MOROMETII

de
Marin Preda
Tema si viziune

Marin Preda este un important scriitor postbelic, una dintre conștiințele literare care au
rezistat prin cultură cenzurii epocii comuniste. El debutează prin volumul de nuvele “Întâlnirea
din pământuri” , dar se impune mai ales prin romanele sale: ,,Moromeții”, ,,Cel mai iubit din
pământeni”, “Delirul”.
Romanul ,,Moromeții” de Marin Preda, este alcătuit din două volume, publicate la doisprezece
ani distantă: în 1955, volumul I, iar in 1967, volumul al-II-lea. Este un roman postbelic, realist,
obiectiv, este reprezentativ pentru tematica socială prin prezentarea satului românesc din preajma
războiului, dar si al familiei si paternității.
Romanul este o specie a genului epic, in proză, de mare întindere(două volume), cu o acțiune
desfășurată pe mai multe planuri narative(in primul volum, in prim-plan se află Moromeții, o
familie numeroasă, măcinată nemulțumiri, iar al doilea volum atenția cade asupra lui Niculae) cu
un număr mare de personaje complexe(Ilie, Catrina, Maria, Paraschiv, Achim, Nilă, Niculae
Moromete, Tudor Bălosu, Polina, caractere puternice deja formate, cu multiple conflicte, o
intrigă atent construită si care, prin intermediul acțiunii, reflectă realitatea vieții
cotidiene(destrămarea satului si a familiei).
Realismul este un curent literar care s-a manifestat în secolul XIX în Franța ca o reacție
împotriva romantismului. Realismul are ca scop prezentarea obiectivă și veridică asupra
realității.
O primă trăsătură care face posibilă încadrarea romanului în acest curent literar este
perspectiva narativă obiectivă, cu o viziune din spate, care implică prezenta narațiunii la
persoana a III-a, a unui narator obiectiv. Întâmplările sunt relatate de un narator, omniscient,
omniprezent, detașat, care nu se implică in evenimentele pe care le relatează si nu comentează
acțiunile personajelor. Naratorul obiectiv este evidențiat in primul capitol al operei prin dialogul
dintre Ilie Moromete si a lui Tudor Bălosu, vecinul său. Naratorul prezintă detașat conversația,
nu comentează evenimentele, nu face aprecieri la atitudinea lui Moromete față de Tudor Bălosu,
ci lasă cititorul să descopere singur trăsăturile de caracter ale personajului principal si modul său
sucit de a gândi. Omniprezenta si omniscienta se evidențiază in primele pagini ale romanului,
prin descrierea amănunțită a cinei Moromeților, a locului pe care îl ocupau la masă cei opt
membri ai familiei, a situației lor sociale si materiale, explicând si cauza tensiunilor existente
între ei.
O altă trăsătură a realismului este simetria incipit-final, ce se realizează prin tema timpului. În
incipit "timpul părea să aibă cu oamenii nesfârșită răbdare", în sensul că viața decurge fără
conflicte mari, iar în final "timpul nu mai avea răbdare" pentru că au loc schimbări fundamentale.
Acțiunea din primul volum se petrece cu trei ani înainte de al Doilea Război Mondial, pe
parcursul unei veri, în satul Siliștea-Gumești din Câmpia Dunării, iar în al doilea, după război,
vreme de aproape 24 de ani, fiind prezentate două evenimente istorice: colectivizarea și reforma
agrară. În confruntarea cu timpul și istoria, omul este mereu un învins, în sensul că nu se mai
poate adapta noilor realități.
Tema romanului o constituie destrămarea unei familie de țărani si prăbușirea satului tradițional
din Siliștea-Gumești.
O primă scenă ilustrativă pentru temă este cea a cinei, prin atitudinea și poziția membrilor
familiei la masă. Întorși de la câmp sâmbătă seară, ei se așază la masă și păstrează o tăcere
apăsătoare. Nilă, Achim și Paraschiv stau "umăr la umăr înghesuiți" spre ieșire, fapt ce ilustrează
unitatea împotriva celorlalți anticipând și fuga lor din sat, părăsirea definitivă a condiției de
țăran. Moromete stă pe pragul înalt al odăii, de unde "îi stăpânește pe toți cu privirea", fiind
autoritatea supremă în familie. Catrina stă pe jumătate întoarsă către vatră, gata să-i servească pe
ceilalți, sugerând condiția femeii în viața țărănească, și îi ține alături pe Tita, Ilinca și Niculae,
copii făcuți cu Moromete, ca și cum ar încerca să-i protejeze. Niculae nu are scaun, stă direct pe
pământ, ceea ce anticipează destinul diferit al copilului.
O altă scenă reprezentativă pentru temă este scena tăierii salcâmului din spatele casei pentru
a fi vândut lui Bălosu. Pământul înseamnă garanția supraviețuirii, dar necesită și plata unui
impozit, iar Moromete nu este conștient de pericolul amânării datoriilor. El riscă să-i fie luate
bunurile din gospodărie, salcâmul fiind o soluție provizorie. Scena simbolică marchează
începutul destrămării familiei și a relațiilor din lumea satului. Momentul ales este duminică
dimineață înainte de răsărit pentru că lui Moromete nu-i place să dea socoteală și preferă să-i
pună pe ceilalți în fața faptului împlinit. Tăierea salcâmului are loc pe fundalul sonor al bocetelor
din cimitir, echivalente plânsului unui sat întreg. Când Nilă întreabă de ce îl taie, Moromete
răspunde cu ironie amară "ca să se mire proștii", iar salcâmul se lasă greu doborât ca un dublu al
lui Moromete ce nu acceptă ideea că modul lui de viață a fost greșit. Reacția celorlalți este
ilustrativă pentru lipsa de comunicare, căci toți întreabă într-un glas de ce a tăiat salcâmul și doar
Catrina pare să înțeleagă: "Chiar așa de rău am ajuns, Moromete?"
Un prim element de structură si compoziție sugestiv pentru tema romanului este conflictul.
Conflictul principal este dezacordul dintre Ilie Moromete si cei trei băieți ai săi din prima
căsătorie, Paraschiv, Nilă si Achim pornit dintr-o modalitate diferită de a înțelege lumea. Fii cei
mari își disprețuiesc tatăl pentru că nu are spirit de afaceri și pentru că s-a recăsătorit, își urăsc
mama vitregă, deși îi crescuse de mici. Cel de-al doilea conflict izbucnește între Moromete si
Catrina, soția lui, din cauza că el vânduse un pogon din lotul soției, promițându-i trecerea casei
pe numelui ei, lucru pe care nu l-a înfăptuit niciodată. Cel de-al treilea conflict este între
Moromete si mezinul familiei. Copilul este dornic să învețe carte, însă tatăl său îl ironizează,
spunându-i că învățatul este singurul lucru care le lipsește. Conflictul se amplifică, deoarece tatăl
nu își susține copilul, iar relația celor doi se răcește pe parcursul romanului. Totodată, se reflectă
și frământările interioare ale stâlpului casei, Ilie Moromete. Surprinde drama paternității, dar și
imposibilitatea eroului de a se adapta noilor realități. El nu acceptă că este "ultimul țăran din
lume", iar în ceasul morții își reafirmă libertatea interioară, spunându-i doctorului cu mândrie că
toată viața a trăit independent.
Un alt element de structură si compoziție sugestiv pentru tema romanului este titlul. Acesta
este un substantiv propriu pus la plural care, denotativ face referire membrii unei familii.
Conotativ, titlul desemnează o comunitate, în care mentalitatea si modul de viață diferite, conduc
la destine umane care se deosebesc. Mentalitatea arhaică a lui Ilie Moromete, denumit si ,,ultimul
țăran’’ si mentalitatea nouă a fiilor săi: Paraschiv, Nilă si Achim. Autoritatea lui Ilie este redată,
de asemenea in titlu, numele său dominând întregul roman. Cât despre relația dintre tată si
mezinul familiei, titlul creionează faptul că deși Niculae este nesemnificativ pentru tatăl său, pe
parcurs va deveni un ,,Moromete’’ al timpurilor sale, el fiind singurul care va duce numele mai
departe.
Simetria compozițională este redată de cele două referiri la tema timpului din incipitul și finalul
primului volum. La început, aparent îngăduitor :,,timpul era foarte răbdător cu oamenii; viața se
scurgea fără conflicte mari", pentru ca enunțul din finalul volumului ,,timpul nu mai avea
răbdare", să modifice imaginea timpului, care devine necruțător și intolerant.
In concluzie, romanul ,,Moromeții’’ de Marin Preda este un roman postbelic care evidențiază
destrămarea familiei si prăbușirea satului tradițional. De asemenea, se remarcă tipul
intelectualului cu rădăcini in lumea rurală, Niculae Moromete, care încearcă din răsputeri să își
schimbe statutul social si tipul țăranului reflexiv care are o forță interioara prin care
conștientizează drama sa, a familiei si a întregii comunități la răscrucea dintre cele două epoci.