membre aşteptate, ponderea sa
mondială o va depăşi uşor pe aceea a SUA. UE reprezenta deja 38% din PIB al Ńărilor OCDE,
faŃă de 32% aceea a SUA, în 1998; în comerŃul internaŃional – operând reducerea părŃii intra-

82
Corden (1995) şi Woolfe (1995).
60
comunitare – UE efectua 21% din tranzacŃiile mondiale, faŃă de 20% aparŃinând SUA (Yves-
Thibault de Silguy 1997).
O experienŃă mai generală indică influenŃa sensibilă a opŃiunii monetare (vezi, de
facturare) asupra practicilor comerciale. Iar aici practic nu există piaŃă în lume care să excludă
Euro. Cu titlu de exemplu, pe un segment de piaŃă reprezentativ pentru dolar, aşa cum este
aeronautica, încă din 1997 Airbus începea să vândă şi în Euro (Yves-Thibault de Silguy
1998c).
VI.1.2 Atractivitatea Euro
De la începuturile sale, Euro aparŃinea unei pieŃe de talia a 370 milioane de consumatori
implicaŃi. Este implementat într-o economie cu finanŃe publice asanate, în acord cu prevederile
Tratatului de la Maastricht. Pactul de Stabilitate şi Creştere garantează efortul durabil de
gestionare a acestei situaŃii, având în vedere obiectivul pe termen mediu al reechilibrării
finanŃelor publice ale statelor membre.
Euro se va baza pe o vastă piaŃă financiară, cu un grad de lichiditate deosebit. Însfârşit,
va fi girat şi de o bancă centrală independentă, al cărei obiectiv principal este stabilitatea
preŃurilor. Va fi o monedă stabilă, aidoma precedentei ei ancore, marca germană. Şi
presupunându-i şi coeficientul de internalizare al monedei germane, circa 30% din exporturile
mondiale vor fi facturate în Euro (Yves-Thibault de Silguy 1997).
VI.1.3 Utilizatori
În primul rând, Euro se va generaliza în schimburile intra-comunitare – aproximativ 60%
din comerŃul exterior al Ńărilor membre, înainte de instaurarea monedei. Exportatorii şi
importatorii europeni vor fi încurajaŃi cu şanse egale să îl folosească în tranzacŃii – luând în
calcul numai eliminarea costurilor suplimentare de tranzacŃionare. Utilizarea se va extinde
totuşi şi dincolo de frontierele europene. Mai întâi în Africa, acolo unde va înlocui francul
CFA – zona francului n.ns. -- tot astfel, în Europa centrală şi orientală, având în vedere şi
ancora mărcii cvasi-generalizată, şi relaŃia UE predominantă în comerŃul exterior local şi
nemaiinsistând asupra perspectivei integrării. Vine la rând bazinul mediteranean, mai întâi ca
monedă de facturare pe liniile comerciale similar întărite cu Euroland; şi din nou perspectiva,
de astădată nu a integrării cât a constituirii zonei libere la orizontul anilor 2010.
Se previzionează o extindere progresivă dar moderată a Euro pe pieŃele materiilor prime şi
produselor energetice (Ibidem).
VI.1.4 Monedă de rezervă
Crearea monedei europene se înscrie în curentul diversificării portofoliilor în devize,
stagnant totuşi de la începutul anilor şaptezeci. În 1973, 76% din rezervele băncilor centrale
erau constituite în dolari, la finele deceniului nouăzeci cifra coborând la 61%. În aceeaşi
perioadă, creştea partea monedelor europene de la 14 la 20%. Desigur, această parte urma să
fie depăşită de moneda Euro. Iar evoluŃia ulterioară a acestei structuri avea să Ńină de propria
stabilitate, de utilizarea ca monedă de intervenŃie pe piaŃa valutară şi ca monedă de facturare în
comerŃul internaŃional (Ibidem).
La un colocviu al FMI, totalul rezervelor bancare mondiale era estimat la aproximativ
1.400 miliarde dolari, la finele anului 1996. Dintre care, băncile centrale europene aveau să
păstreze 30%, ceea ce cifra rezervele UE la de şase ori cât cele americane şi de două ori cât
cele japoneze. Euro se substituia instantaneu bătrânelor monede europene, iar fenomenul se
suprapunea peste un trend de creştere a utilizării acestora. Estimările indicau către o creştere
a cotei părŃi în rezervele bancare de la 25%, monede europene, la 35%, monedă Euro
(Ibidem). Mai departe, mai multe bănci centrale asiatice îşi exprimau opŃiunea reconversiei a o
parte din propriile rezerve în Euro (Ibidem).
Trecerea la UEM ar trebui, pe de altă parte, să diminueze rezervele valutare ale SEBC,
dintre care 1/3 era alcătuită din monede naŃionale ale statelor participante la Euro – adică

61
partea ce se transforma automat şi instantaneu în moneda europeană. Diminuarea rezervelor
urma să aibă loc prin eliminarea fondurilor de intervenŃie în sensul stabilizării cursurilor
interne Uniunii – vezi Mecanismul Cursului de Schimb (MCS/ERM83).
Mai puŃin sigur este de răspuns la întrebarea dacă şi excesul de dolari americani al
băncilor centrale va fi de asemenea eliminat. Este mai sigur că această parte a rezervelor
variază în proporŃie considerabilă – de la zero la 200 miliarde de dolari84. BCE se va vedea
astfel îndreptăŃită la reŃinerea unei sume importante în dolari în vederea menŃinerii
credibilităŃii sale pe pieŃele internaŃionale.
Unii afirmă cu mare aplomb că aceasta va inunda pieŃele de rezerve în dolari. AnticipaŃia
rămâne însă raŃională într-o măsură îndeajuns de mică. Bunăoară, băncile sunt mai rigide decât
pieŃele şi e mai greu de crezut că vor ignora impactul propriilor tranzacŃii asupra acestora şi
asupra cursurilor de schimb. Drept rezultat, dacă există realmente un exces de dolari în
rezervele băncilor centrale europene (?) acesta va fi resorbit(Ibidem).
VI.1.5 Impactul direct al Euro asupra sistemului monetar internaŃional (SMI)
Pornim de la dominaŃia dolarului asupra pieŃelor internaŃionale – 50% comerŃ, 80% pieŃele
monetare, vizavi de 18% exporturile SUA în comerŃul mondial (Yves-Thibault de Silguy
1998c). Nu putem vorbi de date pentru stabilitatea sistemului monetar internaŃional. Slaba
receptivitate a economiei americane la importul de inflaŃie mobilizează prea puŃin preocupările
SUA în materie de politica cursului de schimb. Fostul secretar al trezoreriei americane James
Conolly spunea odată: “Dolarul este moneda noastră şi problema voastră”. Or, o astfel de
politică “negativă” întreŃinea un impact destul de nedorit asupra sistemului monetar
internaŃional şi asupra economiilor europene îndeosebi.
Euro va schimba aceste date. SMI cunoaşte mutaŃii profunde în sensul pluri-polarizării.
Sunt aşteptate reechilibrări în ponderile relative ale monedelor şi zonelor comerciale, ceea ce
ar îmbunătăŃi cooperarea macro şi monetară internaŃionale. Interesul este aşteptat a fi unanim.
Noul pol monetar european va juca un rol la vârf în această evoluŃie. CondiŃia – pe care
unificarea monetară o va îndeplini asftel prin sine-însăşi – este vocea comună a europenilor.
Un test a fost deja dat cu ocazia crizei asiatice.
Evenimentul Euro este important şi, într-un cuvânt, sunt dificil de prevăzut cu certitudine
consecinŃele sale, cu cel puŃin alte două observaŃii:
- filozofia politicii de curs a Euro nu poate fi alta decât căutarea stabilităŃii, a unei
stabilităŃi mai mari decât în trecut şi prezent;
- CreaŃia Euro poate fi văzută drept o altă şansă de reluare a dialogului multilateral
macroeconomic şi monetar pe o bază (însfârşit) mai echilibrată.
Ca o concluzie, SMI se poate reîntări ca un sistem multipolar. Ceea ce înseamnă, după
experienŃa deja acumulată, că determinantă este, pentru o astfel de structură şi în scopul
stabilităŃii, cooperarea între polii monetari. De aşteptat un SMI mai (bine) echilibrat. Va fi, în
egală măsură, mai “simetric”: câştigurile coordonărilor vor fi şi crescute şi mai echitabil
împărŃite între parteneri. În sistemul multipolar cooperarea se impune prin ea-însăşi, ca Ńinând
de interesul tuturor. DiscuŃia sau jocul acestui sistem este, cel puŃin predominant, pozitiv(ă).

VI.1.6 DirecŃionări ale politicii de curs

Diminuarea gradului de deschidere a zonei şi reducerea concomitentă a sensibilităŃii la
fluctuaŃiile cursului au fost de mai multe ori evocate pentru a sugera că economia europeană
ar putea – în virtutea Uniunii economice şi monetare – recâştiga abilitatea de a-şi pierde
interesul pentru cursul de schimb al Euro. O astfel de politică ar deveni, cu certitudine,
posibilă. Nu ar corespunde însă unei lungi tradiŃii de deschidere şi de cooperare

83
“Exchange Rate Mechanism”.
84
După estimarea lui Yves-Thibault de Silguy (1997).
62
internaŃională, caracteristice Europei. Dacă se înŃelege că un asemenea dezinteres ar dăuna
comerŃului internaŃional, nu este în interesul europenilor de a provoca dezalinieri de acest fel.
ExperienŃa arată că dezalinierile cursului de schimb nu fac decât să alimenteze tensiuni
protecŃioniste şi să dăuneze investiŃiilor directe. Este evident că BCE şi guvernele naŃionale
vor urmări îndeaproape evoluŃia cursului Euro. FluctuaŃii prea mari vor afecta şi obiectivul
stabilităŃii şi competitivitatea firmelor din Europa.
Nu este de conceput ca o construcŃie a stabilităŃii interne să exporte instabilitate în
sistemul monetar internaŃional. Adoptarea Euro e concepută pentru stabilitate în SMI, măcar
că ea poate redeschide calea cooperării monetare internaŃionale, care apărea deja închisă de
la Acordul La Platza-Louvre (1987)85.
VI.1.7 Înspre refacerea cooperării monetare internaŃionale şi gestionarea crizelor
internaŃionale
Afară de previziunile asupra SMI, deja expuse, o chestiune rămâne de rezolvat (Yves-
Thibault de Silguy 1997)86. Este nevoie de modificarea relaŃiilor financiare în cadrul G7, sau
de crearea unui prezumtiv G3 ?
Este de impotanŃă esenŃială, oricum, ca zona să îşi păstreze o voce internaŃională unică.
Iar în astfel de condiŃii, purtătorul de cuvânt va fi preşedintele BCE. Astfel, rămân de definit
modalităŃile reprezentării sale politice, adică ministeriale. Este normal să luăm în considerare
că şi americanii şi japonezii şi canadienii, nu mai puŃin alte Ńări aşteaptă acest unic şi credibil
interlocutor european. Pentru că discuŃiile aşteptate vor fi cel puŃin la fel de aprofundate cu
cele din interiorul Uniunii.
Crearea Euro devine, nu mai puŃin, oportunitatea americanilor ca, împreună cu europenii,
să reuşească stabilizarea SMI. În planul economiei reale, reducerea incertitudinilor în materie
de cursuri va fi capabilă să dezvolte atât schimburile cât şi investiŃiile în spaŃiul internaŃional,
în consecinŃă creşterea economică. În planul politic, această (nouă) cooperare va da un alt
impuls relaŃiilor transatlantice.
Şi participarea le gestionarea crizelor internaŃionale se include la acest capitol. Yves-
Thibault de Silguy (1997) expune trei tipuri de acŃiuni:
1) crearea unei structuri, alcătuite din reprezentanŃi ai preşedinŃiei Consiliului şi comitetului
economico-financiar ale Uniunii. Structură organizată ca punct de contact al Uniunii. Aceasta
după faimoasa butadă a lui Henry Kissinger asupra “numărului de telefon la care răspunde
Europa”. Odată asiguraŃi partenerii pe calea Euro, fiecare va şti cui să se adreseze.
2) instituirea unui mecanism de circulaŃie a informaŃiei, pentru punerea în legătură a
miniştrilor de finanŃe, BCE şi Comisiei. Se pare că şi alŃi autori s-au gândit la acest aspect.
3) asigurarea prezenŃei externe a zonei Euro. Formula la îndemână ar fi misiunile mixte, ad-
hoc, ale reprezentanŃilor preşedinŃiei şi Comisiei.
Iar gestionarea crizelor poate fi complementată de prevenirea lor. Uniunea ar putea
întreprinde mai multe fapte, în acest sens:
(a) să propună soluŃii de evitarea crizelor financiare, în general. Nu în sensul în care s-ar
reveni la capitolul libertăŃii de mişcare a capitalurilor, căci aceasta reprezintă categoric

85
Acesta era un acord multilateral, ieşit de sub egida FMI, prin care autorităŃi monetare centrale, din SUA,
Japonia şi respectiv Germania (de Vest, la vremea respectivă) se înŃelegeau asupra susŃinerii stabilităŃii cursului
dolarului American faŃă de yen şi respectiv marcă. Acordul a fost un success. Dar, dincolo de el rămâne
semnificaŃia după care, la vremuri care nu mai semănau cu cele ale Bretton Woods (1944), acordurile
internaŃionale cu caracter monetar aveau să fie tot mai puŃine, de mult mai mică anvergură decât ceea ce fusese
cândva (1944) fundamentarea unui SMI şi tocmai astfel mai puteau cunoaşte succesul – precum excepŃia
(Acordul) întărind regula (lipsa de acorduri şi de SMI). Astfel, intrarea Euro în scenă putea inclusiv reînnoda firul
înŃelegerilor internaŃionale serioase şi acŃiunilor transparente.
86
Autorul o plasează totuşi înainte de momentul 1 Ianuarie, 1999 (Andrei 2000/ Partea I).
63
garanŃia optimei alocări a resurselor. Este vorba aici de utilizarea eficientă a economiilor, în
plan mondial, înspre investiŃiile în industrie, crearea de locuri de muncă, dezvoltarea
regiunilor retardate şi fondurile de pensii. CondiŃii în care libertatea mişcării capitalurilor ar
trebui, dimpotrivă, însoŃită de transparenŃă reală, astfel de monitorizare şi vigilenŃă.
Bunăoară, crizele de tipul mexicană(1995), sud-est-asiatică(1997) sau rusă (1998) ar fi astfel
evitate.
(b) încă o dată, nevoia de transparenŃă. Înainte de toate, firmele investitoare să îşi facă
cunoscute acŃiunile potenŃiale. Norme foarte precise asupra comunicării rezultatelor financiare
ale companiilor asupra motivării creşterilor capitalului propriu şi emisiunilor proprii
obligatare. Mai departe, transparenŃa similară asupra organismelor de plasament financiar de
tipul “hedge funds”. Apoi, asupra autorităŃilor de supraveghere, domeniu cu o situaŃie
asimetrică la ora de faŃă. Băncile centrale, FMI sau BRI87 cunosc tradiŃia publicării stării
rezervelor oficiale şi destinaŃiei lor. Nu aceeaşi obligaŃie pentru operaŃiunile de pe pieŃele
financiare, pentru fondurile băncilor comerciale sau pentru fondurile de investiŃii. Ceea ce,
bineînŃeles, împiedică analiza crizelor şi gestionarea lor. Principiul este acela că fondurile
private, în contrapartidă, ar trebui să fie însoŃite de aceeaşi transparenŃă cu cele oficiale.
(c ) nevoia de supraveghere. Istoria financiară ne învaŃă că la originea tuturor crizelor se
găseşte asumarea în exces a unui risc, din partea actorilor financiari vizavi de o situaŃie
economică dată. De aceea, globalizarea sistemului bancar îşi asociază reguli prudenŃiale –
succesiv, la nivel naŃional şi internaŃional – pentru ca comportamentul riscant al unei bănci să
nu ameninŃe viabilitatea sistemului în ansamblul lui. Aici survenea şi aplicarea raportului
Cooke la Banca Reglementelor InternaŃionale, profilactic contra riscurilor sistemice în lumina
celor întâmplate cu banca Herrstadt.
Punerea în practică a acestor reguli prudenŃiale se cere făcută efectivă pentru
ansamblul oricărui sistem bancar88. Trebuie mers însă şi mai departe: unele fonduri de
investiŃii dispun astăzi de un efect pârghie – 80% din capitalul încredinŃat – care ameninŃă
ansamblul sectorului financiar cu riscul sistematic (Yves-Thibault de Silguy 1998c). Este
nevoie de definirea regulilor prudenŃiale, inspirate de raportul Cooke, nu numai la nivel
naŃional şi european. Iar supravegherea se cere activă.
(d) nevoia de vigilenŃă. Măsurile descrise aici sunt utile pentru a nu generaliza crizele
financiare şi repercursiunile lor asupra economiei reale. Nu sunt însă suficiente prevenirii lor,
aici fiind nevoie numai de conduită politico-economică sănătoasă.
Se înŃelege astfel că responsabilitatea revine întâi statelor în cauză, apoi
organismelor financiare internaŃionale, cu autoritatea şi fondurile de care dispun. Concret,
despre FMI, la acest capitol, de întărit mai întâi caracterul politic al organelor sale de decizie,
completată mai departe de creşterea cotelor părŃi ale statelor. Sunt aşteptate cel dintâi
autorităŃile FMI, Băncii Mondiale şi G8 de a responsabiliza sectorul financiar privat. Pentru
că ar fi injust ca acesta să aştepte infuzia de fonduri publice din Ńările aflate în criză pentru a
garanta rambursarea creditelor contractate în condiŃii insuficient fundamentate şi girate.
Este însă deopotrivă adevărat că nimeni nu putea şi nu poate estima ceva din ritmul
creşterii Euro pe toate pieŃele. Oricum însă, el avea să fie unul rapid. CondiŃiile economice
sănătoase, garantarea lor printr-un Pact de Stabilitate şi Creştere, susŃinerea faptică din partea
Băncii Centrale Europene independente – cu obiectivul stabilităŃii preŃurilor – vin să îl susŃină
pe acesta, inclusiv în percepŃia generală.
VI.2 Beneficiile şi costurile uniunii monetare
VI.2.1 Beneficiile

87
Banca Reglementelor InternaŃionale.
88
Amintim cum G7 cerea lui Hans Tietmeyer un raport imediat asupra acestei chestiuni.
64
(1) reducerea costurilor de tranzacŃie, care începe cu cele monetare, dacă, cel puŃin,
considerăm cele întâmplate până la data monedei unice, ridicându-se la aproape 0,4% din PIB
european. Unii analişti opinează însă că şi regulile bancare erau exagerate.
(2) eliminarea riscului de curs inter-Ńări şi reducerea considerabilă a riscului de curs în
general (riscul valutar). Eliminarea riscului valutar va ajuta, să spunem, oricare firmă
spaniolă să exporte în Finlanda fără să suporte vechile riscuri, astfel pieŃele producătorilor şi
ofertanŃilor vor creşte cu siguranŃă. Aceeaşi reducere a riscului valutar va ajuta firmele şi în ce
priveşte exportul în afara Uniunii. Moneda Euro este oricum mai puternică decât erau
monedele naŃionale, mişcările cursului ei nu vor mai fi atât de largi cât erau cele ale
monedelor naŃionale, ca atare pieŃele se vor lărgi în totalitate, în interiorul şi în afara Uniunii.
(3) eliminarea devalorizărilor cu scopul recâştigării competitivităŃii
(4) eliminarea atacurilor speculative
(5) stabilitatea preŃurilor. Unii autori rămân la părerea că aceasta, ca politică, va presupune
totuşi unele costuri.
(6) cadrul unei noi pieŃe financiare pentru Euroland – de la segmentarea iniŃială
(Hämäläinen 1999).
(7) uniunea politică şi cooperarea. Uniunea politică rămâne însă una dintre chestiunile
delicate, având în vedere puterea supranaŃională. Cooperarea este presupusă să crească. O va
îndreptăŃi mai întâi comuniunea de nivel al dobânzii, de curs de schimb şi, de dorit, de creştere
economică.
(8) beneficiile externe – vor fi direcŃionate către Uniune în totalitate, în vreme ce puterea
economică creşte odată cu economiile cumulate ale Ńărilor membre. Trebuie însă avută în
vedere şi prăpastia care se cască vizavi de vecinii uniunii, printre care Ńările asociate şi cu
dorinŃa aderării.
În fine, numai odată cu moneda unică cetăŃeanul european va beneficia de plenitudinea
avantajelor pieŃei unice – diferenŃierea monedelor comportă în sine riscul potenŃial al
cursurilor de schimb, alterând substanŃial echilibrele contractuale. Concomitent, adaptarea se
repercutează asupra averilor cetăŃenilor şi puterii lor de cumpărare. Euro va reprezenta o
protecŃie împotriva a astfel de riscuri.
VI.2.2 Costurile Uniunii Monetare
Cel puŃin unii le consideră atât de importante încât ar putea balansa beneficiile. Marea
Britanie pare a se fi acroşat ea însăşi de această idee.
(1) convergenŃă şi ZMO. Ciclurile economice ale diferitelor Ńări nu arată încă convergenŃa de
tip Sachs(1997). E nevoie de măsuri diferite pentru Ńări diferite. Se poate recurge, deocamdată,
numai la politica monetară, la instrumentele ei specifice, încă neeficace.
(2) costurile de tranzacŃie. Sunt cele de planificare şi organizatorice şi nu vor fi plătite numai
de băncile centrale, ci va rămâne o parte să fie suportată de agenŃii economici. Firmele sunt
aşteptate de o perioadă de adaptarare la moneda unică.
(3) ajustarea cursului de schimb. Fiecare Ńară va avea de plătit, vizavi chiar de eliminarea
costurilor presupuse de stabilitatea cursurilor iniŃială monedei unice. Fiecare Ńară îşi pierde,
prin suveranitatea monetară iniŃială, posibilitatea de a interveni în reglarea problemelor care
altădată presupuneau simpla ajustare a cursului. Exemplul cel mai la îndemână este fireşte cel
al soldului balanŃei externe naŃionale. Un alt capitol de costuri survine aici din mai marea
expunere a fiecărei Ńări la şocuri, faŃă de situaŃia tradiŃională, mult mai mica mobilitate politică
împotriva oricăror ameninŃări (Whittaker 1996). Se pierde din vedere şi măsura în care
exporturile, în speŃă politica exporturilor mai serveşte ajustărilor de curs şi balanŃă externă, ca
în cazul clasic(Ramb 1997).
(4) stabilitatea preŃurilor – reapare şi ea şi pe partea costurilor, ca obiectiv, în corelaŃie cu
şomajul şi creşterea economică. PoziŃia antiinflaŃionistă este preponderent germană. Există

65
exemple de Ńări al căror obiectiv antiinflaŃionist a reuşit (Columbia), dar în favoarea recesiunii
şi deci pe seama altor indicatori sacrificaŃi.
(5) pierderea suveranităŃii monetare – vine în continuarea costurilor legate de cursul de
schimb. În realitate, se pierde întreg instrumentarul politicii monetare, esenŃialmente oferta de
monedă şi nivelul dobânzii, deci toate vechile obiective ale acestei politici, în final şomajul şi
creşterea economică.
(6) reducerea independenŃei fiscale (Krugman şi Obstfeld 1994) operează serios, cu efecte pe
termen lung. Iar pe trmen scurt se cere adaptarea la echilibrul bugetar, care să asigure
stabilitatea monedei unice.
(7) efecte asupra pieŃei muncii. Aici revedem o diferenŃiere specifică importantă faŃă de
situaŃia SUA. Această din urmă piaŃă este mai flexibilă, angajatorii sunt mai relaxaŃi în a
angaja şi concedia, iar angajaŃii migrează mai uşor între regiuni (Krugman and Obstfeld,
1994). Gedmin(1997): nimeni în Europa nu este interesat în creşterea acestei pieŃe.
Cu cât mai rigide sunt atât piaŃa muncii cât şi nivelul salariilor, cu cât în Europa
persistă şi o tradiŃională cultură corporatistă şi cu cât ajustările nu sunt de aşteptat nici pe calea
politicilor monetare, în prea mare măsură, cu atât se impune aici o reformă serioasă, care să
însemne de fapt schimbarea condiŃiilor naŃionale. Pe partea corporatistă europeană, este vorba
de acumularea grupurilor de interese, în sensul în care şi asociaŃiile angajaŃilor au un cuvânt
mai greu de spus decât în America.
Un raport al OCDE din 1999 (OCDE 1999) arată, pentru perioada respectivă că numai
1,5% dintre angajaŃi din UE se foloseau de dreptul de a lucra în alte Ńări ale Uniunii. Lista
costurilor şi efectelor negative ale Uniunii Monetare îşi găseşte “vârful” în eventualitatea
destrămării ei. Costurile implicate ar fi realmente incalculabile şi nici nu s-ar limita la zona
Euro sau la Ńările Uniunii Europene. Viitorul globalizării însuşi va suferi o mare lovitură.
*
În fine, succesul monedei unice va facilita accesul fiecărei firme la capital, deci va
reduce costurile de capital ale firmelor în totalitate. De găsit aici şi o sursă de competitivitate
externă unională. Pe de altă parte însă, acest avantaj macro de sursă micro va presupune că
unele firme îşi vor pierde totuşi, în primă instanŃă, avantajul comparativ în raport cu altele, mai
puternice. Dar o astfel de situaŃie nu este aşteptată să dureze, tot datorită monedei unice. De
aşteptat astfel creşterea competitivităŃii generale a Uniunii, paralel cu topirea avantajelor
comparative intra-zonă.
Altă concluzie preliminară poate fi atribuită lui Yves-Thibault de Silguy (1998e). Euro
era pasul final înspre o piaŃă europeană unică. El operează înspre reducerea costurilor de
tranzacŃie, întărirea concurenŃei şi astfel reducerea nivelului preŃurilor în zona Uniunii. Mai
departe, un mediu economic mai dinamic, cu noi oportunităŃi investiŃionale.
Şi pentru investitorii americani, companii publice sau private, o piaŃă unică europeană
de capital va fi mai interesantă, iar un astfel de trend începea mai demult şi evoluează astăzi
mai departe. Euro însuşi devine o monedă de investiŃie atractivă.
Industriaşii trebuie însă să se pregătească temeinic pentru noile condiŃii, fie ele astfel
favorabile. În ce priveşte partea deciziei politice, lucrurile au fost făcute – este de aşteptat
sectorul privat să reacŃioneze la nivelul aşteptărilor.
VI.4 Detalii de lucru asupra conceperii şi adoptării monedei Euro
Au intrat în lucru opt monede, cu valori între un cent şi doi Euro. Aici intra în scenariul
tehnic al operaŃiei şi fundamentul legal, respectiv pachetul de legi aferent: (1) Euro – moneda
legală unică din 1 Ianuarie, 1999; apariŃia monedei efective Euro exact trei ani mai târziu; (2)
securizarea legală a contractelor. Aspect care a implicat şi intervenŃia similară a legiuitorilor
din alte Ńări – vezi statul New York(Yves-Thibault de Silguy 1998b).În Iunie, 1997, la
Amsterdam, Consiliul European adoptă design-ul monedei şi cere ECOFIN să adopte

66
Regulamentul. Consiliul Guvernatorilor BCE stabileşte un Grup de Lucru pentru Tipărirea şi
Emiterea Bancnotelor (GLTEB). Acest grup cuprindea şi pe casierii şefi şi directorii
acestora.89
AutorităŃile naŃionale ale statelor europene nu au întârziat să anunŃe rigorile tranziŃiei
către propriile administraŃii publice – Euro se legaliza ca monedă de cont şi plată a impozitelor
în mod generalizat (în afara autorităŃii centrale a Uniunii). Mobilizarea în Europa, dar şi în
afara ei, a fost impresionantă (Yves-Thibault de Silguy 1998).
Între 7 şi 13 Octombrie, 1996, Gallup Europe organiza o serie de grupuri de lucru în
toate Ńările CEE pentru a testa reacŃia publicului – erau consultate 1.896 persoane. În 2 şi 3
Decembrie, următor, rezultatul testului era supus atenŃiei Consiliului Guvernatorilor
IME.Imprimarea bancnotelor urma să aibă loc în 13 state. Înseşi monetăriile naŃionale se
ocupau de acest lucru în Belgia, Danemarca, Italia, Austria şi Marea Britanie. În Finlanda şi
Suedia erau folosite companii private, conduse de monetăria statului, iar în Spania o companie
publică (FNMT). În Olanda, o companie privată, “Enschede”. Ca şi în Germania, “Giesecke &
Devrient”, din Munchen, în colaborare cu compania publică, “Bundersdruckerei”, din Berlin.
În Portugalia, se lucrează pe semi-imprimate spre finalizare. În fine, în Luxembourg, se
fabrică bancnote la “De La Rue”, Gateshead. Aceste 14 imprimerii au produs nouă milioane
de bancnote în 1996, şapte pentru uz intern, restul pentru autorităŃile de emisiune ale UE. 12,7
miliarde de bancnote vor fi în circulaŃie cu o durată medie de viaŃă de 2 ani. În Februarie,
1998, Consiliul IME aprobă design-ul final cu specificaŃia tehnică proprie. De aici încolo este
aşteptată moneda efectivă Euro.
La 5 Noiembrie, 1997, Comisia adopta un comunicat intitulat: Impactul trecerii la
Euro asupra politicilor, instituŃiilor şi dreptului comunitar,. Erau evaluate consecinŃele
concrete ale monedei Euro asupra politicilor comunitare, compatibilitatea legislaŃiei
comunitare cu Euro şi implicaŃiile tehnico-operative ale acesteia pentru Comisie – vezi
informatică, schimbări de natură administrativă, informare şi formare a personalului.
Comunicarea se limita totuşi la implicaŃiile Euro asupra politicii şi legislaŃiei comunitare
existente, neatingându-se de strategia introducerii monedei unice, de informarea asupra
acesteia, de ceea ce introducerea Euro avea să afecteze.
La 3 Aprilie, 1998, Comisia a propus o modificare a regulamentului financiar
prevăzând stabilirea şi execuŃia bugetului în moneda Euro, de la 1 Ianuarie, 1999. În
Octombrie, 1998, Curtea de Conturi şi Parlametul European avizau favorabil propunerea.
Comisia adopta o propunere revizuită. Adoptarea definitivă de către Consiliu avea loc în 17
Decembrie, 1998, pentru intrarea în vigoare de la 1 Ianuarie, 1999.i
Parlamentul European adopta, la 6 Octombrie 1998, raportul asupra acestei comunicări
a Comisiei (raportul Langen), cerând aici şi un raport de activitate. Parte dintre preparativele
descrise în Comunicare afectează direct sau indirect alte instituŃii comunitare, ca şi state
membre – spre exemplu, transpunerea directivelor comunitare. În replică, dircŃia generală de
89
Misiunea lor s-a materializat în şapte nominalizări ale bancnotelor Euro: 5, 10, 20, 50, 100 şi 500. Şi Consiliul
IME, sfătuit de istorici, artişti şi experŃi în marketing, selecta două teme pentru organizarea licitaŃiei în
imprimarea bancnotelor, care urma să aibă loc în Iunie, 1995: imaginaŃia creatorilor şi “Vârste şi mode ale
Europei”, ambele purtătoare de steag al UE. Cea de a doua tematică reprezenta istoria arhitecturii europene a
unor perioade distincte: clasicism, romantism, gotic, renaştere, baroc, Rococo, epoca fierului şi sticlei, secolul al
XX-lea. Lansat în 12 Februarie, 1996, concursul a durat şapte luni. Autorii erau identificaŃi prin numere de cod
secrete, de trei cifre. Design-ul apărea anonim la 20 Septembrie, 1996. Un juriu format din 14 persoane dintr-o
arie largă de discipline, inclusive marketing şi reclamă, personae reprezentând Ńările Uniunii fără Danemarca, se
întâlneau la sediul IME în 26-27 Septembrie, 1996. Sub preşedinŃia domnului Hanspeter K. Sheller, secretar
general al IME, design-urile în concurs erau evaluate după: creativitate, estetică, funcŃionalitate, percepŃie
publică, evitarea specificurilor naŃionale şi discriminării între sexe. O listă scurtă a urmat să cuprindă numai cinci
design-uri alese.

67
Afaceri Economico-Financiare a publicat o situaŃie generală asupra pregătirilor în cadrul
administraŃiilor publice naŃionale pentru Euro.ii
Ultimul deceniu al secolului al XX-lea avea să se încheie, pentru Europa, cu adoptarea
monedei unice, la 1 ianuarie, 1999. Era una dintre cele mai importante prevederi ale
Tratatului. În prealabil, la începutul lui 1998, Consiliul European decidea, la Viena, care Ńări
vor forma Uniunea, la momentul ei zero. Preparativele tehnice aveau loc apoi pe durata
aceluiaşi an.
VI.4 Uniunea Europeană şi Euro în viaŃa internaŃională
VI.4.1 Se dezvoltă utilizarea internaŃională a Euro
(i) Lansarea Euro a fost un succes. Euro joacă pe picior de egalitate cu dolarul pe
pieŃele obligatare internaŃionale. În primul trimestru 1999, emisiunile în Euro
reprezentau ceva mai mult de 44% din totalul emisiunilor mondiale de
obligaŃiuni. Pentru comparaŃie, partea emisiunilor în cele 11 monede
participante în anul anterior, 1998, se cifra la numai 36% din acelaşi total. Iar
primele trei trimestre ale Euro aduceau mai bine de 1.200 de emisiuni de titluri.
Euro este, astfel, ceva mai mult decât simpla însumare a forŃelor specifice ale
monedelor pe care le-a înlocuit. Numai cursul de schimb al noii monede
europene nu reuşea de la început să capteze încrederea operatorilor. Dar nici
îngrijorător nu ajungea să fie. De altfel, şi marjele potenŃiale de apreciere îi sunt
importante – şi ceva mai mulŃi indicatori se exprimă astfel; spre exemplu
cursurile la termen.
(ii) Euro este un instrument de creştere a influenŃei Europei în lume. Până la 1
Ianuarie, 1999, relaŃiile financiare mondiale erau dominate de departe de dolar
– vezi 50% din tranzacŃiile comerciale şi 80% din operaŃiunile de schimb
valutar. Citim aici disproporŃia între rolul comercial al SUA (18% din
exporturile mondiale) şi rolul dolarului pe scena monetară internaŃională. Acest
dezechilibru nu putea favoriza stabilitatea în sistemul monetar internaŃional.
Este deopotrivă adevărat că slaba sensibilitate americană la inflaŃie nu face din
cursul doarului o preocupare a Rezervei Federale. Este vorba aici nu atât de o
critică faŃă de autorităŃile americane cât de o consecinŃă inevitabilă a rolului pe
care biletul verde a ajuns să îl joace în lume. Reamintim expresia fostului
Secretar de Stat american, James Connolly90. O astfel de politică, a “neglijenŃei
benigne”, nu are mai puŃin un impact real asupra sistemului monetar
internaŃional, iar europenii nu sunt singurii în suferinŃă. Poate Europa să se lase
condusă de terŃi asupra manierei propriei expresii internaŃionale ?
(iii) Introducerea Euro schimbă datele problemei.
Reechilibrarea (ponderilor relative) în cadrul SMI oferă posibilitatea dezvoltării
încontinuare a cooperării internaŃionale pe plan monetar. Pentru prima oară
reiese interesul comun al tutuor actorilor – nimeni nu poate trece cu vederea
ceea ce i se întâmplă celuilalt partener principal; nici “dulcea neglijenŃă” nu mai
poate aduce soluŃia problemei, în contextul crescutei interdependenŃe.
Interesul specific crescut al europenilor este acela de a-şi defini poziŃia într-o singură
voce, în instanŃele monetare şi financiare internaŃionale – vezi informale, ca în cazul G7, sau
formale, ca în cazul FMI. Consiliul European de la Viena a şi stabilit aceste modalităŃi de
reprezentare. Mai întâi, această reprezentare să fie tripartită: Consiliul Uniunii, Comisia şi
Banca Centrală (BCE). Se pare că americanii contestă, chiar refuză această opŃiune. Miza
dezbaterii devine astfel una politică.
VI.4.2 Europa şi Parlamentul European
90
“Dolarul este moneda noastră şi problema voastră”.
68
 Europa este deja prima putere economică şi comercială din lume. În mod iminent, cea
mai mare putere monetară. Trebuie să îşi ia destinul în propriile mâini şi să îşi decidă şi rolul
diplomatic, cel puŃin pe măsura puterii economice proprii şi dincolo de fondurile cu care ea
finanŃează lumea a treia. Yves-Thibault de Silguy (1999) aminteşte şi de Bosnia-Hetzegovina,
unde europenii au finanŃat integral reconstrucŃia aeroportului internaŃional de la Sarajevo, dar
numai americanii erau invitaŃi la inaugurare. Anecdota este sugestivă pentru ceea ce Europa a
făcut şi pentru ce rămâne de dorit să facă.
Parlamentul European a susŃinut de la început UEM, plus a semnalat câteva lacune
ale Tratatului. Conform Tratatului, BCE, aidoma IEM în prealabil, trebuie să prezinte rapoarte
anuale de activitate Parlamentului. Iar acesta din urmă să organizeze dezbateri pe acest
subiect.
Tot Parlamentul are dreptul să fie consultat în legătură cu numirea preşedinŃilor şi
membrilor consiliului de administraŃie al BCE(IME). În detaliu, Parlamentul are o subcomisie
monetară proprie, iar aceasta lucra încă din vremea IME (preşedinte, Baron Lamfalussy) cu
câteva criterii de evaluarea capacităŃii profesionale a acestor persoane.
Şi totuşi situaŃia nu este încă ideală. Gradul de informare a Parlamentului este relativ
redus, dacă nu foarte redus faŃă de necesar. Parlamentul îşi reclamă un rol mai larg de
participare la UEM şi la politica monetară a BCE. Doreşte un dialog constructiv pe
chestiunile monetare, înainte de toate o informare asupra politicii monetare. Dreptul la
independenŃa principială a politicii monetare este unul subînŃeles şi indispensabil. Se face însă
loc unei uşoare lipse de responsabilitate democratică în sânul sistemului, iar Parlamentul se
reclamă a fi centrul de greutate al acestei laturi. Începând cu transparenŃa şi dialogul asupra
politicii monetare, aspect democratic care nu pune nicidecum în dificultate independenŃa BCE.
Cu atât mai puŃin stabilitatea monedei, ca obiectiv politic al acesteia.

PARTEA A IV-A
CADRUL POLITICILOR UNIUNII EUROPENE
91
I.Politicile economice
I.1 ExigenŃe ale politicilor
Explicit, obiectivele Uniunii, începând de la finele anilor nouăzeci sunt:
(I) Stabilitatea monetară şi încrederea pieŃei (termen scurt)
(II) Transformarea reprizei în creştere importantă şi susŃinută (termen mediu)
(III) FuncŃionarea armonioasă a uniunii economice şi monetare (permanent)
(IV) Reducerea nivelului şomajului şi creşterea accelerată a ocupării (termen mediu-
lung şi permanent)
Ultimele două grupuri de obiective implică asanarea finanŃelor publice.
Să recapitulăm însă şi condiŃiile favorabile: capacităŃile nefolosite şi investiŃiile în
capacităŃi; condiŃiile monetare, cu perspectivă favorabilă pe termen mai lung; convergenŃa
ratelor dobânzii înspre nivele coborâte; perspectivele inflaŃiei coborâte, pe termene similare;
percepŃia (convingerea) pieŃelor de sănătatea economiei şi de credibilitatea politicilor
bugetare.
I.2 Politici economice, legislaŃie şi InstituŃii ale Uniunii şi Zonei
Euro
Articolul 2 al Tratatului Uniunii Europene de la Amsterdam (Decemrie, 1997) spune:
Comunitatea are misiunea ca, prin constituirea unei pieŃe comune, a unei Uniuni economice şi
monetare şi prin punerea în practică a politicilor şi acŃiunilor comune, ... să promoveze pe

91
Vezi şi Bârsan (2005, Cap.3, pag. 6-14).
69
ansamblul ei o dezvoltare armonioasă, echilibrată şi durabilă a activităŃilor economice, un
nivel ridicat de ocupare şi protecŃie socială, egalitatea femeilor cu bărbaŃii, o creştere
durabilă şi neinflaŃionistă, un înalt grad de competitivitate şi de convergenŃă a performanŃelor
economice, un nivel ridicat de protecŃie şi ameliorare a calităŃii mediului, creşterea nivelului
de trai, coeziunea economică şi socială şi solidaritatea statelor membre92.
Într-o definiŃie prescurtată, se înŃelege prin economie competitivă internaŃional (José
Maria Gil-Robles 1998) una în care: (1) productivitatea creşte în ritm similar cu cel al Ńărilor
partenere, de dezvoltare comparabilă; (2) balanŃa externă este echilibrată în condiŃiile pieŃei
deschise; (3) există un nivel ridicat de ocupare a forŃei de muncă. Iar examinând de aproape
performanŃele Uniunii:
(1) Productivitatea este satisfăcătoare. Creşterea ei a fost stabilă pe durata a două decenii şi
jumătate (1974-1997), în jur de 2% pe an. Ceea ce oferă o situaŃie chiar mai bună decât în
Statele Unite (0,7% creştere a productivităŃii pe an, pentru aceeaşi perioadă) şi Japonia (1,9%
pe an, în intervalul 1986-97).
(2) BalanŃa de cont curent a Uniunii nu a cunoscut niciodată fluctuaŃii foarte mari. A rămas
în apropierea echilibrului, cu uşoare înclinaŃii excedentare – aceasta a permis şi exportul de
capital şi furnizarea de ajutoare pentru dezvoltare altor regiuni.
(3) Cât despre piaŃa muncii, Uniunea cunoaşte totuşi ritmuri de creştere mediocre. Iar aceasta
vizavi şi de propriile performanŃe din anii şaizeci, şi din nou de Statele Unite şi Japonia.
Analizăm încontinuare cele două categorii de politici economice, desprinse la nivelul
Uniunii Europene: politicile generale şi cele structurale.
I.2.1 Productivitate, ocupare, salarizare
Tot Articolul 2 al Tratatului Uniunii prevede creşterea (indispensabilă a)
productivităŃii muncii, în ansamblul economiei, indiferent de ritmul în care se va putea realiza
acest lucru. De-a lungul ultimelor (peste) două decenii, acest lucru s-a şi întâmplat – creşterea
regulată a productivităŃii într-un ritm de 2% pe an . Ironia face ca Tratatul să fi intrat în vigoare
într-o perioadă de căderea PIB în medie de 0,5% anual. După care însă, creşterea economică
se ridica la 1,8% în 1996, mai departe, la 2,9% în 1998 (Yves-Thibault de Silguy 1998a).
Poate fi consemnată o proporŃie relativ egală a factorilor determinanŃi pentru mărimea
şi creşterea productivităŃii: progresele tehnic şi organizatoric şi substituŃia capital-muncă la
nivel macroeconomic. Progresul tehnologic (i) se cere accelerat, atât cât este văzut ca sursă de
creştere a calităŃii vieŃii pe termene lungi. De la el se aşteaptă creşterea competitivităŃii, paralel
cu gradul de integrare în interiorul Uniunii. Cât priveşte substituŃia muncii prin capital (ii),
gradul acestui fenomen în Uniunea Europeană este mai ridicat decât în SUA.
Totuşi analiza datelor mai vechi – 1986-90 – arată că moderaŃia salarizării – cu
consecinŃa creşterii rentabilităŃii --, conjugată cu o creştere a cererii făcând şi ea loc noilor
investiŃii, pot reduce aceeaşi rată a substituŃiei muncă-(prin)-capital. TendinŃa de acest fel a
salariilor este una normală şi evoluând odată cu creşterea rentabilităŃii; paralel cu creşterea de
perspectivă a cererii. Ameliorările tehnologice sunt aşteptate să ridice productivitatea tuturor
factorilor – toate în aceeaşi direcŃie a diminuării gradului de substituŃie a muncii prin capital.
În fine, o creştere economică forte favorizează şi succesul accesului aderării Ńărilor
candidate. Ajungem astfel la două clarificări de lucru importante. Există, mai întâi, două
condiŃii de îndeplinit pentru valorificarea corespunzătoare a rezervelor de mână de lucru: (1)
adaptarea acesteia (a calificărilor) la nevoile economiei; (2) capacitatea economiei de a crea
job-uri şi calificări. Există, în al doilea rând, o strategie a Uniunii fundamentată pe consensul
asupra a trei factori esenŃiali:

92
Acest Articol se consituie drept referinŃă a tuturor descripŃiunilor, analizelor şi previziunilor care urmează, de
la creştere economică şi ocupare până la monedă şi condiŃia internaŃională a Uniunii.

70
 • Politica monetară, în direcŃia stabilităŃii,
• Eforturi comune de asanare a finanŃelor publice, în majoritatea Ńărilor membre, în
conformitate cu obiectivele Pactului de Stabilitate şi Creştere
• EvoluŃia salariilor nominale, compatibilă cu obiectivul stabilităŃii preŃurilor, corelată
cu câştigurile productivităŃii, rentabilitatea investiŃiilor şi nevoia securizării puterii
proprii de cumpărare.
Ideea subiacentă este aceea că dacă stabilitatea Ńine de competenŃa politicii monetare, la
aceasta trebuie corelată o politică bugetară şi alta salarială apropriate; iar acestea din urmă
ar favoriza cursul de schimb şi rata dobânzilor pe acelaşi termen care poate asigura creşterea
ocupării forŃei de muncă. Realizarea Uniunii este concepută astfel să anihileze cele trei riscuri,
considerate majore: (i) perturbările cursului de schimb; (ii) conflictele de stabilitate; (iii) riscul
investiŃional.
(iii) PerturbaŃiile cursului de schimb sunt excluse pentru UEM (Euro). Dispare
diversitatea monedelor, pentru Euroland, iar pentru “pre-in”93 noua monedă
întăreşte stabilitatea cursurilor, respectiv mai vechiul Mecanism al Cursurilor de
Schimb. Perspectiva lărgirii Euroland echivalează generalizării acestui avantaj al
pieŃei unice. În cealaltă ordine – internaŃională –, moneda Euro este concepută să
stabilizeze lucrurile şi pentru sistemul monetar internaŃional. Există angajamentul
pro-stabilitate şi pe cele două maluri ale Atalnticului. În ultimă instanŃă, comerŃul
exterior al Ńărilor membre Uniunii în afara ei coboară la ponderea de 10%, mai
lesne de influenŃat din partea relaŃiilor economice intra-Unionale (Ibidem).
(iv) Conflictele de stabilitate vor fi mai lesne de evitat. DispoziŃiile Tratatului94 şi
Pactul de Stabilitate şi Creştere95 reduc, fără îndoială, riscul de conflict între
politicile monetară şi bugetară – oricât de diferit s-ar localiza acestea96. Obiectivul
armonizării este obŃinerea unei rate a dobânzilor, pe termen lung, coborâtă şi
concomitent stabilă. Dincolo şi de acest obiectiv, revine cel (monetar) al stabilităŃii
preŃurilor. În acest context, regăsim mai întâi dispariŃia problemelor cursului de
schimb dintre Ńări partenere– tot datorită monedei unice --, apoi partenerii sociali
sunt ajutaŃi în asumarea responsabilităŃii sociale a politicilor salariale, în
concordanŃă cu obiectivele stabilităŃii şi creşterii. Într-o astfel de ordine, şi pe
celelalte planuri adiacente este încurajată disciplina salarii-preŃuri.
(v) InvestiŃiile beneficiază de un mediu mai stabil, al reducerii riscului specific.
Moneda unică este, de principiu, apropriată zonei de stabilitate şi reducere a
inflaŃiei. Reducerea inflaŃiei – astfel şi a dobânzilor – este propice investiŃiilor
directe, materiale. Numai prezumtivele conflicte de stabilitate (vezi ii), sau
turbulenŃele monetare ar mai perturba acest climat, într-un grad mai important. Sau,
la o scară mai redusă, uşoarele mişcări ale cursului, respectiv inflaŃia ar afecta
randamentele, rentabilitatea, deci decizia investiŃională. Din nou moneda unică va
replica prin creşterea gradului concurenŃial al pieŃei şi lărgirea paletei de
oportunităŃi investiŃionale. La acest punct, deci, Euro aduce stabilitatea care loveşte
şi în cel de al treilea obstacol al creşterii, am numit dezvoltarea insuficientă a
capcităŃilor, pe măsura creşterii productivităŃii (Maria Gill-Robles 1998).

93
łările membre Uniunii Europene şi (din varii motive) nemembre Euroland: Marea Britanie, Danemarca şi
Suedia.
94
Art. 104 C
95
Acesta vizând echilibrarea bugetelor statelor membre Euro, până la realizarea de excedente bugetare (termenii
consacraŃi: asanarea bugetară şi a finanŃelor publice), în aşazia conjunctură normală.
96
Banca Centrală Europeană (BCE), pentru politica monetară; guvernele naŃionale, pentru politica bugetară (în
fapt, astfel, politicile bugetare).
71
 Sintetizând, UEM va permite reechilibrarea politicilor macro, angajate în Uniune. Iar
rezultatele încep să se vadă (Ibidem).
Consiliul European de la Luxembourg (1998) privea deja coordonarea politicilor
economice, în a treia fază a UEM şi dozarea a ceea ce acesta numea “policy mix”. Acestea
rămân de domeniul supravegherii şi vigilenŃei din partea şi a statelor membre şi a tuturor
actorilor implicaŃi în decizii. Se merge până la examinarea atentă şi constantă a ceea ce se
întâmplă în aria fiecărei Ńări membre, ca şi în factorii de influenŃă a cursului de schimb al
Euro, a politicilor bugetare şi structurale (naŃionale) şi nu în cele din urmă a factorilor de
influenŃă a preŃurilor şi costurilor locale. Sunt vizate reforme fiscale înspre creşterea eficienŃei
şi descurajarea “concurenŃei fiscale” – aceasta din urmă, extrem de dăunătoare.
De la politici la coordonarea acestora, la creşterea gradului de coordonare şi
armonizare şi la implicarea tuturor actorilor, avem de a face cu respectarea a ceea ce Tratatul
numeşte principiul subsidiarităŃii. Respectiv, de o parte Tratatul şi Pactul de Stabilitate şi
Creştere, de cealaltă prerogativele statelor membre în ce priveşte politicile bugetare şi
structurale. Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC) se face al treilea actor de primă
mărime decizională, având în vedere independenŃa sa principială în politica monetară.
Revin, la acelaşi loc de cinste, partenerii sociali, în ceea ce priveşte politica salarială.
Iată, însă, fundamentele Unionale detaliate în cele ce urmează.
I.2.2 Politica monetară97 şi politica fiscală
Politica monetară este condusă direct de SEBC, coordonat de Banca Centrală
Europeană (BCE), în conformitate cu Tratatul Uniunii, Art. 105, paragraful 1 – ceea ce
înseamnă: (1) stabilitatea preŃurilor; (2) contribuŃia la realizarea obiectivelor economice ale
Uniunii (Art. 2). Tratatul stipulează explicit independenŃa instituŃională a BCE, dar aceasta
este interpretată drept una de acŃiune, în contextul şi consensul politicilor Unionale .
BCE se desemmnează totuşi, în complementar, printre cele mai independente bănci
centrale din lume (Soto1999)98. Conducătorii BCE beneficiază de facilitatea explicării politicii
BCE. Parlamentul European joacă şi el un rol important în această chestiune. Avem un spaŃiu
important de învăŃat aici de la relaŃiile între Rezerva Federală şi Congresul SUA.
NoŃiunea de credibilitate însoŃeşte InstituŃia Băncii Centrale Europene (BCE), drept
condiŃie sinequanon a realizării – în concpeŃia UE a -- aceloraşi obiective politice. În aceeaşi
concepŃie Unională, de realizarea obiectivelor politicii monetare Ńine nu numai eficacitatea
instrumentelor specifice, cât mai ales satisfacerea nevoilor de investiŃii, creştere şi ocupare.
Mai mult, credibilitatea InstituŃiei BCE nu poate fi separată de aceea a monedei înseşi. Tocmai
această credibilitate a facilitat şi coborârea dobânzilor, la un moment dat, în câteva săptămâni.
De competenŃa BCE – tradusă şi prin credibilitatea ei -- Ńin şi alte două chestiuni de
importanŃă majoră. Prima ar fi asigurarea setului Criteriilor de ConvergenŃă Unională. Aici,
BCE continuă munca Institutului Monetar European (IME) -- din care cea dintâi, de altfel, a şi
luat naştere, iar cel din urmă rămâne în istoria Euro drept cel care a elaborat aceste criterii.
Cealaltă chestiune se leagă de piaŃa financiară Unională, în speŃă constituirea în perspectivă a
acesteia drept o piaŃă puternică, concentrată şi, am putea spune, centralizată.
Să adăugăm că au existat de la început semne avantajoase ale credibilităŃii BCE, vezi
creşterea pieŃelor financiare sau coborârea ratelor dobânzii pe termen lung.

97
Euro nu era conceput ca şi în unică expresie a politicii monetare a BCE. În sigla sa, litera “E” aparŃine şi
cuvântului economie. Uniunea economică este, de fapt rămâne, la fel de importantă ca cea monetară.
98
ReprezentanŃii băncilor centrale (SEBC) în Board-ul BCE vor menŃine legătura de interdependenŃă a politicii
monetare Unionale cu aspectele şi interesele naŃionale, influenŃa acestora – împotriva aspectului supra-naŃional.–
nu vor exista instrucŃiuni politice în conducerea acestei politici; de altfel, ar fi şi împotriva prevederilor
Tratatului. Iar obiectivul ei este păstrarea inflaŃiei sub control – astfel, şansele ei sunt cele mai ridicate iar
transparenŃa maximă, adaugă autorul.
72
 Realizarea obiectivelor BCE (şi SEBC), competenŃa şi credibilitatea acestei InsituŃii
majore a UE şi Euro sunt, nu mai puŃin, salvgardate de Tratat şi Pactul de Stabilitate şi
Creştere prin cele impuse politicilor bugetare şi fiscale – am reamintit obiectivul echilibrării şi
excedentării bugetelor naŃionale. AcŃiunea Uniunii vine aici în consonanŃă cu mai toate teoriile
macroeconomice postbelice. Tot atât cât, fie şi odată cu independenŃa de acŃiune, BCE se
subordonează marilor obiective Unionale, exprimate în Art. 2 al Tratatului.
Nu putem însă scăpa din vedere cronica diferenŃiere de competenŃă politico-
administrativă între monetar şi fiscal-bugetar, astfel că bazele legislaŃiei comunitare au
preferat să facă scăpată deocamdată perspectiva unei uniuni fiscal-bugetare, dincolo de cea
monetară99.
Celelalte aspecte de politică economică (decât cele monetare) rămân în răspunderea
statelor membre. Politica fiscală rămâne de competenŃa acestora, iar ajustarea variaŃiilor
regionale decurge din aceleaşi bugete naŃionale, suplimentate de măsurile centrale ale UE. Tot
la îndemâna statelor rămân politicile salariale şi de piaŃă. Se face însă necesară coerenŃa
acestor măsuri cu cele ale politicii monetare a Uniunii. Drept care şefii de state şi guverne
agreau la Luxemburg (1998) coordonarea politicilor, iar miniştrii de finanŃe primeau un rol
activ în supravegherea acestora de la nivelul Uniunii (Yves Thibault de Silguy 1998a).
În ce priveşte fiscalitatea, în raport cu moneda şi politica monetară, limitele impuse de
Uniune se reduc simŃitor şi cronic, câtă vreme suntem departe de uniunea fiscală şi bugetară.
Bugetul şi fiscalitatea nu pot însă rămâne deoparte, iar aici avansează inevitabil competenŃele
deciziei politice Unionale, dar, poate şi mai mult de atât, conştientizarea pro-Unională a
statelor membre. În contextul mai general al orientării către marile obiective politice inclusiv a
domeniului fiscal-bugetar, vârful de lance al încă incipientei “fiscalităŃi europene” se
manifesta tot în 1997. Comisia Europeană ajungea la concluzia asupra nevoii unei coerenŃe
fiscale. Drept care, în Decembrie acelaşi an se adoptă un cod de conduită fiscală100.
Acesta este şi tabloul complet al asigurării coerenŃei politicii economice. Dar disciplina
în cadrul UEM este chemată să asigure, în contrabalans, tocmai efectul liberalizării, noul
mediu creat companiilor. Iar în partea statelor, rămân măsurile nu tocmai simple de luat asupra
pieŃei muncii.
I.2.3 Politica bugetară şi bugetul Uniunii
Politica bugetară rămâne, aşadar, încă în competenŃa guvernelor naŃionale, dar sub
constrângerea Tratatului şi Pactului de Stabilitate şi Creştere – vezi cerinŃa pentru bugete
“echilibrate” în condiŃii economice “normale”. În astfel de condiŃii se aproba la Luxembourg
(1998) plafonarea deficitelor bugetare la 3% din PIB, plus sancŃiunile de non-aplicare. Cum
am mai menŃionat, în concepŃia Uniunii aceasta se numără printre măsurile necesare cu sau
fără moneda Euro. Rămasă în afara competenŃei Unionale, politica fiscală şi-ar pierde gradual
eficacitatea la creşterea peste plafon a deficitului bugetar. De aceea, şi Consiliul European al
Miniştrilor de FinanŃe şi Comisia monitorizează politicile bugetare naŃionale, de competenŃa
Comisiei regăsindu-se direct aplicarea prevederilor Tratatului (Yves Thibault de Silguy
1998a).
În consecinŃă, în afara poziŃiei subsidiare a politicii monetare – comune, cu obiectivul
fundamental al stabilităŃii preŃurilor --, se mai cere îndeplinirea condiŃiilor:
• atragerii investiŃiilor (crowding in). De o parte, aceasta serveşte cel puŃin menŃinerii
ratei dobânzilor pe termen lung. De cealaltă, statul se orientează înspre creşterea
economiilor la scară naŃională – printre altele, renunŃă la absorbŃia economiilor private
99
Ceea ce rămâne un alt nod de dezbatere.
100
Euro nu are nevoie şi de o fiscalitate armonizată deocmadată, dar pe termen lung statu-quo-ul nu ar fi
suportabil (Yves-Thibault de Silguy 1999).

73
 --, asigurând creşterea durabilă a ratei investiŃiilor fără tensiuni în zonele ratei
dobânzilor sau balanŃei externe şi contracararea (amplitudinii) situaŃiilor conjuncturale.
• acestea vor crea marja de manevră necesară contracarării conjuncturilor
nefavorabile. Este necesar de amintit acest aspect odată cu introducerea monedei
unice, când mingea revine în terenul naŃional, al fiscalităŃii, bugetului şi politicilor
structurale, în vederea susŃinerii obiectivelor şi instrumentelor politico-monetare în
direcŃia stabilităŃii.
• reorientarea cheltuielilor publice către destinaŃii productive, coroborate cu uşurarea
impozitării şi cotizaŃiilor de securitate socială, orientării acestui instrumentar în
direcŃia ocupării. Dincolo de acest scenariu, este vizată şi reducerea ratei şi serviciului
datoriei publice, ca obiectiv al finanŃelor naŃionale.
Contrar opiniei că astfel de constrângeri ar naşte o politică bugetară restrictivă
generalizată, numai un deficit bugetar redus – între 0 şi 3% din PIB – este de presupus a
genera un trend favorabil de reducere a ratelor dobânzii pe termen lung – de altfel, deja
început la finele anilor nouăzeci (José Maria Gil-Robles 1999).
Trei motive pentru menŃinerea creşterii, în condiŃii de dobânzi joase, adaugă şi Yves-
Thibault de Silguy (1998a):
-1- Primul motiv: asanarea finanŃelor publice eliberează economiile. Un punct procentual de
reducere a deficitului public eliberează nu mai puŃin de 60 miliarde Euro anual în folosul
investiŃiilor şi consumului. Începând cu 1993, realocarea economiilor sectorului public către
cel privat depăşeşte 1.700 miliarde FF, sumă superioară bugetului anual al FranŃei.
-2- Al doilea motiv: asanarea finanŃelor publice lărgeşte orizontul investitorilor – mai curând
sau mai târziu deficitele publice îşi cer nota de plată pe calea impozitelor. Dimpotrivă,
investitorii ştiu că un management public de natură a echilibra bugetul le facilitează climatul
de lucru.
-3- Al treilea motiv: o economie europeană asanată va regăsi drumul către creştere şi va
deveni atractivă economiilor la scară internaŃională.
Criticii mai pierd din vedere şi experienŃa ultimelor trei decenii europene, după care
politicile fiscale se dovediseră ineficace în politica de stabilizare macro. Deficitul bugetar,
plus îndatorarea publică ridicate cer cu claritate politici bugetare restrictive – asanare
bugetară -- în fazele de încetinire a creşterii economice. Asanarea bugetară vine să
echivaleze, în concepŃia politico-teoretică şi tehnică Unională, construirii unei eficienŃe a
stabilizatorilor automaŃi din economie -- se înŃelege aici capacitatea de auto-reglare a
economiei, în speŃă de surmontare a oricărei conjuncturi nefavorabile şi neaşteptate.
În condiŃii de păstrare a competenŃelor naŃionale asupra politicii bugetare, Ńările
Uniunii dădeau dovadă de capacitate de acŃiune înspre realizarea criteriilor de convergenŃă şi,
ulterior, a exigenŃelor Pactului, în ajunul introducerii monedei unice. Între 1993101 şi 1997,
media deficitelor bugetare scădea spectaculos de la 6,1 la 2,6%102, în termenii produsului
intern brut (PIB), aceasta însemnând, de facto, reducerea cheltuielilor – între 52,4 şi 48,7% --
în condiŃiile unei presiuni fiscale rămase, practic, constante – de la 46,3 la 46,0%; toate aceste
procente în aceiaşi termeni ai PIB naŃional şi pentru acelaşi interval, 1993-97.
Din accentul primar, pus pe controlul cheltuielilor bugetare, se degajă două principii
de ierarhizare a acestora: (i) controlul consumului public, al provizioanelor pensiilor din
sectorul public, al cheltuielilor de sănătate şi subvenŃiilor pasive în favoarea ocupării; (ii)
prioritatea activităŃilor productive, a investiŃiilor în resursele umane şi politicilor în favoarea
ocupării. Unele state au cunoscut însă dificultăŃi în aplicarea acestor principii. De exemplu,

101
Anul intrării în vigoare a Tratatului de la Maastricht.
102
1,8% în anul următor, 1998 (Yves-Thibault de Silguy 1998a).
74
procesul de formare a capitalului, pe ansamblul Uniunii, şi-a diminuat proporŃia în PIB de la
2,9% în 1992 la 2,2% la sfârşitul deceniului.
Statele membre Euroland şi-au asanat profund finanŃele publice. Pactul de Stabilitate
şi creştere garantează continuitatea acestei politici de gestiune sănătoasă. În perspectiva 2002,
bugetele erau aşteptate să se echilibreze sau chiar să devină uşor excedentare – de adăugat că
Europa dispune pentru prima dată în istoria ei de un cadru juridic sancŃionând deficitele
excesive. Respectarea acestor reguli înseammnă o perspectivă a: dezinflaŃiei, dobânzilor
coborâte şi stabile, creşterii investiŃiilor, astfel creşterii economice şi a ocupării.
Mai mult, unele Ńări – vezi Olanda, mai demult, iar Germania, ceva mai recent – odată
realizată performanŃa aducerii deficitului public la 3% din PIB, procedau încontinuare, din
proprie iniŃiativă, la reducerea presiunii fiscale. Era astfel întregit obiectivul promovării
dinamismului economic şi creşterii economice susŃinute, dincolo de capacitatea politică de
control asupra cheltuielilor publice. Urmau, în 1998, orientările şi liniile directoare generale,
recomandând statelor membre reducerea cotizaŃiilor fiscle şi sociale. Uniunea urmează să
inverseze un precedent trend al creşterii presiunii fiscale, de la 35% la începutul anilor optzeci
către 42-46% la finele deceniului nouăzeci. O astfel de orientare privea, fireşte, şi politica
ocupării, în detaliul motivării muncii şi angajărilor.
O realizare esenŃială, spune din nou Yves-Thibault de Silguy (1999), este generalizarea
unei culturi a stabilităŃii. Stabilitatea este o pre-condiŃie esenŃială creşterii economice şi o
virtute cardinală funcŃionării uniunii economice şi monetare. Gestiunea sănătoasă ajută nu
numai trecerii la Euro. Comisia şi Banca Centrală se dovedesc îndeajuns de vigilente. Tratatul
pune astfel bazele unei reale strategii a stabilităŃii în conducerea politicilor monetare şi
bugetare.
Bugetul Uniunii Europene103 există din 1968, alăturându-se astfel încă existentelor
bugete naŃionale. Are surse de venit din contribuŃiile statelor – până în 1970 singura sursă de
venit – la care din 1970 se alătură veniturile proprii: taxe vamale la import, prelevări din
importul de produse agricole, parte prelevată din TVA, precum şi 1,2% din PNB al fiecărui
stat membru. Cheltuielile sunt, principial, administrative şi de finanŃare a politicilor
comunitare. Uniunea îşi declară câteva principii de concepere şi construcŃie a bugetului: (1) al
unicităŃii documentului – pentru venituri şi cheltuieli; (2) al universalităŃii – nealocării unui
venit unui singur articol de cheltuieli; (3) al anualităŃii întocmirii – cu transmiterea
excedentelor în anii următori; (4) al echilibrului – finanŃării cheltuielilor în limita veniturilor
existente; (5) specificării cheltuielilor pentru obiective transparent ale Uniunii; (6) deosebirii
faŃă de bugetele naŃionale pe partea mărimii veniturilor şi cheltuielilor, dar şi pe aceea
calitativă a obiectivelor; (7) rolului distributiv între contributorii104 şi primitorii105 neŃi.
Bugetul este pregătit de Comisia Europeană, în forma preliminară, până în luna iulie a fiecărui
an, formă înaintată Consiliului European. Până la finele aceleiaşi luni, Consiliul îl aprobă şi îl
conciliază cu o delegaŃie a Parlamentului. În lunile octombrie şi noiembrie ale anului Bugetul se
reconciliază între Consiliu şi Parlament.
I.2.4 Politicile structurale
Dacă meritul indubitabil al Tratatului Uniunii este acela de a fi definit importanŃa şi
rolul politicilor macro asupra creşterii economice şi ocupării, nu pot fi ascunse nici
divergenŃele de concepere a politicilor structurale. Totuşi, dezbaterea avansează, odată cu
procedurile de constituire a pieŃei unice şi cu orientările generale cuprinse în Tratatul de la
Amsterdam, la capitolul “Ocupare”.

103
Bârsan (2005, Cap. 3, pag. 12-14).
104
Germania, Mareea Britanie, Belgia, FranŃa, Luxemburg.
105
Irlanda, Grecia, Danemarca, Olanda, Portugalia etc.
75
 Punctele asupra cărora consensul general rămâne sunt: rolul lor în stimularea creşterii,
creşterii productivităŃii şi competitivităŃii Unionale, ocupării şi eliminării tensiunilor
economice şi politice interioare. SubînŃeleasă rămâne apoi nevoia racordării aceloraşi politici
la marile obiective Unionale, la convergenŃă şi Criteriile de ConvergenŃă. Numai că tot în
această zonă se profilează şi aspectele mai delicate, altfel spus divergenŃele esenŃiale, teoretic
separarea sau distincŃia de facto a acestor politici faŃă de politicile şi principiile generale.
Concret, politicile structurale sunt chemate să se racordeze cerinŃelor bugetare şi celor de
partea reformelor structurale generale.
Tratatul Uniunii retrasează şi subliniază competenŃele de politică economică şi
structurală, care rămân localizate la nivelul guvernelor naŃionale în ciuda faptului că obiectivul
principal se defineşte prin convergenŃă. Statele membre sunt astfel chemate să Ńină seamă de
un număr de principii politico-economice şi de coerenŃă a acesteia: (i) economia deschisă şi
concurenŃială; (ii) neintervenŃia şi non-perturbarea mecanismului pieŃei interne; (iii) coerenŃa
vizavi de strategia macroeconomică ; (iv) respectarea valorilor sociale şi principiului
egalităŃii de şansă; (v) respectarea mediului. În această ordine, Consiliul European de la
Amsterdam cerea, în rezoluŃia consacrată creşterii şi ocupării, din nou accentul pe
coordonarea tuturor politicilor (inclusiv celor structurale). Uniunea însăşi este datoare să
completeze măsurile luate la nivel naŃionale în direcŃia acestor două obiective generale106.
Unii observatori văd statele membre ale Uniunii parŃial incapabile (ne-echipate) de a
înfrunta şocuri economice, cu deosebire pe cele asimetrice, odată aceste state deposedate de
instrumentarul monetar. Unele dintre şocuri pot Ńine exclusiv de limitele teritoriului naŃional.
De cealaltă parte, faŃă în faŃă cu obiectivul pieŃei unice persistă diferenŃieri în structurile
industriale naŃionale.
Tot constrângerile bugetare sunt chemate aici drept instrument profilactic. Iar dacă
şocul asimetric s-ar manifesta totuşi, reacŃia autorităŃii rămâne a fi una de la caz la caz.
Satisfacerea prevederilor Pactului de stabilitate şi creştere va asigura mecanismul de ajustare
după o perioadă mai lungă de rodaj.
La momentul dat, însă, pentru statul naŃional deposedat de instrumentarul monetar
constrângerile Unionale nu fac decât să se suprapună peste cele ale conjuncturilor şi
meandrelor vieŃii economice înseşi. La ordinea zilei, regăsim astfel loviturile globalizării.
Dacă ameliorarea flexibilităŃii -- apelată vizavi de fenomenul globalizării -- economiilor Ńărilor
membre Uniunii nu progresează, atunci sunt de aşteptat consecinŃe serioase: creşterea nu va fi
susŃinută, nici ocuparea forŃei de muncă, iar coeziunea economico-socială va fi compromisă.
Uniunea însăşi şi moneda unică nu vor mai apare drept catalizatorul aşteptat pentru reformele
structurale.
I.2.5 Alte aspecte politice
În privinŃa politicii agricole, Comisia propunea, la 10 Iunie 1998, un nou regim
agroalimentar şi măsuri de trecere la noul sistem. Consiliul a statuat setul de propuneri, la 15
Decembrie, 1998, prin OrdonanŃele CE/2799/98 privind regimul agroalimentar şi 2800/98
privind măsurile tranzitorii ale introducerii Euro pentru politica agricolă comună. Noul sistem
abroga vechile măsuri privind cursurile fixe (zona Euro) şi cursurile de piaŃă (zona “pré-in”).
Trecerea fără şocuri la moneda Euro urma să se asigure printr-un sistem de compensaŃii
agroalimentare, funcŃionând temporar împotriva reducerilor preŃurilor şi ajutoarelor la această
categorie de bunuri. Procesul urma să decurgă până la finele anului 2001. Regimul
106
Vezi exemplul cercetării-dezvoltării, cu întărirea competenŃelor BCE în materie de investiŃii. Miza este largă:
finanŃarea dezvoltării proiectelor de înaltă tehnologie; studiul posibilităŃilor de intervenŃie în domenii ca educaŃie,
dezvoltare urbană, protecŃia mediului; înfiinŃarea unui alt fond de finanŃare a activităŃilor în domeniile cărbunelui
şi oŃelului odată ce vechiul Tratat expira etc.

76
agroalimentar prevăzut pentru statele membre exterioare zonei Euro reia principiul
compensării pierderilor de venit datorate aprecierii monedelor “pré-in” faŃă de Euro. Totuşi,
aceste compensaŃii se limitează la reprecierile survenite înainte de 31 decembrie, 2001 –
respectiv eliberarea celei de a treia şi ultimei tranşe de ajutoare compensatorii ar putea reveni
în 2004, sau mai târziu.
ModalităŃile concrete de aplicare a regimului agroalimentar al Euro sunt definite în
ordonanŃa CE/2808/98 a Comisiei, iar ordonanŃa CE/2813/98 defineşte modalităŃile de
aplicare a măsurilor tranzitorii de introducere a Euro în politica agricolă comună.
Cadrul juridic al Euro şi aspecte operative ale conversiei este constituit din trei
reglementări (ordonanŃe). OrdonanŃa nr. 1103/97 a Consiliului, cu câteva dispoziŃii generale
relative la introducerea Euro, era adoptată în iunie, 1997, intrând în vigoare imediat. ConŃine
dispoziŃii asupra conversiei Ecu/Euro, continuităŃii contractelor, regulilor de conversie
generale şi specifice. În Mai, 1998, era adoptată OrdonanŃa 974/98 a Consiliului privind
introducerea Euro. Intrată în vigoare la 1 Ianuarie, 1999, aceasta conŃinea dispoziŃii asupra
utilizării Euro în perioada tranzitorie (“fără obligaŃii şi fără interdicŃii”), asupra bancnotelor
şi monedelor şi asupra trecerii la moneda efectivă de la 1 Ianuaire, 2002.
Aspectele operative ale conversiei (Groupe interservice … 1997) se leagă şi de
chestiuni de trezorerie şi gestiune financiară. DG XIX lucra la reformularea contractelor şi
conversia plăŃilor corespunzătoare în Euro, căutând în special să elimine posibilitatea erorilor
de calcul, aplicare de dublă conversie etc. Spre exemplu, facturarea într-o monedă naŃională
era supusă conversiei în Euro, apoi plata acesteia se lovea de contul creditorului, rămas în
monedă naŃională.
În ce priveşte plăŃile cu titlu de fonduri structurale, Directiva 1866/90 a Comisiei,
modificată corespunzător, cerea ca statele membre să indice Comisiei contul de credit în care
doreau primirea sumelor. Multe state membre cereau efectuarea plăŃilor în conturi deschise la
bănci comerciale, câtă vreme operaŃiunile între trezorerie şi Comisie decurgeau încă în
monede naŃionale, cu excepŃia celor specific legate de fondurile structurale. La 1 Octombrie,
1998, pornea o întreagă operaŃiune de corespondenŃă cerând statelor membre modificarea
instrucŃiunilor după introducerea Euro – numai unele dintre state înŃelegeau să coopereze.
În aceeaşi corespondenŃă datată 1 octombrie, 1998, statele erau rugate să indice
alternativ Euro sau moneda naŃională pentru vărsămintele cu titlu de resurse proprii în
conturile deŃinute de Comisie pe lângă Trezoreriile publice naŃionale. BCE urma să se implice
în dezbateri asupra deschiderii unui cont unic al Comisiei în acest sens, pentru simplificarea
situaŃiei.
Perioada premergătoare introducerii Euro (anul 1998) cuprindea şi testarea
verificatoare a băncilor comerciale în sensul tratării ordinelor de plată în Euro, pe care
Comisia urma să le introducă efectiv începând cu Ianuarie, 1999. Rezultatele au fost
concludente şi s-a început cu plata fără probleme a salariilor în Euro.
DG XIX reboteza “Infor/Ecu” în “Infor/Euro”. Ordinea citării pe listă a monedelor, ca
şi titlurile de secŃiune erau corespunzător modificate, respectiv adaptate.
Comisia notifica în prealabil BCE operaŃiunile de schimb depăşind un prag convenit.
După care remitea lunar raportul operaŃiunilor pe care le efectuează.
Cursurile de conversie fixe (definitive) erau adoptate în Consiliul din 31 Ianuarie,
1998, pentru a intra în vigoare a doua zi, prima zi a anului 1999.
Un capitol politic separat este ocupat de legislaŃia aferentă pieŃei interne. În esenŃă
erau elaborate interpretările comune, clarificatoare asupra legislaŃiei referitoare la piaŃa
internă. Câteva cazuri restante urmau să fie şi ele reglate prin modificarea unor dispoziŃii în
vigoare – fie recurgând la mecanismele de revizuire, deja clarificate legislativ, fie prin
propunerea de alte dispoziŃii.

77
 Creditele de export. Există un Aranjament, conŃinând linii directoare în sensul unei susŃineri
publice (OCDE) a creditelor de export, între Uniune şi statele membre – în principal este vorba de un
sistem de dobânzi minimale numit “rata dobânzii comerciale de referinŃă”(RDCR), aplicat exclusiv pe
bază de “Consens OCDE”. Statele membre conveneau să se aplice un singur RDCR Euro în toate Ńările
zonei – şi nu câte un RDCR pentru fiecare Ńară. Era acceptată şi propunerea Comisiei de a se calcula
ratele minime pe baza costurilor de finanŃare a împrumutătorilor suverani de prim nivel. Aceasta
însemna, în practică, că rata de bază RDCR a Euro să corespundă randamentului, pe piaŃa secundară, al
obligaŃiunilor de stat ale statelor membre cu cota de credit cea mai ridicată. EUROSTAT calcula pe
bază zilnică curba randamentului Euro şi randamentele specifice, corespunzătoare diferitelor condiŃii
de creditare. Curba este calculată plecând de la obligaŃiuni în valoare totală de 800 miliarde Euro. În
fine, DirecŃia Generală I (DG I) era însărcinată cu difuzarea şi popularizarea tuturor acestor cifre.
Eurovigneta. Este un sistem comun permiŃând remunerarea vehiculelor de transport al
mărfurilor pentru utilizarea reŃelei de drumuri a şase state membre (Belgia, Germania, Danemarca,
Luxemburg, Olanda şi Suedia). Erau convertite în monedă naŃională sumele exprimate în ECU, la
cursul în vigoare la 1 Octombrie al anului anterior, 1998. Se punea problema de a şti dacă în patru
dintre aceste Ńări – membre Euro: Belgia, Germania, Luxemburg şi Olanda – preŃul vignetelor să fie
calculat după acelaşi principiu (vezi pentru aceeaşi dată), sau să se revină tot la cursurile fixe general
aplicate de la 1 Ianuarie, 1999. Comisia propunea ca sistemul preluat să îşi menŃină valabilitatea şi
pentru preŃul vignetelor din 1999 şi 2000, şi pentru Ńările UE nemembre Euro. Sistemul a fost aprobat
de statele membre la 5 Noiembrie, 1999.
Documentul administrativ unic (DAU). Comisia modifica Directiva 2454/93, privitoare la
aplicarea OrdonanŃei 2913, abilitând statele membre să procedeze la modificările cerute.
ProtecŃia consumatorului. Directivele privind creditul de consum şi alte contracte aferente
conŃin dispoziŃii asupra conversiei în monedele naŃionale ale pragurilor exprimate în ECU. Sumele se
cereau revizuite, de către stetele Euroland la datele prevăzute în Directive.
RelaŃii externe. Principiul legislaŃiei monetare nu face necesară modificarea acordurilor
internaŃionale conŃinând referinŃele raportării Euro la monedele statelor participante. DelegaŃiile
Comisiei în Ńări terŃe începeau să primească documente informative asupra Euro, introducerii, altor
acŃiuni şi problematicii specifice. DirecŃia Generală II (DG II) publică, în seria Caiete Euro, mai multe
documente interesante – cu atât mai interesante pentru Ńările terŃe.
Regimul cheltuielilor de funcŃionare ale Uniunii. Consiliul adopta patru ordonanŃe
modificându-le pe cele referitoare la personal şi regimul aplicabil altor agenŃi, prevăzând toate
nivelurile de salarii, pensii şi alte remunerări, inclusiv impozitări. Acestea urmau să fie stabilite în Euro
tot de la 1 Ianuarie, 1999. Toate sumele, odată convertite în Euro, erau publicate în forma unei
Comunicări a Comisiei în Jurnalul official al ComunităŃilor Europene. Aceleaşi reglementări stipulau
că sumele vărsate Ńărilor neparticipante continuau să se regăsească în moneda naŃională, în vreme ce
sumele datorate funcŃionarilor şi pensionarilor din zona Euro se reglau în noua monedă unică.
IndemnizaŃiile şi veniturile membrilor instituŃiilor comunitare (comisari, membri ai CurŃii de
JustiŃie sau Tribunalului corespunzător acesteia, ai CurŃii de Conturi etc.) erau convertite tot de la
început. Reglementarea lor era distinctă, fiind vorba de convertirea în Euro a sumelor în franci
belgieni.
Regimul comun al asigurărilor de sănătate şi contra accidentelor (RCASA) al funcŃionarilor
comunitari era modificat în unităŃi de cont Euro, tot pentru a fi astfel utilizabil din Ianuarie, 1999.
Această măsură a presupus adoptarea altor două decizii, luate cu acordul tuturor instituŃiilor comunitare
şi de care Curtea de JustiŃie era încunoştinŃată în 17 decembrie, 1998.
Globalizarea aduce cu sine şi progres tehnic generalizat, competitivitate şi astfel
reduceri de preŃuri – adică transfer de putere de cumpărare. Acest transfer presupune însă
creşteri de preŃuri relative în sectoarele cu câştiguri mai slabe de productivitate şi presiune
concurenŃială scăzută. ConsecinŃa favorabilă este crearea de locuri de muncă rentabile. Avem
de a face aici cu un proces deja secular, confirmat cu claritate de statistici, şi presupunând
buna funcŃionare a mecanismului preŃurilor. Deschiderea pieŃelor, măsurile de liberalizare şi
de-reglemetare sectorială au respectat astfel de condiŃii. Persistă însă reglemetări depăşite, vezi

78
corporatiste, ca şi bariere de intrare a bunurilor şi serviciilor la sectoare care acoperă cam
jumătate din PIB al Uniunii (José Maria Gil-Robles 1999).
I.3 Un proces în curs – integrarea politicilor economice
(i) Pe planul macroeconomic – UEM beneficiază de o politică monetară unică şi
integrată. Cât despre politicile economice, acestea rămân în competenŃa naŃională. ObŃinerea
unui echilibru al “policy mix”, a credibilităŃii Euro, deci garantarea funcŃionării satisfăcătoare
a Uniunii, impune ca aceste politici naŃionale să capete convergenŃă. Întărirea coordonării
politicilor este esenŃială. La nivel comunitar au fost puse în practică câteva proceduri în acest
sens. Lucrurile începeau cu Orientările Generale de Politică Economică (OGPE). Anual,
Comisia propune Consiliului cadrul general al politicilor economice pentru nivelul naŃional,
dar şi pentru cel comunitar. Urma ca Consiliul European de la Cologne (3 Iunie, 1999) să
aprobe OGPE. Însfârşit, OGPE era conceput sub formă de recomandări, dintre care iată
câteva:
- o mai bună dozare a “policy mix”. Exemplu: respectarea obiectivelor şi Ńintelor
bugetare fie şi în condiŃiile unei creşteri mai lente decât cea prevăzută;
- o politică activă a ocupării. Exemplu: acŃiuni în vederea dinamizării pieŃei muncii,
ameliorării formării profesionale, încurajării spiritului întreprinzător;
- Reforma economică globală. Exemplu: instrumente de eficientizare a pieŃelor
bunurilor, serviciilor şi capitalului.
Întărirea coordonării politicilor economice naŃionale este necesară succesului UEM.
Guvernele conştientizează acest lucru. Numai că, dincolo de bunăvoinŃa general afişată este
nevoie de trecerea la fapte, la concretul tot atât vizibil şi operativ. Yves-Thibault de Silguy
(1999) adaugă la acest cadru că s-ar putea face progrese şi în alte domenii ale politicii
economice, privind îndeosebi către fiscalitate. Euro îşi face aici datoria realizării transparenŃei
asupra nivelurilor, treptelor şi marjelor de impozitare. Statele membre vor fi, în consecinŃă,
incitate să îşi egalizeze tratamentele fiscale cel puŃin pentru factorii cei mai mobili (şi desigur
importanŃi), am numit aici economiile şi întreprinderile.
(ii) Pe planul microeconomic – Euro va accelera convergenŃa preŃurilor. Subzistă încă
ecarturi importante în sânul Uniunii. Exemplu: un ecart mediu de 30% la preŃurile
produselor farmaceutice; altul de 15% pentru industria chimică şi cea alimentară etc.
TransparenŃa adusă de Euro întăreşte însă concurenŃa pe toate pieŃele, adică între
furnizori şi beneficiari de componente şi semiproduse, dar şi mai departe, până la bunuri de
consum. Se adaugă aici creşterea rapidă a comerŃului electronic107. Pregătindu-se pentru
această concurenŃă crescută, regrupările întreprinderilor se accentuează într-un tot mai mare
număr de sectoare – exemple, reŃelele de distribuŃie şi domeniul bancar. Primul trimestru al
anului 1999 consemna nu mai puŃin decât triplarea fenomenului fuziune-achiziŃie în Europa,
comparativ cu primul trimestru al anului precedent, 1998 – o valoare care depăşea cele cele
întâmplate pe solul american.
Rămâne să vorbim şi de cele întâmplate pe plan internaŃional --- şi vorbim aici de fapt
de întărirea rolului Europei în lume. O sfidare este întărirea rolului Europei pe scena
internaŃională, odată cu şi datorită Euro. Fără doar şi poate, se întăreşte utilizarea Euro.
II. Extinderea Uniunii Economice şi Monetare. Procesul de aderare a
statelor candidate
Conform aprecierilor, Europa Centrală şi de Est vor atinge în 2010 un venit pe locuitor
estimat la 75% din media comunitară. Pe cât de lungă fusese negocierea aderării statelor
candidate, pe atât de reuşite se estimează rezultatele în asumarea de obligaŃii de la bun început

107
Aici, un studiu al KPMG arăta că circa 86% dintre marile firme europene estimau reducerea foarfecelui
preŃurilor, odată cu introducerea Euro, iar 64% se şi aşteptau la reduceri de preŃuri
79
de către acestea, în cadrul Uniunii (Yves-Thibault de Silguy 1998d). MenŃinem însă diferenŃa
specifică între UE şi UEM în procesul aderării – aderarea la UEM priveşte şi statele “pre-in”.
Trei etape de aderare a Ńărilor candidate la zona Euro:
- aderarea la Uniune, cu câteva condiŃii generale de îndeplinit;
- preluarea întregului acquis comunitar, în special în zona economică şi monetară a
acestuia;
- Preluarea (respectarea) criteriilor de convergenŃă prevăzute în Tratat.
II.1 CondiŃiile aderării la Uniune
Constituie prima etapă, cu respectarea prevederilor Consiliului European (CE) întrunit la
Copenhaga, în Iulie 1993: condiŃiile politice, legate de democraŃie şi respectarea drepturilor
omului. Se adaugă aici condiŃii de natură economică: economia de piaŃă funcŃională şi
concurenŃială – inclusiv , capacitatea concurenŃială a întregii economii autohtone.
Mai în detaliu,
(i) o economie de piaŃă funcŃională presupune:
- Un sistem financiar eficient -- capabil să orienteze economiile personale şi ale
companiilor către investiŃii productive. Este nevoie aici de un sistem bancar şi unul
financiar performante.
- Un sistem juridic modern – aducător de securitate activităŃii economice. Să existe un
drept de proprietate, altul al contractelor şi altul al concurenŃei.
- Un cadru macroeconomic stabil şi neinflaŃionist – indispensabil dezvoltării
fenomenului investiŃional, creşterii şi creerii de locuri de muncă.
Comisia considera, într-un astfel de context, că Cehia, Ungaria, Estonia, Polonia şi
Slovenia dispuneau, în mod global, de cea mai mare parte dintre condiŃiile economiei de piaŃă
încă din 1998 (Yves-Thibault de Silguy 1998d).
(ii) capacitatea concurenŃială vizavi de piaŃa unică. Este nevoie de: produse performante, la
standarde Unionale; infrastructuri de calitate; resurse umane apte.
Liberalizarea cadrului activităŃii economice este pe calea cea bună în Ńările Europei
centrale şi de est. Numai că cea mai mare parte dintre ele încă păstrează reguli restrictive
pentru piaŃa utilităŃilor publice, bancară şi a asigurărilor. Or, tocmai acestea sunt domenii de
importanŃă esenŃială pentru buna funcŃionare a pieŃei unice. La rândul ei, instituŃiile
comunitare rămân destul de vigilente la respectarea regulilor jocului de către statele membre
(implicit de către statele candidate).
După părerea Comisiei, dacă politicile puse în practică la ora Euro (1999) erau urmate
întocmai, atunci Ungaria şi Polonia ar fi putut fi socotite în măsură să suporte concurenŃa şi
economia de piaŃă (unică), pe termen mediu, încă de la început. Pentru Republica Cehă şi
Slovenia mai era nevoie de ceva eforturi suplimentare. Estonia avea să îşi reducă dezechilibrul
de cont curent, pentru a preveni orice nouă deteriorare a deficitului său extern pe termen
extins, acesta cauzând participării sale la piaŃa unică în perspectivă. Totuşi, cele cinci Ńări
menŃionate au primit deja aviz favorabil în ce priveşte abilităŃile economică şi politică de
participare pe termen lung la Uniunea Europeană. Fapt pentru care şi negocierile se derulau
cu prioritate (Yves-Thibault de Silguy 1998d).
II.2 Primele două faze
În “Agenda 2000” a Comisiei (1997) se sublinia că aderarea presupune “capacitatea Ńării
candidatae de a-şi asuma obligaŃii, cu precădere de a subscrie la obiectivele Uniunii politice,
economice şi bineînŃeles monetare.” Astfel, aceeaşi aderare implică adoptarea “acquis”-ului în
materie economică, monetară şi de curs de schimb. Adoptarea Euro mai presupune separat
respectarea condiŃiilor şi criteriilor de convergenŃă, explicitate în Tratat, şi aplicate de
Consiliul din 2 Mai, 1998.

80
 Consiliul European de la Copenhaga a fixat drept principiu adoptarea acquis-ului, la
capitolul UEM, de către statele candidate – aceasta fie şi în condiŃiile în care Ńara nu
îndeplineşte, încă de la aderarea la Uniune, şi condiŃiile zonei Euro. Ca atare, obligaŃiunile
“primare” aderării la Uniune sunt:
(1) politici economice mai convergente. Mai întâi, Ńara candidată trebuie să
subscrie la obiectivul integrării în Uniune (art. 103), să asigure libertatea
mişcării capitalurilor şi transferurilor financiare (art. 73b) şi să respecte
disciplina bugetară (art. 104 şi următoarele)108.
În contextul pregătirii pentru partajarea monedei unice, toate statele membre sunt
Ńinute să îşi considere propriile politici economice cu titlu de interes comun(itar). În acest
scop, încă de la aderare ele vor fi supuse obligaŃiei coordonării în materie de politici
economice. Există, în acest scop şi instrumente juridice, vezi programe naŃionale de
convergenŃă, supravegherea multilaterală şi supravegherea asupra deficitelor publice excesive.
Aceleaşi state aderă şi la dispoziŃiile Pactului de Stabilitate şi Creştere, al cărui obiectiv este
garantarea caracterului durabil al convergenŃei între statele membre. Acest Pact prevede
explicit dispoziŃii specifice pentru statele aşanumite “pre-in”, respectiv membre ale UE şi
nemembre Euro.
(2) politici monetare mai independente şi mai bine coordonate. Aceste dispoziŃii
relative la disciplina bugetară presupun că fiecare stat membru renunŃă la finanŃarea monetară
a deficitelor publice de către banca centrală naŃională (art. 104) şi îşi refuză accesul privilegiat
al sectorului public la instituŃiile financiare (art. 104A).
Altfel, băncile centrale naŃionale ale statelor membre nu participă la UEM, dar sunt
totuşi membre SEBC chiar dacă nu primesc încă dispoziŃii de la BCE. Din acest moment, în
calitate de membri ai SEBC se asigură independenŃa băncii centrale (art. 107), reŃinându-şi
drept obiectiv de prim ordin stabilitatea preŃurilor.
Noile state membre ale Uniunii Europene îşi pot conduce politica monetară în mod
autonom până la adoptarea monedei Euro. În acest interval de timp, asemeni cazului tuturor
statelor “pré-in”, ele sunt forŃate să îşi coordoneze politica monetară (împreună) cu BCE.
Drept care au asigurată, de la momentul aderării, şi calitatea de membru în Consiliul General
al BCE.
În continuare, astfel, autorităŃile monetare ale statelor membre Uniunii sunt apelate să îşi
asigure şi propria independenŃă în stat, şi instrumentarul politico-monetar, în spatele căruia se
găsesc la rândul lor şi sectorul bancar şi pieŃele financiare.
(3) Politici mai solidare ale cursului de schimb. Până la accesul în Euroland, statele
membre îşi vor trata politicile cursului de schimb drept “problemă de interes comun”(Art.
109M). Îşi vor coordona astfel politica proprie a cursului cu aceea a zonei, tot cu obiectivul
stabilităŃii preŃurilor. Consiliul General al BCE îi va fi, în acest scop, incinta apropriată.
Ceea ce va lipsi dintre obligaŃiile acestor state şi autorităŃi monetare este cursul fix faŃă
de Euro – din nou, de la momentul aderării. Într-adevăr, şi fixarea irevocabilă a cursului
monedei proprii faŃă de Euro este conceput a avea loc la momentul accesului în zona Euro.
De altfel, participarea noilor state membre la Mecanismul Cursurilor de Schimb (MCS) –
intrat în vigoare la Consiliul European de la Amsterdam, 1997 – nici nu este imaginată ca
posibilă înaintea aderării la Uniune. Dimpotrivă, ea va presupune o convergenŃă fundamentală
a politicilor economice, o reapropiere structurală prealabilă. Astfel:
- cea mai mare parte a monedelor statelor din Europa Centrală şi de Est sunt deja
convertibile, totuşi limitat pentru unele restricŃii ale mişcărilor de capital;

108
Aici poate fi admis totuşi un oarecare control provizoriu al mişcării capitalurilor, în condiŃii cazuale, lăsate la
îndemâna celor negociate.

81
 -
cursul de schimb al acestor monede este, în general, caracterizat drept “crawling peg”,
respectiv presupune fluctuaŃii limitate faŃă de dolarul american sau, până la 1 Ianuarie
2002, faŃă de marca germană.
Drept urmare, vor trebui construite alte raporturi de curs al monedelor acestor Ńări, între
momentul aderării la Uniune şi cel al accesului în Euroland – eventual un sistem “ad-hoc”.
În sinteză, această nouă tranziŃie va mai presupune dezbatere şi reglementări suplimentare.
În anul 2004, alături de lotul vechi al celor 15 sate membre UE - Austria, Belgia,
Dademarca, Finlanda, FranŃa, Germania, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Grecia,
Spania, Suedia, Marea Britanie, Portugalia - a fost admis în Uniune un lot de 15 state, în primul
rând est-europene - Cipru, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia,
Slovenia şi Malta. Următorul val este preconizat pentru 1 ianuarie, 2007, iar el include Romania şi
Bulgaria. Uniunea începe tratativele cu CroaŃia şi FRI Macedonia, iar cele cu Turcia sunt actualmente
înspre aprobare din partea statelor membre109.
II.3 Intrarea în faza a treia. Respectarea condiŃiilor Tratatului
Noii aderenŃi vor fi chemaŃi să respecte, la rândul lor, condiŃiile fixate la Consiliul din 2
Mai, 1998, inclusiv criteriile de convergenŃă. Numai respectarea acestora din urmă va putea fi
examinată “à posteriori” aderării – persistă distincŃia între criteriile aderării la Uniune şi,
respective, de convergenŃă pentru admiterea în zona Euro:
(i) unele concepte utilizate în Tratatul de la Maastricht – ca de exemplu rata
dobânzilor pe termen lung sau nivelul deficitului public – sunt categoric inaplicabile încă
pentru Ńările candidate. Rata dobâzilor pe termen lung este calculată “pe baza obligaŃiunilor
de stat pe termen lung”110. Or, aceste obligaŃiuni nici nu există în unele dintre Ńările candidate,
sau cel puŃin pieŃele lor de capital sunt încă prea puŃin dezvoltate.
(ii) respectarea acestor criterii cere, oricum, un anume interval de timp. A le impune
cu stricteŃe şi rapiditate înseamnă crearea de constrângeri interne cvasi-imposibile acestora.
În acest context, implementarea unei pieŃi concurenŃiale, unui sistem bancar eficient şi
reformelor fiscale necesare se cere a fi un set de măsuri prioritare în perspectiva participării
la uniunea monetară.
II.4 ReacŃia pozitivă a statelor candidate
ReacŃia statelor candidate nu s-a lăsat aşteptată. Au fost redusă substanŃial rata inflaŃiei,
deşi pentru unele Ńări ea a rămas una de două cifre. Mai sunt de întreprins măsuri până a
coborâ o astfel de valoare la una în jur de 2,7%, cât este valaorea de referinŃă a ratei inflaŃiei
prevăzute în Tratat.
Cât priveşte deficitul public, unele Ńări candidate au reuşit să întreŃină o valoare chiar
inferioară celei de referinŃă din Tratat (3%). Problema este aici alta. Aceea că nu pot fi încă
comparate calculele acestui deficit în Ńările candidate şi în cele membre, din cauza diferenŃierii
regulilor contabile. În detaliu, unele Ńări candidate iau în calculul deficitului bugetar şi valorile
aferente privatizării.
Foarte diferenŃiată este şi situaŃia datoriei publice. Apoi se cere a se Ńine cont de riscul
creşterii acesteia în anii următori, considerând şi eforturile interne de restructurare deja
angajate. În fine, şi sinteza celor trei etape în accesul Ńărilor candidate la zona Euro:
- prima etapă: satisfacerea criteriilor de la Copenhaga;
- a doua etapă: preluarea acquis-ului comunitar în materie de uniune economică şi
monetară;
- a treia etapă: satisfacerea criteriilor de convergenŃă stabiliŃi în Tratatul de la
Maastricht.

109
Ultimul stat care îşi exprima rezervele la aderarea Turciei a fost Austria, actualmente în 2005.
110
Vezi textul Tratatului.
82
 Au fost stabilite, împreună cu statele candidate, “parteneriatele de aderare”. Comunitatea
în ansamblu a mobilizat mijloace importante în folosul strategiei extinderii – programele
PHARE au însumat 6,7 miliarde ECU în perioada 1994-99. În comunicarea proprie asupra
Agendei 2000, Comisia propunea apoi prevederea a 38 miliarde ECU cu titlu de fonduri
structurale, la dispoziŃia statelor candidate pentru perioada 2000-2006 (Ibidem).
II.5 Lărgirea Uniunii şi aspecte instituŃionale
Uniunea consideră candidatura mai multor potenŃiali noi membri care urmaseră o strategie
de pre-aderare. Summit-ul de la Copenhaga, din Iunie 1993, a constatat dorinŃa “Ńărilor
asociate, din centrul şi estul Europei, de a deveni membri ai Uniunii”. O listă de zece astfel de
Ńări, în principal foste CAER: Bulgaria, Republicile Cehă şi Slovacă, Estonia, Ungaria,
Letonia, Lituania, România şi Polonia; la care se alătură Cipru, Ńară cu candidatura deja
depusă şi virtual membru al Uniunii. Urmare alegerilor din 1996, Malta îşi arăta rezerva la
depunerea propriei candidaturi, câtă vreme îşi căuta construirea unei alte zone libere. Uniunea
îşi lua obligaŃia să înceapă tratativele pentru accederea Ciprului, nu mai târziu de şase luni de
la închiderea ConferinŃei Interguvernamentale. Liderii UE îşi exprimau speranŃa, în Decembrie
1995, că lansarea tratativelor de aderare cel puŃin cu unele dintre statele foste CAER ar putea
avea loc la acelaşi interval de timp.
CondiŃiile de aderare erau: stabilitatea instituŃiilor democratice, domnia legii,
drepturile omului şi protecŃia minorităŃilor, existenŃa economiei de piaŃă funcŃionale,
capacitatea de concurenŃă cu forŃele economice ale Uniunii, capacitatea de a-şi asuma
obligaŃii de Ńară membră, inclusiv a Uniunii Monetare.
Este adevărat că lărgirea Uniunii cu noi membri avea să complice procedurile
decizionale. Uniunea întâmpină deja probleme, cum ar fi finanŃarea politicii agricole sau
coeziunea Fondurilor Structurale în beneficiul Ńărilor membre. Comisia era instruită de
Consiliu să pregătească o serie de rapoarte asupra Ńărilor candidate şi impactului bugetar al
lărgirii Uniunii.
II.6 ConvenŃia Schengen
Este vorba despre o iniŃiativă în afara jurisdicŃiei Uniunii, legată de stoparea
controlului persoanelor la frontierele interne, a şapte state – Germania, FranŃa, Ńările
Benelux, Spania şi Portugalia. Austria, Grecia şi Italia au semnat ConvenŃia dar nu au aplicat-
o. Acordul primea prima semnătură în 1985, în satul Schengen, Luxemburg, şi era
implementat odată cu PiaŃa Unică, la 1 Ianuarie, 1993. Intrarea în vigoare avea să fie amânată
pentru Martie, 1995. FranŃa îşi limita apoi participarea la ConvenŃie cu scopul declarat anti-
terorist şi trafic de droguri. Dar chiar şi întărindu-şi controlul la frontiera spaniolă şi la cea
germană, FranŃa cerea Olandei şi Benelux-ului să înceteze o astfel de procedură, în litera
ConvenŃiei.
În 1996, Danemarca, Finlanda şi Suedia aderă la Schengen, în vreme ce ne-membri ai
ConvenŃiei, ca Islanda şi Norvegia, semnează pacturi de cooperare cu aceasta în ordinea
păstrării “Uniunii de Nord a Paşapoartelor”, veche de patru decenii. Aceste două Ńări
nemembre Uniunii vor participa apoi deplin la implementarea ConvenŃiei (vezi reŃeaua
informaŃională sau controlul vizelor), totuşi fără drepturi de vot. Implementarea termenilor
ConvenŃiei este aşteptată în câŃiva ani.

III. RelaŃiile externe ale UE, ConferinŃa Interguvernamentală, Securitatea şi

politica externă comune
III.1 Elementele relaŃiilor externe ale Uniunii Europene

Uniunea avea să ia numeroase iniŃiative de politică externă în ultimii câŃiva ani.

83
 III.1.1 Mediterana. Comisia Europeană încheia un accord de uniune vamală cu
Turcia, cu scopul stabilizării situaŃiei în Marea Mediterană şi întăririi legăturii Turciei cu
vestul. Parlamentul European aproba această iniŃiativă în 13 Decembrie, 1995. Acordul
prevedea, de la data intrării sale în vigoare 1 Ianuarie 1996, înlăturarea tarifelor vamale din
partea părŃilor (UE şi Turcia) asupra bunurilor industriale şi adoptarea de către partea turcă a
“Tarifului Extern Comunitar” – de facto, o reducere importantă a tuturor tarifelor vamale
existente.
În 28 Noiembrie, 1995, la Barcelona, UE şi partenerii săi mediteraneeni – Algeria,
Cipru, Egipt, Israel, Iordania, Liban, Malta, Maroc, Autoritatea Palestiniană, Siria, Tunisia şi
Turcia – operează o nouă formă de parteneriat, bazat pe dialog politic, economic şi social.
Parteneriatul euro-mediternean, cunoscut de atunci drept “Procesul Barcelona”,
crează un cadru comun de pace şi stabilitate, ajutor economic către statele mediterneene,
cooperare la capitolele imigrare şi lupta anti-droguri, ca şi de prospecŃiuni pentru o altă zonă
liberă pentru bunuri industriale până în 2010.
III.1.2 Asia. Lideri ai UE şi statelor Asiei orientale – vezi aici cei şapte membri ai
AsociaŃiei NaŃiunilor Asiei de Sud-Est, plus China, Japonia şi Coreea de Sud – Ńineau primul
summit de acest fel în Bangkok, 1 – 2 Martie, 1996. Agenda mitingurilor era dominată de:
comerŃ, investiŃii, securitate regională şi dialog politic. ReprezentanŃii părŃilor cădeau de
accord la un nou cadru de relaŃii între regiuni. Un al doilea miting era aşteptat în Europa, în
cursul anului 1998.
III.1.3 America Latină şi Caraibe. Interesul UE creşte pentru America Latină şi
Caraibe. La summit-ul de la Essen este propus un “nou parteneriat” pentru menŃinerea păcii,
asigurării respectării drepturilor omului, combaterea sărăciei şi a degradării mediului. În 15
Decembrie, 1995, la Madrid, se semnează un proiect de acord de liberalizare graduală şi
reciprocă a comerŃului dintre zone cu Ńările MERCOSUR – vezi Argentina, Brazilia, Paraguay
şi Uruguay. Cooperarea imediată atingea arii ca vamă, standardizare, proprietate intelectuală şi
protecŃia investiŃiilor.
III.1.4 Canada. UE şi Canada semnau o DeclaraŃie-Plan comună cu ocazia unui
summit la Ottawa, la 17 Decembrie, 1996. Planul de acŃiune acoperă relaŃii economice,
chestiuni de politică externă, plus o listă de alte raporturi.
III.1.5 Statele Unite. În ce priveşte relaŃiile SUA cu UE, se extinde asistenŃa
umanitară (şi) de urgenŃă faŃă de regiunile Africii, Caraibelor, fostei Iugoslavii, cu deschidere
şi înspre alte regiuni. Sunt inscluse aici eforturi comune diplomatice şi de prevenire a
conflictelor. Este elaborată o nouă “Agendă Transatlantică“, la un loc cu constituirea unui
Grup Consultativ de înalt nivel în coordonarea asistenŃei de dezvoltare şi umanitare.
PerformanŃa atinsă este aceea după care SUA şi UE cumulează astăzi aproximativ 80% din
resursele globale ale UE, distribuite şi separat, prin intermediul altor organisme internaŃionale
specializate.
Un capitol separat al asistenŃei comune SUA-UE îl constituie Bosnia. O primă
conferinŃă a donatorilor avea loc la Bruxelles, în Decembrie, 1995, cu un plan de urgenŃă, pe
termen imediat -- primul trimestru al anului următor, 1996. După acest trimestru, adică în
Aprilie, 1996, avea loc o a doua ConferinŃă pe această temă, care constituia un fond total de
reconstrucŃie pentru Bosnia în valoare de 1,8 miliarde dolari. O a treia ConferinŃă era
programată în primăvara următoare (1997).
III.1.6 Europa Centrală şi de Est. UE semnează parteneriate şi acorduri de cooperare
cu Rusia, Ukraina, Belarus şi alte Ńări, în scopul comun al promovării stabilităŃii politice şi
prosperităŃii economice în regiune. Liderii UE aprobă, în iunie 1995, un acord comercial
interimar între Uniune şi Rusia. Cele două părŃi îşi exprimaseră intenŃia întăririi dialogului
politic.

84
 Cât despre celelalte Ńări -- ale unei regiuni, începând din 1990, putenic frământate de
tranziŃia economică, dar nu mai puŃin politică de la statul de tip totalitar – erau semnate
binecunoscutele Acorduri de Asociere la Uniunea Europeană.
III.2 ConferinŃa Interguvernamentală
Tratatul de la Maastricht cerea statelor membre stabilirea unei alte conferinŃe
interguvernamentale, destinată şi revizuirii termenilor aceluiaşi Tratat, ca şi readaptării
instituŃionale la procesul de extindere şi la alte noi situaŃii create. ConferinŃa era stabilită cu
ocazia unei întâlniri extraordinare a şefilor de stat şi guvern din 29 martie, 1996, la Turin.
Negociatorii aveau să se întânească săptămânal începând cu 1 Aprilie, acelaşi an, iar miniştrii
de externe să revizuiască lunar progresele înregistrate.
Urma astfel constituirea a trei chestiuni de adresat ConferinŃei Interguvernamentale:
(1) întărirea poziŃiei Uniunii, a transparenŃei ei în ochii propriilor cetăŃeni; (2) sporirea
eficienŃei instituŃionale a acesteia în pregătirea pentru extindere; (3) conferirea către Uniune
(din partea organismelor statale, încă existente) a unei mai mari capacităŃi de acŃiune
internaŃiolnală.
III.3 Securitatea şi politica externă comună
Urma şi ea să fie eficientizată cu ocazia ConferinŃei Interguvernamentale. Sunt
cuprinse câteva idei, de felul înfiinŃării unei entităŃi de planificare şi angajării unui purtător de
cuvânt. De la data Tratatului şi adiŃional numeroaselor iniŃiative de politică externă, se
contabilizează dialoguri prospective de la cele cu potenŃiali membri şi asociaŃi la puteri
internaŃionale de felul Rusiei, Japoniei şi Canadei. ConferinŃa interguvernamentală era decisă,
în spiritul transparenŃei crescute, să ia în considerare experienŃa ratificării Tratatului, să evite
problemele apărute în acest mare context şi să implice cetăŃenii de rând în marea dezbatere.
Summit-ul preşedinŃiei irlandeze, din Decembrie 1996, avea să prezinte o primă
versiune a revizuirii Tratatului. Un nou accent urma să fie pus pe ceea ce argoul specific
numea “al treilea stâlp” al celui din urmă: vezi chestiunile acordării de azil şi imigraŃiei,
trecerii frontierelor, combaterii traficului ilegal de droguri şi crimei organizate, capitol la care
îşi găseau locul acum şi terorismul internaŃional, şi abuzurile împotriva copiilor, şi traficul de
persoane. Faza irlandeză nu scăpa totuşi din atenŃie nici precedenŃii doi “stâlpi” ai Tratatului.
În finalul întâlnirii liderilor UE de la Dublin completa agenda ConferinŃei Interguvernamentale
pentru finele preşedinŃiei olandeze, succesoare, din Iunie, 1997.

PARTEA A V-A
PERSPECTIVE ALE UNIUNII EUROPENE ŞI MONEDEI EURO
Lars Jonung (1999) opinează că: Europa nu este o ZMO, astfel nu întruneşte încă
condiŃiile monedei comune. Economia irlandeză poate cunoaşte boom-ul, concomitent cu o
altă stare economică a Germaniei. O mare dilemă este non-convergenŃa ciclică pentru BCE.
Cum se va conduce politica monetară în ansamblul zonei ?
Gradul de integrare europeană este încă insuficient, atât pe partea bunurilor şi
serviciilor, cât şi pe partea factorilor (Krugman şi Obstfel 1994). Cel mai important factor,
încă neintegrat, este munca. Şi cu atât mai delicat odată cu implicaŃiile sale sociale şi
naŃionale. Optimiştii prevăd creşterea mobilităŃii odată cu dezvoltarea şi consolidarea Euro
(Peter S. Rashish 1999). Se leagă de factorul muncă flexibilitatea salariilor şi capacitatea
firmelor de a angaja muncă după nivelul cererii propriului produs. Europa este tradiŃională
prin salarii şi pensii mai generoase decât în restul lumii. La aceasta se adaugă rezistenŃa tot

85
tipic europeană la schimbările de pe piaŃa muncii. Dar reforma legislativă a muncii este
stringent necesară.
1. De dragul viitorului, a privi întâi în trecut
Aşadar, primul aspect care priveşte noua monedă Euro – iar prin aceasta faza de
Uniune Economică şi Monetară (UEM) -- este binevenita formulă de rezolvare a chestiunii
care îi înlătura orice vulnerabilitate de tipul celor prezente la vechile sisteme. Uniunea
Europeană pornea, după război, de la o lume ce se voia mai întâi mondialistă, după care a lăsat
loc, încet dar sigur, regionalizării, inclusiv în planul monedei. Profitând de un astfel de
context, actuala UE are şi meritul de a prezenta mai târziu lumii atât experienŃa practică, cât şi
tabloul teoretic unic al unei integrări economice între state atât de avansate, încât se regăseşte
în faza de integrare monetară.
Concomitent, însă, din punctul de vedere al teoriei integrării, faza monetară rămâne în
zona controverselor, cel puŃin în ce priveşte obligativitatea ei. Să mai reamintim, însă, că UE,
cu integrarea ei monetară, a trecut şi prin faza – acum considerată intermediară, aşa cum poate
nu era înainte de deceniul nouăzeci – Sistemului Monetar zonal, a cărui structură formală,
cum bine observa americanul Ronald McKinnon (1993), o copia surprinzător pe aceea a
construcŃiei Acordului de la Bretton Woods, elaborată şi parafată cu mai bine de trei decenii
înainte. Iar aceasta în condiŃii mult diferite de situaŃia Europei finelor deceniului şaptezeci.
Europa Unională s-a dovedit, totuşi, mai departe, în anii nouăzeci, receptivă şi la
situaŃia monetară a lumii, ca şi la atentionările şi criticile ce i se adresau. Altfel spus, europenii
nu au lăsat Sistemul lor Monetar, cu ancoră nominală unică, să cadă în mod natural, precum
etalonul lirei sterline, în anii treizeci, sau Sistemul de la Bretton Woods, la începutul
deceniului şaptezeci. L-au înlocuit cu moeda Euro. Tot altfel spus, au transferat răspunderea
asupra monedei ce o foloseau în comun, ca bază a funcŃiilor monedei, de la Bundesbank şi
guvernul german la ceea ce devenea Banca Centrală Europeană, împreună cu administraŃia
Uniunii: politica monetară era transferată de la Bonn la Bruxelles. Andrei (L. 2004b)
opinează că era singura formulă prin care se evita perspectiva dezastrului monetar, având în
vedere că posibilitatea “căutării unei alte ancore”, după prăbuşirea celei existente – aşa cum se
exprima McKinnon (1993) – s-ar fi tradus, pentru Ńările UE, în termeni principial diferiŃi
(adică duri şi distrugători) de situaŃia altor Ńări şi zone ale lumii.
Aici, însă, teoria integrării capătă o precizare, în ce priveşte exemplul european actual:
integrarea monetară – sintagmă prin care înŃelegem aici exclusiv finalizarea procesului prin
adoptarea monedei comune – devine, astfel, obligatorie, în contextul integrării. Iar, dacă unele
voci din Europa şi de aiurea, o mai contestă încă, substratul rămâne acela că, din punct de
vedere strict economic, moneda europeană putea veni ceva mai târziu – era însă obligatoriu
necesar să vină cândva. Administrarea monedei ancoră de către o singură Ńară, fie ea şi
Germania (între timp) reunificată, pentru un bloc de economii integrate ar fi fost cândva un
beteşug nepermis pentru integrare.
2. Întâi de toate, o performanŃă financiară
În următorul rând, ne întoarcem, însfârşit cu faŃa spre prezent, pentru a consemna ceea
ce, tot în opinia noastră conŃine prima mare reuşită a noii monede: acumularea la nivel
mondial a titlurilor financiare în Euro creşte exploziv, în 1999, faŃă de anul anterior, 1998,
ultimul an fără moneda comună europeană. Curios şi nu simplu de explicat acest lucru.
Dezbaterea asupra acestui aspect poate fi mai largă. În ce ne priveşte credem că aici intervin
alate două aspecte. Mai întâi, se vede, însfârşit, situaŃia că Ńările europene, membre sau
nemembre UE, împreună cu propriile monede, făceau mai mult decât să se ancoreze de
moneda germană. În al doilea rând, iniŃiativa Uniunii a putut căpăta, în psihologia
investitorilor internaŃionali de oriunde, aplauze, în contextul economiei actuale purtătoare de
globalizare. Aspectul rămâne curios şi în sensul în care succesul unei monede se face simŃit în

86
alt domeniu decât cel monetar (în speŃă, în planul financiar). Rămâne curios în sensul în care
piaŃa financiară, prin definiŃie atribuită iniŃiativei private, face mai puŃin obiectul Tratatului,
reglementărilor sau preocupării autorităŃilor Unionale. Rămâne curios şi în condiŃiile în care
marea bursă de la Londra – calificată de autori drept ultima reminiscenŃă a puterii imperiale
britanice de altădată – rămâne şi astăzi în afara zonei Euro – ca un eşec al iniŃiativei Unionale.
Euroland rămâne să se mulŃumească cu bursa de la Frankfurt, drept cea mai mare din zonă111.
3. Extinderea – o chestiune cu două tăişuri
Un alt aspect este ceea ce o Uniune de state conŃine, în condiŃiile de astăzi, tot prin
definiŃie: am numit capacitatea, chiar dorinŃa ei de extindere. Aici, lucrurile chiar se
departajează, într-un fel: înainte şi după desăvârşirea uniunii economice şi monetare. Înainte,
să reamintim, monede ca lira sterlină (rămasă încă în afara “Euroland”), francul francez şi, nu
mai puŃin bineînŃeles marca germană posedau zone proprii în afara teritoriului Uniunii de
astăzi. Lira sterlină are încă o zonă monetară, fie şi în decădere, dar ea priveşte Ńări ale
Common-Weath-ului şi nu numai. Francul era ancora unor monede de peste mări, iar marca,
în ciuda politicii restrictive ale Bundesbank, se revărsa înspre estul şi nordul bătrânului
continent. Aceste aspecte “dinainte” pălesc, însă în faŃa programului de integrare adresat astăzi
economiilor central-europene post-comuniste, inclusiv celor din zona Baltică sau celor ex-
iugoslave ieşite din războaie, dar şi Ciprului sau Turciei. O situaŃie către care privesc astăzi cu
interes şi Israelul, ca şi forŃe politice şi de afaceri pro-europene din Comunitatea Statelor
Independente, din jurul Rusiei. Aceasta din urmă rămâne, la rândul ei, o mare forŃă politică şi
economică, dar, fie şi negândindu-se actualmente la perspectiva de a fi membru UE sau
“Euroland”, poate evolua către un statut nescris de arbitru interzonal, care îi poate aduce bune
beneficii – să ne amintim politica externă sovietică de altădată, prin care se urmărea
diviziunea între Europa şi America, în sânul comunităŃii occidentale. Important se face, astfel,
că extinderea Uniunii nu pare să întâlnească în Rusia vreun obstacol real sau de temut.
Dimpotrivă, Rusia ar putea opta pentru zona Euro extinsă – respectiv vecinătatea Euro – în
viitor, aşa cum se aud în interiorul ei voci ale bancherilor şi finanŃiştilor. Important este că
puterea economiei ruseşti s-a făcut deja verificată la începutul deceniului nouăzeci, în favoarea
extinderii zonei dolarului.
Pe scurt, regionalizarea economică, în Europa, apoi integrarea până la Uniune au fost
şansa Europei de până în prezent – extinderea Uniunii pare a păstra şanse de acelaşi calibru în
perspectivă. Îngrijorarea, remarcă unele cercuri din jurul autorităŃii Unionale, nu ar privi
extinderea însăşi, cât rezultatele acesteia, în interiorul Uniunii şi în Ńările membre.
4. Un tablou monetar al lumii însfârşit mai omogen şi mai transparent
Un alt aspect al contextului monetar internaŃional pare să ajute, totuşi, la securizarea
parŃială a deschiderii şi extinderii Uniunii şi zonei Euro. Să revedem configuraŃia
“arborescentă” a monedei internaŃionale, sprijinită până în 1999 pe legătura dolar-yen-marcă-
franc-liră sterlină şi să înŃelegem că moneda europeană revine absorbind marca şi francul şi
împingând brutal lira sterlină înspre eşalonul monedelor ordinare, lipsite de forŃă
internaŃională, cu somaŃia astfel de a se integra în Euroland, alături de celelalte economii şi
monede. Există aici precedentul anilor şaptezeci, al aderării Regatului Unit la Comunitatea
Europeană, o aderare care a atras după sine şi opŃiunea similară a altor state europene, astfel
întărirea semnificativă a ComunităŃii.
Dar rezultatul cel mai important al naşterii noii monede este altul. Bunăoară, abia acum
cei trei mari poli monetari ai lumii – dolar-yen-euro – sunt însfârşit bine cristalizaŃi. Economia
mondială are trei mari forŃe sau zone monetare, raportate la regiuni geo-economice distincte.

111
Specialiştii observă, însă, că bursa londoneză are cam tot atâŃia angajaŃi şi operatori aferenŃi cam câtă
populaŃie numără întreg oraşul Frankfurt.

87
Pentru ansamblul lumii, moneda internaŃională de astăzi conŃine, nu numai un plus serios de
experienŃă şi experiment post-etalon aur şi post-Bretton Woods, dar şi un tablou însfârşit mai
omogen, mai transparent şi cu trend de stabilitate a cursurilor de schimb. Un alt câmp de
opŃiune pentru tranzacŃiile economice şi financiare, ca şi pentru economiile celorlalte regiuni.
Exemplul economiilor central şi est-europene, în tranziŃie, de integrare în Uniune, poate fi
unul absolut particular, în ce priveşte o opŃiune economică şi nu numai, într-o anume parte a
lumii situată în imediata vecinătate a iniŃiativei Unionale. Dar şi alte economii, Ńări şi zone se
fac influenŃate de Euro, iar evenimentele au demonstrat-o deja.
5. Lumea va fi alta, iar jocurile inter-monetare se vor schimba
Se poate chiar avansa pe această parte a analizei, încercând a răspunde la întrebarea ce
aduce Euro în tabloul monetar şi economic al anilor douămii şi apoi ? Privim din nou la
ceilalŃi poli monetari şi descoperim un fel de antiteză a comportamentelor dolarului şi yenului.
De o parte, un dolar a cărui valoare în afara Americii nici face obiectul preocupării mai mult
din partea altora, decât din aceea a Rezervei Federale de la Washington, conduse de domnul
Allan Greenspan; de cealaltă, yenul, dimpotrivă, restricŃionat până la a se lipsi de calitatea de
lider (ancoră) monetar zonal. Toate acestea date de o configuraŃie zonală care permitea, cum
subliniam şi altădată, impunerea specificităŃilor monedelor ancoră. Într-un astfel de context,
Euro intră în scenă în poziŃia unei monede şi deschise liberei circulaŃii în lume, şi formării
unei alte zone, în structura clasică a ancorei nominale, dar şi bine susŃinute de autoritatea
emitentă de la Bruxelles. Pe partea dolarului, ameninŃă să fie pusă în discuŃie “metafizica”
politică a “neglijenŃei benigne”, post-Bretton Woods, a autorităŃilor americane. După cum, pe
partea yenului, se va îngusta statutul lui de replică la prea libera mişcare şi la deprecierea
cronică a dolarului. Dacă Euro va rezista propriilor vicisitudini – şi are şanse să reuşească –
lumea va fi alta, iar jocurile inter-monetare se vor schimba, antrenând cu ele finanŃele,
economia şi politica pe termene prelungite.

6. Uniune monetaară, fără uniune fiscală…?!

Dezvoltarea şi integrarea naŃiunilor, în noile condiŃii democratice, lăsa însă
transparente alte vicisitudini specifice şi nu mai puŃin profunde. Să observăm aici şi aspectele
care fac obiectul criticilor, în contextul societăŃii democratice, promovate de actuala Uniune.
În speŃă, să observăm criticile adresate direct Uniunii Monetare. Prima critică serioasă face
apel la comparaŃia cu modelul pluri-statal al SUA, dar, mai departe, priveşte către toate
precedentele de uniune monetară ce au putut dăinui numai prin uniunea monetară şi fiscală.
Statele Euroland au renunŃat de comun acord la propria suveranitate monetară. Cu alte cuvinte,
la capacitatea proprie de a-şi regla autohton rata dobânzilor, în ajutorul investiŃiilor şi nivelului
preŃurilor, şi de a-şi devaloriza şi revaloriza moneda, în condiŃiile în care, iniŃial, îşi regalu
astfel echilibrul balanŃei externe, îşi impulsionau exporturile, iar prin acestea îşi înviorau
producŃiile şi absorbeau şomajul. Cât şi-ar mai putea, astfel, permite Uniunea Europeană de
astăzi să îşi gestioneze moneda în mod centralizat, prin Banca Centrală Europeană, în vreme
ce atât impozitele, cât şi gestiunea bugetară rămân la îndemâna vechii autorităŃi a statelor
membre ?! Există moneda europeană; nu există, însă, sintagma de “fiscalitate europeană”, iar
aceasta rămâne, deocamdată, reclamată numai de specialişti, lipsind din programul
autorităŃilor Unionale. Există un substitut al fiscalităŃii europene absente: “Pactul de Stabilitate
şi Creştere” este un program care încearcă să limiteze deficitele bugetare, după cum “Criteriile
de ConvergenŃă” sunt elocvente atât pentru acestea, cât şi direct pentru nivelul inflaŃiei.
Subzistă teama pentru ideea de “Europă a naŃiunilor”, deci aceea a de a provoca
adevărate răsturnări în dezbaterile ce ar fi aici implicate. În vreme ce Banca Centrală
Europeană coordonează băncile centrale din fiecare stat Euroland, Comisia Europeană,
organismul ce ar corespunde guvernării ansamblului Unional, persistă încă la statutul de

88
simplu substitut de guvernare. Presupusa trecere la uniunea monetară şi fiscală ar implica
mult mai mult decât o simplă modificare a Statutului Uniunii, adoptat la Maastricht, în 1992.
7. Aderarea Marii Britanii la Euro este încă un obiectiv neatins
O altă observaŃie critică a fost deja amintită aici. Tocmai în zona financiară, în care s-a
făcut simŃită încă de la început (1999, când moneda Euro nici nu era efectivă) un succes de
proporŃii, să amintim că aderarea Marii Britanii la Euro este încă un obiectiv neatins. “City of
London” (marea bursă londoneză) era şi marea miză ratată, sau, cel puŃin, încă neatinsă.
SuferinŃa Euro rămâne nu numai în planul financiar al de-concentrării acestei pieŃe – de
cealaltă parte, o presupusă aderare a Marii Britanii la Euro ar chema cu siguranŃă clarificarea
poziŃiei altor state vizavi de Uniune şi moneda ei. Autorii surprind aici persistenŃa unor
profunde specificităŃi pe care insularii le păstrează în raport cu lumea de pe “continent”.
8. O ruptură între opŃiunile guvernanŃilor de la Bruxelles şi cele ale
popoarelor europene
Problema este, credem, acolo unde şi în alte Ńări – vezi exemplele Danemarcei şi
Suediei – democraŃia a oferit unor populaŃii cu nivel de trai superior altora posibilitatea de a
opta pentru păstrarea netulburată a condiŃiilor existente. Cei mai bogaŃi ştiu dintotdeauna că
uniunea cu cei mai săraci le încarcă nota de plată în favoarea celor din urmă. Dimpotrivă,
popoarele din Spania, Portugalia sau Irlanda, în dezvoltare impetuoasă, în context Unional, au
votat pro-Euro, iar Grecia a renunŃat în mare viteză la o drahmă veche de mii de ani. Aceasta
pentru a nu mai aminti de popoarele Ńărilor asociate, din est, care votează unanim şi fără
rezerve pentru Uniune şi integrare. În FranŃa s-a votat pro-Euro “pe muche” – cei mai loviŃi de
integrare par a fi aici agricultorii; în final s-a optat aici pentru întărirea poziŃiei naŃionale, între
economiile puternice ale organismului comunitar. Din nou, Marea Britanie pare să se şi teamă
de un referendum naŃional pe tema aderării la moneda comună. Această Ńară insulară, în
condiŃiile democraŃiei, împreună cu Danemarca şi Suedia, păstrează diferenŃa specifică
nefericită între Euroland şi Uniunea ca atare. Se profilează, din păcate, o ruptură între
opŃiunile guvernanŃilor de la Bruxelles şi cele ale popoarelor europene, iar perspectiva
formării celei mai importante comunităŃi politice a lumii pare electoratului uşor
neconvingătoare.
9. Alte critici
Alte critici revin în sfera economicului. La câteva decenii bune de la iniŃierea
fenomenului integraŃionist, în Europa, se constată creşterea investiŃiilor străine directe, între
Ńările membre Uniunii. La prima vedere, faptul poate părea îmbucurător, chiar rezultat al
aceleiaşi politici. InvestiŃia străină directă s-a dovedit deocamdată un bun înlocuitor al
relaŃiilor de creditare internaŃională, pentru ansamblul lumii. Cunoscătorii conceptului de
investiŃie străină directă sunt, însă, unanim de acord că fenomenul investiŃiei străine directe
apare şi se dezvoltă pe fondul breşelor în domeniul concurenŃial. Aşa cum vom reveni cu
explicaŃii într-un alt episod, constituirea unei întreprinderi în afara economiei de origine vine
să răspundă contracarării exporturilor, resimŃită pe acea relaŃie. Ca atare, în loc să fie
clarificate problemele economiei de piaŃă comunitare, de-a lungul unei perioade îndeajuns de
îndelungate, instrumentarul pieŃei îşi dovedeşte, încă o dată, ineficacitatea.
AlŃi autori, aceia care opinau că uniunea monetară nu ar fi fost obligatorie sau ar fi
putut fi întrucâtva amânată, opinează că aceeaşi fază a integrării se va contrapune cooperării
economice, al cărei spirit se făcea simŃit în deceniile anterioare. Din altă zonă, aceea care nu
neagă deloc capacitatea extinderii ComunităŃii şi transformarea ei în marea putere aşteptată, se
sedimentează îndoiala că aceasta nu ar reuşi, într-o bună zi, debalansarea situaŃiei existente,
aceasta din urmă încă destul de fragilă şi aşa. În fine, o opinie ce nu poate fi contrazisă, de pe
poziŃiile guvernanŃilor Uniunii, este aceea că … (ŃineŃi-vă bine!) … economia Uniunii nu este,
astăzi, suficient integrată, cel puŃin la nivelul pe care ea şi-l pretinde.

89
 Cum am putea încheia demersul de faŃă, care, repet, este încă departe de a aduna tot ce
se poate spune pro şi contra, altfel decât prin a îngâna o întrebare retorică: dacă nici în Europa
… atunci unde ?!

Bibliografie selectivă:

Acocella, N. (1992): Trade and Direct Investment within the EC: The Impact of Strategic
Considerations În J.Cantwell (ed.): “Multinational Investment in Modern Europe”
(pp.192-213). Aldershot: Edward Elgar
Andrei, Dalina (2004a): Teorii privind rolul investiŃiilor străine directe (29 septembrie 2003).
Academia Română/ Institutul de Prognoză Economică.
Andrei, Dalina (2004b): ComparaŃii privind fluxurile de investiŃii străine directe în Europa.
Referat pentru Programul de Doctorat (Septembrie, 2004). Academia Română/ Institutul de
Prognoză Economică.
Andrei. Liviu C: Economie Politică şi Politici Economice, Editura Economică 1999, LecŃiile
IV (Economia Bunăstrării) şi XV (Economia Deschisă)
Andrei, Liviu C (2003): Euro Editura Economică 3 iulie, 2003. ISBN 973-590-805-0
Andrei, Liviu C (2004a): Economia mondială pe înŃelesul tuturor. Ep 8: Altă încercare.
Sistemul Monetar European În “Economistul”, Nr. 1706 (2732), miercuri, 15 septembrie, 2004
Andrei, Liviu C (2004b) : Economia mondială pe înŃelesul tuturor. Ep 15-16: Zonarea
monetară şi Europa de Vest. Moneda Euro: perspective şi umbre În “Economistul”, Nr. 1730
(2756), marŃi, 19 octombrie, 2004
Ball, Philip (2001) - The euro: a false economy? Cercetători, despre influenŃa mărcii germane
asupra Euro)Los Alamos preprint cond-mat/0103033. © Nature News Service / Macmillan
Magazines Ltd 2001. 9 Martie 2001

Barber , Tony (2001)-- The Governing Council's balancing act. August 8 2001 14:11GMT |
Last Updated: February 8 2002 11:44GMT (2001)
Barrell, R & Pain, N (1997): The Growth of Foreign Direct Investment in Europe În “National
Institute Economic Review” 160/2, p. 63-75
Bârsan, Maria (Prof.univ.dr.): Integrare Economică Europeană. On line:
http://idd.euro.ubbcluj.ro/interactiv/cursuri/MariaBarsan/cap. 1 – 5.html
Blattner, Tobias Sebastian (2002): Foreign Direct Investment in Transition Free University of
Berlin/Institute for Economic Policy and Economic History. Seminar Paper. 11 Nov. 2002
Brainard, SL(1993a) -- A Simple Theory of Multinational Corporations and Trade with Trade-
off between Proximity and Concentration NBER Working Paper 4269
Buch,C & Piazolo,D (2001) Capital and Trade Flows in Europe and the Impact of
Enlargement Kiel Working Paper No 1001
Bugues, P & Jacquemin, A (1994) Strategies of Firms and Structural Environment in the
Large Internal Market Journal of Common Market Studies XXVIII/1, pp. 53-67
Cahiers Euro: n° 1: Les aspects externes de l'UEM; n° 15: Les implications juridiques de
l'UEM selon le droit fédéral et la législation de l'État de New-York; n° 24: L'impact de l'euro
sur les pays partenaires méditerranéens; n° 26: Les implications de l'introduction de l'euro
pour les pays tiers.
Cahier Euro n° 27, juillet 1998: Fiches techniques sur la préparation des administrations
nationales à l'euro (situation au 15 mai 1998).
(CE) n° 2866/98 du Conseil, JO L 359 du 31.12.98.

90
Clegg, J (1996) US Foreign Direct Investment in EU – Trade Effects of Market Integration
in Perspective În: F.Burton, M.Yamina, S.Young (eds.) – “International Business and
Europe in Transition”. New York: St.Martin Press
Colloque Von Wogau (1998) -- « Discours de clôture » - Bruxelles – miercuri, 23 Septembrie,
1998
http://europa.eu.int/euro/html/sommaire-dossier6.html?dossier=188&lang=6&nav=6
Comisia Europeană (1997) -- External aspects of economic and monetary union. Commission
staff working paper. Brussels: European Commission.
Comisia Europeană (Comitetul Regiunilor/2001) -- Economie de la zone euro et de l'Union.
N° CdR 1060/2001. Bruxelles, 17 Septembrie 2001
Constantin, Daniela LuminiŃa (coord.): Fenomenul migraŃionist din perspectiva aderării la
UE, Studiul de Impact Nr. 5 al pre-aderării la UE, Institutul European din România, Bucureşti
2004.
Corden, Max (1994) -- Economic policy, exchange rate and the international system. Oxford
University Press. 1994.
Courgeau, D: Migrants et migrations. “Population”, Nr. 28 / 1973. P. 95-128.
Culem, CJ (1988) --The Locational Determinants of Direct Investments among Industrialized
Countries “European Economic Review” 32, pp. 885-904
Directive 93/89/CEE. Règlement n° 1677/98 de la Commission du 29.07.98, JO L 212 du
30.07.98.
Directive 85/577/CEE; directive 87/102/CEE telle que modifiée par la directive 98/7/CEE.
Dunning, JH (1987) --Explaining International Production, Unwin Hyman, London, 1987
Dunning, JH (1988a) -- Explaining International Production London: Unwin Hyman
Dunning, JH (1988b) -- The Eclectic Paradigm of International Production: a Restatement
and Some Possible Extensions, “Journal of International Business Studies”, Spring 1988, pp.
1-32
Dunning, JH (1993) --Multinational Enterprises and the Global Economy Addison-Wesley
Publishing Company Inc, 1993
Dunning, JH (1997a) --The Role of FDI in a Globalising Economy “Banca Nazionale del
Lavoro Quarterly Review” XLVIII/193
Dunning, JH (1997b) -- The European Internal Market Programme and Imbound FDI
“Journal of Common Market Studies” 35/1
Dunning, JH&Robson,P (1987) --Multinational Corporate Integration and Regional
Economic Integration “Journal of Common Market Studies” XXVI/2, pp. 103-125
Eichengreen, Barry (1992) -- “Should the Maastricht Treaty Be Saved?” Princeton Studies in
International Finance, Princeton University. No. 74. Dec. 1992
Eichengreen, Barry (1997) --European Monetary Unification: Theory, Practice, and Analysis,
The MIT Press, Cambridge Mass., 1997
Frankel, Jeffrey, and Andrew Rose (1998) -- “The Endogenity of the Optimum Currency Area
Criterion”, Economic Journal, 108, July 1998. Pp. 1009-1025.
Frankel, Jeffrey (1999)-- No single Currency Regime is Right for all Countries or at All Times,
Princeton Essays in International Finance, No. 215, August 1999.
Frenkel, Jacob, and Michael Mussa (1980) -- “The Efficiency of the Foreign Exchange Market
and Measures of Turbulence”, American Economic Review, 70(2) 1980, p 374-81.
Friedman, Milton (1953) -- “The Case for Flexible Exchange Rates”, / Essays in Positive
Economics, Chicago: University of Chicago Press. 1953. Pp 157-203.
Gedmin, J. (1997) -- A single European currency. Washington DC: AEI
Goldberg, LS & Kolstad,CD (1995) -- FDI, Exchange Rate Variability and Demand
Uncertainty. “International Economic Review” 30, 855-873

91
Graham, EM & Krugman, PR (1989) FDI in the United States Washington DC: Institute
for International Economics
Gil-Robles, José Maria (1998) -- L'euro sera une des monnaies les plus stables du monde
(punctual de vedere al Preşedintelui Parlamentului European). Croissance et emploi dans le
cadre de stabilité de l'UEM. ReflecŃii de politiciă economică asupra orientărilor din 1998
Goldman Sachs. (1997).-- EMU: Does Real convergence Matter? European Economic
Analyst. On line: www.euro-emu.co.uk/pubs/gs1realconvergence.shtml
Grabbe, J. Orlin (1997) -- History of the Euro în lucrarea lui J.Orlin Grabbe – “International
Financial Markets” Ed. a 3-a, Cap. 22. 1 Februarie, 1997. Web Page:
http://www.aci.net/kalliste/
Graham, EM & Krugman, PR (1989) FDI in the United States Washington DC: Institute
for International Economics
Groupe interservice sur le passage à l'euro (1997) -- L'impact du passage à l'euro sur les
politiques, les institutions et le droit communautaires Progrès accomplis dans la mise en
oeuvre de la communication de la Commission de novembre 1997
Hämäläinen, S. (1999). European economic and monetary union, principles and perspectives.
Lecture at the School of Economics and Commercial Law, Göteborg University.
Infeuro 03/97 «L'euro sera une des monnaies les plus stables du monde»
Issing, Otmar (2001) -- The euro - a stable currency for Europe. Discurs al preşedintelui
Comitetului Executiv al BCE la Euromoney “Institutional Investor Plc.” Londra, 21 februarie,
2001.
Johnson, Harry(1972) -- “The Case for Flexible Exchange Rates, 1969”, / Further Essays in
Monetary Economics, Winchester: Allen and Unwin, 1972. Pp 198-222.
Jonung, L.(1998)--Eurodebates in CNN.
http://cgi.cnn.com/SPECIALS/1998/euro/euro.debates
Kenen, Peter (1990) -- “The Theory of Optimum Currency Areas: An Eclectic View” / R.
Klenow, Peter J & Rodrigues-Clare, Andres: Externalities and growth. NBER “Working
Paper”. Nr. 11009. Decembrie, 2004.
Krieger, H.: Migration trends in an enlarged Europe, On line. European Foundation for the
Improvement of Living and Working Condition. 2004.
Krugman, Paul (1991)Geography and Trade Cambridge (Mass): MIT Press
Krugman, Paul (1993a): Adjustment for Growth in the European Monetary Union, Cambridge
University Press, New York, 1993. Pp. 241-261.
Krugman, Paul (1993b) Lessons of Massachusetts for EMU În F.Torres & F.Giavazzi
(eds.): “Adjustment and Growth in the European Monetary System” pp. 241-261. Cambridge
University Press
Krugman P. & Obstfeld M. (1994) -- International economics, theory and policy. (3rd. Ed)
New York: Harpercollins.
Kugler, Maurice & Hillel Rapoport: Skilled Emigration, Business Networks and Foreign
Direct Investment. Martie 2005. On line. UniversităŃile Southampton şi Bar-Ilan
Long, J.F. & Boertlein, C.G.: Using migration measures having different intervals.
Nepublicat. Biroul “Census” , Washington DC.
Markusen, JR & Venables, AJ (1995) -- The Theory of Endowment, Intraindustry and
Multinational Trade. NBER Working Paper 5529
McKinnon, Ronald I (1963).-- Optimum Currency Areas, American Economic Review, Vol
53, September 1963, pp. 717-724.
McKinnon, Ronald (1979) -- Money in International Exchange: The Convertible Currency
System. Oxford University Press, New York, 1979.

92
McKinnon, Ronald (1993) -- International money in a historical perspective, în Journal of
Economic Literature (29). p.1-45. Martie, 1993.
McKinnon, Ronald (1996) - “The Rules of the Game: International Money and Exchange
Rates, MIT Press, Cambridge 1996.
McKinnon, Ronald (1997) -- “Market-Preserving Fiscal Federalism in the American
Monetary Union”, / M. Blejer and T. Ter-Minassian eds. Macroeconomic Dimensions of
Public Finance: Essays in Honour of Vito Tanzi, Routledge, London 1997. pp 73-93.
McKinnon, Ronald (2001a) -- “After the Crisis, the East Asian Dollar Standard Resurrected:
An Interpretation of High Frequency Exchange Rate Pegging”, / J. Stiglitz and S. Yusuf eds.
Rethinking the East Asian Miracle, World Bank and Oxford University Press, 2001. pp. 197-
246.
McKinnon, Ronald (2001b): Optimum Currency Areas and the European Experience
Stanford University October 16, 2001
Molle,WTM & Morsinkm,RLA (1991a): Intra-European Direct Investment În
B.Burgenmeier & JL Mucchielli(eds.): “Multinationals and Europe” 1992, pp.81-101.
London: Routeledge
Molle,WTM & Morsinkm,RLA (1991b): Direct Investment and Monetary Integration
“European Economy”. Special Edition No 1
Muchielli, JL(1997): Multinational Firms and International Relocation, Edward Elgar,
1997
Mundell, Robert A. -- “A Theory of Optimum Currency Areas”, American Economic Review,
51, Nov. 1961, pp. 509-17.
Mundell, Robert -- “Uncommon Arguments for Common Currencies”, / H.G. Johnson and
A.K. Swoboda, The Economics of Common Currencies, Allen and Unwin,
1973. pp.114-32.
Mundell, Robert -- “A Plan for a European Currency”, in H.G. Johnson and A.K. Swoboda,
The Economics of Common Currencies, Allen and Unwin, 1973. pp. 143-72.
Mundell, Robert A (1968) -- International Economics, Macmillan, New York, 1968.
Mundell, Robert (1973) -- “Uncommon Arguments for Common Currencies”, in H.G. Johnson
and A.K. Swoboda, The Economics of Common Currencies, Allen and Unwin, 1973. pp.114-
32.
Mundell, R and A. Swoboda eds (1969) -- Monetary Problems of the International Economy,
The University of Chicago Press, Chicago, 1969. Pp. 41-60.
Norman, G. (1995): Japanese Foreign Direct Investment. The Impact on the European Union.
În: NM Healey (ed.): “The Economics of the New Europe. From Community to Union. Pp
223-237. London: Routeledge
OCDE. (1998). Implementation of the Euro: key considerations from the international
business perspective. OECD working papers. No. 7.
OCDE. (1999) -- EMU: Facts, challenges and policies. On line:
http://www.oecd.org/news_and_events/publish/pb99-06a.htm
Pain,N & Lansbury,M (1997): Regional Economic Integration and FDI: The Case of German
Investment in Europe “National Institute of Economics Review” 160/2, 87-99
PBS online NewsHour (1999) -- Banking The Euro. The Euro unveiled. January 1, 1999. On
line: http://www.pbs.org/newshour/bb/europe/jan-june99/euro_1-1.html
Pelkmans, Jacques (1980) – Economic Theories of Integration Revisited. În “Journal of
Common Market Studies”, iunie, 1984
Pelkmans, Jacques (1984) – Market Integration in the European Community. Martinus Nijhoff
/ Haga. 1984

93
Radeva, Mariyana: East-West Migration in the Context of an Enlarging European Union:
New Opportunities and New Challenges, Tufts University, Boston MA. On-line. 2004.
Ramb, B. (1997)-- The political consequences of the Euro. The European Journal. On Line:
www.bullen.demon.co.uk/ej1.html
Rashish, P. (1998). Eurodebates in CNN. On line:
http://cgi.cnn.com/SPECIALS/1998/euro/euro.debates
Règlement n° 2778/98 du 17.12.98 (JO 347 du 23.12.98).
Doc. 10551/98 STAT 33 FIN 256 et 10552/98 STAT 34 FIN 257.
Rugman, AM & Verbeke,A (1991) Competitive Strategies for non-European Firms În
B.Burgenmeier &JL Mucchielli (eds.): “Multinationals and Europe”, pp. 22-35. London:
Routeledge
SN/3617/98, SN/3618/98; règlements n° 2458, 2459, 2460, et 2461 du 12 novembre 1998 (JO
L 307 du 17.11.98). 1999/C 60/09.
Soto, Mauricio (1999) -- THE EURO: History and Implications of the New Currency. Aprilie,
1999. Thanks to Dr. Carl H. Stem, Dean Emeritus and Professor, Texas Tech University,
Lubbock, TX.
Tinbergen, Jan (1954) – International Economic Integration. Amsterdam. Elsevier (1954)
Tsoukalis, Loukas (2000) -- Noua economie europeană. Editura ABC, 2000. Traducere Irina
Dogaru & Nicolae Negru
UNCTAD, FDI/TNC database http// www.unctad.org/fdistatistics
United Nations (2003a) -- World Investment Directory Volume VIII Central & Eastern
Europe 2003
United Nations (2003b) -- World Investment Report 2003/ FDI policies for development.
National and international perspectives
Willekens, Frans: Models of Migration by Age and Spatial Structures, On-line. Netherlands
Interdisciplinary Demographic Insitute (NIDI). ContribuŃie prezentată la ConferinŃa asupra
Estimării MigraŃiei în 24-26 septembrie, 2004.
Yannopoulos,GN (1990): The Effects of the Single Market on the Pattern of Japanese
Investment “National Institute of Economics Review” 134, 93-97
Young, S (1992): European Business and Environments in the 90’sÎn S.Young & J.Hamill
(eds.): “Europe and the Multinationals” pp. 3-17. Aldershot: Edward Elgar
Yves-Thibault de Silguy (1997) -- "L´impact de la création de l´euro sur les marchés
financiers et le système monétaire international"Washington, marŃi 29 Aprilie 1997
Yves-Thibault de Silguy (1998a) --« L'Union économique et monétaire et l'investissement» -
Paris – joi, 12 nov. 1998 (1998a)
Yves-Thibault de Silguy (1998b)-- The euro and Global Financial Markets - New York, 16
April 1998. SBC Warburg Dillon Read (1998b)
Yves-Thibault de Silguy (1998c) -- "Les conséquences de l'UEM sur le système monétaire
international" - Helsinki - joi 15 Octombrie, 1998 (1998c)
Yves-Thibault de Silguy (1998d) -- L'euro et l'élargissement - Viena – vineri, 25 Septembrie,
1998
Yves-Thibault de Silguy (1998e) -- Economic and monetary Union in Europe . Washington,
15 Aprilie, 1998
Yves-Thibault de Silguy (1999a) -- Forumul « les Echos ») - "L'euro, enjeu stratégique pour
l'Europe", Paris, joi, 27 mai, 1999
Yves-Thibault de Silguy (1999b)--Le lancement de l'euro : bilan et perspective - Bruxelles, 19
ianuarie, 1999
Whittaker, J. (1996) -- The single currency: What’s in for the uk?. On Line:
www.bullen.demon.co.uk/cibsingl.htm

94
Wolf, Martin -- Eloge du non-système monétaire international, în Problèmes Economiques,
nr.2394/19 oct.1994. Preluat din Financial Times din 28 martie, 1994. Titlu iniŃial: In praize of
the international monetary system.

ANEXE

I. Istoria Uniunii europene (economice şi monetare) în date

(A) Lista scurtă (short list) a evenimentelor:
18 Aprilie, 1951 – “cei şase” semnează Tratatul de la Paris, Comunitatea Europeană a
Cărbunelui şi OŃelului.
27 Mai, 1952 – se semnează Tratatul de Apărare Comună Europeană.
25 Martie, 1957 – Tratatul de la Roma constituie: EURATOM şi CEE.
1958 -- Tratatul de la Roma , de constituire a CEE -- contribuind la “o uniune încă şi mai
strânsă între popoarele Europei”.
Iulie-August 1961 – Marea Britanie depune cererea de aderare la CEE. Este urmată şi de alte
Ńări.
11 Mai, 1967 – Marea Britanie îşi reînnoieşte cererea de aderare la Comunitate.
22 Martie, 1971 – se adoptă Planul Werner.
10 Aprilie, 1972 – se adoptă Acordul asupra “Şarpelui Monetar”.
1 Ianuarie, 1973 – intră în Uniune: Irlanda, Danemarca şi Marea Britanie.
18 Martie, 1975 – se adoptă Unitatea de Cont Europeană (UCE/EUA).
13 Martie, 1979 – Sistemul Monetar European (SME) intră în vigoare.
1 Iulie, 1987 – intră în vigoare Actul Unic European (SEA).
1 Iulie, 1990 – intră în vigoare prima etapă a constituirii Uniunii Europene (UEM).
9-10 Decembrie, 1991 – Acord asupra primei versiuni a Tratatului Uniunii. Este menŃionată
moneda unică europeană să ia naştere la 1 Ianuarie, 1999.
1 Noiembrie, 1993 – intră în vigoare Tratatul de la Maastricht.
12 Martie, 1998 --ConferinŃă (Londra) cu cele 15 state membre care ceruseră iniŃial accesul la
UE.
16 Martie, 1998 -- Drahma grecească este admisă în Sistemul Monetar European (SME),
respectiv în Mecanismul Cursurilor de Schimb al acestuia.
30 Martie, 1998 -- Întâlnire inter-ministerială lansând cererea de aderare la Uniune a 10 state
central-europene, plus Cipru.
3 mai, 1998 -- Un Consiliu special decide că 11 state membre satisfac condiŃiile adoptării
monedei unice de la 1 Ianuarie, 1999. Urmare acestei decizii, Consiliul adoptă două reguli
tehnice asupra monedelor Euro şi introducerii monedei Euro: (1) miniştrii de finanŃe şi
guvernatorii băncilor centrale urmează să emită decizii proprii în acest sens; (2) Comisia şi
Institutul Monetar European elaborează condiŃiile de determinare a conversiei irevocabile între
monedele naŃionale şi Euro (vezi şi Anexa 2/II).
1 iunie, 1998 -- ÎnfiinŃarea Băncii Centrale Europene.
10 noiembrie, 1998 -- Intâlnire la nivel de miniştri pentru organizarea conferinŃelor de acces
ale Ciprului, Poloniei, Estoniei, Republicii Cehe şi Sloveniei.
1 Ianuarie, 1999 – introducerea Euro. Germania îşi asumă preşedinŃia UE. Fixarea irevocabilă
a ratei de conversie(vezi şi ANEXA 2/II) între monedele participante. Intră în vigoare
Sistemul TARGET. Participarea la Bursă, datoria publică şi conturile naŃionale în Euro intră în
planurile naŃionale. Pentru firmele private – principiul non-obligativităŃii şi non-prohibiŃiei.112
112
Alte aspecte procedurale şi politice, după cum urmează: (i)Euro devine moneda a 11 state europene; (ii)
Austria, Germania, Belgia, Spania, Finlanda, FranŃa, Irlanda, Luxemburg, Olanda, Portugalia; (iii) Monedel
95
1 Ianuarie 1999 – 31 Decembrie 2001 -- Perioadă de tranziŃie – trecerea în ordine la Euro în
toate sectoarele.
28 februarie 2002 -- monedele şi bancnotele naŃionale sunt definitive retrase din circulaŃie
(finele perioadei de dublă circulaŃie) în statele Sistemului European al Băncilor Centrale.
1 Iulie, 2002 -- Monedele naŃionale (şi bancnotele) nu mai sunt legale. Danemarca preia
preşedinŃia Consiliului. Posibila intenŃie a Marii Britanii de a adera la zona Euro.

(B) Lista lungă (long list) a evenimentelor:113

5 Iunie, 1947 – anunŃul Planului Marshall.
4 Aprilie, 1949 – crearea Pactului Nord-Atlantic.
18 Aprilie, 1951 – “cei şase” semnează Tratatul de la Paris, Comunitatea Europeană a
Cărbunelui şi OŃelului.
27 Mai, 1952 – se semnează Tratatul de Apărare Comună Europeană.
30 August, 1954 – FranŃa se retrage din Tratatul de Apărare Comună.
25 Martie, 1957 – Tratatul de la Roma constituie: EURATOM şi CEE.
3 Mai, 1960 – ConvenŃia de la Stockholm stabileşte AsociaŃia Europeană a Liberului Schimb
(AELS/EFTA).
14 Decembrie, 1960 – fosta OECE devine OCDE.
Iulie-August 1961 – Marea Britanie depune cererea de aderare la CEE. Este urmată şi
de alte Ńări.
14 Ianuarie, 1963 – preşedintele francez, Charles de Gaulle respinge cererea Marii Britanii.
1 Iulie, 1965 – FranŃa suportă “criza din ‘65”.
11 Mai, 1967 – Marea Britanie îşi reînnoieşte cererea de aderare la Comunitate.
22 Martie, 1971 – se adoptă Planul Werner.
10 Aprilie, 1972 – se adoptă Acordul asupra “Şarpelui Monetar”.
1 Ianuarie, 1973 – intră în Uniune: Irlanda, Danemarca şi Marea Britanie.
18 Martie, 1975 – se adoptă Unitatea de Cont Europeană (UCE/EUA).
27 Octombrie, 1977 – Roy Jenkings face o declaraŃie despre perspectivele uniunii monetare şi
propune primul plan serios de coordonare.
6-7 Iulie, 1978 – este propus Sistemul Monetar European(SME).
13 Martie, 1979 – Sistemul Monetar European (SME) intră în vigoare.
1 Iulie, 1987 – intră în vigoare Actul Unic European (SEA).
1 Iulie, 1990 – intră în vigoare prima etapă a constituirii Uniunii Europene (UEM).
9-10 Decembrie, 1991 – Acord asupra primei versiuni a Tratatului Uniunii. Este
menŃionată moneda unică europeană să ia naştere la 1 Ianuarie, 1999.
1 Noiembrie, 1993 – intră în vigoare Tratatul de la Maastricht.
15-16 Decembrie, 1995 – Consiliul European de la Madrid numeşte moneda europeană
“Euro” şi reconfirmă introducerea ei pentru 1 Ianuarie, 1999.
1 ianuarie, 1998 -- Marea Britanie preia preşedinŃia Consiliului Uniunii. Intră în vigoare
Acordul de cooperare cu fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei.
1 februarie, 1998 -- Intră în vigoare Acorduri cu Estonia, Letonia şi Lituania.
1 Martie, 1998 --- Intră în vigoare Parteneriatul şi Acordul de Cooperare cu Ucraina, ca şi
Asocierea Euro-Mediteraneană cu Tunisia.
12 Martie, 1998 --ConferinŃă (Londra) cu cele 15 state membre care ceruseră iniŃial
accesul la UE.

naŃionale devin subdiviziuni non-zecimale, iar cursurile Euro-monede naŃionale sunt fixate irevocabil; (iv) Euro
este încă o monedă scripturală; (v) Politică monetară comună; (vi) diverse acte legislative sub statutul juridic al
Euro; (vii) noile obligaŃiuni de stat sunt nominalizate în Euro şi multe pieŃe financiare “basculează” către Euro.
113
Lista Scurtă (Short List) este pusă aici în evidenŃă prin evenimentele semnalate cu litere îngroşate.
96
16 Martie, 1998 -- Drahma grecească este admisă în Sistemul Monetar European (SME),
respectiv în Mecanismul Cursurilor de Schimb al acestuia.
25 Martie, 1998 --Comisia adoptă raportul de convergenŃă şi recomandă cele 11 state care
urmează să adopte moneda Euro.
30 Martie, 1998 -- Întâlnire inter-ministerială lansând cererea de aderare la Uniune a 10
state central-europene, plus Cipru.
2 aprilie, 1998 --“Regula Greenpeace”. Curtea Europeană de JustiŃie stabileşte condiŃiile în
care persoane sau asociaŃii de persoane care le reprezintă sunt îndreptăŃite să ceară anularea
hotărârilor luate de Comisie.
3-4 aprilie, 1998 -- Al doilea summit euro-asiatic la Londra.
28 aprilie, 1998 -- Helmuth Kohl versus “Uniunea Caselor de Sănătate”. Curtea Europeană de
JustiŃie decretează că cetăŃenii Comunitari au dreptul să obŃină tratament medical în alte state
membre şi să fie astfel rambursaŃi conform tarifelor în vigoare în statele în care au fost
asiguraŃi medical.
29 aprilie, 1998 -- Protocolul de la Kyoto, asupra schimbării climei, se semnează în final la
New York.
30 aprilie, 1998 -- Acordul de pace asupra Irlandei de Nord.
1 mai, 1998 -- Intră în vigoare Acordul cadru de cooperare între Comunitatea Europeană şi
membrii Acordului de la Cartagena.
3 mai, 1998 -- Un Consiliu special decide că 11 state membre satisfac condiŃiile adoptării
monedei unice de la 1 Ianuarie, 1999. Urmare acestei decizii, Consiliul adoptă două reguli
tehnice asupra monedelor Euro şi introducerii monedei Euro: (1) miniştrii de finanŃe şi
guvernatorii băncilor centrale urmează să emită decizii proprii în acest sens; (2) Comisia
şi Institutul Monetar European elaborează condiŃiile de determinare a conversiei
irevocabile între monedele naŃionale şi Euro (vezi şi Anexa 2/II).
7 mai, 1998 -- Germania depune instrumentele de ratificare a Tratatului de la Amsterdam.
12 mai, 1998 -- Martinez Sala versus legea Freistaat Bayern. Curtea Europeană de JustiŃie
decide că cetăŃenii unui stat membru se pot prevala de propria cetăŃenie europeană pentru
protecŃia împotriva discriminării naŃionale din partea altor state membre.
15 mai, 1998 -- Suedia depune instrumentele de ratificare a Tratatului de la Amsterdam.
15-17 mai, 1998 -- Summit al G8 la Birmingham, Marea Britanie.
25 mai, 1998 -- Consiliul adoptă o poziŃie comună asupra drepturilor omului, principiilor
democratice şi domniei legii în statele africane.
26 mai, 1998 – Guvernele statelor membre adoptând moneda comună angajează, prin
aranjament multilateral, pe preşedintele, vicepreşedintele şi pe membrii Board-ului executiv al
Băncii Centrale Europene.
1 iunie, 1998 -- ÎnfiinŃarea Băncii Centrale Europene. Intră în vigoare un amendament
asupra celei de a patra ConferinŃe de la Lomé, asupra sarcinilor poe temen mediu, incluzând
un nou protocol financiar.
8-10 iunie, 1998 -- Sesiune specială a Adunării Generale a ONU asupra drogurilor, la New
York.
15 iunie, 1998 -- Marea Britanie depune instrumentele de ratificare a Tratatului de la
Amsterdam.
15-16 iunie, 1998 -- Consiliu European, reunit la Cardiff, Marea Britanie, punând bazele unei
strategii viitoare de reformă economică în sensul prosperităŃii, creşterii economice, angajărilor
şi includerii sociale. Sunt identificate modalităŃi concrete de a adduce Uniunea mai aproape de
oameni, se stabilesc linii directoare şi perioade de negociere a viitoarei Agende 2000, se
lansează o dezbatere pe termen mai lung asupra dezvoltării viitoare a Uniunii.

97
18 iunie, 1998 -- Curtea Auditorilor îşi publică raportul special asupra implementării, de către
Comisie, a politicii şi acŃiunilor UE în domeniul poluării apelor.
24 iunie, 1998 -- Danemarca depune instrumentele ratificării Tratatului de la Amsterdam.
25 iunie, 1998 -- ConvenŃia Comisiei pentru Europa a NaŃiunilor Unite pentru acces la
informaŃie în domeniul mediului, participarea publică la luarea deciziilor politice şi acces la
justiŃie în domeniul mediului este semnată la Aarhus, Danemarca.
30 iunie, 1998 – Regula “Mary Brow”. Curtea Europeană de JustiŃie declară că este contrară
legii europene concedierea femeilor în perioada gravidităŃii.
1 iulie, 1998 -- Austria preia preşedinŃia Consiliului Uniunii. Intră în vigoare: acordul
interimar cu Mexico asupra comerŃului şi activităŃilor adiacente comerŃului, tratatul de
parteneriat şi cooperare cu Moldova şi tratatul de cooperare cu Yemen.
15 iulie, 1998 -- Finlanda depune instrumentele de ratificare a Tratatului de la Amsterdam.
21 iulie, 1998 -- Austria depune instrumentele de ratificare ale Tratatului de la Amsterdam.
22 iulie, 1998 -- Comisia adoptă o Cartă Albă asupra infrastructurii de transport, elaborând
sarcini de contracarare a falsificării noii monede Euro. Curtea Auditorilor publică raportul
special privind departamentele Comisiei implicate în contracararea fraudelor, cu precădere
Departamentul de Coordonare în prevenirea fraudelor.
24 iulie, 1998 -- Italia depune instrumentele de ratificare a Tratatului de la Amsterdam.
30 iulie, 1998 -- Irlanda depune instrumentele de ratificare a Tratatului de la Amsterdam.
4 septembrie, 1998 -- Luxemburg depune instrumentele de ratificare a Tratatului de la
Amsterdam.
1 octombrie, 1998 -- Intră îvigoare ConvenŃia “Europol” anti-droguri.
15 octombrie, 1998 -- Comisia adoptă “Carta Verde” asupra combaterii falsurilor şi pirateriei.
24-25 octombrie, 1998 -- Întâlnire informală a şefilor de state şi guverne în Pörtschach,
Austria.
4 noiembrie, 1998 -- Comisia adoptă rapoartele atestând progresul în Ńările candidate la
aderare.
10 noiembrie, 1998 -- Intâlnire la nivel de miniştri pentru organizarea conferinŃelor de acces
ale Ciprului, Poloniei, Estoniei, Republicii Cehe şi Sloveniei.
11-13 noiembrie, 1998 -- A patra conferinŃă a părŃilor la ConferinŃa-Cadru a NaŃiunilor
Unite asupra schimbării climei, la Buenos Aires, Argentina.
16 noiembrie, 1998 -- Curtea Auditorilor publică raportul special asupra evaluării
intervenŃiilor Fondului Structural, pentru perioadele 1989-1993, respectiv 1994-1999.
9 decembrie, 1998 -- Comisia adoptă Carta Verde asupra schimbărilor propriei politici.
Curtea Auditorilor publică raportul special asupra finanŃării, de către Comisie, a unor măsuri
luate ca rezultat al crizei BSE şi opiniilor dezvoltate în interiorul Comisiei.
11-12 decembrie, 1998 -- Întâlnire a Consiliului European la Viena, Austria. Consiliul adoptă
liniile directoare asupra ocupării forŃei de muncă pentru 1999, decide întărirea convergenŃei
politicilor de ocupare pe baza Pactului European al Ocupării, renunŃă la aranjamentele de
reprezentare a Euro la extern, aprobă un plan de acŃiune pentru stabilirea spaŃiului de exerciŃiu
al libertăŃii, securităŃii şi justiŃiei şi adoptă strategia de lucru a Uniunii în 1999.
16 decembrie, 1998 -- Curtea Auditorilor publică raportul special asupra coordonării, de către
Comisie, a implementării măsurilor de promovare a egalităŃ‘ii de şansă a femeilor în raport cu
bărbaŃii, împreună cu opiniile Comisiei.
31 decembrie, 1998 -- Olanda depune instrumentele de ratificare a Tratatului de la
Amsterdam. Consiliul adoptă cursurile de convertire fixe şi irevocabile între monedele
naŃionale ale celor 11 Ńări participante şi Euro.
1 Ianuarie, 1999 – introducerea Euro. Germania îşi asumă preşedinŃia UE. Fixarea
irevocabilă a ratei de conversie(vezi şi ANEXA 2/II) între monedele participante. Intră în

98
vigoare Sistemul TARGET. Participarea la Bursă, datoria publică şi conturile naŃionale
în Euro intră în planurile naŃionale. Pentru firmele private – principiul non-
obligativităŃii şi non-prohibiŃiei.114
1 Ianuarie 1999 – 31 Decembrie 2001 -- Perioadă de tranziŃie – trecerea în ordine la
Euro în toate sectoarele.
Mai, 1999 -- Comisia emite previziuni la zi pentru Ńările Euro-zonei.
1 Iulie, 1999 -- Finlanda preia preşedinŃia Consiliului.
1 Ianuarie, 2000 -- Portugalia preia preşedinŃia Consiliului.
1 Iulie, 2000 -- FranŃa preia preşedinŃia Consiliului
31 Decembrie, 2000 -- Se încheie mandatul Comisiei curente.
1 Ianuarie, 2001 -- Suedia preia preşedinŃia Consiliului. Grecia adoptă moneda unică (decizia
Consiliului din 19 iunie, 2001). Reglementarea (CE) Nr. 1478/2000 a Consiliului Uniunii
fixează cursurile de conversie între Euro şi Drahma grecească la 340,75 drahme / Euro.
1 Iulie, 2001 -- Belgia preia preşedinŃia Consiliului.
Finele anului 2001 -- Prealimentarea băncilor şi întreprinderilor cu monedă Euro.
Campanie de informare asupra dispozitivelor de securizare a bancnotelor Euro.
1 Ianuarie, 2002 -- Spania preia preşedinŃia Consiliului. Data introducerii Euro în bancnote şi
monezi. CirculaŃia dublă este încă în dezbatere dacă monedele naŃionale să rămână în
circulaŃie încă 6 luni. AdministraŃiile publice trec definitiv la Euro. bancnotele şi monezile
Euro sunt puse în circulaŃie. Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC). Finele trecerii la
Euro în administraŃiile publice. Bancnotele şi monezile naŃionale încep să fie retrase. Toate
tranzacŃiile se fac în Euro.
28 februarie 2002 -- monedele şi bancnotele naŃionale sunt definitive retrase din
circulaŃie (finele perioadei de dublă circulaŃie) în statele Sistemului European al Băncilor
Centrale.
1 Iulie, 2002 -- Monedele naŃionale (şi bancnotele) nu mai sunt legale. Danemarca preia
preşedinŃia Consiliului. Posibila intenŃie a Marii Britanii de a adera la zona Euro.

II. Valoarea Euro

(1 Ianuarie, 1999 / Cursuri fixe şi definitive):

1 EUR =
= 40.3399 BEF Franci Belgieni
= 1.95583 DEM Mărci Germane
= 340.750 GRD Drahme greceşti
= 166.386 ESP Pesetas Spanioli
= 6.55957 FRF Franci Francezi
= 0.787564 IEP Punte Irlandeze
= 1936.27 ITL Lire Italiene
= 40.3399 LUF Franci Luxembourghezi
= 2.20371 NLG Guldeni Olandezi
= 13.7603 ATS Schillingi Austrieci

114
Alte aspecte procedurale şi politice, după cum urmează: (i)Euro devine moneda a 11 state europene; (ii)
Austria, Germania, Belgia, Spania, Finlanda, FranŃa, Irlanda, Luxemburg, Olanda, Portugalia; (iii) Monedel
naŃionale devin subdiviziuni non-zecimale, iar cursurile Euro-monede naŃionale sunt fixate irevocabil; (iv) Euro
este încă o monedă scripturală; (v) Politică monetară comună; (vi) diverse acte legislative sub statutul juridic al
Euro; (vii) noile obligaŃiuni de stat sunt nominalizate în Euro şi multe pieŃe financiare “basculează” către Euro.
99
= 200.482 PTE Escudo Portughezi
= 5.94573 FIM Mărci Finlandeze

III. Euro-Glosar

Banca Centrală Europeană

Creată oficial în iunie, 1998. Face parte din Sistemul European al băncilor centrale, împreună
cu 15 bănci naŃionale ale Uniunii. Statutul BCE îşi fixează drept obiectiv prioritar stabilitatea
preŃurilor. Sarcinile esenŃiale cuprind definiŃia şi punerea în practică a politicii monetare a
zonei EURO, conducerea operaŃiunilor în devize, ca şi gestiunea rezervelor oficiale de schimb
ale statelor membre.
Bilete şi monede EURO
Cursul legal începe din Ianuarie, 2002. Sunt şapte bancnote EURO (5, 10, 20, 50, 100, 200 şi
500) şi opt monede (1 cent/eurocentimă, 2, 5, 10, 20, 50 cenŃi, 1 şi respective 2 euro)
CirculaŃia dublă a monedei
Pentru o perioadă limitată de la punerea în circulaŃie a Euro, în Ianuarie 2002, erau păstrate în
circulaŃie monedele naŃionale, în fiecare dintre statele membre zonei. Cele 11 Ńări participante
au prevăzut retragerea practică a tuturor biletelor şi monedelor înainte de luna februarie,
următor.
ConvergenŃa preŃurilor
Euro poate antrena o reducere a diferenŃelor de preŃuri pentru acelaşi produs al unui stat
membru pentru facilitatea comparării preŃurilor pe piaŃa unică. Un raport al Comisiei, în 1999,
a arătat că dispersia preŃurilor (vezi diferenŃa între preŃurile maxime şi cele minime ale
aceluiaşi produs) era în medie de 16% în Uniune, faŃă de, spre exemplu, SUA, de 11%.
Conversia altei monede în Euro
Monedele naŃionale ale Ńărilor participante aveau statut de sub-unităŃi Euro, din 1 ianuarie,
1999. Conversia în Euro era reglementată la nivelul Uniunii din 1997. Regulamentul
stipulează că numai cursul fix al fiecărei unităŃi monetare naŃionale în 1 ianuarie, 1999, poate
fi utilizat la conversia în Euro. Cu înŃelesul că oricare alt curs folosit este împotriva aceluiaşi
regulament. Fiecare curs de conversie mai trebuie aplicat cu 6 cifre semnificative, pentru a
oferi imaginea exactă a fiecărei tranzacŃii pentru părŃile contractuale. Exemplu: 1 euro pentru
40,3399 franci belgieni. Acelaşi regulament din 1997 decide şi sumele zecimale urmare
conversiei. Dacă, astfel, a treia cifră zecimală este mai mică de 5 rotunjirea va avea loc la
valoarea întreagă inferioară; dacă aceeaşi cifră este 5 sau mai mare se poate rotunji valoarea la
cea întreagă superioară – exemplu: 34,875 devine 34,88 Euro.
“Eurocities”
Un număr de peste o sută de oraşe europene, în reŃea – lansează o iniŃiativă plurilingvă de
popularizare şi conştientizare a autorităŃilor locale asupra problemelor monedei unice. Apare
site-ul intitulat “Euro Changeover Guide”.
Faza a 3-a a Uniunii Economice şi Monetare
A început la 1 Ianuarie, 1999, odată ce Euro devenea monedă cu drepturi depline, iar cursurile
de conversie a monedelor naŃionale ale celor 11 Ńări participante erau fixate cu titlu irevocabil.
Concomitent, Sistemul European al Băncilor Centrale îşi asuma răspunderea politicii monetare
a zonei. Mecanismul Cursurilor de Schimb (MCS) devenea şi el operaŃional, corelând şi
monedele Ńărilor “pre-in”. În fine, Pactul de Stabilitate şi Creştere intra în vigoare în calitate de
mecanism prin care statele membre erau descurajate a permite deficite excessive în finanŃele
publice. Faza 1 a UEM se desfăşura între 1 Iulie, 1990, şi 31 Decembrie, 1993 şi corespundea
suprimării ultimelor restricŃii la libera circulaŃie a capitalurilor, cu accent pe convergenŃa
100
economică. La rândul ei, faza a 2-a UEM începea în 1 Ianuarie, 1994, şi se încheia în 31
Decembrie, 1998. Acum erau făcute principalele pregătiri pentru Uniune, cu precădere
înfiinŃarea Institutului Monetar European, precursor al Băncii Centrale Europene, dar şi un
ansamblu de alte reglementări şi decizii politice, destinate ameliorării normelor, calităŃii şi
gestiunii finanŃelor publice.
“Frontloading”
Termenul era chiar punerea la dispoziŃia celor în drept a pieselor şi bancnotelor Euro. Era
impusă distribuŃia anticipată a acestora, cel puŃin de către unele organizaŃii ale consumatorilor,
în folosul publicului “mai fragil”. Conform Articolului 15 din Regulamentul Statutului Juridic
al Euro, statele membre deŃin responsabilitatea punerii în circulaŃie a biletelor şi pieselor –
respectiv, lipseşte aici competenŃa comunitară. Aceasta este concluzia la care ajungeau şi
serviciile juridice ale BCE şi ale Comisiei. Pentru precauŃie şi limitarea complicaŃiilor
logistice, comercianŃii primeau bancnotele şi piesele cu câteva săptămâni în avans faŃă de
consumatori – nu scapă aici o uşoară contradicŃie cu prevederile Articolelor 10 şi 11, din
acelaşi Statut, adică cu tratamentul egal al părŃilor.
Legea monetară (lex monetae)
Lex monetae este un principiu de drept universal recunoscut, a cărei idee de bază este aceea că
fiecare stat:
(a) exercită putere suverană asupra propriei monede;
(b) se abŃine de la orice acŃiune asupra monedei altei Ńări.
Astfel, legislaŃia Uniunii Europene stabilind statutul legal al Euro este şi ea universal
recunoscută iar dispoziŃiile privind conversia monedelor naŃionale în Euro, ca şi continuitatea
contractelor în curs, sunt respectate în principalele center financiare ale lumii.
Moneda unică
Euro este moneda unică a statelor membre participante la zona Euro. De la 1 Ianuarie, 1999,
monedele naŃionale ale acestor Ńări deveneau subdiviziuni ale Euro. O politică monetară unică
pentru zona Euro este condusă de Sistemul European al Băncilor Centrale.
Mondele naŃionale
Au încetat să existe în cele 11 Ńări participante care au adoptat Euro la 1 Ianuarie, 1999.
Monedele naŃionale au fost înlocuite de Euro la aceeaşi dată la care au devenit subdiviziunile
acestuia.
Pactul de stabilitate şi creştere
Cuprinde reglementări vizând garantarea aplicării efective a procedurii privind deficitele
excessive, prevăzute în Tratatul Uniunii (1992). Există două texte juridice: primul fixează
drept obiective pe termen mediu realizarea de bugete echilibrate sau excedentare şi un sistem
de alertă rapidă, permiŃând detectarea şi corectarea din vreme a oricărui derapaj (de menŃionat
că aici rezidă interesul colectiv al statelor membre). Al doilea text menŃionează calendarul şi
sancŃiunile asupra statelor care prezintă deficite excesive persistente. SancŃiunile se limitează
la statele membre Euro şi pot varia între 0,2 şi 0,5% din PIB, în funcŃie de gradul de depăşire a
valorii de referinŃă, de 3%. Într-o primă etapă, sancŃiunile iau forma unui depozit ne-
remunerat, convertit în amendă după doi ani în cazul în care deficitul nu este între timp
corectat. Acest pact a fost adoptat la Amsterdam, în Iunie, 1997.
Perioadă de tranziŃie
Este perioada de la 1 Ianuarie, 1999, când Euro a devenit moneda unică a UE, şi până la 31
Decembrie, 2001 (ora zero), când bancnotele şi monedele Euro au fost introduse iar monedele
naŃionale îşi începeau retragerea din circulaŃie. Această perioadă de tranziŃie a fost necesară a
permite confecŃionarea a 13 miliarde de bancnote şi 52 miliarde de monede de pus în
circulaŃie.
Plan de “basculare”

101
Fiecare întreprindere avea nevoie de un asemenea plan. Marile întreprinderi au început să se
pregătească pentru Euro încă din 1996-97, iar multe dintre ele aveau conturi în Euro înainte de
finele anului 2001. La modul ideal, micile şi marile întreprinderi ar fi trebuit să îndeplinească
acest plan la timp pentru a putea utiliza sistemele IT şi de contabilitate în Euro pentru un
exerciŃiu complet înainte de 1 Ianuarie, 2002. Cele care nu se încadrau în acest termen realizau
repede că este imposibil să se opereze legal cu vechea monedă după aceeaşi dată.
Politica bugetară
Bugetele şi politicile bugetare rămân încă naŃionale (politici bugetare, în loc de politică
bugetară), sub dubla rezervă a prevederilor Tratatului şi Pactului de Stabilitate şi Creştere –
respectiv a condiŃiilor economice considerate “normale”, neinflaŃioniste şi căutând un nivel
ridicat al ocupării forŃei de muncă. Obiective:
- reducerea ratei dobânzilor pe termen lung, în măsură să influenŃeze favorabil investiŃiile
- contracararea situaŃiilor conjuncturale nefavorabile
- reducerea datoriei publice în favoarea orientării elastice a cheltuielilor publice către
sectoarele productive, impozitării către motivarea muncii şi acumulării rezervelor necesare
impactului bugetar legat de îmbătrânirea populaŃiei
Politica monetară
Există o singură poitică monetară aferentă zonei Euro. Aceea a Sistemului European al
Băncilor Centrale (SEBC, cuprinzând Banca Centrală Europeană şi băncile centrale ale
statelor membre). Obiectivul principal al SEBC este stabilitatea preŃurilor, obiectiv de altfel
înscris în Tratatul Uniunii – Art. 105 din Tratat, prgrf.1, cu referire şi la Art.2, referitor la
obiectivele Uniunii.
Principiul “nici interdicŃie & nici obligaŃie” (legat de perioada de tranziŃie la moneda unică:
1 Ianuarie, 1999 – 1 Ianuarie, 2002). Era principiul non-impunerii monedei Euro, iar
diriguitorii procesului se fereau în mod cât se poate de deschis de orice poziŃie făŃişă de forŃă.
• În contractele economice (urmând a fi) încheiate, tranzacŃia nu se efectua în Euro la
iniŃiativa unei singure părŃi
• Se făcea, apoi, distincŃia între contractele deja încheiate (existente) şi cele în curs sau
urmând a fi încheiate. Cele existente îşi schimbau moneda de tranzacŃie cel mai târziu
la 1 Ianuarie, 2002. Cele noi se bucurau de libertatea alegerii monedei de tranzacŃie
până la aceeaşi dată.
• În particular, şi salariile puteau fi vărsate în moneda naŃională până la aceeaşi dată.
Serviciile publice puteau fi tranzacŃionate şi plătite tot în moneda naŃională până la 1 Ianuarie,
2002, dacă reglementările naŃionale prevedeau, între timp, altfel.
Procedura asupra deficitelor excesive
Sunt dispoziŃii ale Tratatului vizând garantarea ca diferite Ńări participante la UEM să evite un
nivel de îndatorare nerezonabil, de natură a antrena tensiuni inflaŃioniste în toată zona Euro.
Ele fixează valorile de referinŃă la 3% din PIB pentru deficitul anual al statelor membre şi la
60% din PIB pentru datoria publică. łări cu deficite excesive nu pot adera la UEM.
Programe de stabilitate
Sunt documente pe care Ńările din zona Euro le prezintă în fiecare an Consiliului pentru a
indica şi evoluŃia previzibilă a bugetelor şi altor variabile economice pe următorii trei ani, cel
puŃin. Ele indică în mod deosebit cum îşi propun Ńările în chestiune să atingă obiectivul
echilibrului (sau excedentului) bugetar, stabilit în Pactul de Stabilitate şi Creştere. Comisia
evaluează programele naŃionale şi face recomandări Consiliului. Posibilitatea acordată
Consiliului de a se adresa unui stat membru recomandări specifice în materie de politică
economică înainte de aprobaarea propriului program de stabilitate marchează un progres
important în politica de coordonare.
Raport de convergenŃă

102
Acest raport evaluează performanŃele unui stat membru “pre-in” vizavi de criteriile de
convergenŃă şi de alte câteva condiŃii (în mod deosebit autonomia băncii centrale). Comisia şi
Banca Centrală Europeană trebuie să publice raporturi de convergenŃă după fiecare cerere de
participare la UEM. Raportul Comisiei se cere însoŃit de recomandări. Această procedură a
fost pentru prima dată aplicată în primăvara lui 1998, când au fost evaluate chiar cele 11 Ńări
membre care şi lansau Euro în 1 Ianuarie, 1999. Într-o recomandare, Comisia estima că fusese
atins nivelul înalt de convergenŃă durabilă necesar participării reuşite la moneda unică.
Reevaluare
Toate statele membre au început reevaluarea datoriilor publice (titlurilor de împrumut) la
adoptarea Euro, în Ianuarie 1999. Cele mai multe dintre ele şi-au ajustat valorile nominale ale
titlurilor pentru a evita rezultate aberante. Toate valorile nominale sunt exprimate în “cenŃi”,
cu excepŃia FranŃei şi Olandei, unde sunt exprimate direct în Euro. EmitenŃii de datorie privată
nu sunt obligaŃi să îşi renominalizeze titlurile înainte de Ianuarie, 2002, dar dacă o fac sunt
încurajaŃi să urmeze metodologia adoptată de guvernele lor. În ce priveşte acŃiunile şi
participaŃiunile, bursele au şi început să opereze cu Euro din 1 Ianuarie, 1999. Întreprinderile
nu erau Ńinute să îşi renominalizeze capitalul înainte de 1 Ianuarie, 2002.
Reguli de rotunjire
Conversia unităŃilor monetare naŃionale în Euro este reglemetată precis în vederea clarităŃii şi
justeŃii. Fiecare curs de conversie în jurul valorii de 1 Euro se exprimă prin şase cifre ( ex. 1
Euro = 40,3399 franci belgieni). Nu au loc rotunjiri, nici prescurtări numerice. Dacă după
conversie a treia cifră este egală sau superioară cifrei 5, poate avea loc rotunjirea superioară –
ex. 34,875 devine 34,88.
Retragerea bancnotelor şi monedelor naŃionale
łările participante la zona Euro au convenit să ia măsuri pentru a-şi retrage masa monetară
naŃională până în Februarie, 2002. Au mai convenit ca tranzacŃiile să fie contractate în Euro
până la finele primei chenzine a lui Februarie, 2002.
Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC)
SEBC este compus din Banca Centrală Europeană (BCE) şi băncile centrale naŃionale (BCN)
ale Uniunii. BCN ale statelor care nu au adoptat Euro sunt autorizate să conducă politici
monetare naŃionale, dar astfel sunt excluse deciziilor şi politicilor monetare unionale.
Stabilitatea preŃurilor
Un obiectiv prioritar al politicii economice a UE este stabilitatea preŃurilor. Se înŃelege că
inflaŃia descurajează investiŃiile, erodează economiile şi pensiile şi apasă asupra păturilor
sărace ale populaŃiei. Stabilitatea preŃurilor – definită prin rate anuale ale creşterii preŃurilor
nedepăşind în medie 2%, pe termen mediu – este obiectivul dintâi al Sistemului European al
Băncilor Centrale.
State membre participante
Sunt cele 11 state membre, desemnate în Mai 1998 de către Consiliul şefilor de stat şi de
guvern europeni drept state ce au adoptat moneda Euro. Grecia devenea ulterior al 12-lea
membru Euroland. Pentru a fi acceptate, aceste state au fost Ńinute să satisfacă diferite criterii
de performanŃă economică. Patru state membre Uniunii nu au fost iniŃial admise în această
categorie: Grecia şi Suedia, pentru a nu fi satisfăcut toate criteriile de convergenŃă; Marea
Britanie şi Danemarca, pentru a fi negociat în prealabil opŃiuni de non-participare. Timp în
care, Comisia preconiza printr-o recomandare ca Grecia să devină stat membru Euro începând
cu Ianuarie, 2001.
TARGET
Sistemul de Transfer Expres Automatizat Transeuropean al Reglementului Brut în Timp
Real (TARGET) aparŃine Euro şi funcŃionează ca atare, furnizând un mecanism fiabil şi sigur

103
al plăŃilor transfrontaliere. Scopul principal este destinat nevoilor politicii monetare unionale a
SEBC.
Tratatul Uniunii Europene
Cunoscut şi drept Tratatul de la Maastricht, având în vedere că termenii săi au fost aprobaŃi la
întrunirea Consiliului European de la Maastricht (Olanda) în Decembrie, 1991. Semnat în
Februarie, anul următor (1992).
łări apropiate (“pré-in”)
Este vorba de cele patru (ulterior numai trei, Grecia aderând la Euro) state membre care nu au
adoptat Euro şi politica monetară unică în Ianuarie, 1999: Danemarca, Marea Britanie şi
Suedia. Grecia adopta Euro în Ianuarie, 2001. Danemarca avea al doilea referendum pe
această chestiune în Septembrie, 2000, iar Suedia se pregăteşte pentru un referendum similar
în 2002. Marea Britanie are încă o opŃiune de non-participare şi va susŃine şi ea un referendum
pentru adoptarea Euro.
Uniunea Economică şi Monetară
Oficial adoptată prin Tratatul Uniunii Europene din 1992, UEM desemnează zona acelor state
ale Uniunii aferentă aceleiaşi monede şi politici monetare. UEM intra în vigoare la 1 Ianuarie,
1999, dată la care moneda Euro este cea legală în cele 11 Ńări în care monedele naŃionale devin
subdiviziuni ale Euro.
Ziua “E”
Este numită astfel ziua de 1 Ianuarie, 2002, în care bancnotele şi monedele (piesele) Euro
intrau în circulaŃie în zona Euro: Austria, Belgia, Finlanda, FranŃa, Germania, Grecia, Olanda,
Irlanda, Italia, Luxemburg, Portugalia şi Spania.

104