10.

METODE DE OBSERVARE
1. INTRODUCERE

Mediul reprezintă un domeniu foarte complex datorită interacţiunilor care există

între componentele sale, dintre care se pot enumera: creşterea demografică, economia
şi evoluţia tehnologică. Consecinţele acestor interacţiuni sunt degradarea mediului şi
epuizarea resurselor naturale. Calitatea vieţii şi bunăstarea oamenilor depind direct de
calitatea mediului înconjurător, de accea omul este interesat să observe schimbările
care au loc în scopul de a minimiza consecinţele.
Statistica de mediu este unul dintre domeniile statisticii aplicate şi acoperă un
domeniu foarte larg. Pentru a explica mai bine detaliile referitoare la studiile realizate şi
tehnicile folosite pentru observarea mediului înconjurător, statisticile se grupează pe
niveluri şi apoi se analizează fiecare nivel în parte.
Chiar dacă unele dintre ele sunt încă puţin cunoscute, există mai multe concepte
de observare şi metode de calcul conexe. Pe plan statistic, aceste concepte sunt
destinate calificării sau cuantificării generale a degradării mediului în scopul de a realiza
o gestiune raţională a ecosistemelor.
Există două tipuri de statistici de mediu: privat şi oficial.
Statistica privată este cea executată de către întreprinderi, instituţii private (de
ex.: Camera de Comerţ), asociaţii şi institute de cercetare, universităţi. Particularitatea
sa derivă din faptul că datele sunt colectate de la „voluntari”, de la cei care vor să
răspundă la chestionare fără nici o constrângere sau obligaţie de orice natură. De
exemplu, asociaţii ca Green Peace şi World Life Funds colectează şi analizează date
ecologice.
Statistica oficială este guvernată de legi care îi obligă pe cei anchetaţi să
răspundă la chestionare. Munca de colectare şi analiză este efectuată de către instituţii
manadatate oficial pentru această activitate.

În continuare vor fi prezentate metodele utilizate în statisticile oficiale.

2. METODE DE STUDIU

Pentru început vor fi prezentate şase variante de abordare care stau la baza
tuturor temelor de cercetare şi evaluare a mediului înconjurător. Fiecare tip de statistică
de mediu va aprofunda propriile sale metode de observare, colectare şi analiză a
datelor. Aceste şase variante de abordare pot fi exprimate şi sunt rezumate cel mai bine
prin intermediul întrebărilor pe care le pune fiecare dintre ele.

2.1 CE DEGRADĂRI ALE MEDIULUI AU AVUT LOC?

Această întrebare conduce de fapt la studiul uneia dintre componentele mediului:

- aerul,
- apa,
- solul/pământul,
- vegetaţia sau flora,
- fauna,
- subsolul.
Răspunsul la întrebare porneşte de la ipoteza că se cunoaşte componenta de
mediu, natura şi elementele sale în stare normală, precum şi factorii care o

10-1
deteriorează. Pe baza acestei ipoteze se caută să se cunoască factorii care s-au
schimbat în mediul respectiv prin încercarea de a răspunde la întrebarea: „Ce
evenimente s-au petrecut în realitate şi au condus la aceste schimbări, deteriorări?”
Deoarece oamenii sunt interesaţi de caracterul nociv al poluării în raport cu
sănătatea lor şi starea mediului, acest studiu este utilizat adesea, fiind adecvat pentru
urmărirea poluării. Dezavantajul constă în faptul că trebuie să fie „particularizat” pentru
fiecare ţară în parte, deoarece nu există norme identice aplicabile în toate statele lumii.
Chiar dacă există recomandări internaţionale, fiecare ţară le poate modifica şi îşi poate
fixa propriile referinţe în raport cu standardul, care reprezintă situaţia existentă înainte
de poluare.
Acest concept va trebui să fie adoptat de toate ţările lumii, dar cu trepte diferite
de abordare, deoarece colectarea şi analiza datelor necesită expertize speciale şi
tehnici adesea costisitoare. Ţinând seama de mijloacele disponibile, unele ţări se vor
limita la colectarea datelor referitoare la indicatorii cei mai importanţi. Alegerea acestor
indicatori se va face în funcţie de importanţa fiecăruia dintre ei şi de costurile colectării
şi analizei datelor. Indicatorii pot varia de la o perioadă la alta, conform situaţiei de
moment.
În cazul degradării mediului, în care factorii de decizie sunt chemaţi să intervină,
acest studiu nu furnizează informaţii suficiente şi complete, mai ales în cazul în care se
doreşte să se cunoască „actorii” poluării (Cine a cauzat o anumită poluare?). Pentru a
putea obţine şi aceste informaţii vor trebui inventariaţi „actorii” posibili din industrie,
gospodării particulare sau alte sectoare de activitate.

2.2 CINE ESTE RĂSPUNZĂTOR DE POLUARE ŞI ÎN CE MOD?

Pentru acest studiu nu trebuie numai să se cunoască sau să se determine nivelul

de poluare ci trebuie să fie identificaţi şi „actorii”. În acest caz, pentru a identifica factorii
responsabili de o anumită poluare, sunt necesare măsurători care pot fi directe sau
indirecte.

2.3 CARE SUNT EFECTELE ASUPRA MEDIULUI?

Al treilea studiu nu implică cunoaşterea „actorului” unui eveniment (Cine este

răspunzător de poluare?). În acest caz interesul se îndreaptă mai ales către problemele
existente şi efectele lor asupra mediului. În legătură cu această problemă, se poate
stabili o listă a efectelor importante ale fiecărui „atac” asupra mediului:
- schimbările climatice,
- reducerea stratului de ozon,
- eutrofizarea,
- acidifierea,
- contaminarea toxică,
- scăderea calităţii mediului urban,
- modificări ale biodiversităţii,
- schimbarea peisajului,
- existenţa deşeurilor, etc.
Nu există nici o clasificare completă şi nici o listă exhaustivă; fiecare ţară va
trebui să stabilească o prioritate conform gradului de degradare al unuia sau al altuia
dintre aceste elemente.

10-2
 2.4 CARE SUNT EFECTELE ASUPRA NATURII?

Este un studiu care constă mai ales în observarea speciilor de plante şi animale,
fiind înregistrată evoluţia numărului de plante şi animale şi nu calitatea aerului, apei etc.
Acest studiu permite să se cunoască, pentru o regiune restrânsă, dacă biodiversitatea
este menţinută sau redusă. Se va apela la determinarea câtorva indicatori chimici.
Deoarece se studiază o regiune mică, suprafaţa ţării va fi subdivizată în zone, care
devin apoi baza de sondaj; dintre acestea se extrage un eşantion la întâmplare, urmând
ca pentru acesta să fie analizată şi urmărită biodiversitatea.

2.5 CE DISTINGE BINELE DE RĂU?

Acest al cincilea studiu se bazează pe distincţia dintre bine şi rău, cunoscând

faptul că un act în aparenţă bun poate fi nociv pentru mediu dacă se abuzează de el.
De exemplu, utilizarea apei sau nisipului, care pare un lucru banal şi normal, poate
avea ca urmare o serie de efecte nocive asupra mediului în cazul în care se face în
cantităţi mari.
Nivelul de diferenţă care există între ceea ce este şi ceea ce nu este nociv nu
poate fi stabilit cu exactitate, mai ales că nu se poate cunoaşte foarte bine nocivitatea
tuturor produselor şi nu pot fi urmărite toate efectele. De asemenea, nocivitatea variază
cu cantitatea.

2.6 CARE ESTE IMPORTANŢA MONETARĂ A MEDIULUI?

Studiul este dezvoltat de către contabilii naţionali care încearcă să integreze

mediul în contextul economic şi social prin punerea acestei întrebări. Aceasta implică
acceptarea regulilor de contabilitate naţională în măsura în care acest lucru este posibil.
Se pot stabili legături între mediu şi anumite date cum ar fi Produsul Intern Brut, deficitul
public, importurile, investiţiile, etc.

3. ASPECTE TEHNICE

3.1 MĂSURĂRI DIRECTE ŞI ESTIMĂRI INDIRECTE

Pentru mulţi poluanţi invizibili cu ochiul liber, sunt necesare adesea instrumente
foarte sofisticate şi costisitoare de măsurare a poluării produse de aceştia. La costurile
de achiziţie se vor adăuga cheltuielile de întreţinere, care cresc pe măsură ce
instrumentele de măsură sunt mai sofisticate. Acest lucru se complică ceva mai mult
atunci când pentru utilizarea lor sunt necesari mulţi specialişti sau măsurătorile sunt
efectuate în instituţii specializate.
Cu toate acestea, există numeroase cazuri în care este posibil să se observe
mediul fără a fi utilizate instrumente sau aparate de măsură: se poate observa calitatea
mediului uman sau speciile rare de plante şi animale.
De exemplu,în anii ’80 starea pădurilor şi a arborilor se deteriora progresiv în
Germania. Arborii se uscau şi mureau din cauza poluării aerului. S-au făcut clasificări în
funcţie de gradul de deteriorare şi apoi s-a trecut la observarea directă cu ochiul liber de
către pădurari bine instruiţi.
Ca urmare a dificultăţilor de utilizare a instrumentelor de măsură a apărut metoda
estimărilor indirecte.
Metoda de măsurare indirectă constă în găsirea pentru un grup dat de industrii a
raportului care există între producţie şi poluarea generată de această producţie. Dacă
se cunoaşte acest raport se poate estima producţia de poluanţi plecând de la datele

10-3
producţiei de bunuri. Într-o primă etapă trebuie identificat poluantul şi producţia de
bunuri din care rezultă acesta, cu observaţia că, cele două componente nu sunt
întotdeauna proporţionale. În situaţii eterogene, pentru efectuarea estimării indirecte a
poluării se utilizează tabele sau modele tehnice.

3.2 LEGĂTURA DINTRE FLUX ŞI STOCURI

Prin definiţie, stocurile sunt observate la un moment dat în timp ce fluxurile se

referă la o perioadă bine determinată. Comparaţia dintre flux şi stocuri ajută la
îmbunătăţirea consistenţei datelor statistice. Exemplul cel mai cunoscut este următorul:

Populaţia la sfârşitul anului = populaţia la începutul anului + naşteri – decese +

+ imigranţi - emigranţi
în care:
- populaţia la începutul anului şi cea de la sfârşitul anului reprezintă „stocurile”
- naşterile, decesele, imigranţii şi emigranţii constituie „fluxul”.

Întrebarea care se pune este dacă acest bilanţ poate fi aplicat şi în cazul
mediului. Răspunsul este nuanţat, deoarece există cazuri simple şi altele mai complexe.
Acest gen de calcul poate fi efectuat pentru cazul unei păduri, unde distincţia dintre
stocuri şi flux este clară. În schimb, pentru aer se poate considera calitatea aerului
măsurată la un moment dat ca stoc, dar acest stoc este valabil pentru o scurtă perioadă
de timp iar fluxurile nu pot fi estimate.
Următoarele fluxuri sunt dificil de observat:
- fluxurile de la o ţară la alta în ambele sensuri,
- fluxurile în aceeaşi ţară către straturile mai înalte (stratosferă) şi în univers
(invers),
- efectele transformării. Anumite materii se găsesc adesea transformate sub
influenţa energiei solare, a forţei vântului, existenţei altor materii.

În anumite cazuri pot fi legate stocurile la fluxuri în scopul de a furniza date

comparabile, dar această metodă nu este aplicabilă pentru moment la toţi poluanţii (mai
ales la cei ai apei şi aerului). Chiar dacă se dispune de date asupra calităţii mediului şi a
producţiei, alte variabile scapă încă observaţiei omului. Din acest motiv nu se poate
calcula încă un astfel de bilanţ pentru apă şi aer.

3.3 AGREGAREA REGIONALĂ SAU NAŢIONALĂ

Autorităţile sau factorii de decizie vor să cunoască dacă situaţia s-a deteriorat
sau nu pentru o întreagă regiune sau pentru toată ţara. Deoarece măsurarea furnizează
rezultate numai pentru o locaţie dată, se pune problema agregării datelor obţinute
pentru obţinerea de informaţii la nivel regional sau naţional.
Cunoscându-se faptul că se lucrează cu două elemente, stocurile şi fluxul,
trebuie în primul rând să se facă distincţie între agregarea stocurilor şi cea a fluxurilor.
Agregarea stocurilor implică efectuarea colectării datelor în aceleaşi zile şi la aceleaşi
ore. Chiar şi în acest caz agregarea este foarte dificilă, în cazul în care
reprezentativitatea locului în care s-au efectuat măsurătorile este puţin cunoscută şi
distribuţia este eterogenă. Agregarea producţiei este mai simplă, cu condiţia să se
cunoască toate sursele de poluare şi distribuţia lor în spaţiu. Astfel se poate ajunge la o
estimare pentru mici regiuni.
Metoda se poate aplica pentru anumite aspecte ale poluării, dar pentru studiul
general al poluării apar multe probleme care trebuie studiate şi cu ajutorul altor metode.

10-4
 3.4 EXTRAPOLAREA LA BILANŢURI

Există două tipuri de bilanţuri:

- un bilanţ care combină stocurile şi fluxurile,
- un bilanţ care arată raporturile între producţie şi componentele sale.

Ecuaţia de bază pentru al doilea tip de bilanţ este următoarea:

P = IM + C + I + (-) St + Ex – Im

unde: P este producţia de bază; IM – bunurile intermediare; C – bunurile consumate (de

sectorul privat sau de către stat); I – bunurile de investiţii; St – variaţia stocurilor; Ex –
exporturile; Im – importurile.
Acest bilanţ poate fi stabilit fie pentru diferite produse, mai ales pentru produsele
energetice (este exemplul cel mai cunoscut), fie în unităţi fizice şi monetare. Bilanţul
serveşte la estimarea lacunelor, la stabilitatea cifrelor şi la proiectare. Pentru statistica
de mediu este important să se cunoască legătura între transformarea de energie şi
poluarea care derivă din aceasta; sau, pornind de la bilanţuri, se obţin informaţii asupra
poluării, în special a aerului şi de asemenea asupra impactului acestei activităţi asupra
climatului.

3.5 VALORIFICAREA

Valorificarea se impune ea însăşi deoarece se constată că importanţa activităţilor

ecologice nu este evidentă nici pentru marele public, nici pentru factorii politici de
decizie. Pentru a sublinia importanţa economică şi socială a mediului va trebui să se
exprime aspectele ecologice în unităţi monetare calculând costurile şi încasările
mediului:
- într-un număr limitat de cazuri (păduri, poluare atmosferică), în cazul în care
drepturile de emisie sunt vândute pe piaţă, se poate utiliza preţul pieţii ca
unitate de măsură pentru a exprima mediul în unităţi monetare;
- în alte cazuri, se poate alege între valorile bazate pe daune şi cele bazate pe
cheltuielile necesare pentru a evita o deteriorare a mediului.

4. CONCLUZII

Cu ajutorul studiilor de observare a mediului se pot obţine răspunsuri la o serie

de întrebări legate de abordările şi tehnicile utilizate pentru determinarea efectelor
cauzate de schimbările de mediu.

Întrebări posibile:
- Diferitele medii sunt încă naturale?
- Care sunt agenţii responsabili de poluare?
- Care este ciclul unui bun (extracţia din pământ, transformare, consum şi
reîntoarcere în pământ)?

10-5