Professional Documents
Culture Documents
Curs 7.2
Curs 7.2
IMUNOLOGIE
• IMUNITATEA
•SISTEM IMUN
•RASPUNS IMUN
•specifică
•participarea macrofagelor
•Umorala
•Celulara
IMUNITATEA DOBANDITA
Organele Centrale
• măduva osoasă şi timusul şi reperezintă locul de maturare a
celulelor limfoide
Organele periferice
• splina, nodulii limfatici, canale limfatice, amigdalele, plăcile
Peyer, apendicele şi reprezintă locul reactivităţii limfocitelor
DEZVOLTAREA SISTEMULUI IMUN
•Monocitele
•celule mononucleate cu = 10-18m, reprezinta 3% din leucocitele din sangele
periferic
• Citokinele si conditiile de mediu inconjurator stimuleaza celule stem mieloide si
monocitele sa se diferentieze in diferite macrofage si celule dendritice.
•Macrofagele
•fagocite cu viata lunga, contin lizozomi si mitocondrii
•functii :
•Fagocitoza
•celule antigen prezentatoare (APC)
• secreta citokine care activeaza si sustin raspunsul imun
• exprima pe suprafata lor receptori pentru:
• fragmentul Fc al Ig G (Fc RI, Fc RII, Fc RIII)
•componentul C3b al Complementului (CR1, CR3) astfel incat este
facilitatata fagocitoza antigenelor (bacterii , virusuri) legate/acoperite de
aceste componente
•manoza, fucoza, toll-like receptori care leaga LPZ, peptidoglicanul ,
zymozan –perete fungi, acid nucleic viral, ADN strain
• exprima si MHC II pentru antigenele exogene, prezinta aceste antigene
celulelor Th CD4+initiind raspunsul imun
•raspunde la interactiunea cu bacteriile: secretia IL 1, IL6, TNF (tumor
necrosis factor), IL12 stimuland raspunsul inflamator si imun inclusive aparitia
febrei
• Interferonul secretat de LT activeaza macrofagele amplifcand functiile
acestora de fagocitoza, APC.
Eozinofile
sunt fagocite granulate cu nucleu bilobat, mobile
granulele contin peroxidaze, acid fosfataze, proteine eozinofile bazice
rol in apararea impotriva infectiilor parazitare
• Caracteristicile antigenelor
• entitate străină – recunoscută ca nonself (străină organismului)
• imunogenitatea – reprezintă capacitatea unui antigen de a stimula producerea
răspunsului imun specific celular sau umoral
• reactivitatea specifică – capacitatea de a produce un răspuns imun specific (induc
sinteza de anticorpi ce se combină doar cu antigenele specifice)
• dimensiunea -pentru a fi recunoscut antigenul trebuie să fie de cel puţin 10 kilodaltoni
• forma- structurile terţiare şi cuaternare determină creşterea imunogenităţii
• complexitatea structurii chimice ( proteinele sunt mai imunogene decat acizii nucleici)
• conformaţia spaţială stabilă –gelatina are masa moleculară mare dar nu este
antigenică neavând o conformaţie spaţială stabilă
CLASIFICAREA ANTIGENELOR
• Virale
• Parazitare
• Bacteriene (somatice-structurale ex: ag K capsular,
ag. H flagelar, ag. O din structura peretelui
bacterian; solubile- enzime, toxine)
• ale celulei eukariote - de histocompatibilitate:
• idioantigene -glicoproteine prezente pe suprafetele
membranare ale tuturor celulelor, diferite in cadrul
aceleiasi specii, corespund complexului major de
histocompatibilitate
• alloantigene - antigene de grup, prezente la grupuri
de indivizi (ex. grupele sanguine ABO)
• izoantigene - antigene de specie
Determinanţi antigenici (epitopi) reprezinta o porţiune restrânsă din molecula de
antigen (conţine 4-6 reziduuri de aminoacizi) care determină specificitatea reacţiei
cu anticorpii, reprezintă locul de legătură a anticorpului pe suprafaţa antigenului.
Lanţurile grele H
•lanţuri polipeptidice de 440-550 reziduuri de aminoacizi in lungime
•cu domenii intracatenare de aprox 110 reziduuri de aa
•formate prin intermediul punţilor disulfidice
•au un domeniu variabil -NH2 terminal urmat de 3 (IgG, IgA) sau 4 (IgM,
IgE) domenii constante;
•sunt diferite structural pentru fiecare clasa de anticorpi : IgM: -(mu); IgG:
(gamma); IgA: (alpha ); IgD: (delta ); IgE: (epsilon )
Lanturile usoare L
•lanturi polipeptidice de aprox. 220 reziduuri de aminoacizi cu domenii
intracatenare de aprox 110 aa. formate prin intermediul puntilor
disulfidice
•au un domeniu amino terminal variabil si un domeniu - COOH terminal
constant
•sunt doua clase structural diferite lanturile kappa (k) si lambda () dar
numai un tip exista pe o molecula de anticorp.
•domeniile variabile exista in ambele tipuri de lanturi polipeptidice
• sunt implicate in specificitatea de legare a antigenului la anticorp
• contin regiuni hipervariabile (regiuni care determina complementaritatea
(complementarity determining regions CDR) care definesc paratopul (locul de legare
a anticorp la epitopul antigenului)
• CELULE DENDRITICE
• celule produse de măduva hematogenă, în condiţii de repaus prezintă pseudopode
• exprimă receptori de captare a Ag, receptori pentru Complement, receptorii FcR, molecule
de prezentare a antigenului MHCII
• Agentii determinanti :
• Procesul inflamator
Avantaje
• localizeaza si izoleaza zona lezata/afectata
• distruge sau limiteaza multiplicarea agentilor patogeni
• inactiveaza substante toxice
• pregateste zona afectata pentru procesul reparator
Dezavantaje
• determina grade diferite de disfunctie tisulara datorita
tumefierii zonei,formarii cictricelor extinse
• rupturi viscerale (apendicita perforanta)
• tesut cicatriceal excesiv urmat de aparitia aderentelor tisulare
• formarea de fistule ( peritoneale)
Procesul inflamator
• Procesul infectios acut apare cand factorii de patogenitate inving factorii de aparare
nespecifici (umorali si celulari) germenii prolifereaza prin ganglionii regionali
•
• Febra este rezultatul actiunii pirogenilor endogeni IL-1
eliberati de macrofage ca urmare a infectiei bacteriene