SUBIECTE ATI-PRACTIC

1. SEMNE CLINICE DE INSUFICIENTA RESPIRATORIE ACUTA

A.Semne clinice de hipoxemie si hipoxie:
semne respiratorii:
 hiperventilatie cu tahipnee (poate produce hipocapnie)
► semne cardio-circulatorii:
 raspuns adrenergic: HTA, tahicardie, cresterea debitului cardiac, extremitati reci,
transpiratii profuze
 cianoza
 depresie cardiocirculatorie: bradicardie, scaderea debitului cardiac, hTA, oprire
cardiaca
► semne SNC:
 oboseala si alterarea capacitatii mentale
 initial agitatie ulterior stupor si coma
B.Semne clinice de hipo/hipercapnie:
Semne respiratorii:
 hipoventilatie - volum/frecventa reduse
Semne cardiocirculatorii:
 raspuns adrenergic: tahicardie, cresterea contractilitatii
 vasodilatatie periferica
 vasoconstrictie pulmonara
 acidoza determina scaderea contractilitatii miocardice
Semne SNC:
 alterarea progresiva a starii de constienta (carbonarcoza)
 vasodilatatie cerebrala

2. SEMNE CLINICE DE SEVERITATE IN INSUF.RESP.ACUTA

 Semne ale aparatului respirator (ale travaliului respirator crescut)
 polipnee, tahipnee,FR= 30-40 resp/min
 tiraj sever, stridor inspirator
 Sau bradipnee FR=6-8 rep /min
 Respiratia abdominala

 Balansul toraco-abdominal
 Recrutarea musculaturii respiratorii accesorii

 Respiratie agonica

3. PULSOXIMETRIA-principii,indicatii,interpretarea datelor
Permite determinarea saturaţiei în oxigen a sângelui arterial periferic: normal-SaO2=97-100%
SaO sub94%=hipoxpemie.pac.necesita oxigenoterapie
SaO2 intre 88-83%=hipoxemie medie
SaO2<83%=hipoxemie grava
-Principiul determinării: absorbţia luminii roşii este diferită în funcţie de gradul încărcării cu
oxigen a hemoglobinei
-Dispozitiv cu sursă de lumină roşie şi sensor
-Se plasează pe ţesuturi periferice subţiri, ce permit transiluminare:
• Degetele de la mână, picior
• Lobulul urechii
• Aripa nasului
Avantaje:
• Permite evaluarea continuă, noninvazivă a oxigenării sângelui arterial
• Permite măsurarea frecvenţei cardiace
• Permite detectarea aritmiilor (fără diagnostic)
• Permite determinarea amplitudinii undei de puls
• Permite evaluarea grosieră a perfuziei periferice
Dezavantaje:
• Nu permite măsurarea când unghiile sunt date cu lac
• Frecvente artefacte determinate de mişcare
 • Evaluarea fără precizie a oxigenării sângelui
• Nu este posibilă când perfuzia tisulară este foarte scăzută

4. DISPOZITIVE DE OXIGENOTERAPIE
Cu flux scazut
(< fluxul inspirator obisnuit al pacientului)
 Canula nazala

 Masca faciala simpla

 Masca cu balon rezervor

cu reinhalare partiala
fara reinhalare
Cu flux crescut (> 40l/min)
• Masca Venturi
• Nebulizatoarele
CANULA NAZALA:
Tub lung/ochelari(binazala) introdusi in narine sau in rinofaringe
• Flux de gaz utilizat 1-4l/min
• FiO2 0,24 – 0,40 la nivel traheal
• Avantaje: -sistem simplu
-costuri mici
-permite fonatia si alimentatia bolnavului
Dezavantaje: -FiO2 variabil
-obstruare prin secretii
-risc de leziune a mucoasei nazale cu epistaxis
-distensie gastrica cu regurgitare

MASCA FACIALA SIMPLA

Flux de gaz >5l/min FiO2 0,35-0,50
  Trebuie adaptata formei si marimii fetei pacientului

 Avantaje:-sistem simplu
-fara risc de epistaxis
-costuri mici
- se poate utiliza si la cei cu obstructie nazala
Dezavantaje: -interfera cu alimentatia, hidratarea si expectoratia

MASCA CU BALON CU REZERVOR

Functioneaza ca un rezervor de O2
 Livrarea unei FiO2 crescute la un flux scazut (8-10l/min cu FiO2 de 0,6-0,8)
 Pot fi cu reinhalare partiala sau fara reinhalare

MASCA VENTURI
Concentratii fixe de oxigen la fluxuri >40l/min

5. EFECTELE NEGATIVE ALE OXIGENOTERAPIEI

◦ iritarea si uscaciunea mucoasei cailor aeriene superioare (traheobronsita,
disfunctie mucociliara)
◦ efecte toxice pulmonare prin producerea de radicali liberi de oxigen
◦ atelectazie de resorbtie (dezazotizare) - apare din prima ora de administrare O2
100%
◦ Distensia gastrica si favorizarea regurgitarii
◦ La pacientii cu hipercapnie cronica – riscul agravarii hipoxiei
◦ La prematur – fibroplazia retrolenticulara (opacifierea cristalinului prin
neovascularizatie
◦ Leziuni date de dispozitivele de administrare: leziuni de decubit, epistaxis

6. INDICATIILE DE INTUBATIE OROTRAHEALA

Insuficienta respiratorie severa PaO2 <60 mm Hg or SpO2 <90%
 - PaCO2 > 55 mm Hg
 Travaliu respirator excesiv
 Alterari ale starii de constienta cu deficit de protectie a caii aeriene

 Oprire cardio-respiratorie
 Stari de soc

 Recuperare postoperatorie si postanestezica prelungita

 Hipertensiune intracraniana (mentinerea normocapniei)

 Transportul unui pacient instabil cu risc de deteriorare

7.CATETERIZARE ARTERIALA-indicatii,complicatii
CATETERUL ÎN ARTERA PULMONARĂ
– Cateter lung de aprox. 1m introdus prin abord venos central - vârful cateterului
într-un ram al arterei pulmonare
– Cateter introdus prin vena jugulară internă sau subclaviculară – parcurge vena
cavă superioară, atriul drept, ventriculul drept, art. pulm. comună, un ram
principal al art. pulm., ramificaţii ale art. pulm.
– Date hemodinamice:
– Parametri măsuraţi:
– presiunea venoasă centrală/ presiunea în atriul drept (presarcina
ventriculului drept)
– presiunile în artera pulmonară (sistolica, diastolica şi media)
– presiunea în capilarul pulmonar blocat (presarcina ventriculului
stâng)
– debitul cardiac (metoda termodiluţiei)
– saturaţia în oxigen a sângelui vewnos amestecat
– Parametri calculaţi:
– indexul cardiac, debitul-bătaie
– rezistenţa în circulaţia pulmonară (postsarcina ventriculului drept)
– rezistenţa în circulaţia sistemică (postsarcina ventriculului stâng),
 – transportul de oxigen, consumul de oxigen, extracţia oxigenului,
ş.a.
– Avantaje:
– Permite măsurarea şi calcularea unor parametri hemodinamici –
diagnosticul şocului
– Permite monitorizarea răspunsului la tratament
– Dezavantaje:
– Riscuri ale cateterizării venoase centrale (pneumotorax, hematom cervical
sau mediastinal, infecţie, embolie gazoasă) + complicaţii specifice (infarct
pulm., rupturi cord, etc.)
– Necesită aparatură specială (pentru metoda automată)
– interpretarea datelor hemodinamice Nu întotdeauna facilă

8. MONITORIZAREA TENSIUNII ARTERIALE

Masurarea tensiunii arteriale(TA) cu ajutorul unui aparat special portabil,prevazut cu o manseta
atasata la bratul pacientului care se umfla intermitent(in general din 30 in 30 minute ziua,si din
ora in ora noaptea) timp de 24h.
Valorile medii ale TA care delimiteaza granite dintre TAnormala si HTA sunt:
130/80mmHg-TA medie pe 24 h
135/85mmHg-perioade active ziua
120/70mmHg-TA medie pe timpul noptii
TA poate fi:
– Noninvaziv neautomat
• metoda palpatorie
• metoda ascultatorie
– Noninvaziv automat
Avantaje:
• metodă noninvazivă (fără riscuri)
• metodă automată (salvează timp, eliberează personalul de o sarcină)
• măsurarea la intervale de timp programate
Dezavantaje:
 • nu are acurateţe la valori mici ale TA
• timp lung de măsurare– surprinde greu variaţiile bruşte de TA
• Poate determina edem al membrului superior (prin determinări repetate la
intervale scurte)
– Invaziv
• Cateter arterial
Avantaje:
• Măsurare momentană a TA
• Determinare de acurateţe atât la valori mici, cât şi la valori mari ale TA
• Permite recoltarea seriată de sânge arterial pentru analiza gazelor sanguine
• Permite recoltarea de sânge pentru alte analize (fără puncţie venoasă)
Dezavantaje:
• Risc de complicaţii (ischemie, tromboză, hemoragie)
• Necesită experienţă (puncţie arterială)
• Necesită aparatură specială

9. CATETERIZAREA VENOASA CENTRALA-indicatii,complic.

– Cateter venos central (vârful cateterului în vena cavă sup.)
– Cateter introdus prin vena jugulară internă, externă, subclaviculară, axilară,
brahială
Metode de măsurare:
• Metoda coloanei de apă
• Metoda automată (cu transductor)
INDICATII:
• Administrarea anumitor agenti in vascularizatia centrala
• Circulatia centrala si accesul intracardiac
• Masurarea presiunii obstructionate a capilarelor pulmonare
• Mentinerea accesului venos
• Hemodializa si plasmafereza
Avantaje:
• Permite monitorizarea PVC (întoarcerii venoase); apreciază umplerea
cordului (ventriculului drept)
• Permite monitorizarea răspunsului la tratament
• Administrarea de volum mare in timp scurt
• Se pot administra solutii hipertone/catecolamine
Dezavantaje:
• Riscuri ale cateterizării venoase centrale (pneumotorax, hematom cervical
sau mediastinal, infecţie, embolie gazoasă)
• Necesită aparatură specială (pentru metoda automată)
• la valori crescute ale PVC, evaluarea umplerii cordului drept – inexactă

10. MONITORIZAREA RESPIRATORIE SI CIRCULATORIE A PACIENTULUI CU SOC

Monitorizare respiratorie:
 Număr de respiraţii pe minut
 Tip de respiraţie
 Pulsoximetrie

Monitorizare circulatorie:
 TA:
- Manual,palpator
- Automat/neautomat
- Continuu/intermitent
- Invaziv/neinvaziv
 Frecvenţa cardiacă
 ECG
 Pulsoximetrie
 Presiunea venoasă centrală
 Debitul cardiac, presiunea în capilarul pulmonar blocat si date derivate
 Saturaţia în oxigen a sângelui venos amestecat
 Ecocardiografia transesofagiană şi transtoracică

TENSIUNEA ARTERIALĂ
 Noninvaziv neautomat
- metoda palpatorie
 - metoda ascultatorie
 Noninvaziv automat
Avantaje:
- metodă noninvazivă (fără riscuri)
- metodă automată (salvează timp, eliberează personalul de o sarcină)
- măsurarea la intervale de timp programate
Dezavantaje:
- nu are acurateţe la valori mici ale TA
- timp lung de măsurare– surprinde greu variaţiile bruşte de TA
- Poate determina edem al membrului superior (prin determinări repetate la intervale
scurte)
Invaziv
- Cateter arterial
Avantaje:
- Măsurare momentană a TA
- Determinare de acurateţe atât la valori mici, cât şi la valori mari ale TA
- Permite recoltarea seriată de sânge arterial pentru analiza gazelor sanguine
- Permite recoltarea de sânge pentru alte analize (fără puncţie venoasă)
Dezavantaje:
- Risc de complicaţii (ischemie, tromboză, hemoragie)
- Necesită experienţă (puncţie arterială)
- Necesită aparatură specială

FRECVENŢA CARDIACĂ
Se măsoară:
- Manual, cu frecvenţa pulsului (ATENŢIE la bolnavii cu fibrilaţie atrială)
- Prin pulsoximetrie
- Prin monitorizare EC

ELECTROCARDIOGRAFIA
Permite:
- Determinarea momentană a frecvenţei cardiace
- Detectarea şi diagnosticul tulburărilor de ritm şi a răspunsului la tratament
- Detectarea iscemiei miocardice (modificări ale morfologiei ECG) şi a răspunsului la
tratament

PULSOXIMETRIA
 - Permite determinarea saturaţiei în oxigen a sângelui arterial periferic

- Principiul determinării: absorbţia luminii roşii este diferită în funcţie de gradul încărcării
cu oxigen a hemoglobinei
- Dispozitiv cu sursă de lumină roşie şi sensor
- Se plasează pe ţesuturi periferice subţiri, ce permit transiluminare:
 Degetele de la mână, picior
 Lobulul urechii
 Aripa nasului
Avantaje:
- Permite evaluarea continuă, noninvazivă a oxigenării sângelui arterial
- Permite măsurarea frecvenţei cardiace
- Permite detectarea aritmiilor (fără diagnostic)
- Permite determinarea amplitudinii undei de puls
- Permite evaluarea grosieră a perfuziei periferice
Dezavantaje:
- Nu permite măsurarea când unghiile sunt date cu lac
- Frecvente artefacte determinate de mişcare
- Evaluarea fără precizie a oxigenării sângelui
- Nu este posibilă când perfuzia tisulară este foarte scăzută

PRESIUNEA VENOASĂ CENTRALĂ

- Cateter venos central (vârful cateterului în vena cavă sup.)
- Cateter introdus prin vena jugulară internă, externă, subclaviculară, axilară, brahială
- Metode de măsurare:
 Metoda coloanei de apă
 Metoda automată (cu transductor)

Avantaje:
 Permite monitorizarea PVC (întoarcerii venoase); apreciază umplerea cordului
(ventriculului drept)
 Permite monitorizarea răspunsului la tratament
Dezavantaje:
 Riscuri ale cateterizării venoase centrale (pneumotorax, hematom cervical sau
mediastinal, infecţie, embolie gazoasă)
 Necesită aparatură specială (pentru metoda automată)
 la valori crescute ale PVC, evaluarea umplerii cordului drept – inexactă
CATETERUL ÎN ARTERA PULMONARĂ
 Cateter inCateter lung de aprox. 1m introdus prin abord venos central - vârful cateterului
într-un ram al arterei pulmonare
 trodus prin vena jugulară internă sau subclaviculară – parcurge vena cavă superioară,
atriul drept, ventriculul drept, art. pulm. comună, un ram principal al art. pulm.,
ramificaţii ale art. pulm.
 Permite masurarea si calcularea unor parametri hemodinamici- dg. Statusului
hemodinamic
 Permite monitorizarea raspunsului la tratament

ECOCARDIOGRAFIA:
metodă noninvazivă de monitorizare hemodinamică:
- evaluează volumul telediastolic al ventriculului stâng
- evaluează ejecţia ventriculului stâng
- măsoară debitul cardiac
- evaluează anomaliile de kinetică miocardică (zone de hipo- sau akinezie)
- evaluează dinamica valvulară
- evaluează lichidul pericardic

11. Monitorizarea temperaturii

 Măsurarea periferică /centrală a temperaturii

12. Monitorizarea diurezei la pacientul in soc

 Măsurarea orară a diurezei

13. Semnele clinice de soc

TA = DC x RVS
 Tahicardie
 Tahipnee
 Hipotensiune arterială
 Alterarea conştienţei
 Oligurie

DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL CLINIC AL STĂRILOR DE ŞOC:

Trebuie să răspundem la întrebarea: Este debitul cardiac crescut sau scăzut?
  Debitul cardiac este crescut (şoc hiperdinamic):
- Extremităţi calde
- Creşte amplitudinea undei de puls
- Timp de umplere capilară normal
- Vene periferice pline
- TA diastolică mică
 Debitul cardiac este scăzut (şoc hipodinamic):
- Extremităţi reci
- Amplitudinea undei de puls scăzută (puls filiform)
- Timp de umplere capilară prelungit
- Vene periferice colabate

Trebuie să răspundem la întrebarea: Este inima prea plină sau este goală?
 Este inima prea plină?
- Vene jugulare turgescente
- Dispnee, raluri la bazele pulmonare, cianoză
- Dureri precordiale
- Zgomote cardiace anormale şi sufluri cardiace
- Modificări ECG
 Este inima goală?
- Vene jugulare colabate
- Sete vie
- Paloare
- Anamneză sau semne clinice de pierderi hemoragice sau non-hemoragice

14. Cauze de hipovolemie

DEFINIŢIE : Socul hipovolemic= sindrom caracterizat de scăderea volumului sanguin circulant
efectiv (hipovolemie), ceea ce determină scăderea presiunii de perfuzie tisulară eficace şi
suferinţă celulară generalizată.
CAUZE:
 Hemoragic:
• Hemoragii externe (plăgi,...)
• Hemoragii interne exteriorizate (hematemeză, melenă, epstaxis,
hemoptizie, ...)
• Hemoragii interne (hemotorax, hemoperitoneu, hemoretroperitoneu, focar
de fractură,...)
• Şoc traumatic
 Non-hemoragic:
 • Pierderi digestive (vărsături, diaree, drenaje nazo-gastrice, biliare, fistule
digestive,...)
• Pierderi renale (diabet zaharat, poliurie după supradozare de diuretice,
substanţe osmotice, reluarea diurezei după insuficienţa renală anurică,...)
• Pierderi cutanate (efort fizic intens, mediu supraîncălzit, arsuri,...)
• Pierderi în “spaţiul trei” (peritonite, ocluzia intestinală, pancreatite, ascita,
pleurezii,...)
15. Semne clinice de hipovolemie
TABLOU CLINIC:
o Sete vie
o Tahicardie
o Tahipnee
o Proba ortostatică pozitivă
o Scăderea amplitudinii undei de puls
o hTA (temporar TA normală)
o Nelinişte, agitaţie, confuzie, comă
o Oligurie
o Extremităţi reci
o Transpiraţii profuze
o Pat venos periferic colabat
o Prelungirea timpului de umplere capilară

 + anamneză pozitivă pentru pierderi hemoragice sau non-hemoragice

16. Semne clinic de soc septic

Şocul septic reprezintă forma cea mai gravă a unei infecţii.
CLINIC
 Febră sau hipotermie
 Tahicardie
 Tahipnee
 Alterarea statusului mental (encefalopatia septică)
 Hipotensiune arterială
  Extremităţi calde
 Amplitudine mare a undei de puls
 Timp de umplere capilară normal
 Vene periferice pline
 Oligurie

17. Semne clinice de soc anafilactic

DEF. Anafilaxia – reacţie severă de hipersensibilizare caracterizată prin consecinţele
multisistemice (generalizate). Este mediata de IgE
Reacţia anafilactoidă – NU implică expunerea anterioară la agentul trigger (de declanşare:
antibiotice, intepaturi, alimente, cosmetice, cauciuc) şi nu implică o reacţie alergică de
hipersensibilizare. NU este mediată de IgE.
 INIŢIAL
prurit, înroşirea pielii, urticarie
 ULTERIOR
anxietate, tulburări de deglutiţie, senzaţie de constricţie toracică, lipsă de aer, ameţeli
 FINAL
alterarea stării de conştienţă, tulburări respiratorii şi colaps circulator
CLINICA
- Erupţia cutanată localizată uşoară poate progresa către reacţie anafilactică
- Simptomele apar de obicei, în decurs de 60 minute de la expunere
- Debut precoce al simptomelor – reacţie severă
- Fenomene bifazice – reacţie – ameliorare – reapariţie pot apare până la 20% pacienţi
- Simptomele reapar la 3-4 ore după dispariţia reacţiei iniţiale
- Simptome descrise ca “am ceva în gât, care nu mă lasă să respir” şi respiraţia şuierătoare
anunţă edemul laringian cu risc vital.

18. Solutii cristaloide - clasificare, avantaje dezavantaje

Nu sunt solutii de repletie volemica.
Sunt utilizate in socul hipovolemic pentru cresterea transportului de O2 sau corectarea
coagulopatiei.
 Soluţii cristaloide izotone
- Se distibuie omogen in spatiul EC (1/4 in vas si 3/4 in interstitiu )
- Expandeaza in principal spatiul interstitial
- Capacitate scazuta de refacere a volumului intravascular- necesita un volum de 3-4 ori
mai mare decat cel pierdut si determina edem tisula
 - Dar sunt ieftine, nu determina reactii alergice si pot fi administrate in cantitate mare
- Exemplu: serul fiziologic (NACL 0,9%), serul ringer, Ringer lactat
-
Avantaje
- previne acidoza metabolica
- risc mai mic de acidoza metabolica hipercloremica
-
Dezavantaje
- la cei cu insuficienta hepatica
- acumulare de lactat (interfera cu semnele de insuficienta circulatorie)
- Ca² reactioneaza cu citratul din produsele de sange – formare de cheaguri

 Soluţii cristaloide hipertone

Hiperosmolare- atrag apa in vas- castigul volemic mai mare decat volumul administrat
Avantaje – repletie volemica cu volume mici
- efect inotrop pozitiv
- vasodilatatie splanhnica si renala
- scaderea PIC
Dezavantaje - durata mica a refacerii volemice (30-60 min)
- risc de deshidratare intracelulara
- hipernatremie si hiperosmolaritate EC
- risc de EPA la pacientii cu rezerva miocardica redusa.
Ser hiperton (NaCl 7,5 %)
-Solutie terapeutica pe termen scurt
-Utilizata - in resuscitarea initiala a politraumatizatilor sau arsilor
- la pacientii cu HTI
Solutie NaCl 7,5% + hidroxietilamidon (Hiperhaes)
-imbina avantajele serului hiperton si pe cele ale coloidelor.

 Soluţii cristaloide hipotone

- NaCl 0,45%
- Determina si hidratare intracelulara
 - Efectul asupra spatiului intravascular este minim
- Corectarea deshidratarii intracelulare
Solutii non-saline :
- Spatiul de distributie = EC + IC
- Efectul volemic foarte limitat
- G 5% - indicata in hiperNa fara hipovolemie (nu contine electroliti)
- Dezavantaje – efect volemic redus
- risc de hiponatremie
- nu se utilizeaza solutii glucozate in resuscitare
G 10% si 20%
- indicatii :nutritie , hipoglicemie , hiperK

19. Solutii coloide- avantaje, dezavantaje

 Capacitate buna de refacere a volumului intravascular – raport 1:1 cu volumul pierdut
 Induc in mai mica masura edem interstitial
 Dezavantaje
- Scumpe
- risc de reactii alergice
- interfera cu determinare grupei de sange si coagularea
- administrate excesiv pot duce la insuficienta renala hiperoncotica

 Dextrani 40 – remanenta intravasculara 2-4 ore ;se filttreaza glomerular

70 - remanenta intravasculara 6-8 ore metabolizare de sistemul
reticuloendotelial
- rar utilizate (risc mare de reactii anafilactice)
- Interfera cu determinarea grupelor de sange
- Cauza de IRA (status hiperoncotic)
- Efecte antiagregante plachetare
 Gelatinele (Hemacel , Gelofusine)
-remanenta intravasculara scurta 2-3 ore
-in cantitati mari produc coagulopatie dilutionala
-risc de reactii anafilactoide
 Albumina umana
- 5% izotona -in repletia din hipovolemia absoluta
-Poncotica=20mmHg – expansiune a volumului iv egala cu volumul infuzat
 20% hipertona - in sindroame edematoase cu hipovolemie relativa
- refacerea presiunii coloid osmotice
- Poncotica=70 mmHg – expandare volemica de 4-5 ori mai mare
decat volumul infuzat
- Chelator de radicali liberi , antiinflamator , antitrombotic
- ! Dar - cost crescut
o - studiile clinice nu demonstreaza beneficii nete fata de expandare volemica cu
solutii coloide
20. Antibioterapia- principii
Precoce (în prima oră de la recunoaşterea şocului septic)
Empirică (de primă intenţie) – spectru larg, activă pe germenii suspectaţi
Asociere de antibiotice; doze mari; administrare intravenoasă, adaptată farmacocineticii
La 48 ore – terapie de dezescaladare

21. Catecolamine- exemple, indicatii

22. Valori normale pH,bicarbonate , Na , K, Ca, Cl, glicemie, Ht Hemoglobina, Trombocite,
uree, creatinine
Valori normale: pH=7,35-7,45(H=35-45nmol/l)
PaO2=80-100 mmHg
PaCO2=35-45
HCO3-=22-26mmol/l

Ureea sanguina VN = 16,7 - 45,8mg/dl sau 18 - 35g/24h U. BE=-3 - +3

23. Bilantul hidric…………………………

Bilantul hidric este raportul dintre ingestia de lichide si eliminarea lor din organism.
Aportul (ingesta) Eliminarea (excreta)

Bauturi- 1200 ml Urina- 1300 ml

Apa din alimente - 1000 ml Respiratie (plamani) - 750 ml

Apa metabolica - 300 ml Prin transpiratie - 300 ml

Prin fecale - 150

Total = 2500 ml Total = 2500 ml

Bilantul hidric al organismului consta in compararea aportului de lichide, cu volumul lichidelor

eliminate care,

in mod normal trebuie sa fie egale.

Compararea aportului si eliminarilor poate arata astfel:

• bilant hidric pozitiv daca aportul depaseste eliminarea, in caz de hiperhidratare;

• bilant compensat cand aportul este egal cu pierderile (normal)

• bilantul negativ cand pierderile sunt mai mari decat aportul; indica stare de deshidratare.

Pentru stabilirea si efectuarea unei rehidratari corecte a organismului trebuie sa se cunoasca tipul
de deshidratare,

simptomele, investigatiile de laborator, greutatea corporala a pacientului, bilantul hidric.

Interventiile asistentului/asistentei pentru reechilibrarea hidro-electrolitica a pacientului:

- cantareste bolnavii pentru aflarea greutatii in fiecare zi;

- masoara cantitatea de lichide ingerate;

- recolteaza sange prin punctie venoasa pentru analize de laborator:

- Ht, Hb, globule rosii,

- lonograma: Na+ = 137-147 mEq/l sau 135-144 mM/l ;

K+ = 4,5 - 5,5 mEq/l sau 3,2 - 5,0 mM/l;

Cr= 97-107 mEq/l sau 97 -107mM/l;

Ca++ = 5 mEq/l (9-11 mg%) sau 2,25 -2,26 mM/l;

Mg++= 1,6 - 2,3 mEq/l sau 0,75 -1,05mM/l

- pH sanguin VN = 7,34 - 7,44

- Bicarbonatul standard VN = 22 - 26 mM/l;

- Rezerva Alcalina VN=27mEq/l

- Proteinemia VN = 65 - 85g/l

- Ureea sanguina VN = 16,7 - 45,8mg/dl sau 18 - 35g/24h U.

- recolteaza urina pentru - examen sumar, pH-ul urinar, ionograma urinara;

- masoara functiile vitale (T°, puls, TA, respiratie, diureza) si noteaza valorlle in foaia de
temperatura;

- determine volumetric: cantitatea de lichide eliminate prin diureza, numar de scaune, cat si prin
pierderi

patologice (varsaturi, transpirapiratie abundenta), lichide de aspiratie.

- administreaza solutiile electrolitice indicate de medic prin perfuzie IV;

- asigura igiena pielii si a cavitatii bucale;

- administeaza regimul alimentar indicat.

Criteriile clinice pentru stabilirea necesarului de lichide al bolnavului deshidratat:

- senzatia de sete
- turgor cutanat

- frecventa pulsului

- masurarea TA '

- cianoza extremitatilor ;

- uscaciunea limbii

Ratia de corectare reprezinta cantitatea de lichide pierdute de bolnav pana la inceperea

reechilibrarii

hidroelectrolitice.

La sugar pentru orientarea rehidratarii se va cantari zilnic.

Restabilirea echilibrului hidro-electrolitic este o urgenta medicala,

Electrolitii se inlocuiesc la recomandarea medicului in raport cu valorile ce se obtin in urma

efectuarii ionogramei

din sange si in raport cu pierderile existente.

Necesarul de lichide a bolnavului se calculeaza astfel: la nevoile bazale ale organismului se

adauga o cantitate

de lichide egala cu pierderile prin varsaturi, transpiratii, diaree, aspirate gastrica, febra si
pansamente;

- pentru fiecare grad de temperatura, depasind 37°C, bolnavul va priml 500 ml lichide.
EVALUAREA ECHILIBRULUI HIDRO-ELECTROLITIC
Principalele elemente clinice de evaluare a
spaţiului intravascular:
– setea
– TA, frecvenţa cardiacă, proba ortostatică
– presiunea venoasă centrală
– presiunea în capilarul pulmonar blocat şi debitul cardiac
– efecte asupra funcţiei unor organe:
 • nivel de conştienţă
• debit urinar
• perfuzia ţesuturilor periferice
spaţiului interstiţial:
imprecisă
– cercetarea tegumentelor şi mucoaselor
• culoare
• umiditate
• turgor
• edeme
spaţiului intracelular:
imprecisă
– Setea
– Alterarea statusului mental
– Semne neurologice
EVALUARE PARACLINICĂ
– Hematocritul şi proteinele totale
– Ionograma sanguină şi urinară
– Osmolaritatea plasmatică şi urinară
– ECG